Micile secrete ale lui Ioan Talpeş

Ioan Talpes a fost cel mai important dintre sfetnicii lui Ion Iliescu si a asigurat, vreme de mai multi ani, legatura dintre acesta si serviciile secrete.

Comunist pana in 1989 si social-democrat pana anul trecut, Ioan Talpes a facut recent eforturi deosebite pentru a deveni taranist si a se inscrie in PPCD, partidul condus de Gheorghe Ciuhandu. Cum era si firesc, anticorpii fostului PNTCD l-au respins pe strategul fostului FSN, desi oferta acestuia era destul de tentanta, in conditiile in care taranistii au fost, practic, exclusi de pe scena politica romaneasca.

Talpes sta si la baza declansarii scandalului Patriciu, el fiind cel care a avizat si a trimis procurorilor anticoruptie, in 2004, un memorandum referitor la Dinu Patriciu si Petromidia.

Scurta biografie oficiala

Ioan Talpes s-a nascut pe 24 august, 1944, in localitatea Toplet din Caras-Severin. Este casatorit cu Zoe Talpes si are un copil, Ioan Codru. A absolvit, in 1970, Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, iar in 1980 Scoala de ofiteri activi “Nicolae Balcescu” din Sibiu. In 1980, si-a luat doctoratul in istorie. In perioada 1970-1988, a lucrat, in calitate de cercetator stiintific si, ulterior, ca ofiter MapN, la Centrul de Studii si Cercetari de Istorie si Teorie Militara din Bucuresti. Acesta este si unul dintre motivele pentru care Talpes a fost acuzat ulterior, in presa, ca ar fi fost “unul dintre istoricii de casa ai generalului Ilie Ceausescu”. Din 1988 pana in martie 1990, a fost redactor-sef la Editura Militara, iar in perioada martie-iulie 1990 a detinut functia de director al acestei edituri.

Ioan Talpes si-a inceput cariera politica in 4 iulie 1990, cand a devenit, pentru doi ani, consilier al presedintelui Romaniei, Ion Iliescu. Pe 9 aprilie 1992, Ioan Talpes il inlocuieste pe Mihai Caraman la conducerea Serviciului de Informatii Externe (SIE), functie pe care o paraseste, prin demisie, pe 31 iulie 1997. Exista informatii conform carora schimbarea lui Caraman din fruntea SIE ar fi fost facuta la cererea expresa a lui Manfred Worner, pe atunci secretar general al NATO.

In perioada noiembrie 1997- decembrie 1998, Talpes a ocupat functia de ambasador al Romaniei la Sofia, post pe care l-a parasit tot ca urmare a unei demisii. Din ianuarie 1999, a revenit alaturi de presedintele PDSR Ion Iliescu si a ocupat functia de consilier personal al acestuia pana in decembrie 2000. Dupa castigarea alegerilor prezidentiale din noiembrie 2000, de catre Iliescu, Ioan Talpes ajunge din nou consilier prezidential, precum si sef al departamentului Securitatii Nationale si Administratiei Prezidentiale. Din martie 2004, Talpes a fost cooptat in guvernul Adrian Nastase, fiind numit in functia de ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile Apararii Nationale, Integrarii Europene si Justitiei.

Dupa ultimele alegeri generale, Ioan Talpes a devenit senator de Caras-Severin pe listele PSD. Anul trecut a demisionat din PSD si a devenit senator independent. Recent, a incercat, fara succes, sa se inscrie in Partidul Popular Crestin Democrat condus de Gheorghe Ciuhandu.

Talpes versus Patriciu

La inceputul lui 2004, Ioan Talpes si-a dat acordul ca un material realizat de Paul Sarbu, consilier in Departamentului Securitatii Nationale de la Cotroceni, sa fie inaintat spre verificare procurorilor anticoruptie. In memorandumul avizat de Talpes, erau prezentate acuzatii la adresa lui Dinu Patriciu cu privire la modul in care a fost privatizata Petromidia, precum si la fluxuri financiare suspecte din cadrul Rompetrol. Cateva luni mai tarziu, impotriva lui Patriciu a fost declansata urmarirea penala. Patriciu l-a acuzat atunci pe Talpes, proaspat numit in functia de ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile Apararii Nationale, Integrarii Europene si Justitiei, ca s-ar afla in spatele anchetei, deoarece apara interesele lui Ovidiu Tender, unul dintre protejatii de notorietate ai Cotroceniului.

Conflictul declansat atunci continua si astazi chiar daca, intre timp, ambele grupuri de interese, reprezentate de Patriciu si Tender, sunt in faze avansate ale urmaririi penale. Talpes a negat, evident, orice legatura cu Ovidiu Tender, desi sunt tot mai multe semnale ca intre acestia exista o stransa legatura: atragerea lui Ovidiu Tender in sponsorizarea unei intruniri a serviciilor secrete din Europa, care a avut loc in urma cu cativa ani, la Sinaia, prezenta lui Tender la nunta lui Codru Talpes, favorizarea omului de afaceri timisorean in preluarea, dupa 2000, a controlului mai multor afaceri din domenii sensibile precum industria petroliera, energie nucleara, prospectiuni geologice si, nu in ultimul rand, nelipsita prezenta a lui Tender din delegatiile oficiale ale lui Ion Iliescu.

Seful spionilor intre Emil Constantinescu, Pacepa si Magureanu

In perioada in care Ioan Talpes a ocupat functia de director al SIE, in Romania au avut loc mai multe operatiuni de contrabanda in care au fost implicati atat ofiteri de informatii (fosti sau activi), cat si persoane, indeosebi cetateni arabi, aflate sub controlul acestora. La fel, in domeniul marilor privatizari au patruns indivizi si firme straine a caror bonitate nu numai ca n-a fost verificata de cei in masura sa faca acest lucru, dar au fost chiar sprijiniti de acestia sa dea marile tunuri postdecembriste. Sunt deja de notorietate cazurile Puma-Faur, Mike si Elie Nassar, Zaher Iskandarani, Columna-Bank, Jimbolia, Tigareta etc.

Traficul de armament si de droguri si contrabanda cu tigari au fost operatiuni la ordinea zilei in perioada 1990-1996, si nu putine au fost cazurile in care, in spatele acestora, s-a presupus existenta unor operatiuni speciale, de care serviciile de informatii conduse de Magureanu si Talpes, n-au fost deloc straine. Fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, a lansat, anul trecut, acuzatii dure la adresa lui Ion Iliescu si Ioan Talpes afirmand ca, in timpul regimurilor Iliescu, in Romania s-a creat si consolidat un sistem oligarhic generalizat. Intr-o replica adresata lui Constantinescu, Ioan Talpes a respins acuzatiile acestuia si a afirmat chiar ca, in vremea mandatului sau din fruntea SIE, a interzis operatiunile speciale.

“Sunt obligat sa va informez ca eu am fost acela care, dupa ce am obtinut aprobarea domnului Ion Iliescu, am interzis desfasurarea “operatiilor speciale” , a declarat Talpes. Se poate documenta si hotararea care a reconferit legalitate operatiunilor speciale. Cat m-am aflat la conducerea SIE, nu s-au desfasurat actiuni de “contrabanda cu tigari si arme, in serviciul oligarhiilor, cu aprobarea statului”. Este bine de precizat, pentru opinia publica, cine a organizat actiuni de contrabanda si cu aprobarea cui. Cel putin in cazul Tigareta 2”.

La cateva saptamani de la atacul lui Emil Constantinescu, un cotidian central a publicat o declaratie a generalului SIE (r) Ion Mihai Pacepa, in care acesta afirma ca, pe timpul lui Talpes, Serviciul de Informatii Externe a fost un serviciu de tip sovietic. “Generalul Ioan Talpes, care l-a inlocuit pe Caraman, fusese colaborator apropiat al clanului Ceausescu si era familiar cu spionajul de tip comunist. Cu Talpes la carma, SIE a ramas un serviciu de tip sovietic. In 1993, majoritatea cadrelor de conducere a MAE si circa 60% din ambasadori erau aceiasi ofiteri pe care DIE ii platea cand eram la carma sa. Ca sa nu lase echivoc ca spionajul, nu MAE, tragea sforile diplomatice, cand presedintele Iliescu a facut prima vizita oficiala la Washington el a fost insotit de seful SIE. Cunosteam bine ce a insemnat asta, pentru ca Ceausescu m-a luat cu el in 90% din vizitele pe care le-a facut in tari necomuniste”, a declarat Pacepa.

Daca Pacepa l-a acuzat pe Talpes ca a mentinut un sistem de tip sovietic in SIE, Virgil Magureanu este de cu totul alta parere. Conform unei declaratii a acestuia, publicate anul trecut intr-un alt cotidian central, Talpes ar fi omul americanilor, deoarece le-ar fi predat acestora liste cu agenti romani perfect conspirati si integrati in SUA. “Prin ’91-’92, SIE, prin Ioan Talpes, incepuse cu vizitele la Washington, cu dosare ale unor ofiteri prezentati partii americane ca perfect conspirati. Ni se cerea si noua avizul si ni se spunea ca americanii preseaza pentru “a-i da in gat” pe unii si pe altii care sunt acolo. Erau pe acele liste oameni care nu au facut actiuni de spionaj impotriva SUA, i-ar fi descoperit americanii, erau oameni care s-au integrat perfect acolo si care au adus chiar beneficii relatiei reciproce si au si contribuit la operatiuni punctuale. Dar in final au fost deconspirati. (…) Omul (Talpes – n.r.) pleca cu mapa, pe asta doar si-a construit cariera. Pai, daca te duci pe teritoriul unui fost inamic si ii pui in brate documentele, prost sa fii si sa nu le primesti. Sigur ca le-au asimilat pe unele. Dar sa vezi intamplare! Acum cativa ani, Sergiu Nicolaescu declara cum ca SRI ar fi predat acele documente americanilor. L-am sunat pe Talpes, care mi-a spus ca va vedea ce se intampla, ca trebuie sa se inceteze. Dupa o vreme, a recunoscut ca numai el putea sa le dea, pentru ca americanii le asteptau. Dar nu a facut o dezmintire publica, asteptand sa vada ce iese”.

In iulie 1997, dupa scandalul declansat de presupusa racolare de catre serviciile romanesti de informatii a ambasadorului elvetian Jean Pierre Vettovaglia, Ioan Talpes a preferat sa-si dea demisia din functia de director al SIE. Ulterior, s-a dovedit ca acuzatiile privind racolarea diplomatului elvetian, prin intermediul unei jurnaliste focoase, erau lipsite de fundament, elvetianul fiind trimis din nou in misiune, in 2000.

Talpes la negocieri cu Iskandarani

Despre activitatea lui Talpes in fruntea SIE exista cel putin doua marturii facute de persoane din conducerea acestui serviciu de informatii. Este vorba de generalii Dumitru Ciobanu, fost sef al contraspionajului extern, si Corneliu Grigoras, fost sef al unitatii de protectie interna din SIE.
La inceputul anului 1997, dupa venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, generalul SIE Dumitru Ciobanu i-a inaintat consilierului prezidential Catalin Harnagea un raport detaliat cu privire la acte grave de coruptie de la varful si din interiorul SIE. Generalul “turnator” ii platea astfel o polita lui Talpes, pe motiv ca acesta il pusese sub supraveghere informativ-operativa. Talpes a fost acuzat atunci ca ar fi primit de la Zaher Iskandarani, in 1995, sase milioane de dolari pentru sustinerea lui Ion Iliescu. El a insotit aceasta acuzatie cu o inregistrare audio a convorbirii telefonice dintre generalul de politie Ion Suceava si Zaher Iskandarani, inregistrare facuta cu ajutorul generalului Suceava. Iata un scurt extras din acea convorbire telefonica: “General Ion Suceava: Cate milioane ai dat, pe bune asa… spune-mi si mie ca sa nu mor prost… sa vad si eu cam ce poate sa faca un demnitar in Romania… asa, in general… cam cat a fost… 7-8 milioane? – Zaher Iskandarani: Da, aproape 6 milioane… lui Talpes. General Ion Suceava : Dolari sau lei? – Zaher Iskandarani : Dolari, ca daca erau lei…”. Raportul generalului Ciobanu, sustinut si de seful acestuia, generalul Constantin Silinescu, a fost analizat de echipa lui Emil Constantinescu, precum si de Comisia parlamentara de control al SIE, iar rezultatul cercetarilor a fost ca acuzatiile la adresa lui Talpes nu se sustin. Prin urmare, in martie 1997, la propunerea lui Ioan Talpes, cei doi generali rebeli au fost demisi si, ulterior, indepartati din SIE. Talpes a recunoscut insa ca s-a intalnit o singura data cu Zaher Iskandarani, la sediul SIE, si ca acesta ar fi fost dispus sa ofere statului, “ca actiune umanitara”, trei milioane de dolari pentru a fi judecat corect, dar ca el nu a luat nici un ban, ba chiar a cerut arestarea acestuia. Iskandarani ar fi fost adus atunci, la sediul SIE, de un personaj politic important. “L-am primit doar pentru ca acel personaj care l-a adus mi-a spus ca are informatii foarte importante legate de siguranta nationala. Cand a venit la mine in birou, i-am spus ca nu va iesi de acolo nearestat si l-am sunat pe generalul Pitulescu, pentru a-l aresta, insa i-am spus sa nu o faca in biroul meu, ci la cateva strazi mai incolo. Cand a venit la mine, Zaher a crezut ca poate negocia despre posibilitatea ca el sa fie judecat drept si cineva sa-i asigure protectia”, a declarat Talpes. Cativa ani mai tarziu, Emil Constantinescu a declarat ca personajul care a intervenit pe langa Talpes, pentru a-l primi pe Iskandarani, a fost consilierul prezidential al lui Ion Iliescu, Victor Opaschi.
Daca acuzatia privind coruperea lui Talpes n-a fost confirmata, asta nu inseamna insa ca toate informatiile din raportul Ciobanu au fost inventate. Afacerile derulate de coloneii SIE Ion Giotoiu si Nicolae Boroi, protejati atunci de generalul Alexandru Tanasescu, sunt de notorietate, acestia detinand mai multe firme prin care si-au completat la greu veniturile. Mai mult, cei doi colonei au devenit, deloc intamplator, vecini in acelasi imobil de pe strada Plantelor din Capitala cu fiul lui Razvan Temesan, presedintele de atunci al Bancorex. De mentionat ca imobilul fusese construit de una dintre firmele familiei colonelului Boroi, “Romcan Enterprises” SRL.

Coruptia din SIE a mai fost confirmata, in acei ani, si de fostul sef al unitatii de protectie, generalul Corneliu Grigoras. Declaratia generalului Grigoras, cu privire la acest aspect, nu prea lasa loc la interpretari. “Talpes n-a miscat un pai in SIE. I-am spus ca este cel mai bun director pe care l-am avut. N-a avut nici o atitudine fata de ofiterii SIE care incalcau legea. Sa stiti ca pe vremea lui Silinescu si a lui Ciobanu au fost trimisi la post oameni cu un trecut dubios. Atunci cand i-am sesizat acest lucru lui Silinescu, mi s-a raspuns ca mai au cativa ani pana la pensie si trebuie sa stranga si ei un ban. Acestea au fost criteriile. Marile afaceri in care sunt implicati ofiteri SIE s-au facut dupa venirea lui Talpes ca director si dupa ce baiatul lui Talpes s-a casatorit cu fata lui Silinescu. Trebuia ca unul dintre ei sa plece din SIE. Silinescu, avand functie de adjunct, il coordona pe Ciobanu. Daca s-ar fi facut un control real, s-ar fi constatat multe nereguli in utilizarea fondurilor. Directia de Protectie condusa de mine a fost paralizata. Oamenii pe care i-am cerut sa lucreze sub comanda mea au fost trimisi cu functii in strainatate. Silinescu si Ciobanu au facut acest lucru pentru ca in directie sa nu mai lucreze profesionisti” – a declarat generalul Grigoras.

Cuscrul lui Talpes, omul lui Nastase

Ironia sortii a facut ca ofiterul care a instrumentat atacul din 1997 la adresa lui Ioan Talpes sa fie chiar cuscrul acestuia, generalul Constantin Silinescu, care ocupa si functia de adjunct al directorului SIE. La acea data, fiul lui Talpes, Ioan Codru, era casatorit cu fiica lui Silinescu. Scandalul in care au fost implicati generalii Talpes si Silinescu a dus, inevitabil, la distrugerea familiei celor doi copii ai acestora, ei divortand la putin timp dupa ce parintii lor au parasit Serviciul de Informatii Externe. Cinci ani mai incolo, in 2003, Codru Talpes s-a recasatorit cu o tanara bulgaroaica, Veronika Kirilova, pe care o cunoscuse la Sofia, in perioada in care tatal sau detinea functia de ambasador in capitala bulgara. Nunta celor doi a fost facuta cu mare fast la fosta resedinta de vara a lui Ceausescu de la Snagov, nasul fiind secretarul de stat al MApN de atunci, George Cristian Maior.

Dupa despartirea de Talpes, cuscrul Silinescu a trecut in dreapta lui Adrian Nastase, dupa un mic stagiu pe langa Petre Roman. Silinescu i-a alaturat astfel lui Ristea Priboi, fostul sau subordonat de pe vremea cand dirijau spionajul romanesc in Marea Britanie. Generalul Constantin Silinescu a devenit astfel, in 2001, consilierul pe probleme de siguranta nationala al premierului Adrian Nastase, in vreme ce ex-cuscrul sau ocupa aceeasi functie la Cotroceni. Ulterior, Constantin Silinescu a fost numit comisar general al Garzii Nationale de Mediu, post din care avea sa fie inlocuit, anul trecut, cu un alt fost ofiter din serviciul de informatii externe (SIE), Silvian Ionescu.

Averea lui Talpes-patru case

Conform ultimei declaratii de avere, Ioan Talpes nu este deloc un om sarac. In 1978, el a mostenit o casa de 420 mp si un teren agricol de un hectar in localitatea Toplet din Caras-Severin. Dupa 1990, averea lui Talpes a inceput sa creasca proportional cu pozitia detinuta. Astfel, in 1991, el a primit cu chirie de la stat un apartament luxos de patru camere in Capitala, cu o suprafata de 143,17 mp, pe strada Aurel Vlaicu nr. 42-46. Ulterior a cumparat acel apartament, iar astazi figureaza ca sediu pentru una dintre firmele fiului sau Ioan Codru Talpes. Pentru a achizitiona apartamentul din Bucuresti, Talpes declara ca a facut un credit pe trei ani (1991-1994). In 1995, anul in care a fost vizitat la sediul SIE de catre Zaher Iskandarani, a carui oferta declara ca a refuzat-o, averea lui Talpes s-a rotunjit cu un teren agricol de 1,5 hectare in Slanic Prahova si cu o vila (casa de vacanta) de 359 mp in Snagov, imobil a carui valoare de impozitare declarata este de 2,8 miliarde lei vechi. In perioada 1995-1997, el a mai facut un credit pentru achizitionarea unui autoturism Daewoo. In 1999, Talpes a achizitionat un teren intravilan de 1.000 mp la Uzlina, o localitate de pe bratul Sfantul Gheorghe din Delta Dunarii. Este posibil ca acesta sa fie motivul pentru care, in 2000, Ioan Talpes si-a permis achizitionarea unei barci cu motor. In 2003, cu un ultim efort, seful administratiei prezidentiale Ioan Talpes a iesit din nou la cumparaturi si a achizitionat o casa de 162 mp in localitatea Toplet, el detinand si un autoturism Volkswagen, fabricat tot in 2003. In intreaga sa cariera, generalul de corp de armata Ioan Talpes a reusit sa stranga “elemente de decor” in valoare de 78.000 de euro, repartizate astfel: bijuterii de 18.000 de euro, obiecte de arta si cult de 25.000 de euro si “colectii de arta + numismatica” in valoare de 35.000 de euro. Nu se stie cum pot fi justificate toate aceste achizitii, daca avem in vedere doar salariul sau de ofiter/director SIE/consilier al lui Ion Iliescu/senator si profesor SNSPA, precum si salariul de bibliograf al sotiei sale de la MApN.

Codru Talpes, intre Iosif Armas si Cico Dumitrescu

Fiul lui Ioan Talpes a urmat, la inceputul anilor 1990, cursurile Academiei de Politie unde, conform istoricului Marius Oprea, ar fi beneficiat de favorurile sefului logisticii din acea institutie, Aurel Ceciu. Iata cum descrie Marius Oprea aceasta relatie: “In perioada 1992 – 1994, dupa cum sustine o sursa care ii cunoaste bine biografia, Aurel Ceciu a reusit sa intre in gratiile sefului SIE, Ioan Talpes. La Academia de Politie, prin campul sau larg de relatii, seful logisticii s-a ocupat personal de “soarta” lui Codru Talpes, student al acestei institutii, la specialitatea Politia pentru Controlul Trecerii Frontierei. Codru Talpes era singurul student “decazarmat”, deci nu statea la un loc cu ceilalti in caminele Academiei. Codru nu venea decat la examenele de sesiune, iar aceste examene ii erau “aranjate” lui Codru de comandantul Dobrinoiu sau de adjunctul sau cu “spatele”, Aurel Ceciu. De fapt, la admiterea lui in 1992, cand dadea a doua oara acest examen, Codru a avut noroc si cu “tata Talpes”: se afirma ca ar fi cunoscut dinainte subiectul la istorie, subiect scris tocmai de catre generalul Talpes, in seara dinaintea examenului, la o vila a SIE din Mangalia, unde se afla in concediu. Astfel, calea lui Ceciu spre o cariera in spionajul romanesc era deschisa. Dar intra aici ca sef cu “spatele”, adica loctiitor cu problemele logistice – un sector de activitate pe care il stia deja foarte bine”, spune Marius Oprea. Afirmatiile acestuia au fost insa contrazise de Ioan Talpes, care a declarat ca nu a facut nici un fel de interventii in favoarea fiului sau, toate acuzatiile fiind facute, din motive de razbunare, de catre “inamicii” sai din SIE.

Codru Talpes a fost atras insa in afaceri cu Iosif Armas si Emil (Cico) Dumitrescu. El apare ca actionar la doua societati comerciale, Minaquarom SRL si H.T.S. Trading SRL, infiintate la inceputul lui 2003.

Minaquarom SRL, al carei obiect de activitate este “productia de ape minerale si bauturi racoritoare nealcoolice” are sediul chiar in comuna natala a lui Ioan Talpes, iar actionarii acesteia sunt omul de afaceri PSD Iosif Armas (34%), sotia consilierului de stat Emil (Cico) Dumitrescu, Doina Dumitrescu (33%) si Codru Talpes (33%). De remarcat faptul ca implicarea in aceasta afacere a sotiei lui Cico Dumitrescu este de fatada, fiind greu de crezut ca profesorul universitar Doina Dumitrescu-Ionescu, sef de sectie la Spitalul Universitar din Bucuresti, precum si seful unei clinici de chirurgie plastica, are timp sau habar de afacerile cu ape minerale din Toplet. Conform datelor de la Oficiul National al Registrului Comertului, firma de partid a lui Talpes-Armas-Dumitrescu nu a depus bilanturi contabile pe 2003 si 2004. Administratorii de la Minaquarom sunt Codru Talpes si Iancu Marius Gogaltan din Baile Herculane.

Cealalta societate a lui Codru Talpes, HTS Trading, a fost infiintata in ianuarie 2003, cu sediul la domiciliul lui Talpes din strada Aurel Vlaicu nr. 42-46 din Capitala, si are ca obiect de activitate “cultivarea cerealelor, porumbului si a altor plante”, semn ca studiile facute de fiul lui Talpes la Academia de Politie “Ioan Cuza” nu i-au fost de nici un folos. Conform datelor de la Registrul Comertului, societatea a mers in pierdere, iar bilantul depus pe site-ul Ministerului Finantelor dovedeste ca actionarul unic, Codru Talpes, n-are, cu exceptia numelui, nici o alta legatura cu agricultura.

Caracatita fratelui Gheorghe de la Constanta

Fratele lui Ioan Talpes, Gheorghe, a stiut cel mai bine sa profite de pozitia consilierului de la Cotroceni. In vreme ce Ioan Talpes se ocupa cu destinul natiunii, fratele Gheorghe infiinta firme peste firme, ca o adevarata caracatita de afaceri, si a reusit astfel sa lanseze pe piata nu mai putin de 11 societati in care au fost atrasi diversi cetateni cu sau fara legatura cu serviciile secrete. De altfel, afacerile acestuia au fost si in atentia politiei atunci cand “dusmanii” din SIE ai lui Ioan Talpes au cautat sa-i gaseasca punctele nevralgice. In raportul din 1997, generalul SIE Dumitru Ciobanu a prezentat o situatie a afacerilor lui Gheorghe Talpes, asa cum rezulta dintr-o informare primita de la seful Politiei, generalul Costica Voicu. Iata, mai jos, fragmentul din raportul Ciobanu cu privire la aceste afaceri: “Generalul de divizie Voicu Costica, seful IGP, mi-a prezentat din proprie initiativa ca fratele generalului de divizie Talpes Ioan, respectiv Talpes Gheorghe, din Constanta, care anterior anului 1989 a fost simplu barman, are sase firme puternice, astfel: “Com-Unic” SRL, prin care detine barul “Melody” Neptun; “Phoenix Shipping and Trading LTD.Co.”, prin care s-au efectuat operatiuni de trafic de benzina cu incalcarea embargoului impus Iugoslaviei (realizandu-se, in acest fel, o frauda de circa un milion dolari si de aproximativ 5 miliarde lei, toate acestea cu concursul direct al presedintelui Bancorex, Razvan Temesan). Dosarul respectiv nu a putut fi instrumentat pana in prezent din cauza interventiilor lui Talpes Ioan. Colonelul Bogdan din Constanta, care are in preocupare cazul, poate confirma si raporta detalii. La data de 18.02.1997, Voicu Costica mi-a relatat ca deja a inceput procedura legala, inclusiv prin implicarea Parchetului, de cercetare a acestei cauze: “Eurodif Casino” SRL, firma prin care detine hotelul “Comodore”, din Mamaia; “Kumako International” SRL, care atesta faptul ca fratele sefului SIE este asociat cu un cetatean american si cu un cetatean turc; “Vega Trading ’95” SRL, prin care a inchiriat docuri la dana 2 Port Constanta. De aici se exporta marfurile propriei sale firme “Phoenix Shipping And rading LTD”; “Ralco International” SRL, firma de acoperire pentru angajarea de actori pe care-i folosesc la barul “Melody” si la hotelul “Comodore” din Mamaia”, se afirma in celebrul Raport Ciobanu.

De la elaborarea acelui raport, Gheorghe Talpes a progresat vizibil si a mai infiintat, in ciuda lui Costica Voicu, inca cinci firme: “International Consulting Service” SRL (alaturi de un italian, Maurizio Gagliardi), “Gemipet” SRL, “T.M.R. Distribution Group” SRL, “Business Sport” SRL si “D.P.S. – Management Grup” SA. In acelasi timp, rudele din Constanta ale lui Talpes au mai infiintat si alte firme pe numele Ralucai Talpes (“Intelect Team” SRL) si al lui George Giuliano Talpes (“Alt Trend M.G” SRL, “Visual Consulting” SRL si “Visual Propaganda” SRL). Daca Ioan Talpes nu poate fi facut responsabil pentru afacerile fratelui sau, este greu de crezut ca implicarea intr-una din firmele lui Gheorghe Talpes a fostului colonel DIE, Cornel Rudareanu, poate fi intamplatoare. Astfel, conform datelor de la Registrul Comertului, Cornel Rudareanu apare ca actionar in firma “D.P.S. – Management”SA, alaturi de Gheorghe Talpes, Vasile Blanaru, Mihai Rotariu si firma “Forey Man” SRL din Stefanesti-Arges. Firma, infiintata in 2002, are sediul pe strada Splaiul Independentei nr. 319 din Capitala si in 2004 avea o cifra de afaceri de 11,3 miliarde lei.

Colonelul rezervist Cornel Rudareanu a fost ofiter SIE pana in 1990, iar ulterior a fost angajat in SRI si a ocupat functiile de sef de cabinet al directorului SRI Virgil Magureanu si sef de protocol al aceleiasi institutii.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.20, mai 2006

Micile secrete ale lui Ovidiu Tender

Un personaj controversat, venit de la Timisoara, a reusit sa formeze un imperiu in industria energetica. Un imperiu care asta zi se clatina serios.

Ovidiu Tender (foto:www.neuerweg.ro )
Ovidiu Tender (foto:www.neuerweg.ro )

Magnatul Ovidiu Lucian Tender face parte din categoria acelor oameni de afaceri care si-au consolidat averea din exploatarea la maximum a relatiilor la varf stabilite in serviciile secrete, Parlament, ministere si Presedintie. Deoarece marile sale afaceri s-au derulat in perioada 2000-2004, ani in care provincialul Tender a preluat controlul unor firme strategice la nivel national, dar si ani care au acoperit ultimul mandat prezidential al protectorului sau, Ion Iliescu, era de asteptat ca, dupa schimbarea puterii, omul de afaceri timisorean sa raspunda unor intrebari incomode cu privire la anumite tranzactii financiare oculte.

Acesta este si motivul pentru care, astazi, Ovidiu Tender se afla in atentia Parchetului National Anticoruptie, el fiind cercetat in dosarul RAFO si invinuit pentru inselaciune, delapidare, evaziune fiscala, bancruta frauduloasa, spalare de bani si asociere in vederea comiterii de infractiuni. Pentru un fost sef de restaurant, care nu s-a sfiit sa cumpere tot ce i-a cazut sub ochi, acuzatiile de mai sus nu reprezinta mare lucru, cu atat mai mult cu cat, asa cum a declarat in mai multe randuri, Tender se considera nevinovat si pare ca nu intelege ce i se intampla. Pe 19 august, procurorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie i-au interzis lui Ovidiu Tender sa paraseasca tara in urmatoarele 30 de zile.

Micul, berea si ciorba de burta – prima afacere

Desi a absolvit Institutul de Mine din Petrosani, Ovidiu Tender si-a pus in sertar diploma de inginer minier si, atras de mirajul banilor, a preferat sa lucreze ca sef de unitate la hotelul Victoria din Jimbolia. Atunci, ca si astazi, micul, berea si ciorba de burta, bine servite, aduceau fericire oricarui carciumar. Ca sef de unitate, Ovidiu Tender a avut in acea perioada relatii foarte bune cu militienii si securistii locali, el fiind, conform declaratiilor unor surse pensionate, si un important “valutist” din zona.

Ulterior, in 1990, Tender a devenit sef de unitate la fostul hotel al PCR din Timisoara, unde a ramas pana cand acesta a fost trecut din patrimoniul OJT in cel al Consiliului Judetean. Pe la mijlocul lui 1990, si-a deschis prima afacere privata care, sub acoperirea unei activitati minore de turism, masca, de fapt, micul trafic de frontiera in care se implicase Ovidiu Tender. Oficial, Tender inchiriase cateva autocare din Iugoslavia, cu care transporta persoane in tara vecina. Afacerea a prosperat si, spre sfarsitul anului, Tender avea deja propriile sale mijloace de transport.

Bingo Tender

In 1991, Tender a initiat prima afacere care avea sa-i aduca respectul urbei. Alaturi de un alt afacerist local, Vasile Balan, Tender a preluat in locatie de gestiune restaurantul Palace din centrul orasului Timisoara si a infiintat societatea Palace SRL. Aici, a lansat primul “Bingo” din Romania, prin infiintarea societatii Corobing SRL, in acelasi sediu cu restaurantul Palace. Noua firma a fost constituita cu aportul societatii spaniole Eleval Electronicos Valencia SA, care detinea 61,27% din capitalul social.

Spaniolii au investit in aceasta afacere peste 174.000 de dolari, iar Tender, care detinea 16,7%, a participat cu 2,9 milioane lei. Succesul afacerii a fost garantat cata vreme ea a fost protejata la cel mai inalt nivel, iar plata impozitelor catre stat era, la acea data, o raritate. Si in acest caz, surse (pensionate) din serviciile de informatii sustin ca un oarecare colonel Bujor din SRI, detasat de Magureanu la Timisoara, colecta sume de bani, pentru patrie sau reprezentantii ei de la Bucuresti, din afacerea lui Tender. Mai mult, se pare ca Magureanu, personal, ar fi atras atentia conducerii SRI Timis sa ofere protectie si sprijin, la nevoie, colonelului Bujor in aceasta activitate, dar si in altele care aveau sa urmeze. Zece ani mai incolo, in 2001, profitabila firma a lui Tender si a spaniolilor din Valencia avea, la o cifra de afaceri de 26,2 miliarde lei, un profit de 0 (zero) lei. Cum se stie deja, profitul unei afaceri nu este intotdeauna acelasi cu profitul inscris in hartoagele oficiale de la fisc.

Crescatoria de firme a lui Tender

Alaturi de Palace si Corobing, Tender a mai infiintat, in 1991, alte patru societati : Agroindustriala Km.6 SA, Industria Lanii SA, Agroindustriala Santim Sinandrei SA si Tender SA, ultima dintre acestea avand acelasi sediu cu societatea prin care se derulau profitabilele jocuri de noroc. Au urmat apoi, una dupa alta, societatile Pressing (1993), Sicomas (1994), Fitpol (1994), Grupos Tecnico Gestor (1995), Auramar (1995, Constanta), Soliloto Romania (1997) si Agrosem (1998). In cativa ani, imperiul Tender avea sa se intinda pe o suprafata de peste 100.000 de hectare, fostul carciumar-sef devenind suspect de repede un mare latifundiar al Timisului. Totusi, cata vreme afacerile sale s-au derulat in sfera agriculturii, a serviciilor si a jocurilor de noroc, Tender n-a atras atentia grupurilor de interese deja constituite la nivel national. Dupa ce a intrat insa pe piata petrolului, a gazelor naturale si a energiei, Tender a iesit la lupta deschisa pentru suprematie intr-un domeniu in care, fara sprijin politic, nimeni nu putea si nu poate reusi. Ovidiu Tender s-a bucurat insa de sprijinul sefilor serviciilor de informatii si, in mod special, de protectia lui Ion Iliescu. Acesta este poate si motivul pentru care Tender a fost si unul dintre furnizorii de armament pentru SPP. Actiunile in care avea sa se implice dupa 2000, precum si domeniile extrem de sensibile in care avea sa-si asigure suprematia, dovedesc ca legatura lui cu unul dintre principalele servicii secrete ale Romaniei (SIE) este mai mult decat formala.

Nu mai este un secret faptul ca Virgil Magureanu a implicat ofiteri ai Serviciului Roman de Informatii in operatiunile de contrabanda cu petrol pe relatia cu Iugoslavia, dosarul Jimbolia continand probe concrete in acest sens. In aceste operatiuni speciale, care i-au imbogatit pe multi dintre afaceristii de partid, a fost implicata si societatea Solventul din Timisoara, la care intreprinzatorul Ovidiu Tender detinea deja un pachet de actiuni. Ulterior, in 2004, printr-o inginerie financiara, Tender avea sa preia combinatul Solventul, societate ajunsa in faliment ca urmare a unor datorii de peste 285 de miliarde lei vechi. Conform unor surse care au dorit sa-si pastreze anonimatul, printre cei care au facut afaceri cu combustibili, in perioada embargoului impus Iugoslaviei, a fost si Tender. Inca de atunci, Ovidiu Tender si-a cimentat relatiile cu Octavian Iancu, aflat astazi in lotul penal din dosarul RAFO.

In perioada vizata, VGB Impex SRL, firma lui Octavian Iancu, a facut afaceri destul de profitabile din relatia cu Solventul, afaceri care i-au permis ulterior sa-si indrepte atentia catre zona petroliera din Moldova, controlata politic si financiar de Viorel Hrebenciuc si Corneliu Iacubov. Ulterior, pentru a intra in afacerile cu petrol, a folosit strategia preluarii de creante. El a preluat astfel creantele de peste 300 de miliarde lei pe care Carom le avea la Arpechim Pitesti, intrand astfel in Carom si creantele de 1.500 de miliarde pe care le avea RAFO la Petrom, in speranta ca va putea intra ca actionar si in Petrom, speranta spulberata ulterior de catre ministrul Dan Ioan Popescu.

Dupa 2000, Ovidiu Tender si-a extins rapid influenta fie prin infiintarea de noi firme, fie prin preluarea altora de la Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS, actuala AVAS). In trei ani, el a infiintat inca noua firme in Bucuresti, Timis sau Prahova: Tendercom Invest SA (Ploiesti, 2000), All Tender SA (Bucuresti, 2001), Tender Media SA (Bucuresti, 2001), Rednet Expo SRL (Filipestii de Padure, 2001), Union Express SRL (Bucuresti, 2001), Esparom SA (Timisoara, 2001), Eurofer SA (Timisoara, 2002), Nicole – Centrul de Diagnostic si Tratament (Bucuresti, 2002) si Tender’S SRL (Timisoara, 2002).

Cap de pod pentru Frank Timis

Ovidiu Tender a fost unul dintre principalii sustinatori ai aventurierului Frank Timis (foto dr.), presedintele de atunci al firmei Gabriel Resources, in operatiunea acestuia de exploatare a zacamintelor de aur si argint din Rosia Montana, dar si din alte zone ale Romaniei. Relatia dintre cei doi a inceput, oficial, in 2000, atunci cand Frank Timis s-a speriat de faptul ca dezvaluirile privind trecutul sau de aventurier i-ar putea stirbi reputatia de investitor international in Romania. Episodul privind implicarea sa intr-o operatiune de trafic cu heroina in Australia, precum si alte conexiuni cu afaceri dubioase derulate in alte tari prezentau riscul ca, odata cunoscute de catre autoritatile romane, sa-i incetineasca ascensiunea in zonele pe care tocmai incepuse sa le controleze.

A decis, prin urmare, sa-si atraga de partea sa un aliat puternic si, prin intermediul unor functionari din Ministerul Industriilor, a ajuns la Ovidiu Tender. Desi SRI informase deja autoritatile competente despre reteaua din Romania a lui Frank Timis, care includea inalti functionari de stat si cativa ministri, precum si despre pericolele si inconvenientele presupuse de afacerile declansate de acesta, proiectele lui Timis s-au derulat fara oprelisti. Aceasta, deoarece interesele financiare ale unora dintre guvernanti au prevalat in fata intereselor publice, motiv pentru care informatiile provenite de la una dintre unitatile importante din SRI n-au fost luate in seama.

Mai mult chiar, a fost introdus in schema, ostentativ, Ovidiu Tender, aflat intr-o relatie speciala cu fostul sef al SIE, Ioan Talpes. Curand, relatia dintre Frank Timis si Ovidiu Tender avea sa devina una de tipul subordonat-sef, Tender declarand chiar atunci cand a fost introdus in board-ul director al societatii Gabriel Resources, ca a acceptat functia, deoarece “daca Timis va fi indepartat din firma, atunci trebuie sa ramana un roman acolo”. Patriotismul cazon al lui Tender seamana mai degraba cu un ordin de serviciu decat cu o reala strategie privata de afaceri.

Achizitii strategice: petrolul, aurul si constantenii

Primul pas din strategia achizitiilor strategice ale lui Ovidiu Tender a fost preluarea, spre sfarsitul anului 2000, cu sprijinul direct al presedintelui Aurel Ovezea, a societatii de stat Nuclearmontaj SA, transformata ulterior intr-un grup ce include 11 subsidiare. Prin aceasta societate, Tender a preluat, ulterior, in 2002, de la concernul Kvaerner, Fabrica de Echipamente pentru Centrale Nucleare (FECNE), o alta unitate strategica din domeniul energetic, care produce vase sub presiune, schimbatoare de caldura si constructii metalice grele sudate, destinate centralelor nuclearo-electrice si clasice.

A urmat apoi preluarea de la APAPS, prin Tender SA, a pachetului majoritar de actiuni de la societatea Prospectiuni SA, firma ce detinea monopolul asupra prospectiunilor geologice si geofizice. Aceasta achizitie i-a oferit lui Tender posibilitatea de a cunoaste in amanunt secretele subsolului romanesc si de a actiona in consecinta. Cu asemenea instrumente tehnice si institutionale la indemana, este de inteles de ce tintele lui Ovidiu Tender au devenit petrolul, aurul si constantenii sau, altfel spus, RAFO, Rosia Montana si Centrala Nuclear-Electrica de la Cernavoda. Printre clientii societatii Prospectiuni SA, se afla Guvernul Romaniei, SNP Petrom, SN Romgaz, Shell, Hemco, Regal Petroleum plc., Falcon Oil plc. etc.

Alte achizitii importante ale lui Tender au fost Atlas GIP SA Ploiesti si Vulcan SA. In vreme ce prima dintre aceste firme este cea mai mare companie de carotaj din Romania, societatea Vulcan este cunoscuta ca producator de echipamente destinate instalatiilor energetice, precum si ca principal furnizor de unitati de pompaj pentru extractia petrolului. In 2003, a preluat si societatea UPRUC-CTR SA, firma care a completat astfel, alaturi de Nuclearmontaj, Fecne si Vulcan, Grupul Energetic Tender SA care, alaturi de Grupul Industrial Tender SA (Prospectiuni, Atlas GIP si Fitpol), controleaza rezervele energetice ale Romaniei. De altfel, in urma cu doi ani, ca urmare a descoperirii unui important zacamant de gaz in nordul Moldovei, Tender, impreuna cu Frank Timis, prin societatile Regal Petroleum si Prospectiuni, a obtinut licenta de explorare a gazelor naturale si petrolului in judetul Suceava.

Tender-Magureanu-Stolojan

In anul 2002, Grupul Tender si-a anexat si societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF SA, prin care a preluat controlul celor 26 de sucursale si 142 de agentii ale acesteia, raspandite pe intregul teritoriu al tarii. Ca sediu central pentru ARDAF, magnatul din Timisoara a ales fostul sediu al falimentarei Columna Bank, pentru care a achitat 1,6 milioane dolari. Achizitia n-a mai ridicat semne de intrebare, cata vreme conexiunile Columna-Magureanu si Magureanu-Tender erau deja cunoscute. La sfarsitul anului trecut, Ovidiu Tender a negociat cu Theodor Stolojan (vindecat in mod miraculos la putin timp dupa renuntarea la candidatura pentru functia de presedinte al Romaniei) functia de presedinte al societatii de asigurare ARDAF.

Negocierea a fost abandonata dupa alegerea fostului presedinte al PNL in functia de consilier al presedintelui Traian Basescu. Conform unor surse bine informate, in urma cu cateva saptamani, a avut loc o noua intalnire intre Ovidiu Tender si Theodor Stolojan, la Cotroceni, Tender fiind insotit de Dorin Iacob, una dintre puntile de legatura dintre Virgil Magureanu si Traian Basescu. Daca despre continutul acelei intalniri nu se pot face speculatii, trebuie observat ca, dupa plecarea de la Cotroceni a protectorului Ion Iliescu, lui Tender i-au ramas putine brese de intrare in palatul prezidential.

Dorin Iacob a fost si a ramas unul dintre oamenii de incredere ai lui Magureanu, dupa ce a suferit, pe rand, mai multe transformari: fost militian pana in 1990, Iacob a devenit apoi ofiter SRI (1990-1992), om de afaceri si politician; ca om de afaceri, acesta a contractat prin societatea Bel Ami Invest SA Alba Iulia un imprumut de la defuncta Bancorex si, pentru ca depasea un million de dolari (1,250 milioane dolari), a uitat sa-l mai returneze, creditul fiind preluat de AVAS; ca politician, Dorin Iacob a facut cariera in partidul lul Virgil Magureanu si din 2001, dupa fuziunea cu PD, a intrat cu arme si bagaje in PD, unde a reusit sa fie promovat ca secretar executiv al acestui partid.

Tender pierde pe mana goala a lui Talpes

Daca magnatul Ovidiu Tender se rezuma doar la afaceri onorabile si nu se expunea atat de ostentativ in actiuni si relatii cu fosti si actuali ofiteri ai serviciilor de informatii romanesti si straine, precum si in combinatii cu grupuri financiare de tip mafiot, poate ca ar fi fost scutit de calvarul vizitelor la Parchet sau spitalul Elias. Scandalurile publice in care s-a implicat magnatul au inceput in 2002, data la care grupul Tender se coagulase deja ca un important grup autohton de interese politico-financiare. Sponsorizarea a doua reuniuni ale sefilor serviciilor de informatii din tarile NATO, urmata de celebra combinatie cu Willem Matser, un oficial NATO care s-a dovedit a fi escroc, l-a plasat pe Tender intr-un scandal international de proportii.

Sub acoperirea preluarii unui pachet important (45%) de actiuni din societatea Tender SA, contra sumei de 100 de milioane de dolari, Matser a intrat in posesia unor documente ale firmei lui Tender pe care le-a folosit intr-o operatiune de spalare de bani din Columbia, prin intermediul bancii Santander din Bogota, combinatie mafiota descoperita si anihilata de autoritatile olandeze. Dincolo de elementele senzationale ale scandalului, acesta a dovedit ca Ioan Talpes, cel care l-a introdus pe Tender in combinatia cu Matser si a girat pentru seriozitatea acestuia, a dovedit o superficialitate lipsita de scuze, in relatia cu maruntul functionar al NATO.

Doua palme pe obrazul magnatului Tender

La inceputul acestui an, Ovidiu Tender a fost chemat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a clarifica aspecte privind controversatele operatiuni de evaziune fiscala si spalare de bani de la RAFO Onesti. Astfel, Tender a fost inclus in lotul celor 19 oameni de afaceri cercetati pentru mai multe infractiuni, ca urmare a scandalului RAFO. Printre colegii de dosar ai lui Tender, se afla Corneliu Iacobov, fratii Octavian si Marian Iancu, Toader Gaureanu etc., etc. Ovidiu Tender este cercetat pentru ca ar fi indus in eroare APAPS atat cu ocazia incheierii, cat si a derularii contractului de privatizare a societatii Carom Onesti, ca a incheiat ilegal contracte de cesiune de creanta pe relatia Carom-VGB Oil si ca ar fi incheiat contracte de creditare fictiva ale societatii Tender SA, in scopul de a justifica scoaterea ilegala de bani din conturile acestei firme. Pe langa lovitura primita in dosarul RAFO, sau poate ca o consecinta directa a acesteia, Ovidiu Tender a fost inlaturat cu scandal, luna trecuta, si de la conducerea UGIR 1903. El il inlocuise in aceasta functie, in urma cu cativa ani, pe Dan Ioan Popescu, cel care avea sa-l inlature, la randu-i, pe magnatul timisorean din cursa pentru preluarea Petrom.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.12, septembrie 2005

Punctele slabe ale presedintilor si oamenii din jurul lor

oamenii presedintilor

st1:*{behavior:url(#ieooui) }
/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

Cu siguranta, legatura dintre Ion Iliescu, Adrian Nastase si Theodor Stolojan este ca toti trei sunt oameni care s-au format si s-au afirmat sub comunism. Iliescu a supravietuit politic epocii staliniste, destalinizarii si transparentei partiale din 1968, apoi revolutiei culturale de tip nord-coreean practicate pana in decembrie 1989 de Ceausescu. Nastase si Stolojan s-au afirmat in regimul Ceausescu si s-au consacrat dupa. Astazi, in cursa pentru prezidentiale ramane doar Nastase. Lui Iliescu i-a expirat mandatul, iar Stolojan lasa un loc gol pentru Traian Basescu.
Va mai amintiti de ADIRI? De Grupul de la Trocadero sau de UVPR? Stelian Tanase spune ca ADIRI (Asociatia de Drept International si Relatii Internationale) e “o inventie comunista de prin anii ‘50, la care a fost presedinte Traian Ionascu, mentorul lui Adrian Nastase. Tanase crede ca ADIRI “era un fel de sinecura si structura fantoma, ca ICE Dunarea. Dadea impresia ca si la noi exista o asociatie de drept international, ca suntem afiliati”. Analistul politic explica faptul ca ADIRI “exista si astazi, dar n-are salariati, n-are nimic, asta era pe vremea comunistilor o chestie moarta, asa, fantomatica; acum e in Casa Titulescu si are sediul acolo, ca si Fundatia Titulescu”.

Presa a relatat, de-a lungul ultimilor ani, ca Fundatia Titulescu, pastorita de oamenii premierului Nastase, este un mare consumator de fonduri bugetare. In ultimii patru ani, liderul PSD si-a lansat aici cel putin doua carti: una deosebit de voluminoasa, care aduna discursurile si lucrarile interbelice ale lui Nicolae Titulescu, si alta, care a provocat un scandal privind provenienta banilor (adica de la Guvern) si scopul in care au fost folositi: editarea unei carti semnate de Adrian Nastase: “Quo Vadis Europa”, avand ca rol popularizarea, in Romania, a proiectului de constitutie europeana.

Analistul politic Iosif Boda spune ca ADIRI a fost o institutie in care lucrau doar cativa oameni, printre care Nastase era cel mai important exponent, insa “de la ADIRI erau putini oameni implicati in ceea ce Ion Iliescu numea “un fel de barfa filosofica””. Adevaratul cerc “era Grupul Trocadero, asa a ramas el pentru initiati”, explica Boda. In afara de Nastase de la ADIRI, mai erau in grup: Vasile Secares, venit la Institutul de Stiinte Politice si Studiere a Problemei Nationale (ISPSPN) de la Institutul de Istorie si Teorie Militara (IITM), Ioan Mircea Pascu (azi membru marcant PSD, ministru al apararii), Dan Mircea Popescu (azi membru marcant PSD, ministrul muncii), Silviu Brucan (azi politolog), sau Virgil Magureanu (pus, dupa Revolutie, sa fondeze SRI, azi sef de partid). Boda sustine ca Grupul Trocadero “era un loc de dezbatere intre diverse persoane, dintre care unele au evoluat ca adversare ale regimului  Ceausescu”. O alta institutie interesanta era Institutul de Economie Mondiala, din care provin Eugen Dijmarescu si Mugur Isarescu , ulterior membru marcant al grupului “Un Viitor Pentru Romania” (UVPR). “Toti manifestau un fel de viziune critica asupra tipului de socialism, asupra imobilismului de tip ceausist, asupra neadaptarii sale la “glasnost” si “perestroika””, arata Iosif Boda.
Un grup aflat de 15 ani in penumbra
In timp ce Theodor Stolojan “nu a avut nici o implicare” in aceasta grupare, Ion Iliescu “a avut legaturi, dar fara sa stie ca oamenii astia se vad si-n alt context”. Analistul arata ca “el tinea legatura mai ales cu Magureanu, care era un apropiat, un partener de discutii”.
bilant nr.1
Iosif Boda arata ca UVPR s-a constituit “in contextul in care FSN se rupea ca partid, in primavara lui 1992”. Boda aminteste ca au existat in FSN-ul “originar” trei platforme: “a lui Petre Roman”, scrisa de analistul politic de azi, Vladimir Pasti, si citita de Petre Roman – gruparea  Roman avea sa se desprinda si sa formeze noul FSN (PD) – gruparea emulilor lui Iliescu, condusa de Marian Enache; UVPR, din care faceau parte Vasile Secares (azi in fruntea Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative SNSPA), Ioan Mircea Pascu, Dan Mircea Popescu sau Dumitru Popescu. La un moment dat, ultimele doua grupari “au ajuns la compromisul sa aiba un lider comun, contracandidatul lui Roman la presedintia Frontului, Marian Enache”. Tot UVPR a determinat numirea, ca vicepresedinte organizatoric al FSN, a lui N.S. Dumitru, apoi Vladimir Pasti l-a adus pe Claudiu Iordache, pe care-l considera “viitorul mare om politic al Romaniei, poate viitorul presedinte”, relateaza Boda. Dupa Iordache, pe aceeasi functie (vicepresedinte organizatoric) a venit Secares, iar un alt vicepresedinte era I.M. Pascu. Pana la inceputul lui 1992, Secares si Pasti au fost concomitent si consilieri ai lui Iliescu. UVPR a ramas un grup de lobby, dupa ruperea FSN, “un fel de placa turnanta de intalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”. Ca “think-thank”, “pana si Augustin Buzura (aflat in fruntea Institutului Cultural Roman – n.r.) a facut parte din el”. Boda rememoreaza: “In 1996, am negociat cu reprezentantii UVPR Vasile Secares, Mugur Isarescu, Augustin Buzura, Vladimir Pasti si Cornel Codita (n.r.: fost candidat la Primaria Capitalei din partea unui partid ecologist), pentru oferta UVPR de a veni alaturi de echipa presedintelui Iliescu, de a face campanie si de a-l sprijini sa mai ajunga inca o data presedinte. Pretentiile lor erau insa putin exagerate. Propuneau partidului o platforma care sa poarte denumirea lor, erau niste orgolii cam prea mari. Ei (n.r.: UVPR) au preferat atunci aceasta pozitie: sa ramana in penumbra”.
Iliescu, linia de unire intre Nastase si Stolojan

Primul aliat politic recunoscut al lui Iliescu, dupa momentul decembrie 1989, a fost Petre Roman, premier interimar din 23 decembrie 1989, reconfirmat dupa alegerile din 20 mai 1990. Roman a fost inlaturat pe 25 septembrie 1991, dupa o mineriada despre care s-a spus ca a fost comandata de Iliescu si grupul conservator din FSN. Theodor Stolojan, initial subalternul lui Roman, a fost ministru adjunct (1989 – aprilie 1990), apoi ministrul finantelor (mai 1990 – aprilie 1991). Pana in septembrie 1991 a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare. In septembrie 1991, Iliescu a optat pentru Theodor Stolojan ca premier in locul lui Petre Roman. Aceasta a fost o solutie de siguranta inainte de o iarna extrem de grea (1991-1992), intr-o Romanie izolata international dupa mineriade. Pe 28 iunie 1990, Iliescu si Roman numeau un deputat FSN, Adrian Nastase, drept ministru de externe. Nastase a detinut acest portofoliu si in Cabinetul Roman, si in Cabinetul Stolojan, pana la numirea lui Nicolae Vacaroiu ca premier, dupa alegerile din toamna lui 1992.

Cu ce ar fi putut sa fie santajat Theodor Stolojan?
Stolojan s-a retras din cursa prezidentiala. Alianta a ales un alt candidat. O intrebare ramane, inca, fara raspuns: a clacat Theodor Stolojan sau a fost santajat?
O posibilitate ar fi ca i s-a spus: “Vezi ca stim ce bani vor primi copiii tai”. In 1992, Stolojan a infiintat doua firme: cu 100.000 de lei, Lory-Ada Import Export Co SRL, cu fiica sa, Ada Stolojan, administrator la doar 18 ani; a doua e Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal. Asociati: Vlad Stolojan (45%), Ada Palea (fosta Stolojan, 45%) si Vasile Paval (10%). In Pavcrib, Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a circa 200.000 dolari. Obiect de activitate: “hoteluri si moteluri cu restaurant”. Afacerea in sine a fost mult timp exploatarea unui hotel, “Premier”. La inceputul lui 2004, Pavcrib a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pentru o finantare din fonduri bugetare nerambursabile, analizata, aprobata si propusa pentru finantare de o comisie din MIE. Contractul de finantare pentru Pavcrib a fost incheiat cu ADR Centru si avizat de MIE. Ajutorul de stat aprobat e, conform legii, intre 350 de milioane si 3,5 miliarde de lei. Bugetul total pentru subprogram e de 286,7 miliarde de lei. Intr-un interviu din revista “Cariere”, Stolojan spunea: “Banca Mondiala avea un program de finantare a studiilor copiilor salariatilor sai, in alte tari decat SUA, prin care incerca sa compenseze necazurile produse familiilor. Existand un asemenea program de finantare, copiii mei au putut sa studieze in Anglia”. Ada si Vlad, al caror tata pe atunci avea necazuri mari, lucra la Banca Mondiala, si-au completat studiile in Anglia pe banii acesteia, dupa ce au fost lansati in afaceri pe banii tatalui. Azi, aceiasi copii, deveniti oameni de afaceri, vor primi fonduri bugetare. Afacerea e legala. Stolojan ar fi fost stanjenit, daca ar fi devenit presedinte, si va fi stanjenit in continuare, macar post ludum, cand Ada si Vlad isi vor deconta, pana cel tarziu pe 10 decembrie 2004, fondurile bugetare nerambursabile alocate.
In afacerea Megapower s-au rulat 12 mil. USD
Alta posibilitate ar fi fost sa i se fi spus: “Vezi ca vom “incalzi” la maximum povestea cu Megapower”. Totul a inceput cu crearea unei societati mixte romano-americane, pentru a produce surse electronice de alimentare. Pe baza unei hotarari din 1990 a cabinetului Roman, ministrul de finante Stolojan a identificat si asigurat, printr-o nota semnata in 1991, sursa de finantare si suma necesara pentru un imprumut de 2,5 miliarde de lei (adica 12,4 milioane de dolari) de la BRD. IIRUC a primit acesti bani, ca partener roman, si i-a transferat peste Ocean. Nota de transfer s-a facut dupa ce unul din initiatori, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe Stolojan. Deutsch a infiintat in 1991 un satelit romanesc al Megapower, Rompower SRL, care-i avea actionari pe Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Aurica Cotar (6%), Sorin Damian (9%), Robert Deutsch insusi (36,3%), Mihai Dan Hurduc (9%), Nicolae Mihai Iosif (9%), Vlad Dan Maiereanu (3%) si Corina Moldovan (9%).
Despre legatura dintre toti actorii afacerii si filiera IIRUC se pot scrie mii de semne. In cateva cuvinte (pentru ca Stolojan s-a retras din cursa electorala): directorul general IIRUC, Cornel Moldovan, apare in actionariatul Rompower. In martie 1991 e unul din administratorii firmei Dragon Medical Complex, in care sotia lui Theodor, Elena Stolojan, e actionar alaturi de alte sase persoane fizice, printre care bine-cunoscutul Mitica Dragomir, dar si alaturi de sase firme, printre care IIRUC, Centrocoop sau Regia Autonoma a Tutunului. Fost membru in CA Megapower, Cornel Moldovan a fost trimis in judecata pentru abuz in serviciu contra intereselor publice, pentru un prejudiciu (constatat de procurorul Victor Ponta) de 11,773 milioane de dolari, cu care a fost finantat Megapower prin IIRUC.
Relatia lui Theodor Stolojan cu alt initiator al proiectului Megapower, romano-americanul Cristian Lazarovici, s-a edificat prin sotia demnitarului, Elena Stolojan, fosta colega cu acesta la Facultatea de Electrotehnica, in promotia 1968. Intrebat de implicarea sa in afacere, Stolojan a spus ca singurul lucru pe care si-l reproseaza e ca fiul sau a fost implicat: “A fost o greseala ca am acceptat: in asemenea situatii, se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca”.
Basescu, scandalul Securitatea
Dintre toate acuzatiile aduse pana acum lui Traian Basescu, cea mai serioasa pare a fi relatia de colaborare a acestuia cu fosta Securitate. Dovedirea unei astfel de relatii ar fi nu numai o lovitura de imagine la adresa lui, dar ar putea duce chiar la eliminarea sa de pe scena politica romaneasca. Adriean Videanu: “Basescu a declarat public ca, daca se va dovedi colaborarea sa cu fosta Securitate, se va retrage de pe scena politica”. Scandalul declansat la inceputul acestui an de Mugur Ciuvica, purtator de cuvant al Actiunii Populare, a avut la baza un document provenit dintr-un “registru cu persoanele din randul membrilor PCR pentru care a fost data aprobarea sa sprijine munca de Securitate”. In acel document, Traian Basescu figura, conform lui Mugur Ciuvica, drept sursa cu aprobare pentru organele de securitate, mai precis pentru “C.I. (contrainformatii – n.r.) Marina”. Reactia lui Traian Basescu a fost de a nega vehement ca ar fi fost colaborator al Securitatii si de a-l da in judecata, pentru calomnie, pe Ciuvica.
In timpul procesului insa, ca proba in dosarul de calomnie, a aparut un nou document emis de MApN (UM 01150 Bucuresti), in care se afirma ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii. “In evidenta depozitului de arhiva – se sustine in adresa MApN – se afla Registrul-jurnal pentru evidenta retelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanta, inventariat la nr. 39/1972. Din studiul acestuia rezulta ca Traian Basescu, nascut la data de 04.11.1951, a fost colaborator al organelor de contrainformatii militare, pe timpul cat era elev al Institutului de Marina, avand dosarul personal nr. 3990 / 09.11.1972”. De asemenea, in documentul transmis instantei de catre MApN se mai arata: “La data de 27.09.1976, la terminarea studentiei, s-a incetat legatura cu acesta. Dosarul personal cu numarul de mai sus (3990 – n.r.) a fost transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, cu adresa nr. 00151392 / 29.09.1976”. Din analiza celor doua documente, se poate afirma teoretic ca ar fi putut exista o colaborare  cu Securitatea a lui Traian Basescu. Argumentul favorabil e ca dosarul personal al lui Basescu, nr. 3990, intocmit in 27.09.1972, reapare dupa 1977, cand Basescu nu mai era elev al Institutului de Marina, ci ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Navrom Constanta. Daca se va dovedi ca documentele amintite sunt autentice, colaborarea lui Basescu devine un fapt evident, iar liderul PD va avea o grava problema de imagine si de constiinta.
Documentele invocate nu spun insa nimic despre continutul acestei colaborari. Traian Basescu a afirmat ca ea ar fi constat in raspunsuri banale la intrebarile CI-stului: “In 1973, cand se zice aici ca am devenit colaborator al Serviciului de Contrainformatii al Armatei, eram in anul II, la Facultatea de Marina”, a declarat presei Traian Basescu. El mai spunea: “In luna mai a acelui an am avut o iesire cu scoala in Mediterana. Pentru a iesi peste hotare la vremea aceea, trebuia sa completam un formular al Serviciului de Contrainformatii si sa trecem printr-un interogatoriu al ofiterului de contrainformatii. Acesta ne-a intrebat fel de fel de stupizenii, despre felul in care se inteleg parintii, ce prieteni am, cu ce se ocupa, ce muzica ascult, ce rude am in strainatate si altele de acest gen. Asta e tot. De aici pana la politie politica e cale lunga”, a mai spus Basescu. Daca ar fi fost numai atat, atunci, avand in vedere ca nu toti fostii elevi de la Marina au figurat drept colaboratori ai fostei Securitati, de ce Basescu a fost totusi mentionat drept colaborator? Mentiunea a fost preluata in dosarul sau personal si dupa terminarea Institutului de Marina. Liderul PD va trebui sa dea un raspuns credibil.
Evolutia ulterioara a lui Basescu presupune ca s-a bucurat de increderea contrainformatiilor militare: a devenit comandant de nava, apoi, in 1987, a fost numit seful Agentiei Navrom din Anvers (Belgia). Relatia actuala apropiata cu unul dintre fostii ofiteri de securitate care au avut printre atributii si spionajul din Belgia e evidenta. Silvian Ionescu a fost sef al Serviciului Tari francofone din Departamentul Europa al Centrului de Informatii Externe, chiar cand Basescu era la Anvers. Ionescu a ajuns secretar executiv PD cu probleme organizatorice si presedinte al Organizatiei PD Sector 3. Anterior, Silvian Ionescu a fost consilierul lui Traian Basescu la Primaria Capitalei. Despre o eventuala relatie intre cei doi, anterior anului 1989, fostul ofiter CIE a declarat: “Nu am stiut decat ca exista un anume Traian Basescu in Belgia, atat si nimic mai mult”. Ionescu a mai spus: “Ma ocupam de spionaj, iar spionajul nu-l faci in Agentia Navrom, ci in Belgia. Nu aveam ca obiectiv romanii”. Legatura posibila dintre cei doi a fost si va fi exploatata cu siguranta in campania electorala care tocmai incepe.
Deocamdata, Traian Basescu are un certificat de la CNSAS, in care institutia din strada Dragoslavele spune ca liderul PD nu figureaza in evidente printre cei ce-au facut politie politica. Institutia condusa de Gheorghe Onisoru nu detine arhivele fostei Securitati, deci nu poate da verdicte in deplina cunostinta de cauza, ci doar certificate provizorii.

Un nou actor in lupta pentru Cotroceni

Disparitia lui Theodor Stolojan din politica romaneasca la inceputul acestei luni e un eveniment politic care da peste cap complet planurile electorale puse la punct inainte de 2 septembrie 2004. Competitia electorala se reia de la un nou “moment zero”, cel putin teoretic. Si nu in doi, ci in trei candidati, care lupta pentru a intra in turul al doilea: al PSD (Adrian Nastase), al Aliantei (ce va fi fost probabil desemnat pana la aparitia revistei noastre si care pare a fi Traian Basescu) si al PRM (Corneliu Vadim Tudor). De la momentul 2 septembrie 2004, rezultatul alegerilor depinde in buna masura de miscarile politice pe care le vor face acesti politicieni si staff-urile lor.
Sa ne amintim ca de curand, intrebat daca va candida la presedintie, Basescu a spus ca sub nici un motiv nu va face acest lucru, in afara de situatii cu totul exceptionale. Aceasta e o asemenea situatie, iar cele spuse de Basescu duminica, 3 septembrie, arata ca “problema” lui Stolojan e mai veche, iar Basescu a discutat-o cu acesta si stia despre ce e vorba cu destula exactitate. Pe de alta parte, nu putem exclude versiunea de tip “adevarul e pe undeva pe la mijloc”, cu un Basescu bine informat, care a preluat din mers initiativa a ceea ce s-a-ntamplat, plangand sincer initial si manifestandu-se pe jumatate provocat, pe sfert emotional si pe sfert din cine-stie-ce alte resorturi intime o zi mai tarziu, profitand de conjunctura.
Dupa renuntarea lui Theodor Stolojan, raporturile de putere se schimba. Aceasta e problema din Alianta. Vicepresedintele PNL, purtatorul de cuvant Calin Popescu-Tariceanu, e “pe cai mari”, a devenit presedinte interimar. Altcineva trebuie sa-i ia locul ca purtator de cuvant. Tariceanu ii ia locul lui Stolojan si la copresedintia Aliantei. Jocurile mari de putere vin insa din alta parte. Conform protocolului Aliantei, daca noul candidat la Presedintie va apartine PD (adica va fi Basescu) si va castiga prezidentialele, PNL da premierul (acesta ar putea fi liderul interimar PNL, Tariceanu, dar, dupa cum stim, in miscarea liberala acum se dau lupte crancene), iar PD vicepremierul (cel mai probabil fostul virtual viitor premier, Adriean Videanu). Aceasta ar putea fi alta explicatie a nervozitatii si privirii dezorientate a lui Videanu, ale carui vise de sef de guvern s-ar cam narui, cel putin pe moment.
Adrian Nastase, premierul-orchestra
 Intelectual rafinat, unul dintre cei mai “mobilati” politicieni romani, cu doua facultati terminate, Dreptul si Sociologia, Nastase e controversat, disputat, urat, criticat in tara si popular in Europa
si America. Sau aceasta e imaginea furnizata de mass-media.
Roxana Bichel este unul dintre oamenii de baza ai premierului Nastase, din zona marilor privatizari din ultimii patru ani, fiind specializata in metalurgie. Marti, 1 iunie a.c., Guvernul a numit noua conducere a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), rezultata din fuziunea AVAB-APAPS. Trei din patru vicepresedinti provin de la fostul APAS. Presedinte e Mircea Ursache, anterior pe aceeasi pozitie la AVAB. Vicepresedinti sunt Victor Dumitriu, Cristiana Radu si Roxana Bichel, fosti angajati APAPS, si Roxana Mateescu, fost director la AVAB. Dar si in perioada 2001-2003, Bichel a fost pe cai mari: consilier al presedintelui APAPS, Ovidiu Musetescu, apoi vicepresedinte pentru relatia cu organismele internationale, integrare europeana si aplicarea Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Prezenta Roxanei Bichel ca reprezentant al APAPS a fost consemnata in mai multe consilii de administratie ale unor societati precum Sidex Galati, Neptun-Olimp SA, COS Targoviste, Combinatul Siderurgic Resita (administrator special), ALRO Slatina (membru in comisia de evaluare in vederea privatizarii), BCR (membru in comisia de privatizare), TAROM (din partea MTCT) etc. Implicarea fostului inginer metalurgist in privatizarea societatilor de mai sus nu poate fi explicata decat prin increderea deosebita de care se bucura din partea lui Adrian Nastase. Inainte de a fi numita la APAPS, Bichel a administrat una din firmele Danei Nastase, Datis Consulting & Management SRL (DC&M). La aceeasi adresa cu firma Danei Nastase figureaza alta firma, Onda Trading SRL, ai carei actionari sunt chiar administratorii de la DC&M, Roxana Bichel (15%) si Didi Mircea Marius Crisan (85%). Imediat dupa ce Nastase a preluat functia de premier, Roxana Bichel a devenit consilierulÊ pe probleme de industrie al lui Ovidiu Musetescu. Bichel se afla insa si in vecinatatea surorii premierului Nastase, Dana Barb, precum si a unuia dintre apropiatii premierului, Ristea Priboi, pentru ca detine un apartament de vacanta in Predeal, in acelasi imobil cu persoanele amintite.
O contabilizare oficiala a averii Roxanei Bichel scoate in evidenta, alaturi de afacerile prospere ale sotului ei (Bicks Invest SRL, Bicks Industries SRL, Master Sound Studio SRL, Master Agency SRL), un teren agricol de 11.000 mp, obtinut in 1996, un apartament de vacanta, din 2003, de 119,74 mp, un autoturism KIA, obtinut in 2003, un autoturism Hyundai Coupe, obtinut anul acesta, creante de 12.000 de dolari si mosteniri de familie constand in “mobila, tablouri, covoare, obiecte decorative, harti, ceasuri, icoane, timbre, bijuterii”.
Teodor Sever Rocsin este, ca si Roxana Bichel, utilizat cu succes in cazul catorva dintre afacerile delicate ale Guvernului. Consilier de stat pe probleme de mediu al primului-ministru, Rocsin a fost numit membru in Consiliul de Administratie de la Combinatul de Oteluri Speciale (COS) din Targoviste si Eurocopter Romania. La COS, a participat cu succes alaturi de Bichel la negocierile care s-au purtat cu rusii de la Conares Trading, inainte de privatizarea combinatului. Succesul obtinut astfel l-a determinat pe Ovidiu Musetescu sa-l numeasca, in septembrie 2002, administrator special la Petrotub Roman, cu sarcina de a pregati privatizarea societatii romascane in conditii optime si transparente pana la sfarsitul acelui an. Legatura lui Sever Rocsin cu mediul este prezenta in fruntea unei societati contestate. Este vorba despre REMAT Bucuresti Nord SA (“organizatie neguvernamentala de mediu” insarcinata cu colectarea fierului vechi). Ca presedinte la REMAT, Rocsin mai figureaza inca in comitetul executiv al uniunii  patronale conduse de Ovidiu Tender, UGIR 1903.
Sindicalistii din metalurgie l-au acuzat ca patroneaza mafia fierului vechi din industria metalurgica romaneasca. Sever Rocsin a fost totusi decorat de presedintele Ion Iliescu, pe 28 noiembrie 2002, cu Ordinul national “Serviciul Credincios” in grad de Cavaler. Meritele deosebite ale consilierului de stat Rocsin in probleme de mediu au facut posibila si numirea sa in consiliul director al Clubului de fotbal Dinamo Bucuresti. Amintim ca Adrian Nastase este un recunoscut suporter al acestei echipe de traditie.
De la o declaratie de avere la alta, anumite bunuri ale lui Rocsin dispar sau capata alte coordonate. Spre exemplu, daca, in 26.06.2003, Sever Rocsin declara ca detine un teren agricol de 12,2 ha, cu o valoare de impozitare de 610.000 lei, anul acesta terenul se reduce la 1,2 ha, cu o valoare de impozitare de 12.000 lei. La fel in privinta caselor: cu un an in urma declara patru case (doua apartamente obtinute in perioada 1976-1998, o casa de locuit, din 2002, de 187 mp si o alta casa de vacanta din 1996 de 160 mp), anul acesta sustine ca are doar trei locuinte (dispare casa de vacanta din 1996, dar apare, in schimb, o casa de locuit, din 2003, inexistenta in prima declaratie). Sever Rocsin facea publice anul trecut depozite de 625.000.000 lei si 22.000 de dolari, iar anul acesta declara un depozit de 10.000 de euro. Anul trecut, consilierul de stat avea creante mai mari de 10.000 de euro, care au disparut din noua declaratie oficiala. Unele neconcordante din aceste declaratii sunt puse de Sever Rocsin pe seama sotiei, care ar fi proprietarul unuia dintre apartamente, a casei de vacanta si actiunilor pe care le-a detinut la REMAT.
Ristea Priboi a intrat in colimatorul presei
Deputat PSD de Vrancea, Ristea Priboi poate fi considerat cel mai apropiat dintre colaboratorii lui Adrian Nastase. Prietenia dintre cei doi pare a fi mai veche decat tranzitia. Fost ofiter de securitate pana in 1990 si ofiter SIE pana in 1997, Ristea Priboi a preferat sa renunte la cariera pentru a fi consilierul lui Adrian Nastase si a se dedica afacerilor si politicii. In 1994, ofiterul SIE Priboi a fost detasat la Camera Deputatilor, consilier pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala al presedintelui Camerei, Adrian Nastase. A activat astfel, ca ofiter acoperit sub noua titulatura, vreme de trei ani, pina in 1997, cand a cerut sa treaca in rezerva si a fost pensionat. A ramas consilierul lui Nastase si dupa aceasta perioada, fiind angajat cu carte de munca la biroul parlamentar al deputatului Nastase.
In paralel, s-a implicat in mai multe afaceri profitabile, cea mai importanta fiind administrarea societatii IAPIT Divertis SA, o societate infiintata in 1991, ai carei actionari majoritari sunt de origine siriana (Mahmoud Khaled Omar si Omar Hayssam). Prin sotia si cei doi fii ai sai, Ristea Priboi a dezvoltat si alte societati: Megmaris Cons Trading SRL si Management Marketing L SRL. A devenit apoi actionar la SNP Petrom SA si la Finansbank. La prima dintre aceste societati detinea 371.810 de actiuni in valoare de peste 370 de milioane de lei. Pe de alta parte, in 1996, ofiterul SIE Ristea Priboi a infiintat Asociatia Romana pentru Educatie Democratica (ARED) ale carei obiective erau “educatia si invatamantul, apararea drepturilor cetatenesti, cooperarea internationala”. Ulterior, sub egida acestei asociatii au fost publicate mai multe dintre operele lui Adrian Nastase, precum si ale altor patrioti romani.
Experienta dobandita de Ristea Priboi in munca de informatii, dublata de destoinicia in afaceri, l-a propulsat printre membrii echipei centrale de campanie electorala a PDSR, din 2000, functia lui fiind aceea de sef al Directiei Resurse Financiare, ajungAnd apoi deputat de Vrancea in noua legislatura. Un an mai tarziu, a vrut mai mult decat ii era permis: presedintia Comisiei parlamentare pentru controlul asupra Serviciului de Informatii Externe, dar a intrat in colimatorul presei, care a dezvaluit trecutul sau de ofiter de informatii, despre care s-a scris ca a fost implicat in Dosarul “Eterul”, ce facea referire la supravegherea informativa antedecembrista asupra “Europei Libere” de catre securitatea comunista. Obligat sa se retraga din fruntea Comisiei SIE, Priboi a ramas totusi membru al acesteia.
Doua scandaluri l-au transformat pe Costel Bobic (dintr-un simplu detailist focsanean, care conducea intr-o vreme echipa de fotbal Unirea, prin firma sa, Acord) in persoana publica: in 1995-1996, in plin scandal “S.AN.CA-Bancorex”, era prezentat drept victima adeptilor lui Ion Iliescu. Bobic a facut atunci dezvaluiri in “Ziua” despre afacerile necurate cu gir prezidential de la Bancorex, dar n-a pomenit despre creditele de milioane de dolari de care a beneficiat si el. Numele lui a fost vehiculat in Afacerea Tigareta II. Bobic s-a aflat pe schema data de Trutulescu, iar presa a scris ca Bobic ar fi participat, impreuna cu Trutulescu si altii, la o intalnire de taina, la Focsani, putin inainte de arestarea fostului colonel SPP. La finele anului 2002, Armaghedonul vamesilor, lansat pe Internet, care trata coruptia si relatiile de tip mafiot patronate de Dinu Gheorghe, pomenea despre implicarea lui Bobic in contrabanda cu tigari. Recent, Bobic l-a cununat pe procurorul focsanean Adam jr., fiul procurorului Ion Adam de la Parchetul General. Bobic a beneficiat logistic de serviciile unei foste eminente cenusii a Securitatii, generalul Gheorghe Diaconescu, fost colonel in Directia a III-a de Contraspionaj din DSS, devenit, dupa decembrie 1989, adjunctul directorului SRI Virgil Magureanu. (sursa: EvZ, 11.04.2003)
Scandalul magazinelor duty-free
Pretextand presiunea UE, Guvernul a dat o ordonanta de urgenta prin care desfiinteaza magazinele duty-free de pe Aeroportul Otopeni, unde opereaza Tarom, companie condusa de cumnata lui Adrian Nastase, Rodica Odobescu, nascuta Miculescu, dupa numele tatalui ei, Angelo Miculescu. La celelalte puncte de frontiera, duty-free-urile raman pe maini bune, cum arata site-ul Anchete.ro, pe 23 august 2004. Maini precum ale lui Costel Bobic. Totusi, pe cursele Tarom exista o firma, Sky Sensation, care vinde prin divizia In-flight. Doi mari dusmani are sora Danei Nastase, Rodica Miculescu: Sky Services si EDF Asro. Ambele firme “stau ca un cui in jocul de interese de pe Otopeni”, apreciaza Anchete.ro. Marco Maximillian Katz, directorul EDF Asro, imputernicit EDF Services LTD., a explicat pentru acest site: “Societati locale care opereaza pe frontierele terestre, precum GFS (apartinand lui Razvan Petrovici si Costel Bobic), si care au fost punctate de presa romana ca fiind implicate in contrabanda cu bunuri duty-free, isi pot continua activitatea, protejate fiind de insusi Guvernul Romaniei”. Ziarul de Iasi explica, pe 15 septembrie 2002, ca Sky Services “are de 10 ani magazine duty-free pe Otopeni, inaugurand, practic, aceasta activitate pe un aeroport din Romania”. Activitatea de pe aeroport a acestei firme a fost suspendata de Miron Mitrea, iar pentru aceasta demnitarul a fost dat in judecata. Procesul e in curs. In schimb, publicitatea de pe Aeroportul Otopeni a fost incredintata, tot de Mitrea, lui Cristian Burci in felul urmator: “Prima licitatie a fost anulata, intrucat doar o singura firma din cele zece care au cumparat caietul de sarcini a depus o oferta. Dar nu era firma “din carti”. A urmat o alta licitatie, apoi inca una si tot asa”, arata anchete.ro.
“A acumulat o experienta deloc neglijabila. E greu insa sa cresti in umbra nucului batran”, spune analistul politic Iosif Boda, referindu-se la Nastase si la apropierea sa de Ion Iliescu. Boda mai spune ca Adrian Nastase are “un simt cu totul deosebit de adaptare politica”, insa “nu are multe din ceea ce are dl. Iliescu”, adica, de exemplu, “aceeasi priza la public”, deoarece “pentru Nastase baile de multime nu sunt un lucru reconfortant”.
Ion Iliescu, tinerete fara batranete in politica
Ion Iliescu a fost omul politic care a marcat cel mai puternic ultimii 14 ani ai Romaniei. Totusi nimeni nu-i cunoaste exact biografia. In schimb, sunt cunocuti oamenii de afaceri care au incercat sa se apropie de actualul presedinte al tarii
Ovidiu Tender afirma despre sine ca afacerile sunt unicul lui hobby. S-a impus dupa 2000, prin preluarea de la APAPS a unor societati din constructii si montaj de echipamente nucleare, prospectiuni geologice si geofizice si industria petroliera. Cifra de afaceri pentru companiile in care Tender sau Tender SA e actionar direct: circa 75.000.000 dolari/an, la care se adauga cifra de afaceri a companiilor unde e actionar indirect, prin companiile achizitionate.
Fostul inginer minier Ovidiu Tender si-a inceput afacerile ca sef de unitate la fostul hotel PCR din Timisoara, dupa ce ocupase aceeasi functie la Hotelul Victoria din Jimbolia. In paralel: activitati de turism pe relatia Iugoslavia. La sfarsitul lui 1991, alaturi de un alt om de afaceri local, a preluat in locatie de gestiune Restaurantul Palace din centrul Timisoarei si a infiintat societatea Palace SRL. Aici a lansat, impreuna cu alti parteneri, printre care si fratele sau, Tiberiu Tender, primul salon de bingo din Romania, prin infiintarea firmei Corobing SRL, in sediul Restaurantului Palace. Corobing a fost fondata cu sprijinul firmei spaniole Eleval Electronicos Valencia SA (61,27%). Afacerea s-a dovedit un succes. Ulterior, Tender avea sa preia controlul total al societatii Palace, devenind unic actionar. Cu banii din jocuri de noroc, Tender s-a lansat in afaceri de anvergura. Tot in 1991 a mai infiintat patru firme, din care doua exclusiv in agricultura: Agroindustriala Km.6 SA, Industria Lanii SA, Agroindustriala Santim Sinandrei SA si Tender SA. Ultima avea sa devina nucleul imperiului Tender, iar patronul ei unul din cei mai mari latifundiari din zona, cu peste 100.000 ha de teren agricol. Pana in 2000, Tender a mai infiintat sapte firme.
Numele lui Tender este legat de embargo
Implicarea lui Tender in afacerile cu petrol a inceput din timpul embargoului impus Iugoslaviei. El era pe atunci detinatorul unui pachet de actiuni la SC Solventul SA. Ulterior, a exploatat relatia destul de profitabila dintre Solventul si VGB Impex SRL, firma scutita de plata accizelor pe carburantii din depozitul inchiriat de la Solventul, in baza unei licente de procesare. Afacerile lui Ovidiu Tender au proliferat dupa ce a intrat in relatii cu fosta firma de stat Nuclearmontaj SA, al carei presedinte era Aurel Ovezea (cooptat si administrator-director general al societatii All Tender SA). Ovezea e un apropiat al lui Tender, caruia i-a permis in 2000 sa includa Nuclearmontaj si cele 14 subsidiare in grupul Tender. Inainte ca Nuclearmontaj sa intre in grupul Tender, au fost incercari esuate de contracarare a actiunilor lui, atat la nivelul serviciilor de informatii, cat si din partea unor membri din fosta conducere Nuclearmontaj. In 2002 a preluat de la norvegienii de la Kvaerner si Fabrica de Echipamente pentru Centrale Nucleare (FECNE). Alta achizitie profitabila si strategica a fost preluarea Prospectiuni SA, ce detine monopolul romanesc in prospectiuni geologice si geofizice. Au urmat: Atlas GIP SA Ploiesti (industria petroliera) si Vulcan SA (producator de generatoare de aburi, preluata de la APAPS la sfarsitul 2002). Prin preluarea FECNE si Vulcan, Tender devenea partener strategic in relatia cu o investitie strategica: Vulcan, alaturi de FECNE, produce componente, iar Nuclearmontaj asigura montajul lor la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda.
Numeroase afaceri in domeniul petrolului
Tender a preluat si controlul societatii de asigurari ARDAF SA Cluj si s-a implicat inclusiv in afaceri cu arme. Anul trecut, ca distribuitor pentru Romania al produselor concernului Steyr-Mannlicher, a livrat arme SPP. O relatie interesanta a fost cea cu Frank Timis, fostul presedinte de la Gabriel Resources, firma ce vrea sa exploateze zacamintele aurifere de la Rosia Montana. Relatie care, conform declaratiilor lui Ovidiu Tender, ar fi inceput in 2000. Tender a mai afirmat ca intrarea in conducerea Gabriel Resources, o firma listata la bursa canadiana, s-a facut in februarie 2002. Un an mai tarziu, prin Regal Petroleum PLC si Prospectiuni SA, Tender a obtinut, alaturi de Frank Timis, licenta de exploatare a petrolului si gazelor naturale dintr-o zona a judetului Suceava. A deschis filiale ale societatilor Prospectiuni SA si Atlas GIP SA in Kazahstan, fiind numit si reprezentantul Uniunii Camerelor de Comert si Industrie din aceasta tara in Romania.
Toate aceste achizitii i-au sporit influenta, asa incat omul de afaceri din Timisoara s-a considerat indreptatit, conform unor surse neoficiale, sa preia si “perla coroanei”, SNP Petrom. Desi avea sa esueze in preluarea pachetului de actiuni detinut de stat la Petrom, Tender si-a pregatit din vreme terenul pentru marea privatizare. O metoda interesanta de intrare in actionariatul unor societati aflate in relatii cu Petrom o constituie cumpararea creantelor. Prin aceasta metoda, a achizitionat deja, in 2002, creantele de 340 de miliarde de lei pe care CAROM Onesti le avea la Arpechim, preluand ulterior controlul societatii. Anul trecut, Tender a cumparat creantele de 1.500 de miliarde de lei ale RAFO Onesti la Petrom. El e si autorul moral al proiectului de lege privind functionarea Bursei Creantelor. Relatia privilegiata cu Corneliu Iacubov si RAFO Onesti, precum si asocierea ulterioara cu grupul american reprezentat de Halliburton, n-au fost suficiente pentru a fi inclus printre fericitii finalisti ai privatizarii Petrom.
Ioan Talpes, omul de incredere al lui Iliescu
Ioan Talpes, azi ministru de stat fara portofoliu, considerat omul lui Iliescu in Cabinetul Nastase, e calificat de Dinu Patriciu, in Jurnalul National (JN) din 3.06.04, “creierul conspiratiei menite sa controleze piata petrolului romanesc”. JN rezuma astfel afirmatiile lui Patriciu: “Talpes l-a adus pe Matser sa preia compania Petrom”, iar “Tender si Iancu (n.r.: Marian Iancu, ultimul presedinte de la Balkan Petroleum, firma implicata in afacerea CAROM – RAFO) sunt pionii aceluiasi Talpes”, in timp ce “Frank Timis, care se afla in spatele defunctei RAFO, e “ghidonat” tot de fostul sef de servicii speciale (n.r.: Ioan Talpes), care a avut o pozitie-cheie la Cotroceni”. Dinu Patriciu, seful Grupului Rompetrol, sustine ca a fost “santajat si amenintat de Ovidiu Tender, presedintele UGIR 1903, pentru a accepta fuziunea Rompetrol-RAFO”, scopul declarat fiind “salvarea de la datorii si faliment a rafinariei RAFO Onesti”. Patriciu afirma pentru JN ca scandalul loveste si Administratia Prezidentiala, de unde “s-ar fi pus la cale, prin Departamentul Securitatii Nationale si cu acceptul lui Ioan Talpes, memorandumul care a stat la baza santajului pus la cale de conducerea RAFO si Ovidiu Tender impotriva Rompetrol”.
La sfarsitul lui iulie 2004, Finantele au dat publicitatii datoriile marilor firme. Firmele lui Tender sunt in top. CAROM Onesti: 1.300 de mld. de lei la bugetul de stat (BS); Atlas-Gip Ploiesti: 650 mld. de lei la BS + 184 de mld. de lei la bugetul asigurarilor sociale (BAS); Prospectiuni SA Bucuresti: 137 de mld. de lei la BS + 65 de mld. de lei la BAS; Vulcan SA: 228,75 de mld. de lei la BS + 39 de mld. de lei la BAS si Videlmar: 67 de mld. de lei la BS + 64 mld. de lei la BAS. (Curentul, 1-3.08.2004)
O afacere ciudata cu un oficial NATO
La inceputul anului 2003, un inalt functionar NATO olandez, maiorul Jan Willem Matser, a atras Tender SA intr-o operatiune internationala de spalare de bani. Dupa arestarea lui Matser, au fost dezvaluite legaturile speciale Tender-Matser-Talpes. Prietenia Tender-Talpes si prezenta lui Tender in majoritatea delegatiilor externe ale presedintelui Iliescu pot explica mai usor ascensiunea rapida a afacerilor lui Ovidiu Tender, dupa alegerile din 2000. Matser a fost arestat pentru spalare de bani si fals in documente. Avocata lui Tender, Mariana Stefan, a declarat pe 1 martie 2003: “Sunt convinsa ca nevinovatia clientului meu va fi lamurita la prima intalnire cu procurorii olandezi. E posibil ca aceasta inscenare sa-i fi fost regizata clientului meu, pentru inlaturarea unuia dintre cei mai importanti concurenti ce si-au exprimat dorinta de a participa la privatizarea Petrom” (Softpedia.com). Pe 12 martie 2003, arata Adevarul, procurorii olandezi care l-au arestat pe Matser i-au luat lui Tender, la Bucuresti, o depozitie, in care acesta arata ca in aprilie 2002 Matser l-a contactat, ca oficial NATO, “prin seful Administratiei Prezidentiale, Ioan Talpes”. Intalnirea a avut loc la restaurantul Hotelului Hilton, de fata cu doi generali: unul din SIE, unul din SRI. Matser i-a propus lui Tender sa preia 45% din Tender SA, contra a 100 de milioane de dolari. Tender le-a spus olandezilor ca pentru perfectarea afacerii i-a dat lui Matser documente de firma pe care nu si-a inchipuit “ca Matser le va falsifica” si a negat “orice legatura cu Banca Santander din Columbia (n.r.: Banca Santander e o banca spaniola, iar Matser a vrut sa foloseasca serviciile filialei sale de la Bogot‡, din Columbia), de unde proveneau certificatele de depozit pe numele Tender SA”. Aceste documente au fost “interceptate” in octombrie anul trecut.
Iliescu, jucatorul care prinde mereu “royala”
Iosif Boda spune despre Ion Iliescu: “Seamana cu un jucator de pocher caruia, oricum ar decarta, chiar daca porneste cu un as si-un septar de aceeasi culoare, tot ii intra “royala”. Indiferent ce-ar face, isi pastreaza un grad de popularitate in anumite medii. Daca ne uitam pe scena politica din aceasta zona a lumii, e singurul care a ramas, care pierzand o data prezidentialele a revenit cu o forta teribila. Singurul care, dupa ce-si epuizeaza posibilitatile de a candida la Presedintie, reuseste, cu trei luni inainte de-a i se termina mandatul, sa se impuna ca presedinte al celui mai mare partid din Romania.” Stelian Tanase il vede altfel pe actalul presedinte:”E un supravietuitor, asta-i cuvantul-cheie. Iliescu e un aparatcik cu experienta, cu o capacitate de metamorfozare surprinzatoare. Foarte versatil, e un supravietuitor de exceptie al tuturor conjuncturilor politice. A fost un supravietuitor si in anii ‘50, ‘60, ‘70, ‘80, dar si in anii ‘90. Ganditi-va cati oameni a tocat, cati au fost in jurul lui si cati au si disparut intre timp”, afirma Stelian Tanase.
Cine e Ioan Talpes
Ziua, 28.02.2004: 1970 – Ioan Talpes absolva Universitatea din Cluj, Facultatea de Istorie-Filosofie; 1980 – absolva Scoala de Ofiteri “Nicolae Balcescu” din Sibiu; doctor in istorie. Unul din istoricii favoriti ai lui Ilie Ceausescu, propagandistul Armatei. De la inceputul anilor ‘80, coautor/contributor la carti si studii de istorie extrem de controversate, cu pronuntat caracter nationalist-comunist. Suspectat de Occident ca facea parte din grupul istoricilor revizionisti ce scriau la comanda ideologica a PCR. 1992: director SIE in locul cunoscutului Mihai Caraman. Avansat general, conduce SIE prin generalii Anghelescu, Nanescu, Tanasescu si Silinescu, spioni cunoscuti pentru culegerea de informatii din spatiul NATO inainte de 1990. Cand Victor Nanescu e pensionat, in locul sau vine alt personaj celebru: gen. Dumitru Ciobanu. 21.12.01: consilier prezidential, sef al Administratiei Prezidentiale, sef al Departamentului Securitatii Nationale, protagonist al incercarii de creare a unei comunitati informationale, al strategiei de dirijare, dezinformare si influentare a mass-media prin campanii de presa si al afacerii Matser.
Florin Tudose: Iliescu are o remarcabila abilitate
“Face parte din categoria persoanelor “special construite” sa-si salveze capacitatea de actiune in orice conditii si cu orice sacrificii, dar nu personale. Cu o remarcabila abilitate, isi transfera rapid culpabilitatea si se orienteaza in gasirea tapilor ispasitori. A depasit cu greu perioada “terorii” cand, conform modelului comunist, oricine putea fi facut vinovat de orice. Acest personaj politic ne-a oferit atatea clisee incat, in acest moment, nu i se poate face un portret psihologic fara a iesi o caricatura. Trasatura definitorie pe care am observat-o cu totii e ca se agata de putere. Varsta si un fel de automultumire supraevaluata dau senzatia ca nu mai poate spune nimic nou.
Florin Budescu si Dan Badea (revista Bilanț nr.1, oct. 2004)