Micile secrete ale lui Ioan Rus


Ioan Rus s-a nascut pe 21 februarie 1955 in localitatea Urisor din comuna clujeana Caseiu. Are doi frati, Aurel si Gavril. Este casatorit cu Carmelita Rus si are doi copii. Este absolvent al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Cluj-Napoca (1982). In perioada 1982-1984 a fost inginer la Trustul SMA din Cluj, iar ulterior, pentru un an de zile a trecut ca cercetator la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, urmand cariera universitara.

Pana in 1990 si-a continuat activitatea ca asistent universitar in cadrul aceleiasi institutii. In perioada 1990-1994 a fost sef de lucrari, disciplina “Automobile, tractoare si sisteme de propulsie”, iar in perioada 1995-2002, in calitatea de conferentiar universitar a predat “Calculul si constructia automobilelor”. In 2002 devine profesor universitar si coordonator al aceleiasi discipline.

In paralel cu activitatea didactica, Ioan Rus a intrat in afaceri participand la infiintarea unor firme, sau la administrarea altora. Cea mai importanta dintre ele, RMB Inter Auto SRL (Reprezentanta Mercedes Benz) era controlata, printr-un off-shore, de omul de afaceri Ion Tiriac. Astfel, in 1993, Ioan Rus a devenit directorul general al Reprezentantei Mercedes-Benz Transilvania, functie detinuta pana in anul 2000 si, dupa o pauza de patru ani, reluata in 2004. Rus s-a implicat insa, cum vom vedea, si in alte societati precum Napoca Constructii SA (1991), Autosincron SRL (1991), Elixir Medco SRL (1992), IT Transilvania Invest (1998), Ardtrans Auto SRL(1994), Oil Distribution SRL sau Media Pro Transilvania SA.

El a intrat in PDSR in 1994, anul in care si-a luat si titlul stiintific de doctor inginer in “tehnologia constructiilor de masini”, iar in 15 august 1996 a devenit prefectul judetului Cluj, functie detinuta pana pe 28 decembrie acelasi an. In 1998 a devenit prim-vicepresedinte al PDSR Cluj-Napoca. In iunie 2000 revine in administratia publica, ca presedinte al Consiliului Judetean Cluj, iar din decembrie acelasi an, dupa castigarea alegerilor de catre PSD, devine ministru de interne in guvernul Adrian Nastase. Din octombrie 2001, Ioan Rus este ales presedinte al PSD Cluj, iar, un an mai tarziu, vicepresedinte al PSD.

In perioada septembrie 2003-mai 2004 devine vice prim-ministru. A renuntat la aceasta demnitate pentru a candida, in vara lui 2004, la alegerile pentru functia de primar al municipiului Cluj Napoca. A pierdut insa aceasta cursa in favoarea lui Emil Boc, actualul lider al Partidului Democrat. Pe 30 noiembrie 2002 a obtinut de la Ion Iliescu, la gramada, alaturi de alti membri ai guvernului Adrian Nastase, dar si de alti potentati PSD, distinctia “Ordinul Steaua Romaniei in Grad de Cavaler”.

Liderul Grupului de la Cluj

Datorita pozitiei ocupate in Partidul Social Democrat, dar si a modului in care s-a implicat pentru reformarea acestui partid, Ioan Rus este cunoscut mai degraba ca “lider al Grupului de la Cluj” decat ca “fost ministru de interne”. Forta sa in partid a fost resimtita dureros atat de Ion Iliescu, cat si de secundul sau, Adrian Nastase. “Grupul de la Cluj”, cum s-a intitulat gruparea de politicieni ardeleni din cadrul PSD, este constituit din Ioan Rus, Vasile Dancu (senator, fost ministru al Informatiilor Publice si presedinte al Agentiei de strategii guvernamentale), Vasile Puscas (deputat, negociator sef al Romaniei la Uniunea Europeana), Alexandru Farcas (fost ministru al Integrarii), Ilie Sarbu (senator, fost ministru al Agriculturii), dar si din alti politicieni PSD.

Desi a fost numit de Ion Iliescu “coloana a V-a din PSD”, grupul condus de Ioan Rus a reusit sa schimbe conducerea partidului si sa-l impuna pe Mircea Geoana in locul lui Ion Iliescu. De asemenea, a reusit, partial, sa indeparteze de la conducerea executiva a partidului influenta celuilalt grup aflat pana in 2004 la carma acestei formatiuni politice, grupul de la Bacau, reprezentat de Viorel Hrebenciuc, fratii Sechelariu, Corneliu Iacubov, Dan Matei Agathon si, evident, Miron Mitrea. Schimbarea polaritatii in PSD a facut deja doua victime, prin excluderea de la varful partidului a lui Adrian Nastase si a lui Miron Mitrea. De asemenea, este demn de mentionat ca tot din gruparea reformatoare clujeana face parte si George Cristian Maior, actualul director al SRL. Dealtfel, desi pe alte pozitii politice, sunt de mentionat si alti clujeni precum Cozmin Gusa (fost secretar general al PSD, actual lider al PIN), Lavinia {andru, Emil Boc (presedinte al PD), Daniel Morar (seful PNA), generalul Virgil Ardelean (zis “Vulpea”, seful Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna din MAI), Rares Niculescu (consilierul de imagine al ministrului Vasile Blaga), Andi Boer (seful de cabinet al lui Vasile Blaga), Nelu Pop (seful Politiei de Frontiera) etc. etc.

Afaceri Interne

“Afacerile Interne” au o dubla semnificatie pentru Ioan Rus. Pe de o parte el este vicepresedinte pe acest domeniu in PSD, iar, pe de alta parte, mandatul sau de ministru de interne, din perioada 2000-2004 a fost presarat de mai multe afaceri nebuloase in care s-a putut distinge urma intereselor proprii sau de grup. Dealtfel, daca in spatele fiecarui politician de succes se afla un om de afaceri, atunci in spatele lui Ioan Rus se afla Ion Tiriac. Ca ministru de interne, Rus a avut cateva rezultate notabile, cum sunt anularea in 2002 a vizei pentru romanii care circula in spatiul Schengen, demilitarizarea politiei prin transformarea politistului in functionar public, precum si inceperea descentralizarii administrative, mai ales dupa ce Ministerul de Interne s-a unificat cu cel al Administratiei Publice si a devenit Ministerul Administratiei si Internelor. Pe de alta parte insa, in timpul aceluiasi mandat, ministrul Rus si-a continuat, discret, simtul afacerilor, calitate dobandita dupa sapte ani de administrare a afacerii lui Ion Tiriac din Transilvania. Astfel, el a fost protagonistul mai multor scandaluri publice, toate avand, dincolo de interesele politice care le-au generat, si interese financiare concrete, personale sau de grup. Sunt deja cunoscute marile scandaluri generate de afacerile Bechtel (2,2 miliarde dolari) si EADS (1 miliard dolari), contracte acordate la vremea respectiva prin incredintare directa.

Afacerea parcul industrial

Unul dintre scandalurile importante in care a fost implicat Ioan Rus, care avea sa intre si in atentia PNA, a fost generat de proiectul constructiei Parcului Industrial din Cluj-Napoca, lucrare in care a fost atrasa una dintre firmele lui Ion Tiriac si Ioan Rus, Napoca Constructii SA. Infiintata in 1991, firma Napoca a fost controlata de IT Transilvania Invest cu o participatie de peste 53% din capitalul social. Societatea IT Transilvania Invest SA apartine lui Ion Tiriac in proportie de 96%, ceilalti actionari fiind, in 2001, Ion Alexandru Tiriac (1%), Rodica Tiriac (1%), Ioan Rus (1%) si Mihut Marius Pitigoi (1%). Pana in 2001, unul dintre administratorii de la Napoca Constructii a fost Ioan Rus, iar ulterior locul sau a fost luat de presedintele PSD Cluj, Ştefan Dimitriu.

Ministrul Ioan Rus a fost acuzat, in 2003, ca a beneficiat, prin intermediul firmei Napoca, de fonduri Phare alocate pentru proiectul “Parcul Industrial” din Cluj, proiect care se ridica la 6,2 milioane de euro. Concret, in noiembrie 2002, in urma unei licitatii internationale pentru constructia parcului industrial din Cluj, a fost desemnata castigatoare firma austriaca “Alpine Mayreder Bau” GmbH, societate care, ulterior, a subcontractat o parte a lucrarii catre firma cuplului Tiriac-Rus, in conditiile in care Ioan Rus a fost unul dintre initiatorii si sustinatorii acestui proiect. Dupa scandalul de presa declansat atunci, s-a concluzionat ca afacerea a fost legala, firma in care avea interese ministrul de atunci Ioan Rus fiind aleasa ca subcontractor nu datorita influentei politice, ci datorita faptului ca era “cel mai reprezentativ constructor din judetul Cluj”.

Afacerea Vata

Numele lui Ioan Rus a fost legat si de proiectul “Vata de Jos”, initiat in 1996 de CSAT si care consta in construirea unui “Centru de Telecomunicatii Speciale de rezerva, Pregatire si Recuperare” in localitatea hunedoreana Vata de Jos. Investitia pentru acest proiect, in valoare de peste 70 milioane de dolari, a fost aprobata in 1999, iar la sfarsitul lui 2000, in octombrie, lucrarile de constructii au fost incredintate firmei “Napoca Constructii” SA a lui Ion Tiriac, firma in care avea interese si Ioan Rus. Desi societatea a primit, in doua transe, aproximativ 16 miliarde de lei, lucrarile au fost sistate in mai 2001, dupa ce Ion Iliescu a decis ca investitia este “nerealista”. Nici in acest caz nu s-a putut formula o acuzatie oficiala impotriva lui Ioan Rus, desi o parte din fonduri fusesera alocate dupa ce acesta devenise ministru de interne.

Contracte pe bani publici ale firmei cuplului Tiriac-Rus

Una dintre acuzatiile aduse lui Ioan Rus a fost si aceea ca, prin firma Napoca Constructii SA a beneficiat de contracte finantate din fonduri publice. In campania electorala din 2004, Emil Boc a afirmat ca firma Napoca Constructii a obtinut, in urma unor licitatii, mai multe lucrari finantate din bani publici cum sunt cele pentru Aeroportul international din Cluj, sediul Grupului de Pompieri, blocuri de locuinte pentru tineret in valoare de 217 miliarde lei, blocurile ANL de la Cetatea Fetei (Floresti), renovarea sediului Prefecturii si a Consiliului Judetean, Institutul Oncologic din Cluj, sediul Bibliotecii Judetene etc. Conform acelorasi dezvaluiri, preluate de Mediafax, directorul firmei Napoca era Ştefan Dimitriu, presedintele PSD Cluj, consilier local si presedinte al Camerei de Comert si Industrie Cluj. De asemenea, s-a aratat si implicarea indirecta in aceste afaceri a lui Ioan Rus, care, la obtinerea acestor contracte era ministru al internelor dar si actionar (4%) la IT Transilvania Invest, firma ce detinea controlul societatii Napoca Constructii.

Ale acuzatii i-au fost aduse lui Rus si dupa ce presa a descoperit ca societatea Napoca a castigat licitatii organizate chiar de catre ministerul condus de Ioan Rus. Astfel, este cunoscut cazul lucrarilor de reparatii la sediul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Cluj (fostul sediu al Clujana) si al Directiei Judetene a Arhivelor Nationale. Lucrarea a fost preluata in octombrie 2002 de Napoca Constructii, dupa ce au fost inlaturate din cursa firmele Antrepriza de Constructii Industriale Cluj si “Con Tour Invest”, ultima dintre ele fiind firma fiilor presedintelui Consiliului Judetean Cluj, {erban Gratian, fost administrator la, culmea!, Napoca Constructii.

Firmele lui Ioan Rus

In afara de firmele Napoca Constructii SA si IT Transilvania Invest, Ioan Rus a mai fost implicat si in alte societati. Una dintre firmele sale de baza este Autosincron SRL, societate infiintata in 1991, cu sediul in Calea Turzii nr 152 si obiectul de activitate comert cu autovehcule. Actionarii de la Autosincron au fost: Ioan Rus (55%), Mihut Marius Pitigoi (29%), Ionut Bogdan Ioan (2%), Adrian Ivan (2%), Alexandru Irimie (5%), Dumitru Matis (2%) si Grigore Baciut (5%). Administratorul firmei a fost Mihut Marius Pitigoi. Firma Autosincron comercializeaza autoturisme Ford si Land Rover. Prin intermediul acestei societati, Ioan Rus a infiintat, in 2002, firma Oil Distribution SRL in care pachetul majoritar de actiuni (76%) este detinut de Autosincron SRL. Obiectul de activitate al noii societati este “comercializarea combustibililor solizi lichizi si gazosi”.

O alta societate in care s-a implicat Ioan Rus, alaturi de Ion Tiriac, este RMB Inter Auto SRL, firma ai carei actionari erau (in 2003) Autosincron SRL (40%), Uphall Trading Ltd Cipru (55%) si Mihut Marius Pitigoi (5%). Oficial, multa vreme nu au fost cunoscuti actionarii off-shorului Uphall Trading, dar toate indiciile duc la Ion Tiriac. Dealtfel, in 2005, actiunile detinute de Uphall Trading au fost preluate de un alt off-shore al lui Tiriac, Vitexa Holdings Ltd Cipru. Firma “RMB”, al carei obiect de activitate este comercializarea autoturismelor (Ford, Mercedes-Benz, Chrysler, Mazda), are sediul la aceeasi adresa cu IT Transilvania Invest, Calea Campia Turzii nr.152 din Cluj. Prin intermediul acestei societati Ioan Rus a intrat si in Media Pro Transilvania SA, firma in care RMB Inter Auto SRL detine 15% din actiuni.

Printre actionarii Media Pro Transilvania se numara si Media Pro (30%), Editura Sincron (10%), Seltron (15%) si RTI (20%).
Ioan Rus a mai fost actionar si la societatea O alta societate a lui Rus a fost si Elixir Medco SRL, astazi radiata, firma cu activitate in industria farmaceutica. Actionarii societatii au fost Ioan Vuscan (10%), Ioan Onac (25%), Liviu Onac (5%), Ioan Rus (5%), Gavril Jarca (15%(), Dorut Fechete (15%) si Vasile Cozma (25%). De asemenea, Ioan Rus a mai figurat ca administrator si la societatea, azi radiata, Ardtrans Auto SRL.

Averea lui Ioan Rus

In 1996, cand a devenit prefect al judetului Cluj, Ioan Rus detinea 0,8 hectare de teren, o casa de odihna cu o suprafata de 60 mp si o valoare de impozitare de 285.000 lei, un autoturism Dacia 1400 si un cont de 20 de milioane lei in banca (5180 euro). El a mai declarat si actiuni in valoare de 40 milioane lei la societatea Autosincron SRL.

In 2004, dupa demisia din functia de premier in guvernul Adrian Nastase, Ioan Rus a declarat un tren agricol de 1485 mp din 1996 si un teren forestier de 1500 mp tot din 1996, o vila de 189,33 mp, cu o valoare de impozitare de 1,68 miliarde lei, un autoturism Toyota din 1997, cumparat in 2001, un alt autoturism Dacia Super Nova cumparat in 2002, conturi totale in banci de 4 miliarde lei si 60.160 euro, creante de 1,3 miliarde lei (32.270 euro) si 820 actiuni in valoare de 1,4 miliarde lei la Autosincron SRL. Cum se poate observa, el a reusit sa faca un important salt calitativ, si cantitativ in perioada 1996-2004.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.31, aprilie 2007

Micile secrete ale lui Ion Ţiriac

Micile secrete tiriac1

Considerat o legenda vie a tenisului romanesc, Ion Tiriac si-a dobandit o pozitie privilegiata in comunitatea oamenilor de afaceri romani. Fostul tenisman si-a dezvoltat afacerile pe mai multe domenii, succesul sau datorandu-se atat renumelui din sport, cat si pragmatismului calculat in relatiile cu partenerii sau, dupa 1990, cu puterea de la Bucuresti. Desi celibatar, Tiriac are trei copii, dintre care primul, Ion Ion Tiriac, are ca mama un fotomodel american, ceilalti doi (Karin Mihai si Ioana Natalia) avand mama o egipteanca numita Sophie-Ayad.Debutul in afaceri: managementul sportivDesi a debutat in sportul de performanta ca jucator de hochei, prin participarea la Jocurile Olimpice de Iarna de la Insbruck (1964) in calitate de membru al echipei nationale de hochei pe gheata a Romaniei, Ion Tiriac s-a consacrat si a obtinut rezultate deosebite in tenisul de camp.tiriac-nastase-site 

Dupa retragerea din activitatea competitionala, Ion Tiriac si-a continuat cariera sportiva ca antrenor si manager al unor tenismani de varf precum Ilie Nastase, Guillermo Vilas, Henri Leconte, Boris Becker, Mary Joe Fernandez, Anke Huber si Goran Ivanisevici. S-a implicat, de asemenea, ca manager, in organizarea unor renumite turnee de tenis de camp ale ATP si WTA, precum Eurocard Open, Austrian Open, Italian Open, Faber Grand Prix si Open Romania. A fost consilier, coordonator si strateg al Campionatului Mondial al ATP organizat in Hanovra de EXPO 2000, consilier al Federatiei Germane de Tenis pentru organizarea meciurilor de Cupa Davis ale acestei tari cum, la fel, a detinut si comercializat, impreuna cu magnatul Rupert Murdoch, drepturile a trei campionate mondiale de natatie.

Oficial, primele afaceri in “industria sportului” sau in “sport-management”, cum numeste fostul tenisman domeniul in care s-a implicat, le-a inceput in SUA, unde a organizat primele turnee de 100.000 dolari.

Protejatul lui Ion Gheorghe Maurer

Tiriac si Maurer
Tiriac si Maurer

Neoficial, despre inceputurile afacerilor fostului tenisman circula diverse legende. Conform uneia dintre ele, succesul lui Tiriac s-ar datora, dincolo de abilitatile sale sportive demonstrate pe terenul de joc, sprijinului de care s-ar fi bucurat din partea lui Ion Gheorghe Maurer (foto), fost inalt demnitar comunist si presedinte al Consiliului de Ministri in perioada1961-1974. Intr-o declaratie publica, fostul tenisman a recunoscut relatia apropiata pe care a avut-o cu Maurer. “De foarte tanar, la Brasov, am avut un cerc de cunoscuti care se duceau la vanatoare. Mai tarziu, cand mi-am luat permis, am vanat de sute de ori cu Gheorghe Maurer pentru care si azi am o stima foarte mare atat ca vanator, cat si ca om” – a declarat Ion Tiriac.

Relatia cu Maurer, spun surse din fostele structuri de informatii, a fost folosita atat pentru transferul tanarului Tiriac de la echipa de hochei la cea de tenis de camp, antrenata de Gogu Viziru, cat si pentru trimiterea tenismanului in Germania, unde avea sa si ramana ulterior, pentru “perfectionare” si antrenament. Aceleasi surse vorbesc si despre folosirea lui Ion Tiriac, la inceputul anilor ‘70, ca intermediar pentru aducerea in Romania a catorva autoturisme Mercedes, care-i aveau ca destinatari pe cativa dintre nomenclaturistii vremii. Afacerea ar fi fost strecurata, pentru aprobare, intr-o hotarare a Consiliului de Ministri semnata de Maurer, dar secretizata deoarece privea rezultatul unei operatiuni de contraspionaj (fara legatura cu importul de masini). Conform altei surse insa, intermediarul acestei afaceri ar fi fost nu Ion Tiriac, ci Domitian Baltei, seful rezidentei de spionaj din Koln.

O vila cadou de la Guvernul Petre Roman

In 1990 Ion Tiriac a revenit in Romania pentru a-si dezvolta afacerile. Desi la acea data era deja multimilionar in dolari, fostul tenisman a beneficiat de cateva favoruri materiale din partea guvernului condus de Petre Roman. Primul-ministru de atunci i-a repartizat o vila cu 14 camere din patrimoniul de stat, cu terenul aferent, imobil a carei destinatie a fost schimbata “prin abuz in serviciu”, conform unui raport intocmit Valerian Stan in calitate de sef al corpului de control al guvernului, pentru a-i da posibilitatea omului de afaceri sa o cumpere la un pret derizoriu. Anterior primirii repartitiei de la Petre Roman, repatriatul Tiriac a donat vila proprietate personala, pe care o detinea deja in Bucuresti, fiului sau.
In 1990, prin Grupul de firme “Ion Tiriac”, fostul tenisman a infiintat prima banca privata din Romania, Banca Tiriac (BCIT), institutie devenita operationala in aprilie 1991. Afacerile lui s-au concretizat ulterior, prin grupul de peste 40 de firme reunite in Tiriac Holdings Ltd, in domenii precum reprezentanta si distributie auto pentru zece marci, printre care sunt Mercedes, Ford, Hyundai, Opel, Jeep si Mazda, asigurari (Allianz Tiriac), servicii aviatice, publicitate si media (MediaPro, ProTv), comert (Metro) etc.

Scandaluri si conflicte

Ion Tiriac a fost implicat, de-a lungul anilor, in mai multe scandaluri dintre care au fost mai mult sau mai putin mediatizate cele privind vila de protocol primita in 1990 de la guvernul Roman si cumparata ulterior la un pret modic, scandalul ProTv si conflictul cu Adrian Sarbu, scandalul Andreea Marin si/sau Nadia Coroi, scandalul Paula Wiesinger, scandalul privind amanarea integrarii in UE, ARIS si, cel mai recent, scandalul “cocaina pentru VIP-uri” in care a fost atras cand fiul sau, Ion Ion Tiriac, a fost pus sub urmarire penala pentru consum de droguri.

Scandalul ProTV
Izbucnit in 2001, conflictul dintre Ion Tiriac si Adrian Sarbu a pornit de la datoriile imense acumulate, aparent inexplicabil, de postul de televiziune PRO TV atat la bugetul de stat, cat si la holdingul condus de Ion Tiriac. Conflictul s-a acutizat in momentul in care Tiriac, reprezentantul unei firme cipriote (Rootland Trading Ltd) ce detinea 19% din actiunile trustului Media Pro International, a refuzat sa participe la o majorare de capital a societatii ce detine PRO TV inainte ca managerul trustului, Adrian Sarbu, sa dea explicatii referitoare la situatia financiara dezastruoasa in care fusese adusa societatea. Desi Adrian Sarbu a incercat sa-l scoata din afacere pe Tiriac, acesta din urma a reusit sa evite manevrele de culise ale lui Sarbu si sa-si mentina a doua pozitie in ierarhia trustului Media Pro. Ationarul majoritar Central European Media Enterprises Ltd (CME), proprietatea multimiliardarului american Ronald Lauder, a preluat ulterior controlul pachetului majoritar de actiuni de la PRO TV, iar datoriile acumulate la buget au fost achitate inainte de inceputul ultimei campanii electorale. Conform ultimei configuratii a actionariatului PRO TV existente la CNA, firma controlata de Ion Tiriac, Rootland Trading Ltd, si-a pastrat totusi un pachet de 5% din actiunile PRO TV SA si 40 % din Media Pro SA.

Omul care sustine amanarea intrarii Romaniei in UE
Cunoscut ca un sustinator al PSD, Ion Tiriac a fost numit in 2003 presedintele Consiliului pentru sprijinirea investitiilor straine din Romania din cadrul Agentiei Romane pentru Investitii Straine (ARIS), condusa atunci de cel care avea sa preia Ministerul Administratiei si Internelor, Marian Saniuta. Din consiliul condus de Tiriac mai fac parte Bodo Hombach, fostul coordonator al Pactului de Stabilitate in Europa de Sud-Est, Klaus Mangold, presedintele Daimler-Chrysler Services, Karel Wurstin, fostul presedinte al Philips, si Siegfrid Wolf, presedintele companiei Magna Europa. Cu toate acestea, pozitia exprimata public de Ion Tiriac referitor la amanarea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana a produs stupefactie si a aruncat o noua lumina asupra intereselor reale ale omului de afaceri. “Daca as fi Papa acestei tari, a declarat Tiriac, as refuza sa intru in 2007 si as alege 2010, sa-mi aranjez lucrurile asa cum trebuie, sa putem negocia. (É) Daca ma grabesc si ader in 2007, ce carti am in mana? – a filosofat fostul tenisman. Cate paini poti sa faci azi? 100 de paini, dar eu cred ca pot sa fac 10.000 de paini si cu asta trebuie sa intru in UE !”. Plecand de la pilda biblica a multiplicarii painilor, Tiriac si-a extins argumentatia amanarii cu trei ani a aderarii la UE, prin inmultirea vacilor. “Cel care are 100 de vaci astazi poate sa aiba 1.000 de vaci in 2008 si deci va putea exporta mai mult” a spus Ion Tiriac. Pozitia sustinuta de Tiriac, la care ulterior avea sa adere si omul de afaceri Dan Voiculescu, a fost interpretata fie ca o incercare de a preintampina un eventual insucces al negocierilor privind integrarea in UE, fie ca o teama fata de competitia la care va trebui sa faca fata grupul sau de firme prin patrunderea pe piata romaneasca a altor concurenti de renume.

Dan Badea

Revista Bilant, Nr.4, ianuarie 2005