Decembrie 1989: Cronologia revoltei populare şi a represiunii armate din 15-22 decembrie 1989

Material aparut in Evenimentul Zilei, in anul 2000, si reluat, apoi, intr-o mizerabila fituica de partid.
Ora 17.30: Sediul Comitetului Judeţean de Partid Timiş este ocupat de luptători din Gărzile Patriotice, la ordinul prim-secretarului Radu Bălan – şeful Consiliului de Apărare al Judeţului Timiş.
 Orele 19.00 – 20.00: Manifestanţii se grupează în mai multe coloane care pornesc, scandând lozinci anti-ceauşiste, în mai multe direcţii: Comitetul Judeţean de Partid, Piaţa Operei, căminele studenţeşti, căminele de muncitori de pe Calea Buziaşului etc. Au loc ciocniri cu forţele de ordine ale MI. Evenimentele din decembrie 1989 au început la Timişoara printr-o acţiune de protest împotriva evacuării pastorului reformat Laszlo Tokes. 
15 decembrie este data la care a expirat ultimul termen acordat lui Tökes pentru evacuarea din locuinţa şi parohia sa de pe strada Timotei Cipariu nr.1 din Timişoara. Anunţaţi din vreme, enoriaşii pastorului s-au adunat, încă de dimineaţă, în faţa locuinţei acestuia, cu gândul de a împiedica evacuarea.
Ora 15.00: Pastorul Tökes cere enoriaşilor, de la fereastră locuinţei, să plece acasă.
Ora 23.00: Tökes este vizitat de primarul Timişoarei, Petru Moţ, însoţit de un activist PCR care îl anunţă că evacuarea a fost anulată. În Piaţa Maria din Timişoara se strânseseră deja câteva sute de oameni. Apar primele huiduieli la adresa reprezentanţilor puterii şi primele manifestări anticeauşiste din partea mulţimii adunate în Piaţa Maria. 
 
16 decembrie
Încă de dimineaţă, enoriaşii lui Laszlo Tökes revin în faţa locuinţei acestuia. Curând li se alătura tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Circulaţia în zona este întreruptă. Apar primele lozinci: „Libertate!”, „Democraţie!”.
Ora 17.00: Manifestaţia devine anticeauşista. Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”.
Ora 18.00: Un pluton de intervenţie (80 cadre ale Miliţiei) şi două-trei maşini de pompieri ajung în Piaţa Maria.
Orele 18.30-19.00: în Piaţa Maria încep ciocnirile dintre scutieri şi manifestanţi.
Orele 20.00 – 21.00: Sunt sparte toate vitrinele magazinelor de pe Bulevardul 6 Martie (Tudor Postelnicu, ministru de interne la acea vreme, avea să declare mulţi ani mai târziu că „spargerea vitrinelor” a fost o misiune executată de militari ai Brigăzii 30 Securitate condusă de col. Ion Bunoaica). La Bucureşti, generalul Iulian Vlad, şeful DSS, îi convoacă pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara.
Ora 21.30: Ministrul apărării naţionale, general-colonel Vasile Milea, ordonă lt.col Zeca Constantin şi col. Rotariu Constantin să scoată în oraş 5 (respectiv 10) patrule, cu un efectiv de 10 militari fiecare, care să supravegheze oraşul. Patrulele aveau să se întoarcă în cazărmi a doua zi, la ora 8.00.
Ora 23.00: Grupa operativă din DSS pleacă spre Timişoara cu un tren special. Din echipa fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a (Contraspionaj), lt.-col Dan Nicolici – şeful CID (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt.col.Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA etc. La Timişoara încep arestările în rândul demonstranţilor. Ele vor continua până la ora 4.40. Sunt arestaţi peste 180 de oameni.
17 decembrie 
Ora 3.30: La Bucureşti este constituită, la nivelul MApN, o grupă de ofiţeri din Consiliul Politic Superior, Marele Stat Major şi Inspectoratul Muzicilor Militare. Grupa condusă de col. Dumitru Ionescu, din Direcţia Operaţii a MStM, pleacă spre Timişoara pentru a organiza o defilare a unor detaşamente MApN în Timişoara în scopul dezamorsării situaţiei tensionate create acolo. Din grupă mai făcea parte şi col. Ardelean, adjunct al lui Ilie Ceauşescu, din partea Consiliului Politic Superior al Armatei.Ora 4.00: Pastorul Laszlo Tökes este evacuat cu forţa din locuinţă şi transportat la Mineu. La solicitarea lt.col Zeca (comandantul Marii Unităţi Mecanizate), Milea aprobă retragerea patrulelor militare din oraş.
Ora 6.30: La Timişoara soseşte grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri.
Ora 6.45: Generalul Milea ordonă, pentru descurajarea manifestanţilor timişoreni, organizarea unei demonstraţii de forţă a unităţilor MApN prin centrul oraşului. Este vorba despre 500 de militari constituiţipe detaşamente, cu fanfară militară şi drapele de luptă, avånd în frunte comandanţii de unităţi.
Ora 9.00: La Timişoara soseşte grupa condusă de col. Dumitru Ionescu din MStM.Ora 10.00: Începe defilarea prin municipiul Timişoara a unităţilor militare. Patru coloane compuse din peste 500 militari pornesc marşul prin oraş, cu drapel şi fanfară.Timişorenii încep să se adune, în grupuri din ce în ce mai mari, pe străzi. Mii de demonstranţi se îndreaptă spre centrul oraşului scandând lozinci anticeauşiste şi huiduind forţele de intimidare.
Ora 11.00: Generalul Vasile Milea ordonă (răspunzånd cererii lui Radu Bălan) comandantului Marii Unităţi Mecanizate (MU) să intervină cu 200 militari (ulterior cu încă 200) pentru blocarea căilor de acces spre Consiliul Popular Judeţean.
Ora 12.00: Este transmis indicativul „ABC-ANA” – măsuri de pază şi apărare a obiectivelor militare ca urmare a vizitei planificate pentru a doua zi, în Iran, a lui Nicolae Ceauşescu.Ora 13.30: Ministrul apărării naţionale ordonă ca armata să intervină în forţă împotriva demonstranţilor timişoreni: „Situaţia în Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armată. Armata intră în stare de luptă. în judeţul Timiş este stare de necesitate”. Forţele MApN devin, din acest moment, forţe de represiune. Încep ciocnirile cu manifestanţii.Ora 13.45: Generalul Milea ordona scoaterea în oraş a unor coloane de blindate (tancuri şi maşini de luptă).

Ora 13.55: Dă dispoziţii, telefonic, direct comandantului UM 01115 Giroc să scoată 10 tancuri de instrucţie pentru a apăra atåt sediul CPJ cît şi comandamentul MU.Ora 14.00: Este atacat şi devastat, de către manifestanţi, sediul Comitetului Judeţean de Partid.Ora 14.15: Milea transmite primul ordin de „alarma de luptă parţială” către UM 01115 (Giroc).Ora 14.40: La Spitalul Judeţean este adus primul rănit din rândul demonstranţilor. Era împuşcat în gamba.

Ora 15.00 – 15:30: Forţele de ordine recuceresc sediul judeţenei de partid. Se aud primele focuri de armă în Timişoara. Comandamentul MU primeşte comunicări din partea ministrului Milea privind deplasarea spre Timisoara a unor întăriri cu efective din UM01233 Buziaş  (400 militari şi 10 TAB-uri), UM 01140 Lugoj (300 militari şi 12 TAB-uri), UM 01380 Arad (390 militari şi 9 TAB-uri). Din ordinul lui Milea 2 elicoptere de la unitatea din Caransebeş sunt destinate comandamentului MU. Acestea au început să execute zboruri de recunoaştere deasupra municipiului Timişoara, transmiţånd operativ informaţii despre locurile unde existau aglomerări de persoane şi direcţiile de deplasare a coloanelor.

Ora 16.00: În Piaţa Libertăţii militarii deschid foc împotriva manifestanţilor.

Ora 16.30: La Bucureşti începe şedinţa Consiliului Politic Executiv al CC al PCR. Se obţine, formal, aprobarea membrilor CPEx pentru reprimarea de către forţele MApN şi MI a demonstranţilor din Timişoara. La Timişoara, o coloană de tancuri ajunsă pe Calea Girocului este oprită şi blocată de manifestanţi.

Ora 16.38: Soseşte la Timişoara, cu un AN-24, Comandamentul special instituit de Nicolae Ceauşescu şi coordonat de Ion Coman – secretarul CC al PCR pe probleme militare – însoţit de o grupă operativă formată din ofiţeri superiori din MApN şi MI. Grupa operativă este condusă de general Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Florea Cârneanu, Constantin Nuţă – şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct.

Ora 16.42: Printr-o notă telefonică, generalul Milea ordonă măsuri de mobilizare şi ripostă în confruntările cu demonstranţii. „(…) Demonstranţii să fie serios avertizaţi şi apoi să se tragă la picioare”.

Ora 17.30: Are loc teleconferinţă în care Ceauşescu da ordinul pentru deschiderea focului împotriva demonstranţilor. Ion Coman, participant la teleconferinţă, îl asigură pe Ceauşescu că au trecut la executarea acestui ordin.Ora 18.00: Generalul ştefan Guşe preia conducerea forţelor aparţinând MApN, forţe aflate deja în dispozitiv de apărare/atac în oraş.

 Ora 18.30: La Timişoara sosesc, cu un avion, Emil Bobu, Nicolae Mihalache şi Ion Cumpănaşu.Ora

18.45: Unităţile militare din Timişoara primesc oficial indicativul „Radu cel Frumos”. Prin urmare, toate efectivele militare primesc armament şi muniţie de război.

Orele 20.00 – 24.00: La podul Decebal se deschide foc împotriva demonstranţilor. Se înregistrează morţi şi răniţi. La fel, pe Calea Aradului, Calea Lipovei, la Catedrala etc. Pe Calea Girocului are loc o adevărată bătălie. Forţele MApN sunt dispuse în toate punctele importante din oraş. Se trage peste tot pe unde se afla concentrate grupuri de demonstranţi.

Ora 23.00: La Timişoara sosesc, cu un avion, Cornel Pacoste – membru supleant CPEx – şi Iosif Szasz – membru CPEx. Ziua se încheie, pentru timişoreni, cu un bilanţ tragic: 63 de morţi şi 224 răniţi. Numărul arestaţilor a ajuns la 900. Pentru cercetarea şi interogarea acestora veniseră de la Bucureşti procurorul general adjunct Gheorghe Diaconescu împreună cu 20 de procurori.


18 decembrie 
Orele 5.30-6.00: Ion Coman îi raportează lui Nicolae Ceauşescu: „La Timişoara situaţia este sub control”.

Ora 7.30: La Timişoara soseşte, cu un avion AN-26, un detaşament de 41 cercetaşi DIA de la UM 01171 Buzău. Cercetaşii sunt cazaţi la Marea Unitate Mecanizată.

Ora 8.30: Nicolae Ceauşescu pleacă într-o „vizită de prietenie” în Iran. îi lăsa la conducere pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Manea Mănescu.

Ora 9.00: Timişoara este în grevă generală. Peste 1.300 de militari cu armament şi tehnică de luptă sunt dislocaţi în diferite puncte din oraş. Generalul Nuţă constituie şi trimite, pentru a acţiona pe străzi, opt dispozitive mixte (patrule mobile) sub conducerea unor ofiţeri de miliţie (D1-D8).

Ora 14.30: La Spitalul Judeţean începe anchetarea abuziva a răniţilor, cu acordul conducerii spitalului.

Până la ora 17.00, cetăţenii Timişoarei încep să se constituie din nou în grupuri şi să se adune în centrul oraşului. Pe Calea Şagului, manifestanţii construiesc baricade din vehicule grele. La Catedrală se deschide foc împotriva manifestanţilor care aveau în mâini lumânări aprinse şi strigau „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!”

Ora 18.30: Generalul Mihai Chiţac ordona folosirea grenadelor cu substanţe toxice împotriva demonstranţilor din faţa Catedralei.

Ora 19.15: În faţa Spitalului Judeţean, un grup numeros de cetăţeni vrea să-şi recupereze morţii. Mulţimea este întâmpinată şi împrăştiată cu grenade lacrimogene.

Ora 23.00: La morgă Spitalului Judeţean, sub comanda colonelului Ghircoiaş, începe operaţiunea de sustragere a cadavrelor. Au fost ridicate 43 de cadavre cu acordul conducerii spitalului şi al procurorului general adjunct Gheorghe Diaconescu. Toate cadavrele fuseseră „incizate” pentru a li se extrage gloanţele. Au fost transportate apoi la Bucureşti, cu o autoizotermă, pentru a fi incinerate. 

19 decembrie 
Ora 7.00: Muncitorii din întreprinderile „6 Martie”, „Elba”, „Solventul” şi „Azur” declanşează acţiuni de protest.Ora 9.00: La Timişoara, generalul şatefan Guşă ordona grupelor de cercetaşi DIA să pătrundă în întreprinderile timişorene pentru a afla starea de spirit şi intenţiile muncitorilor. Doi dintre cercetaşi sunt descoperiţi de muncitori şi predaţi unor ofiţeri de Securitate. Cei doi sunt: lt.-maj. Stelian Buligescu – descoperit în întreprinderea „6 Martie”, şi Viorel Teroiu – descoperit în întreprinderea de autoturisme. Amândoi au fost trimişi înapoi la bază.

Ora 11.00: Prim-secretarul Radu Bălan este reţinut că ostatic de muncitorii de la „Elba”.Ora 12.00: La Comandamentul UM 01024 Timişoara, gen.lt. Ilie Ceauşescu, politrucul şef al Armatei, afirma că tulburările din oraş „sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

Ora 14.00: Generalul Ştefan Guşe, însoţit de un pluton de militari, merge la întreprinderea „Elba” pentru a discuta cu muncitorii. Este huiduit şi se retrage.Ora 17.00: Autoizoterma cu cadavrele de la Timişoara ajunge la Crematoriul „Cenuşă” din Bucureşti.

Ora 18.00: Soseşte la Timişoara un detaşament de paraşutişti de la Caracal. După lăsarea serii se înregistrează alte victime. În 18 şi 19 decembrie s-au înregistrat 7 morţi şi 98 răniţi prin împuşcare. 

20 decembrie  
Orele 7.00-8.00: întreprinderile timişorene se afla în grevă. Muncitorii încep să se organizeze şi să plece, în coloane, spre Piaţa Operei.

 Ora 10.00: La Crematoriul „Cenuşă” din Bucureşti se termină operaţiunea de ardere a cadavrelor aduse de la Timişoara.

Ora 11.00: Generalul ştefan Guşe retrage tehnica de luptă în cazărmi şi interzice uzul de armă.

Ora 11.15: Forţele MI părăsesc dispozitivele fiind copleşite de numărul uriaş al manifestanţilor.

Orele 12.00-13.00: Coloanele de manifestanţi se întâlnesc la Catedrală şi se îndreaptă către Opera şi Consiliul Judeţean.

 Ora 13.00: Manifestanţii ajung în Piaţa Operei. Militarii permit pătrunderea acestora în clădirea Operei. Armata fraternizează cu populaţia. Se constituie Frontul Democratic Roman.

Ora 14.30: La Timişoara sosesc, cu un avion special, primul-ministru Constantin Dăscălescu şi Emil Bobu.

Ora 15.00: Constantin Dăscălescu primeşte în sediul Comitetul Judeţean de Partid din Timişoara o listă cu revendicări ale manifestanţilor, printre care: „Demisia urgentă în bloc a guvernului şi a preşedintelui Ceauşescu” şi „Alegeri libere”. La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu revine de la Teheran. Rămâne timp de două ore în salonul oficial al Aeroportului Otopeni, după care merge la sediul Comitetului Central. Timişoara este primul oraş liber al României.

Ora 17.00: La Bucureşti, Nicolae Ceauşescu tine o teleconferinţă cu prim-secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine.Ora 20.30: Nicolae Ceauşescu aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul judeţului Timiş.

Ora 23.00: Intră în vigoare decretul privind starea de necesitate. Victor Stănculescu este numit de Ion Coman comandant militar al Garnizoanei Timişoara. Solicitat să citească din balconul Comitetului Judeţean de Partid decretul de necesitate, Stanculescu se eschivează internându-se, pentru câteva ore, la spitalul din Timişoara. 

21 decembrie  

Ora 3.40: Dascalescu şi Bobu părăsesc Timişoara şi pleacă la Bucureşti.

Orele 7.00-9.00: La Timişoara sosesc câteva garnituri de tren cu detaşamente ale Gărzilor Patriotice înarmate cu bâte. Cei peste 25.000 de luptători din Olt, Vâlcea şi Dolj aveau sarcina să înăbuşe revolta timişorenilor. Ajunşi în Gara Timişoara şi înţelegând despre ce este vorba, luptătorii cu bâte fie s-au întors din drum, fie au fraternizat cu timişorenii.

Ora 9.00: La Timişoara, din balconul Operei se citeşte Proclamaţia Frontului Democrat Roman. Pe străzi sunt peste 200.000 de manifestanţi. Revolta se extinde în întregul judeţ Timiş: Caransebeş, Lugoj, Reşita etc. La Bucureşti, se finalizează realizarea dispozitivelor militare (MI şi MApN) din centrul oraşului pentru asigurarea „bunei desfăşurări” a mitingului programat pentru ora 12.00 în Piaţa Palatului.

Ora 12.00: Începe mitingul din Piaţa Palatului. Ceauşescu apare în balconul Comitetului Central. La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. În Piaţa Palatului se creează o mare busculada urmată de intrarea în panică a manifestanţilor.

  
Ora 12.50: Mitingul este întrerupt şi Ceauşescu se retrage speriat în sediul Comitetului Central.

Orele 13.30 – 14.00: Milea ordonă colonelului Amăriucăi Dorel, comandantul UM 01908, să trimită două companii (circa 300 militari) la Intercontinental. Se formează grupuri de demonstranţi care ocupa carosabilul în zona centrală a Bucureştiului. Forţele de ordine creează baraje la Intercontinental, Universitate, Piaţa Palatului şi străzile adiacente.

Orele 14.00- 16.00: Detaşamente din UM 01210 şi UM 01305 sunt trimise să participe la apărarea sediului CC PCR.

Ora 14:30: Milea transmite prin radio ordinul ca subunităţile de TAB-uri din UM 01305, aflate la Universitate (în deplasare spre Piaţa Palatului) să ocupe dispozitiv de blocare în sprijinul forţelor de ordine de la Universitate.

 Orele 16.30 – 16.45: În faţa Sălii Dalles, un autocamion militar intra în masă de demonstranţi după ce şoferul acestuia, lovit cu o piatră, pierde controlul volanului, accidentând peste 25 de oameni. Sunt ucişi şapte civili şi încă şapte, răniţi grav. Este momentul în care, în Bucureşti, se aud primele rafale de armă.

 Ora 17.30: Generalul Milea ordona unei grupe de transmisionişti să realizeze, în sediul Comitetului Central, un centru de comandă radio al operaţiunilor armate care aveau să urmeze.

Ora 19.00: în Bucureşti începe represiunea împotriva manifestanţilor.

Ora 22.00: Mulţimea scandează lozinci anticeauşiste. Manifestanţii din zona Hotelului Intercontinental ridică o baricadă în fata Restaurantului Dunărea. Tot mai multe forţe armate se concentrează în zona centrală. Se operează arestări din rândul manifestanţilor. 

 Orele 23.00-23.30: Militarii pornesc acţiunea de înlăturare a baricadei şi de reprimare în forţă a demonstranţilor. Mai multe tancuri străpung baricada. Urmează vânătoarea de oameni. Are loc un adevărat măcel. Soldaţii aveau ordin să tragă în plin. Sunt ucişi 49 de manifestanţi şi sunt răniţi 463. De asemenea, 1.245 de oameni sunt arestaţi, mulţi dintre ei fiind maltrataţi de organele de miliţie.

22 decembrie   
Ora 3.00: în centrul Capitalei sunt aduse echipe de muncitori pentru a curăţa şi spală străzile de urmele masacrului.Ora 5.00: Generalul Victor Stănculescu, sosit de la Timişoara, se deplasează la Spitalul Militar unde directorul spitalului, generalul Niculescu, îi pune un picior în ghips.

Ora 7.00: Forţele de ordine se afla în dispozitive. Peste 2.000 de militari, dotaţi cu tancuri şi TAB-uri, ocupa punctele strategice din centrul Bucureştiului.Orele 7.00 – 8.00: Muncitorii de pe marile platforme industriale încep să se organizeze pentru a se îndrepta spre Piaţa Palatului.Ora 9.00: Nicolae Ceauşescu tine o şedinţă în sediul Comitetului Central şi ordonă aducerea unor unităţi de tancuri pentru apărarea sediului. La şedinţa participa şi Vasile Milea.

Ora 9.30: Ministrul Vasile Milea intră în cabinetul lui Corneliu Pârcălăbescu – şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice. După 5-10 minute, Milea este găsit împuşcat în inimă. Moare în Salvarea care îl ducea la Spitalul Elias.

Ora 10.00: Generalul Victor Stănculescu este numit de Nicolae Ceauşescu ministru al apărării naţionale.

Ora 10.10: La posturile de radio se anunţă, prin decret prezidenţial, Stare de Necesitate pe întreg teritoriul României.

Ora 10.20: La radio se anunţă că general-colonel Vasile Milea a fost trădător şi s-a sinucis.

Orele 10.00 – 11.00: în Piaţa Palatului ajung coloane de muncitori din Militari, Pipera, 23 August, Griviţa, Berceni. în fata sediului Comitetului Central sunt peste 100.000 de oameni. Se scandează lozinci anticeauşiste.

Ora 11.30: Nicolae Ceauşescu încearcă să vorbească mulţimii de la balconul Comitetului Central. Este huiduit şi se retrage.

Ora 12.00: Pe acoperişul Comitetului Central aterizează un elicopter condus de Vasile Maluţan.

Ora 12.09: Nicolae Ceauşescu, protejat de gărzile din Direcţia a V-a şi însoţit de Elena Ceauşescu, Manea Mănescu şi Emil Bobu, decolează cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central.

  

Dictatura lui Ceauşescu luase sfârşit.  

Începea lupta pentru succesiune care avea să fie câştigată rapid de Ion Iliescu şi comuniştii reformatori aserviţi Moscovei: LOVITURA DE STAT.

Dan Badea, Evenimentul Zilei

Punctele slabe ale presedintilor si oamenii din jurul lor

oamenii presedintilor

st1:*{behavior:url(#ieooui) }
/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

Cu siguranta, legatura dintre Ion Iliescu, Adrian Nastase si Theodor Stolojan este ca toti trei sunt oameni care s-au format si s-au afirmat sub comunism. Iliescu a supravietuit politic epocii staliniste, destalinizarii si transparentei partiale din 1968, apoi revolutiei culturale de tip nord-coreean practicate pana in decembrie 1989 de Ceausescu. Nastase si Stolojan s-au afirmat in regimul Ceausescu si s-au consacrat dupa. Astazi, in cursa pentru prezidentiale ramane doar Nastase. Lui Iliescu i-a expirat mandatul, iar Stolojan lasa un loc gol pentru Traian Basescu.
Va mai amintiti de ADIRI? De Grupul de la Trocadero sau de UVPR? Stelian Tanase spune ca ADIRI (Asociatia de Drept International si Relatii Internationale) e “o inventie comunista de prin anii ‘50, la care a fost presedinte Traian Ionascu, mentorul lui Adrian Nastase. Tanase crede ca ADIRI “era un fel de sinecura si structura fantoma, ca ICE Dunarea. Dadea impresia ca si la noi exista o asociatie de drept international, ca suntem afiliati”. Analistul politic explica faptul ca ADIRI “exista si astazi, dar n-are salariati, n-are nimic, asta era pe vremea comunistilor o chestie moarta, asa, fantomatica; acum e in Casa Titulescu si are sediul acolo, ca si Fundatia Titulescu”.

Presa a relatat, de-a lungul ultimilor ani, ca Fundatia Titulescu, pastorita de oamenii premierului Nastase, este un mare consumator de fonduri bugetare. In ultimii patru ani, liderul PSD si-a lansat aici cel putin doua carti: una deosebit de voluminoasa, care aduna discursurile si lucrarile interbelice ale lui Nicolae Titulescu, si alta, care a provocat un scandal privind provenienta banilor (adica de la Guvern) si scopul in care au fost folositi: editarea unei carti semnate de Adrian Nastase: “Quo Vadis Europa”, avand ca rol popularizarea, in Romania, a proiectului de constitutie europeana.

Analistul politic Iosif Boda spune ca ADIRI a fost o institutie in care lucrau doar cativa oameni, printre care Nastase era cel mai important exponent, insa “de la ADIRI erau putini oameni implicati in ceea ce Ion Iliescu numea “un fel de barfa filosofica””. Adevaratul cerc “era Grupul Trocadero, asa a ramas el pentru initiati”, explica Boda. In afara de Nastase de la ADIRI, mai erau in grup: Vasile Secares, venit la Institutul de Stiinte Politice si Studiere a Problemei Nationale (ISPSPN) de la Institutul de Istorie si Teorie Militara (IITM), Ioan Mircea Pascu (azi membru marcant PSD, ministru al apararii), Dan Mircea Popescu (azi membru marcant PSD, ministrul muncii), Silviu Brucan (azi politolog), sau Virgil Magureanu (pus, dupa Revolutie, sa fondeze SRI, azi sef de partid). Boda sustine ca Grupul Trocadero “era un loc de dezbatere intre diverse persoane, dintre care unele au evoluat ca adversare ale regimului  Ceausescu”. O alta institutie interesanta era Institutul de Economie Mondiala, din care provin Eugen Dijmarescu si Mugur Isarescu , ulterior membru marcant al grupului “Un Viitor Pentru Romania” (UVPR). “Toti manifestau un fel de viziune critica asupra tipului de socialism, asupra imobilismului de tip ceausist, asupra neadaptarii sale la “glasnost” si “perestroika””, arata Iosif Boda.
Un grup aflat de 15 ani in penumbra
In timp ce Theodor Stolojan “nu a avut nici o implicare” in aceasta grupare, Ion Iliescu “a avut legaturi, dar fara sa stie ca oamenii astia se vad si-n alt context”. Analistul arata ca “el tinea legatura mai ales cu Magureanu, care era un apropiat, un partener de discutii”.
bilant nr.1
Iosif Boda arata ca UVPR s-a constituit “in contextul in care FSN se rupea ca partid, in primavara lui 1992”. Boda aminteste ca au existat in FSN-ul “originar” trei platforme: “a lui Petre Roman”, scrisa de analistul politic de azi, Vladimir Pasti, si citita de Petre Roman – gruparea  Roman avea sa se desprinda si sa formeze noul FSN (PD) – gruparea emulilor lui Iliescu, condusa de Marian Enache; UVPR, din care faceau parte Vasile Secares (azi in fruntea Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative SNSPA), Ioan Mircea Pascu, Dan Mircea Popescu sau Dumitru Popescu. La un moment dat, ultimele doua grupari “au ajuns la compromisul sa aiba un lider comun, contracandidatul lui Roman la presedintia Frontului, Marian Enache”. Tot UVPR a determinat numirea, ca vicepresedinte organizatoric al FSN, a lui N.S. Dumitru, apoi Vladimir Pasti l-a adus pe Claudiu Iordache, pe care-l considera “viitorul mare om politic al Romaniei, poate viitorul presedinte”, relateaza Boda. Dupa Iordache, pe aceeasi functie (vicepresedinte organizatoric) a venit Secares, iar un alt vicepresedinte era I.M. Pascu. Pana la inceputul lui 1992, Secares si Pasti au fost concomitent si consilieri ai lui Iliescu. UVPR a ramas un grup de lobby, dupa ruperea FSN, “un fel de placa turnanta de intalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”. Ca “think-thank”, “pana si Augustin Buzura (aflat in fruntea Institutului Cultural Roman – n.r.) a facut parte din el”. Boda rememoreaza: “In 1996, am negociat cu reprezentantii UVPR Vasile Secares, Mugur Isarescu, Augustin Buzura, Vladimir Pasti si Cornel Codita (n.r.: fost candidat la Primaria Capitalei din partea unui partid ecologist), pentru oferta UVPR de a veni alaturi de echipa presedintelui Iliescu, de a face campanie si de a-l sprijini sa mai ajunga inca o data presedinte. Pretentiile lor erau insa putin exagerate. Propuneau partidului o platforma care sa poarte denumirea lor, erau niste orgolii cam prea mari. Ei (n.r.: UVPR) au preferat atunci aceasta pozitie: sa ramana in penumbra”.
Iliescu, linia de unire intre Nastase si Stolojan

Primul aliat politic recunoscut al lui Iliescu, dupa momentul decembrie 1989, a fost Petre Roman, premier interimar din 23 decembrie 1989, reconfirmat dupa alegerile din 20 mai 1990. Roman a fost inlaturat pe 25 septembrie 1991, dupa o mineriada despre care s-a spus ca a fost comandata de Iliescu si grupul conservator din FSN. Theodor Stolojan, initial subalternul lui Roman, a fost ministru adjunct (1989 – aprilie 1990), apoi ministrul finantelor (mai 1990 – aprilie 1991). Pana in septembrie 1991 a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare. In septembrie 1991, Iliescu a optat pentru Theodor Stolojan ca premier in locul lui Petre Roman. Aceasta a fost o solutie de siguranta inainte de o iarna extrem de grea (1991-1992), intr-o Romanie izolata international dupa mineriade. Pe 28 iunie 1990, Iliescu si Roman numeau un deputat FSN, Adrian Nastase, drept ministru de externe. Nastase a detinut acest portofoliu si in Cabinetul Roman, si in Cabinetul Stolojan, pana la numirea lui Nicolae Vacaroiu ca premier, dupa alegerile din toamna lui 1992.

Cu ce ar fi putut sa fie santajat Theodor Stolojan?
Stolojan s-a retras din cursa prezidentiala. Alianta a ales un alt candidat. O intrebare ramane, inca, fara raspuns: a clacat Theodor Stolojan sau a fost santajat?
O posibilitate ar fi ca i s-a spus: “Vezi ca stim ce bani vor primi copiii tai”. In 1992, Stolojan a infiintat doua firme: cu 100.000 de lei, Lory-Ada Import Export Co SRL, cu fiica sa, Ada Stolojan, administrator la doar 18 ani; a doua e Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal. Asociati: Vlad Stolojan (45%), Ada Palea (fosta Stolojan, 45%) si Vasile Paval (10%). In Pavcrib, Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a circa 200.000 dolari. Obiect de activitate: “hoteluri si moteluri cu restaurant”. Afacerea in sine a fost mult timp exploatarea unui hotel, “Premier”. La inceputul lui 2004, Pavcrib a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pentru o finantare din fonduri bugetare nerambursabile, analizata, aprobata si propusa pentru finantare de o comisie din MIE. Contractul de finantare pentru Pavcrib a fost incheiat cu ADR Centru si avizat de MIE. Ajutorul de stat aprobat e, conform legii, intre 350 de milioane si 3,5 miliarde de lei. Bugetul total pentru subprogram e de 286,7 miliarde de lei. Intr-un interviu din revista “Cariere”, Stolojan spunea: “Banca Mondiala avea un program de finantare a studiilor copiilor salariatilor sai, in alte tari decat SUA, prin care incerca sa compenseze necazurile produse familiilor. Existand un asemenea program de finantare, copiii mei au putut sa studieze in Anglia”. Ada si Vlad, al caror tata pe atunci avea necazuri mari, lucra la Banca Mondiala, si-au completat studiile in Anglia pe banii acesteia, dupa ce au fost lansati in afaceri pe banii tatalui. Azi, aceiasi copii, deveniti oameni de afaceri, vor primi fonduri bugetare. Afacerea e legala. Stolojan ar fi fost stanjenit, daca ar fi devenit presedinte, si va fi stanjenit in continuare, macar post ludum, cand Ada si Vlad isi vor deconta, pana cel tarziu pe 10 decembrie 2004, fondurile bugetare nerambursabile alocate.
In afacerea Megapower s-au rulat 12 mil. USD
Alta posibilitate ar fi fost sa i se fi spus: “Vezi ca vom “incalzi” la maximum povestea cu Megapower”. Totul a inceput cu crearea unei societati mixte romano-americane, pentru a produce surse electronice de alimentare. Pe baza unei hotarari din 1990 a cabinetului Roman, ministrul de finante Stolojan a identificat si asigurat, printr-o nota semnata in 1991, sursa de finantare si suma necesara pentru un imprumut de 2,5 miliarde de lei (adica 12,4 milioane de dolari) de la BRD. IIRUC a primit acesti bani, ca partener roman, si i-a transferat peste Ocean. Nota de transfer s-a facut dupa ce unul din initiatori, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe Stolojan. Deutsch a infiintat in 1991 un satelit romanesc al Megapower, Rompower SRL, care-i avea actionari pe Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Aurica Cotar (6%), Sorin Damian (9%), Robert Deutsch insusi (36,3%), Mihai Dan Hurduc (9%), Nicolae Mihai Iosif (9%), Vlad Dan Maiereanu (3%) si Corina Moldovan (9%).
Despre legatura dintre toti actorii afacerii si filiera IIRUC se pot scrie mii de semne. In cateva cuvinte (pentru ca Stolojan s-a retras din cursa electorala): directorul general IIRUC, Cornel Moldovan, apare in actionariatul Rompower. In martie 1991 e unul din administratorii firmei Dragon Medical Complex, in care sotia lui Theodor, Elena Stolojan, e actionar alaturi de alte sase persoane fizice, printre care bine-cunoscutul Mitica Dragomir, dar si alaturi de sase firme, printre care IIRUC, Centrocoop sau Regia Autonoma a Tutunului. Fost membru in CA Megapower, Cornel Moldovan a fost trimis in judecata pentru abuz in serviciu contra intereselor publice, pentru un prejudiciu (constatat de procurorul Victor Ponta) de 11,773 milioane de dolari, cu care a fost finantat Megapower prin IIRUC.
Relatia lui Theodor Stolojan cu alt initiator al proiectului Megapower, romano-americanul Cristian Lazarovici, s-a edificat prin sotia demnitarului, Elena Stolojan, fosta colega cu acesta la Facultatea de Electrotehnica, in promotia 1968. Intrebat de implicarea sa in afacere, Stolojan a spus ca singurul lucru pe care si-l reproseaza e ca fiul sau a fost implicat: “A fost o greseala ca am acceptat: in asemenea situatii, se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca”.
Basescu, scandalul Securitatea
Dintre toate acuzatiile aduse pana acum lui Traian Basescu, cea mai serioasa pare a fi relatia de colaborare a acestuia cu fosta Securitate. Dovedirea unei astfel de relatii ar fi nu numai o lovitura de imagine la adresa lui, dar ar putea duce chiar la eliminarea sa de pe scena politica romaneasca. Adriean Videanu: “Basescu a declarat public ca, daca se va dovedi colaborarea sa cu fosta Securitate, se va retrage de pe scena politica”. Scandalul declansat la inceputul acestui an de Mugur Ciuvica, purtator de cuvant al Actiunii Populare, a avut la baza un document provenit dintr-un “registru cu persoanele din randul membrilor PCR pentru care a fost data aprobarea sa sprijine munca de Securitate”. In acel document, Traian Basescu figura, conform lui Mugur Ciuvica, drept sursa cu aprobare pentru organele de securitate, mai precis pentru “C.I. (contrainformatii – n.r.) Marina”. Reactia lui Traian Basescu a fost de a nega vehement ca ar fi fost colaborator al Securitatii si de a-l da in judecata, pentru calomnie, pe Ciuvica.
In timpul procesului insa, ca proba in dosarul de calomnie, a aparut un nou document emis de MApN (UM 01150 Bucuresti), in care se afirma ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii. “In evidenta depozitului de arhiva – se sustine in adresa MApN – se afla Registrul-jurnal pentru evidenta retelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanta, inventariat la nr. 39/1972. Din studiul acestuia rezulta ca Traian Basescu, nascut la data de 04.11.1951, a fost colaborator al organelor de contrainformatii militare, pe timpul cat era elev al Institutului de Marina, avand dosarul personal nr. 3990 / 09.11.1972”. De asemenea, in documentul transmis instantei de catre MApN se mai arata: “La data de 27.09.1976, la terminarea studentiei, s-a incetat legatura cu acesta. Dosarul personal cu numarul de mai sus (3990 – n.r.) a fost transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, cu adresa nr. 00151392 / 29.09.1976”. Din analiza celor doua documente, se poate afirma teoretic ca ar fi putut exista o colaborare  cu Securitatea a lui Traian Basescu. Argumentul favorabil e ca dosarul personal al lui Basescu, nr. 3990, intocmit in 27.09.1972, reapare dupa 1977, cand Basescu nu mai era elev al Institutului de Marina, ci ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Navrom Constanta. Daca se va dovedi ca documentele amintite sunt autentice, colaborarea lui Basescu devine un fapt evident, iar liderul PD va avea o grava problema de imagine si de constiinta.
Documentele invocate nu spun insa nimic despre continutul acestei colaborari. Traian Basescu a afirmat ca ea ar fi constat in raspunsuri banale la intrebarile CI-stului: “In 1973, cand se zice aici ca am devenit colaborator al Serviciului de Contrainformatii al Armatei, eram in anul II, la Facultatea de Marina”, a declarat presei Traian Basescu. El mai spunea: “In luna mai a acelui an am avut o iesire cu scoala in Mediterana. Pentru a iesi peste hotare la vremea aceea, trebuia sa completam un formular al Serviciului de Contrainformatii si sa trecem printr-un interogatoriu al ofiterului de contrainformatii. Acesta ne-a intrebat fel de fel de stupizenii, despre felul in care se inteleg parintii, ce prieteni am, cu ce se ocupa, ce muzica ascult, ce rude am in strainatate si altele de acest gen. Asta e tot. De aici pana la politie politica e cale lunga”, a mai spus Basescu. Daca ar fi fost numai atat, atunci, avand in vedere ca nu toti fostii elevi de la Marina au figurat drept colaboratori ai fostei Securitati, de ce Basescu a fost totusi mentionat drept colaborator? Mentiunea a fost preluata in dosarul sau personal si dupa terminarea Institutului de Marina. Liderul PD va trebui sa dea un raspuns credibil.
Evolutia ulterioara a lui Basescu presupune ca s-a bucurat de increderea contrainformatiilor militare: a devenit comandant de nava, apoi, in 1987, a fost numit seful Agentiei Navrom din Anvers (Belgia). Relatia actuala apropiata cu unul dintre fostii ofiteri de securitate care au avut printre atributii si spionajul din Belgia e evidenta. Silvian Ionescu a fost sef al Serviciului Tari francofone din Departamentul Europa al Centrului de Informatii Externe, chiar cand Basescu era la Anvers. Ionescu a ajuns secretar executiv PD cu probleme organizatorice si presedinte al Organizatiei PD Sector 3. Anterior, Silvian Ionescu a fost consilierul lui Traian Basescu la Primaria Capitalei. Despre o eventuala relatie intre cei doi, anterior anului 1989, fostul ofiter CIE a declarat: “Nu am stiut decat ca exista un anume Traian Basescu in Belgia, atat si nimic mai mult”. Ionescu a mai spus: “Ma ocupam de spionaj, iar spionajul nu-l faci in Agentia Navrom, ci in Belgia. Nu aveam ca obiectiv romanii”. Legatura posibila dintre cei doi a fost si va fi exploatata cu siguranta in campania electorala care tocmai incepe.
Deocamdata, Traian Basescu are un certificat de la CNSAS, in care institutia din strada Dragoslavele spune ca liderul PD nu figureaza in evidente printre cei ce-au facut politie politica. Institutia condusa de Gheorghe Onisoru nu detine arhivele fostei Securitati, deci nu poate da verdicte in deplina cunostinta de cauza, ci doar certificate provizorii.

Un nou actor in lupta pentru Cotroceni

Disparitia lui Theodor Stolojan din politica romaneasca la inceputul acestei luni e un eveniment politic care da peste cap complet planurile electorale puse la punct inainte de 2 septembrie 2004. Competitia electorala se reia de la un nou “moment zero”, cel putin teoretic. Si nu in doi, ci in trei candidati, care lupta pentru a intra in turul al doilea: al PSD (Adrian Nastase), al Aliantei (ce va fi fost probabil desemnat pana la aparitia revistei noastre si care pare a fi Traian Basescu) si al PRM (Corneliu Vadim Tudor). De la momentul 2 septembrie 2004, rezultatul alegerilor depinde in buna masura de miscarile politice pe care le vor face acesti politicieni si staff-urile lor.
Sa ne amintim ca de curand, intrebat daca va candida la presedintie, Basescu a spus ca sub nici un motiv nu va face acest lucru, in afara de situatii cu totul exceptionale. Aceasta e o asemenea situatie, iar cele spuse de Basescu duminica, 3 septembrie, arata ca “problema” lui Stolojan e mai veche, iar Basescu a discutat-o cu acesta si stia despre ce e vorba cu destula exactitate. Pe de alta parte, nu putem exclude versiunea de tip “adevarul e pe undeva pe la mijloc”, cu un Basescu bine informat, care a preluat din mers initiativa a ceea ce s-a-ntamplat, plangand sincer initial si manifestandu-se pe jumatate provocat, pe sfert emotional si pe sfert din cine-stie-ce alte resorturi intime o zi mai tarziu, profitand de conjunctura.
Dupa renuntarea lui Theodor Stolojan, raporturile de putere se schimba. Aceasta e problema din Alianta. Vicepresedintele PNL, purtatorul de cuvant Calin Popescu-Tariceanu, e “pe cai mari”, a devenit presedinte interimar. Altcineva trebuie sa-i ia locul ca purtator de cuvant. Tariceanu ii ia locul lui Stolojan si la copresedintia Aliantei. Jocurile mari de putere vin insa din alta parte. Conform protocolului Aliantei, daca noul candidat la Presedintie va apartine PD (adica va fi Basescu) si va castiga prezidentialele, PNL da premierul (acesta ar putea fi liderul interimar PNL, Tariceanu, dar, dupa cum stim, in miscarea liberala acum se dau lupte crancene), iar PD vicepremierul (cel mai probabil fostul virtual viitor premier, Adriean Videanu). Aceasta ar putea fi alta explicatie a nervozitatii si privirii dezorientate a lui Videanu, ale carui vise de sef de guvern s-ar cam narui, cel putin pe moment.
Adrian Nastase, premierul-orchestra
 Intelectual rafinat, unul dintre cei mai “mobilati” politicieni romani, cu doua facultati terminate, Dreptul si Sociologia, Nastase e controversat, disputat, urat, criticat in tara si popular in Europa
si America. Sau aceasta e imaginea furnizata de mass-media.
Roxana Bichel este unul dintre oamenii de baza ai premierului Nastase, din zona marilor privatizari din ultimii patru ani, fiind specializata in metalurgie. Marti, 1 iunie a.c., Guvernul a numit noua conducere a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), rezultata din fuziunea AVAB-APAPS. Trei din patru vicepresedinti provin de la fostul APAS. Presedinte e Mircea Ursache, anterior pe aceeasi pozitie la AVAB. Vicepresedinti sunt Victor Dumitriu, Cristiana Radu si Roxana Bichel, fosti angajati APAPS, si Roxana Mateescu, fost director la AVAB. Dar si in perioada 2001-2003, Bichel a fost pe cai mari: consilier al presedintelui APAPS, Ovidiu Musetescu, apoi vicepresedinte pentru relatia cu organismele internationale, integrare europeana si aplicarea Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Prezenta Roxanei Bichel ca reprezentant al APAPS a fost consemnata in mai multe consilii de administratie ale unor societati precum Sidex Galati, Neptun-Olimp SA, COS Targoviste, Combinatul Siderurgic Resita (administrator special), ALRO Slatina (membru in comisia de evaluare in vederea privatizarii), BCR (membru in comisia de privatizare), TAROM (din partea MTCT) etc. Implicarea fostului inginer metalurgist in privatizarea societatilor de mai sus nu poate fi explicata decat prin increderea deosebita de care se bucura din partea lui Adrian Nastase. Inainte de a fi numita la APAPS, Bichel a administrat una din firmele Danei Nastase, Datis Consulting & Management SRL (DC&M). La aceeasi adresa cu firma Danei Nastase figureaza alta firma, Onda Trading SRL, ai carei actionari sunt chiar administratorii de la DC&M, Roxana Bichel (15%) si Didi Mircea Marius Crisan (85%). Imediat dupa ce Nastase a preluat functia de premier, Roxana Bichel a devenit consilierulÊ pe probleme de industrie al lui Ovidiu Musetescu. Bichel se afla insa si in vecinatatea surorii premierului Nastase, Dana Barb, precum si a unuia dintre apropiatii premierului, Ristea Priboi, pentru ca detine un apartament de vacanta in Predeal, in acelasi imobil cu persoanele amintite.
O contabilizare oficiala a averii Roxanei Bichel scoate in evidenta, alaturi de afacerile prospere ale sotului ei (Bicks Invest SRL, Bicks Industries SRL, Master Sound Studio SRL, Master Agency SRL), un teren agricol de 11.000 mp, obtinut in 1996, un apartament de vacanta, din 2003, de 119,74 mp, un autoturism KIA, obtinut in 2003, un autoturism Hyundai Coupe, obtinut anul acesta, creante de 12.000 de dolari si mosteniri de familie constand in “mobila, tablouri, covoare, obiecte decorative, harti, ceasuri, icoane, timbre, bijuterii”.
Teodor Sever Rocsin este, ca si Roxana Bichel, utilizat cu succes in cazul catorva dintre afacerile delicate ale Guvernului. Consilier de stat pe probleme de mediu al primului-ministru, Rocsin a fost numit membru in Consiliul de Administratie de la Combinatul de Oteluri Speciale (COS) din Targoviste si Eurocopter Romania. La COS, a participat cu succes alaturi de Bichel la negocierile care s-au purtat cu rusii de la Conares Trading, inainte de privatizarea combinatului. Succesul obtinut astfel l-a determinat pe Ovidiu Musetescu sa-l numeasca, in septembrie 2002, administrator special la Petrotub Roman, cu sarcina de a pregati privatizarea societatii romascane in conditii optime si transparente pana la sfarsitul acelui an. Legatura lui Sever Rocsin cu mediul este prezenta in fruntea unei societati contestate. Este vorba despre REMAT Bucuresti Nord SA (“organizatie neguvernamentala de mediu” insarcinata cu colectarea fierului vechi). Ca presedinte la REMAT, Rocsin mai figureaza inca in comitetul executiv al uniunii  patronale conduse de Ovidiu Tender, UGIR 1903.
Sindicalistii din metalurgie l-au acuzat ca patroneaza mafia fierului vechi din industria metalurgica romaneasca. Sever Rocsin a fost totusi decorat de presedintele Ion Iliescu, pe 28 noiembrie 2002, cu Ordinul national “Serviciul Credincios” in grad de Cavaler. Meritele deosebite ale consilierului de stat Rocsin in probleme de mediu au facut posibila si numirea sa in consiliul director al Clubului de fotbal Dinamo Bucuresti. Amintim ca Adrian Nastase este un recunoscut suporter al acestei echipe de traditie.
De la o declaratie de avere la alta, anumite bunuri ale lui Rocsin dispar sau capata alte coordonate. Spre exemplu, daca, in 26.06.2003, Sever Rocsin declara ca detine un teren agricol de 12,2 ha, cu o valoare de impozitare de 610.000 lei, anul acesta terenul se reduce la 1,2 ha, cu o valoare de impozitare de 12.000 lei. La fel in privinta caselor: cu un an in urma declara patru case (doua apartamente obtinute in perioada 1976-1998, o casa de locuit, din 2002, de 187 mp si o alta casa de vacanta din 1996 de 160 mp), anul acesta sustine ca are doar trei locuinte (dispare casa de vacanta din 1996, dar apare, in schimb, o casa de locuit, din 2003, inexistenta in prima declaratie). Sever Rocsin facea publice anul trecut depozite de 625.000.000 lei si 22.000 de dolari, iar anul acesta declara un depozit de 10.000 de euro. Anul trecut, consilierul de stat avea creante mai mari de 10.000 de euro, care au disparut din noua declaratie oficiala. Unele neconcordante din aceste declaratii sunt puse de Sever Rocsin pe seama sotiei, care ar fi proprietarul unuia dintre apartamente, a casei de vacanta si actiunilor pe care le-a detinut la REMAT.
Ristea Priboi a intrat in colimatorul presei
Deputat PSD de Vrancea, Ristea Priboi poate fi considerat cel mai apropiat dintre colaboratorii lui Adrian Nastase. Prietenia dintre cei doi pare a fi mai veche decat tranzitia. Fost ofiter de securitate pana in 1990 si ofiter SIE pana in 1997, Ristea Priboi a preferat sa renunte la cariera pentru a fi consilierul lui Adrian Nastase si a se dedica afacerilor si politicii. In 1994, ofiterul SIE Priboi a fost detasat la Camera Deputatilor, consilier pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala al presedintelui Camerei, Adrian Nastase. A activat astfel, ca ofiter acoperit sub noua titulatura, vreme de trei ani, pina in 1997, cand a cerut sa treaca in rezerva si a fost pensionat. A ramas consilierul lui Nastase si dupa aceasta perioada, fiind angajat cu carte de munca la biroul parlamentar al deputatului Nastase.
In paralel, s-a implicat in mai multe afaceri profitabile, cea mai importanta fiind administrarea societatii IAPIT Divertis SA, o societate infiintata in 1991, ai carei actionari majoritari sunt de origine siriana (Mahmoud Khaled Omar si Omar Hayssam). Prin sotia si cei doi fii ai sai, Ristea Priboi a dezvoltat si alte societati: Megmaris Cons Trading SRL si Management Marketing L SRL. A devenit apoi actionar la SNP Petrom SA si la Finansbank. La prima dintre aceste societati detinea 371.810 de actiuni in valoare de peste 370 de milioane de lei. Pe de alta parte, in 1996, ofiterul SIE Ristea Priboi a infiintat Asociatia Romana pentru Educatie Democratica (ARED) ale carei obiective erau “educatia si invatamantul, apararea drepturilor cetatenesti, cooperarea internationala”. Ulterior, sub egida acestei asociatii au fost publicate mai multe dintre operele lui Adrian Nastase, precum si ale altor patrioti romani.
Experienta dobandita de Ristea Priboi in munca de informatii, dublata de destoinicia in afaceri, l-a propulsat printre membrii echipei centrale de campanie electorala a PDSR, din 2000, functia lui fiind aceea de sef al Directiei Resurse Financiare, ajungAnd apoi deputat de Vrancea in noua legislatura. Un an mai tarziu, a vrut mai mult decat ii era permis: presedintia Comisiei parlamentare pentru controlul asupra Serviciului de Informatii Externe, dar a intrat in colimatorul presei, care a dezvaluit trecutul sau de ofiter de informatii, despre care s-a scris ca a fost implicat in Dosarul “Eterul”, ce facea referire la supravegherea informativa antedecembrista asupra “Europei Libere” de catre securitatea comunista. Obligat sa se retraga din fruntea Comisiei SIE, Priboi a ramas totusi membru al acesteia.
Doua scandaluri l-au transformat pe Costel Bobic (dintr-un simplu detailist focsanean, care conducea intr-o vreme echipa de fotbal Unirea, prin firma sa, Acord) in persoana publica: in 1995-1996, in plin scandal “S.AN.CA-Bancorex”, era prezentat drept victima adeptilor lui Ion Iliescu. Bobic a facut atunci dezvaluiri in “Ziua” despre afacerile necurate cu gir prezidential de la Bancorex, dar n-a pomenit despre creditele de milioane de dolari de care a beneficiat si el. Numele lui a fost vehiculat in Afacerea Tigareta II. Bobic s-a aflat pe schema data de Trutulescu, iar presa a scris ca Bobic ar fi participat, impreuna cu Trutulescu si altii, la o intalnire de taina, la Focsani, putin inainte de arestarea fostului colonel SPP. La finele anului 2002, Armaghedonul vamesilor, lansat pe Internet, care trata coruptia si relatiile de tip mafiot patronate de Dinu Gheorghe, pomenea despre implicarea lui Bobic in contrabanda cu tigari. Recent, Bobic l-a cununat pe procurorul focsanean Adam jr., fiul procurorului Ion Adam de la Parchetul General. Bobic a beneficiat logistic de serviciile unei foste eminente cenusii a Securitatii, generalul Gheorghe Diaconescu, fost colonel in Directia a III-a de Contraspionaj din DSS, devenit, dupa decembrie 1989, adjunctul directorului SRI Virgil Magureanu. (sursa: EvZ, 11.04.2003)
Scandalul magazinelor duty-free
Pretextand presiunea UE, Guvernul a dat o ordonanta de urgenta prin care desfiinteaza magazinele duty-free de pe Aeroportul Otopeni, unde opereaza Tarom, companie condusa de cumnata lui Adrian Nastase, Rodica Odobescu, nascuta Miculescu, dupa numele tatalui ei, Angelo Miculescu. La celelalte puncte de frontiera, duty-free-urile raman pe maini bune, cum arata site-ul Anchete.ro, pe 23 august 2004. Maini precum ale lui Costel Bobic. Totusi, pe cursele Tarom exista o firma, Sky Sensation, care vinde prin divizia In-flight. Doi mari dusmani are sora Danei Nastase, Rodica Miculescu: Sky Services si EDF Asro. Ambele firme “stau ca un cui in jocul de interese de pe Otopeni”, apreciaza Anchete.ro. Marco Maximillian Katz, directorul EDF Asro, imputernicit EDF Services LTD., a explicat pentru acest site: “Societati locale care opereaza pe frontierele terestre, precum GFS (apartinand lui Razvan Petrovici si Costel Bobic), si care au fost punctate de presa romana ca fiind implicate in contrabanda cu bunuri duty-free, isi pot continua activitatea, protejate fiind de insusi Guvernul Romaniei”. Ziarul de Iasi explica, pe 15 septembrie 2002, ca Sky Services “are de 10 ani magazine duty-free pe Otopeni, inaugurand, practic, aceasta activitate pe un aeroport din Romania”. Activitatea de pe aeroport a acestei firme a fost suspendata de Miron Mitrea, iar pentru aceasta demnitarul a fost dat in judecata. Procesul e in curs. In schimb, publicitatea de pe Aeroportul Otopeni a fost incredintata, tot de Mitrea, lui Cristian Burci in felul urmator: “Prima licitatie a fost anulata, intrucat doar o singura firma din cele zece care au cumparat caietul de sarcini a depus o oferta. Dar nu era firma “din carti”. A urmat o alta licitatie, apoi inca una si tot asa”, arata anchete.ro.
“A acumulat o experienta deloc neglijabila. E greu insa sa cresti in umbra nucului batran”, spune analistul politic Iosif Boda, referindu-se la Nastase si la apropierea sa de Ion Iliescu. Boda mai spune ca Adrian Nastase are “un simt cu totul deosebit de adaptare politica”, insa “nu are multe din ceea ce are dl. Iliescu”, adica, de exemplu, “aceeasi priza la public”, deoarece “pentru Nastase baile de multime nu sunt un lucru reconfortant”.
Ion Iliescu, tinerete fara batranete in politica
Ion Iliescu a fost omul politic care a marcat cel mai puternic ultimii 14 ani ai Romaniei. Totusi nimeni nu-i cunoaste exact biografia. In schimb, sunt cunocuti oamenii de afaceri care au incercat sa se apropie de actualul presedinte al tarii
Ovidiu Tender afirma despre sine ca afacerile sunt unicul lui hobby. S-a impus dupa 2000, prin preluarea de la APAPS a unor societati din constructii si montaj de echipamente nucleare, prospectiuni geologice si geofizice si industria petroliera. Cifra de afaceri pentru companiile in care Tender sau Tender SA e actionar direct: circa 75.000.000 dolari/an, la care se adauga cifra de afaceri a companiilor unde e actionar indirect, prin companiile achizitionate.
Fostul inginer minier Ovidiu Tender si-a inceput afacerile ca sef de unitate la fostul hotel PCR din Timisoara, dupa ce ocupase aceeasi functie la Hotelul Victoria din Jimbolia. In paralel: activitati de turism pe relatia Iugoslavia. La sfarsitul lui 1991, alaturi de un alt om de afaceri local, a preluat in locatie de gestiune Restaurantul Palace din centrul Timisoarei si a infiintat societatea Palace SRL. Aici a lansat, impreuna cu alti parteneri, printre care si fratele sau, Tiberiu Tender, primul salon de bingo din Romania, prin infiintarea firmei Corobing SRL, in sediul Restaurantului Palace. Corobing a fost fondata cu sprijinul firmei spaniole Eleval Electronicos Valencia SA (61,27%). Afacerea s-a dovedit un succes. Ulterior, Tender avea sa preia controlul total al societatii Palace, devenind unic actionar. Cu banii din jocuri de noroc, Tender s-a lansat in afaceri de anvergura. Tot in 1991 a mai infiintat patru firme, din care doua exclusiv in agricultura: Agroindustriala Km.6 SA, Industria Lanii SA, Agroindustriala Santim Sinandrei SA si Tender SA. Ultima avea sa devina nucleul imperiului Tender, iar patronul ei unul din cei mai mari latifundiari din zona, cu peste 100.000 ha de teren agricol. Pana in 2000, Tender a mai infiintat sapte firme.
Numele lui Tender este legat de embargo
Implicarea lui Tender in afacerile cu petrol a inceput din timpul embargoului impus Iugoslaviei. El era pe atunci detinatorul unui pachet de actiuni la SC Solventul SA. Ulterior, a exploatat relatia destul de profitabila dintre Solventul si VGB Impex SRL, firma scutita de plata accizelor pe carburantii din depozitul inchiriat de la Solventul, in baza unei licente de procesare. Afacerile lui Ovidiu Tender au proliferat dupa ce a intrat in relatii cu fosta firma de stat Nuclearmontaj SA, al carei presedinte era Aurel Ovezea (cooptat si administrator-director general al societatii All Tender SA). Ovezea e un apropiat al lui Tender, caruia i-a permis in 2000 sa includa Nuclearmontaj si cele 14 subsidiare in grupul Tender. Inainte ca Nuclearmontaj sa intre in grupul Tender, au fost incercari esuate de contracarare a actiunilor lui, atat la nivelul serviciilor de informatii, cat si din partea unor membri din fosta conducere Nuclearmontaj. In 2002 a preluat de la norvegienii de la Kvaerner si Fabrica de Echipamente pentru Centrale Nucleare (FECNE). Alta achizitie profitabila si strategica a fost preluarea Prospectiuni SA, ce detine monopolul romanesc in prospectiuni geologice si geofizice. Au urmat: Atlas GIP SA Ploiesti (industria petroliera) si Vulcan SA (producator de generatoare de aburi, preluata de la APAPS la sfarsitul 2002). Prin preluarea FECNE si Vulcan, Tender devenea partener strategic in relatia cu o investitie strategica: Vulcan, alaturi de FECNE, produce componente, iar Nuclearmontaj asigura montajul lor la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda.
Numeroase afaceri in domeniul petrolului
Tender a preluat si controlul societatii de asigurari ARDAF SA Cluj si s-a implicat inclusiv in afaceri cu arme. Anul trecut, ca distribuitor pentru Romania al produselor concernului Steyr-Mannlicher, a livrat arme SPP. O relatie interesanta a fost cea cu Frank Timis, fostul presedinte de la Gabriel Resources, firma ce vrea sa exploateze zacamintele aurifere de la Rosia Montana. Relatie care, conform declaratiilor lui Ovidiu Tender, ar fi inceput in 2000. Tender a mai afirmat ca intrarea in conducerea Gabriel Resources, o firma listata la bursa canadiana, s-a facut in februarie 2002. Un an mai tarziu, prin Regal Petroleum PLC si Prospectiuni SA, Tender a obtinut, alaturi de Frank Timis, licenta de exploatare a petrolului si gazelor naturale dintr-o zona a judetului Suceava. A deschis filiale ale societatilor Prospectiuni SA si Atlas GIP SA in Kazahstan, fiind numit si reprezentantul Uniunii Camerelor de Comert si Industrie din aceasta tara in Romania.
Toate aceste achizitii i-au sporit influenta, asa incat omul de afaceri din Timisoara s-a considerat indreptatit, conform unor surse neoficiale, sa preia si “perla coroanei”, SNP Petrom. Desi avea sa esueze in preluarea pachetului de actiuni detinut de stat la Petrom, Tender si-a pregatit din vreme terenul pentru marea privatizare. O metoda interesanta de intrare in actionariatul unor societati aflate in relatii cu Petrom o constituie cumpararea creantelor. Prin aceasta metoda, a achizitionat deja, in 2002, creantele de 340 de miliarde de lei pe care CAROM Onesti le avea la Arpechim, preluand ulterior controlul societatii. Anul trecut, Tender a cumparat creantele de 1.500 de miliarde de lei ale RAFO Onesti la Petrom. El e si autorul moral al proiectului de lege privind functionarea Bursei Creantelor. Relatia privilegiata cu Corneliu Iacubov si RAFO Onesti, precum si asocierea ulterioara cu grupul american reprezentat de Halliburton, n-au fost suficiente pentru a fi inclus printre fericitii finalisti ai privatizarii Petrom.
Ioan Talpes, omul de incredere al lui Iliescu
Ioan Talpes, azi ministru de stat fara portofoliu, considerat omul lui Iliescu in Cabinetul Nastase, e calificat de Dinu Patriciu, in Jurnalul National (JN) din 3.06.04, “creierul conspiratiei menite sa controleze piata petrolului romanesc”. JN rezuma astfel afirmatiile lui Patriciu: “Talpes l-a adus pe Matser sa preia compania Petrom”, iar “Tender si Iancu (n.r.: Marian Iancu, ultimul presedinte de la Balkan Petroleum, firma implicata in afacerea CAROM – RAFO) sunt pionii aceluiasi Talpes”, in timp ce “Frank Timis, care se afla in spatele defunctei RAFO, e “ghidonat” tot de fostul sef de servicii speciale (n.r.: Ioan Talpes), care a avut o pozitie-cheie la Cotroceni”. Dinu Patriciu, seful Grupului Rompetrol, sustine ca a fost “santajat si amenintat de Ovidiu Tender, presedintele UGIR 1903, pentru a accepta fuziunea Rompetrol-RAFO”, scopul declarat fiind “salvarea de la datorii si faliment a rafinariei RAFO Onesti”. Patriciu afirma pentru JN ca scandalul loveste si Administratia Prezidentiala, de unde “s-ar fi pus la cale, prin Departamentul Securitatii Nationale si cu acceptul lui Ioan Talpes, memorandumul care a stat la baza santajului pus la cale de conducerea RAFO si Ovidiu Tender impotriva Rompetrol”.
La sfarsitul lui iulie 2004, Finantele au dat publicitatii datoriile marilor firme. Firmele lui Tender sunt in top. CAROM Onesti: 1.300 de mld. de lei la bugetul de stat (BS); Atlas-Gip Ploiesti: 650 mld. de lei la BS + 184 de mld. de lei la bugetul asigurarilor sociale (BAS); Prospectiuni SA Bucuresti: 137 de mld. de lei la BS + 65 de mld. de lei la BAS; Vulcan SA: 228,75 de mld. de lei la BS + 39 de mld. de lei la BAS si Videlmar: 67 de mld. de lei la BS + 64 mld. de lei la BAS. (Curentul, 1-3.08.2004)
O afacere ciudata cu un oficial NATO
La inceputul anului 2003, un inalt functionar NATO olandez, maiorul Jan Willem Matser, a atras Tender SA intr-o operatiune internationala de spalare de bani. Dupa arestarea lui Matser, au fost dezvaluite legaturile speciale Tender-Matser-Talpes. Prietenia Tender-Talpes si prezenta lui Tender in majoritatea delegatiilor externe ale presedintelui Iliescu pot explica mai usor ascensiunea rapida a afacerilor lui Ovidiu Tender, dupa alegerile din 2000. Matser a fost arestat pentru spalare de bani si fals in documente. Avocata lui Tender, Mariana Stefan, a declarat pe 1 martie 2003: “Sunt convinsa ca nevinovatia clientului meu va fi lamurita la prima intalnire cu procurorii olandezi. E posibil ca aceasta inscenare sa-i fi fost regizata clientului meu, pentru inlaturarea unuia dintre cei mai importanti concurenti ce si-au exprimat dorinta de a participa la privatizarea Petrom” (Softpedia.com). Pe 12 martie 2003, arata Adevarul, procurorii olandezi care l-au arestat pe Matser i-au luat lui Tender, la Bucuresti, o depozitie, in care acesta arata ca in aprilie 2002 Matser l-a contactat, ca oficial NATO, “prin seful Administratiei Prezidentiale, Ioan Talpes”. Intalnirea a avut loc la restaurantul Hotelului Hilton, de fata cu doi generali: unul din SIE, unul din SRI. Matser i-a propus lui Tender sa preia 45% din Tender SA, contra a 100 de milioane de dolari. Tender le-a spus olandezilor ca pentru perfectarea afacerii i-a dat lui Matser documente de firma pe care nu si-a inchipuit “ca Matser le va falsifica” si a negat “orice legatura cu Banca Santander din Columbia (n.r.: Banca Santander e o banca spaniola, iar Matser a vrut sa foloseasca serviciile filialei sale de la Bogot‡, din Columbia), de unde proveneau certificatele de depozit pe numele Tender SA”. Aceste documente au fost “interceptate” in octombrie anul trecut.
Iliescu, jucatorul care prinde mereu “royala”
Iosif Boda spune despre Ion Iliescu: “Seamana cu un jucator de pocher caruia, oricum ar decarta, chiar daca porneste cu un as si-un septar de aceeasi culoare, tot ii intra “royala”. Indiferent ce-ar face, isi pastreaza un grad de popularitate in anumite medii. Daca ne uitam pe scena politica din aceasta zona a lumii, e singurul care a ramas, care pierzand o data prezidentialele a revenit cu o forta teribila. Singurul care, dupa ce-si epuizeaza posibilitatile de a candida la Presedintie, reuseste, cu trei luni inainte de-a i se termina mandatul, sa se impuna ca presedinte al celui mai mare partid din Romania.” Stelian Tanase il vede altfel pe actalul presedinte:”E un supravietuitor, asta-i cuvantul-cheie. Iliescu e un aparatcik cu experienta, cu o capacitate de metamorfozare surprinzatoare. Foarte versatil, e un supravietuitor de exceptie al tuturor conjuncturilor politice. A fost un supravietuitor si in anii ‘50, ‘60, ‘70, ‘80, dar si in anii ‘90. Ganditi-va cati oameni a tocat, cati au fost in jurul lui si cati au si disparut intre timp”, afirma Stelian Tanase.
Cine e Ioan Talpes
Ziua, 28.02.2004: 1970 – Ioan Talpes absolva Universitatea din Cluj, Facultatea de Istorie-Filosofie; 1980 – absolva Scoala de Ofiteri “Nicolae Balcescu” din Sibiu; doctor in istorie. Unul din istoricii favoriti ai lui Ilie Ceausescu, propagandistul Armatei. De la inceputul anilor ‘80, coautor/contributor la carti si studii de istorie extrem de controversate, cu pronuntat caracter nationalist-comunist. Suspectat de Occident ca facea parte din grupul istoricilor revizionisti ce scriau la comanda ideologica a PCR. 1992: director SIE in locul cunoscutului Mihai Caraman. Avansat general, conduce SIE prin generalii Anghelescu, Nanescu, Tanasescu si Silinescu, spioni cunoscuti pentru culegerea de informatii din spatiul NATO inainte de 1990. Cand Victor Nanescu e pensionat, in locul sau vine alt personaj celebru: gen. Dumitru Ciobanu. 21.12.01: consilier prezidential, sef al Administratiei Prezidentiale, sef al Departamentului Securitatii Nationale, protagonist al incercarii de creare a unei comunitati informationale, al strategiei de dirijare, dezinformare si influentare a mass-media prin campanii de presa si al afacerii Matser.
Florin Tudose: Iliescu are o remarcabila abilitate
“Face parte din categoria persoanelor “special construite” sa-si salveze capacitatea de actiune in orice conditii si cu orice sacrificii, dar nu personale. Cu o remarcabila abilitate, isi transfera rapid culpabilitatea si se orienteaza in gasirea tapilor ispasitori. A depasit cu greu perioada “terorii” cand, conform modelului comunist, oricine putea fi facut vinovat de orice. Acest personaj politic ne-a oferit atatea clisee incat, in acest moment, nu i se poate face un portret psihologic fara a iesi o caricatura. Trasatura definitorie pe care am observat-o cu totii e ca se agata de putere. Varsta si un fel de automultumire supraevaluata dau senzatia ca nu mai poate spune nimic nou.
Florin Budescu si Dan Badea (revista Bilanț nr.1, oct. 2004)