Odiseea Crescent (5): ”Arestați-l pe DAN VOICULESCU!”: În 1990 ”Crescent” a înghițit ”Dunărea”, iar ”Conturile lui Ceaușescu” sunt, de fapt, ”Conturile lui Dan Voiculescu și ale SIE”!

UPDATE: Am postat pe pagina mea de Facebook toate documentele referitoare la relația CRESCENT – ICE DUNĂREA (Serviciul 4 – compensare) inclusiv opisul acestora, documente provenite din Arhiva Comercială a ICE Dunărea, desecretizată deja și aflată la Arhivele Naționale.

Din păcate, cineva mi-a atacat site-ul și mi-a distrus toate documentele și fotografiile postate inainte de 17 februarie 2013! Un atac murdar, ce vine în continuarea celor de până acum (care au fost coordonate  direct, prin reclamații și comenzi de familia Mirela și Mihai Iacob , familie ce patronează societatea DRAMIRAL MEDIA GRUP, editorul ziarului Curentul – condus de Mirela Iacob). De această dată nu mă pronunț asupra atacatorului, deși știu cine este. (!)

– Pentru că m-am săturat de câte prostii spun ziariștii de sticlă, pe tema generic numită ”Conturile lui Ceaușescu”, am decis să pun aici, cap la cap, niște informații care să le înlesnească discursul și să înțeleagă toți cum stau lucrurile cu această poveste veche de 23 de ani –

voiculescu1

O întâmplare petrecută în urmă cu mai  bine de un deceniu coroborată cu alte informații adunate ulterior, duc la o posibilă rezolvare a marii enigme postdecembriste referitoare la așa zisele ”CONTURI ALE LUI CEAUȘESCU”, conturi care, în realitate, n-au existat. Ceaușescu n-avea nevoie de conturi, ca Marcos sau alt dictator, pentru că el că stăpânea totul fără a fi însă proprietar pe nimic.

ceausescu-10

Conturile lui Ceaușescu erau de fapt, după opinia mea, Conturile lui Dan Voiculescu – parte din Conturile Securității.

Întâmplări și declarații aparent disparate recompun astăzi o ipoteză logică, dar de-a dreptul șocantă, în cazul în care se va și dovedi a fi adevărată: Imperiul lui Dan Voiculescu este construit pe relația cu ICE Dunărea, iar apoi pe cadavrul fostei unități acoperite a CIE, ascunse, după desființarea din 1990, nu în Romtehnica, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ci în burta societății Crescent-Cipru, o altă firmă acoperită și ea, a aceluiași Serviciu român de Informații Externe. Cel puțin așa afirma – când era în viață – unul dintre foștii șefi ai CIE, chiar cel care a înființat ICE Dunărea în 1982.

Sigur, pentru astfel de afirmații Dan Voiculescu a fost, este, și va fi dispus să dea în judecată pe oricine le-ar face, mai puțin pe cei care l-au controlat direct, secret și legal. A făcut-o deja, de-a lungul anilor, a câștigat procese, înclusiv cu Băcanu, pe vremea în care acesta încă nu devenise sclavul unor interese mărunte, dar n-a reușit să bată logica elementară a faptelor.

A câștigat chiar și cu mine un proces, pentru că i-am zis securist și Nabab al Epocii de Aur, ba mai mult, am avut tupeul să-i spun în față că imperiul său ”își are fundația adânc infiltrată cu conturile Securității”. În acel proces, început pe vremea în care eram la Evenimentul Zilei, iar ziarul era de top, atunci, nu cum a  a juns astăzi, și în care mi-am permis să-l calomniez sugerând că ar fi fost securist (!), sau ”afacerist” (termenul a fost considerat jignitor față de tovarășul Voiculescu, de către judecătoarea Diana Iuliana Pasăre, ajunsă ulterior, evident!, la Înalta Curte de Casație și Justiție – o judecătoare iresponsabilă care a făcut de rușine Justiția românească, condamnând un ziarist că i-a spus securistului securist!), sau chiar NABAB AL EPOCII DE AUR, pentru că își permitea în plină dictatură a lui Ceaușescu să-și trimită neamurile (fiicele, nevasta și guvernanta) peste tot prin Europa, să le cazeze la cele mai bune hoteluri, iar de aceste sejururi să se ocupe, la ordinul său, chiar directorul general al Crescent, John Edgington, un papagal englez plasat de fațadă în fruntea unei societăți sub acoperire, Crescent, a câștigat peste 330 milioane lei. Bani buni pentru vremea aceea în care judecătorii erau corupți până în măduva oaselor de la mîna cu care încasau șpaga. Cum poți condamna un jurnalist, altfel decât luând șpagă, sub acuzația că l-a numit securist pe securistul Dan Voiculescu, sau afacerist, pe afaceristul Dan Voiculescu? Iată că s-a putut, detaliile picante ale cazului fiind prezentate de mine în materialul ”Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu”

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat. Au apărut ipoteze noi, iar banii lui Voiculescu nu pot condamna ipotezele. Asta deoarece nu poți condamna logica, oricâți bani ai pune în joc.

Deocamdată, informațiile importante adunate pînă acum, referitoare la Voiculescu-Crescent, ar fi următoarele:

1. Dan Voiculescu a fost numit, în 1982, directorul reprezentanței Crescent-Grecia din București, la cererea, chipurile, a unui libanezo-grec numit Fouad Sanbar, așa-zisul patron al Crescent-Grecia. Numirea lui s-a făcut prin transfer de la ICE Vitrocim, la Oficiul ARGUS (fir[tooltip tiptext=”null”]Tooltip[/tooltip]mă acoperită a Securității, aflată în coordonarea Direcției a III-a), condus de colonelul Dragoș Diaconescu.
 
2. În 1984, Dan Voiculescu este numit director general al reprezentanței Crescent-Cipru (denumirea exactă este CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (CYPRUS) LTD), un off-shore al aceluiași Fouad Sanbar, conform declarațiilor oficiale. Voiculescu avea mână liberă să decidă asupra tuturor afacerilor Crescent-Cipru și a filialelor sale din Austria (Eisenstadt) sau din oricare altă parte a lumii.

3. Firma Crescent-Cipru a fost preferata Securității românești, prin unitatea militară ICE Dunărea, în comerțul exterior, ajungând, spre exemplu ca în 1987 să dețină monopolul importului de alumină al României, afacere supervizată personal de Nicolae Ceaușescu.

4. Crescent-ul lui Voiculescu a fost, pentru ICE Dunărea (CIE), principalul beneficiar al exporturilor de ciment, uree, produse metalice, aluminiu.

5. Pentru a înțelege cât de importantă a fost firma Crescent pentru Securitatea română, via ICE Dunărea, prezint câteva date furnizate de cei care au pătruns în arhivele ICE Dunărea: în 1988, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT-Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale; tot în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE DUNĂREA a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale ROMÂNIEI; în 1989, ICE DUNĂREA (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT – Cipru 49,94% din volumul său total de export li aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale etc etc.

6. Afacerile ICE Dunărea-Crescent au fost realizate fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS, aspect care contravine flagrant practicii curente a ICE DUNĂREA și naște întrebări referitoare la avantajele părții române. Conform procurorilor, ”această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform regulilor epocii – prin operațiuni AVS.

7 În arhivele ICE Dunărea, de la SIE, au fost descoperite, de către procurori, ”indicii conform cărora firma Crescent-Cipru a fost proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public  de constituire a fost dublat de un act juridic secret)”

8. Naș Leon, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid a declarat, conform informațiilor furnizate de mine în ”Averea președintelui”, că firma CRESCENT a fost o societate mixtă româno-cipriotă.

Nas Leon002
Informații consemnate din declarațiile lui Naș Leon, adjunctul șefului Gospodăriei de Partid, veteranul acelei instituții unde era angajat din 1946!

9. Același demnitar din fruntea Gospodăriei de Partid a mai declarat că societatea CRESCENT -Cipru a intrat  în competiție cu Oficiul Economic ”Carpați” (ce deținea ICE Carpați) instituție a Gospodăriei de partid, Crescent fiind chiar favorizată, în 1987, în competiția cu firma PCR, ICE Carpați . Culmea, această favorizare ne-a adus atunci un prejudiciu de peste 2,8 milioane de dolari. Asta deși, cum am dezvăluit în Averea președintelui, toți banii rezultați din această operațiune a Oficiului Carpați erau depuși într-un cont distinct de la BRCE, contul 134, cont la dispoziția lui Nicolae Ceaușescu, iar în 1987 Crescent a deținut monopolul la importul de alumină.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari” – rezumam eu, într-un articol din 1998, informațiile prezentate de un inspector general din Ministerul Finanțelor îngtr-o Notă din februarie 1990.

Iată mai jos și documentul original,  se demonstrează că SECURITATEA a fost, atunci, în 1987, mai tare decât PARTIDUL COMUNIST. Firma CRESCENT  a fost, adică, mai tare decât ICE CARPAȚI! – în dauna statului român.

Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag1)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) - un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român (pag2) – un minus de 2,3 milioane dolari!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român - pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român – pag 3 (Voiculescu trebuia anchetat încă de atunci)
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!
Documentul ce probează că între firma PCR (ICE Carpați) și firma SIE (Crescent) a câștigat Securitatea în paguba statului român: CRESCENT ”a avut, practic, monopolul importului de alumină în anul 1987”!

10. Au fost identificate, în arhiva operativă a ICE Dunărea cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol), ridicând mari semne de întrebare cu privire la posibila sa apartenență a ICE Dunărea (!)

11. CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989).

12. John Edgington – unul dintre ”proprietarii” CRESCENT menționați în actul public de constituire a firmei a declarat în 1989, în fața unei persoane din conducerea Băncii Centrale a  Ciprului, că societatea CRESCENT este proprietatea lui Nicolae Ceaușescu (vezi lucrarea mea, ”Averea președintelui”) și că el nu mai are nimic de a face cu această societate; se pare că această declarație ar fi fost menționată de către persoana respectivă pen coperta dosarului bancar; de altfel, în 1990, acel dosar nu se mai afla la locul obișnuit, ci în seiful Guvernatorului Băncii centrale a Ciprului! – declara avocatul Ion NESTOR în 1990, în urma unei deplasări făcute în mod special pe tema fondurilor deturnate, în Cipru, Grecia și Austria în perioada 8-18 mai 1990;

13. În posesia comisiei experților canadieni s-a aflat o scrisoare a lui John Edgington adresată reprezentanței din București, prin care, în calitate de Proprietar al Crescent, afirma că ar fi semnat un formular de transfer al acțiunilor Crescent în alb, într-un singur exemplar, pe care l-ar fi încredințat reprezentantului din București, adică lui Dan Voiculescu, deși Fouad Sanbar a afirmat contrariul, anume că formularul în alb i-a fost înmânat lui și l-a completat cu numele său în ultima săptămână din decembrie 1989

Pe lângă acestea au apărut și alte informații care necesită însă o prezentare mai în detaliu.

Așadar,

14. Dan Voiculescu s-a opus în anul 2000 declasificării de către CSAT a arhivei ICE Dunărea și cercetării de către procurori a documentelor din acea arhivă aflată la SIE. El a atacat, inclusiv prin organul său de presă, Jurnalul național, Hotărârea CSAT pe care a declarat-o ilegală, anunțănd cu litere de o șchioapă: CSAT ÎNCALCĂ LEGEA!

După cum se știe, Consiliul Suprem de Apărare a Țării CSAT) a decis, în 17 august 2000, la cererea șefului SIE de atunci, Cătălin Harnagea, declasificarea arhivei ICE Dunărea, o unitate militară (UM 0107) ce acționa sub acoperirea unei întreprinderi de comerț exterior. Mai mult, s-a decis și verificarea arhivei de către doi procurori special desemnați (unul dintre ei fiind Ovidiu Budușan). ”Pentru verificarea modului în care s-au încheiat și derulat contracte, convenții sau alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar susceptibile că au adus prejudicii maeriale și financiare statului român, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție va desemna doi procurori  care să studieze arhiva fostei Întreprinderi de Comerț Exterior ”Dunărea”. verificările vor avea regim de confidențialitate până la deschiderea oficială a dosarelor penale privind activitățile penale derulate în cadrul Întreprinderii de Comerț Exterior ”Dunărea” (Art.2).

hotarare CSAT Dunarea
Hotărârea CSAT privind declasificarea arhivei ICE Dunărea, publicată de ziarul lui Dan Voiculescu, Jurnalul Național

Decizia semnată de președintele de atunci al CSAT, Emil Constantinescu, se baza pe o adresă a șefului SIE în care se afirma că ”pe parcursul activității desfășurate, prin Întreprinderea de Comerț Exterior ”Dunărea”, s-au încheiat și derulat contracte, convenții, alte operațiuni comerciale și bancare cu aport valutar, care au adus prejudicii materiale și financiare statului român”.

prejudicii rez din arhiva ice dunarea
Sesizarea Directorului SIE către secretarul CSAT, din 1 august 2000

Deși n-a pierdut niciodată vreo ocazie de a se arăta deschis cercetărilor privind relația CRESCENT cu conturile generic numite ”ale lui Ceaușescu”, în fapt fiind conturi ale fostei Securități, Dan Voiculescu s-a opus categoric deschiderii arhivei ICE Dunărea, societate din relația cu care el și-a construit un adevărat imperiu economic într-un timp extrem de scurt.

material jurnalul pag 1 pag 2 jurnalul

Asta nu înseamnă decât că el s-a temut ca nu cumva să se afle ceva ce i-ar periclita poziția deținută în cadrul propriilor afaceri. De ce s-ar teme cineva de o verificare din partea unor procurori a arhivei comerciale a unei firme a Securității, sau chiar a arhivei operative a acesteia?!  Pentru că o astfel de cercetare ar duce la aflarea unor secrete ce trebuie apărate. În fapt, e vorba despre secretul lui Polichinelle: CRESCENT nu-i aparține lui Voiculescu, ea fiind, și după opinia mea, o firmă cel puțin mixtă a Securității, dacă nu în totalitate a fostei DSS. Iată, așadar, unde conduc toate informațiile care s-au adunat în ultimii 23 de ani despre relația Dunărea-Voiculescu-Crescent.

Toate informațiile despre adevărata relație a lui Voiculescu cu Crescent se află, (ori s-au aflat, dacă generalul Rotaru nu a pătruns în arhivele operative ale ICE Dunărea) în arhiva de la SIE a ICE Dunărea. Este opinia mea și ea se bazează pe mai multe argumente prezentate în materialele Odiseea Crescent (II) și Odiseea Crescent (III) de pe acest site, dar și în alte materiale publicate.

Iată ce declara Dan Voiculescu în cartea sa ”Adevărul despre CRESCENT” (publicată în anul 2001, când Ion Iliescu, noul președinte al Romțniei, a decis anularea hotărîrii anterioare de declasificare a arhivei ICE Dunărea, deci a resecretizat arhiva operativă!), referitor la pleașca de zeci sau sute de milioane de dolari care i-ar fi căzut pe cap, după ce unui arab (Mikhael Fouad Sanbar) i-ar fi căzut capul – la propriusub tirul gloanțelor pe o stradă din Grecia.

A apărut un testament al acestuia (Fouad Sanbar – nota mea), care a intrat în vigoare în anul 1995 (în timpul guvernului Văcăroiu – nota mea), o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament “initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar” – scrie Dan Voiculescu în cartea sa de povestiri.

 carte voiculescu001

Povestea cu arabul care, după moartea sa, i-ar fi lăsat moștenire lui Dan Voiculescu, o firmă a cărei valoare este de zeci sau sute de milioane de euro, în condicarte voiculescu002țiile în care el avea o soție necăjită și doi copii handicapați, este o snoavă pe care o poți crede doar dacă ești sub influența alcoolului sau ai primit un ordin în acest sens. Nu cred că există cetățean arab, sau ne-arab, întreg la minte care să pună mai presus de Allah sau Dumnezeu și familie, pe Dan Voiculescu.

Prin urmare, testamentul de care vorbește Dan Voiculescu în cartea sa este o poveste de adormit vigilența Fiscului român sau chiar a Justiției române, care ar putea ancheta, spre exemplu, cum a intrat o firmă acoperită a fostei Securități (Crescent), deci a statului român, înființate departe de țară, în posesia unei persoane private.

Este posibil și ca ipoteza mea să fie o simplă aiureală, dar este a mea și mi-o susțin. Asta pentru că nu există o altă explicație reală a transferului acțiunilor și capitalului social al firmei Crescent către Dan Voiculescu, un simplu angajat al firmei, chiar dacă a deținut poziția de director general al reprezentanței din București a acesteia.

Raportul procurorilor care au cercetat arhiva ICE Dunărea ridică mari semne de întrebare cu provire la legalitatea tranzacțiilor, sugerând chiar că, așa cum arătat la punctul 7, Crescent ar putea fi o firmă românească. Iată, mai jos, pentru cei care n-au avut acces la el, raportul întocmit atunci de procurorul Ovidiu Budușan după vizita aprobată de CSAT în arhiva operativă a ICE Dunărea, raport din care am reținut doar partea referitoare la Crescent:

3. CRESCENT – Cipru

 „Din verificările efectuate referitor la parteneri de afaceri ai ICE “Dunărea” – în colaborare cu care aceasta a derulat contracte de valori  foarte mari – a fost identificată firma CRESCENT –Cipru. Aceasta a beneficiat în 1989 de livrări masive de ciment pe diferite relații (Spania, Republica Dominicană, Algeria), uree, produse metalice, aluminiu. Firma CRESCENT-Cipru a reprezentat pentru ICE “Dunărea” principalul beneficiar al exporturilor vizând produsele amintite, cu urmărirea și derularea livrărilor fiind însărcinate trei din cele șase servicii ale celei din urmă (3,4 și 6).

În urma evaluărilor exporturilor de ciment corespunzătoare anului 1986 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri în care valoarea mărfurilor livrate să nu fi fost încasată de la partenerul extern. Debitele au fost stinse în toate cazurile prin achitarea anticipată a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. S-au consultat în acest sens dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozițiile de plată), extrasele de cont și notele contabile aferente (Anexa nr. 8).

În vederea stabilirii participării firmei Crescent-Cipru la realizarea volumului de afaceri al ICE “Dunărea”, a fost efectuată o evaluare a contractelor și a livrărilor efectuate în anii 1988-1989 de către compania românească în favoarea celei cipriote, prin intermediul Serviciului 6, – ciment și materiale de construcții – stabilindu-se următoarele (Anexa 9):

–           în 1988, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul CRESCENT Cipru, 66,98% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale

–           în 1988, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 40%

din totalul exporturilor de ciment ale României (total export ciment 1988 – 3.325 mii tone/ Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/Crescent Cipru 1988 – 1.324.740 tone).

–           În 1989, ICE “Dunărea” (Serviciul 6) a realizat prin intermediul CRESCENT  Cipru 49,94% din volumul său total de export și aproape integral exportul de ciment pe diferite relații finale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

–           în 1989, prin intermediul CRESCENT – Cipru, ICE “Dunărea” a realizat 26% din exporturile de ciment ale României (total export ciment 1989 – 1893,2 mii tone/Anuarul statistic al României, 1990; total export ciment ICE “Dunărea”/ Crescent Cipru 1989 – 493.227 tone)

–           în 1989, ICE “Dunărea” și CRESCENT Cipru încheiaseră contracte privind exportul a 1.380 mii tone ciment, reducerea la o treime a cantităților livrate datorându-se anulării unor contracte în derulare în contextul evenimentelor politice de la sfârșitul anului 1989 (Anexa nr.10)

Întregul volum de afaceri menționat mai sus a fost realizat fără dublarea actelor comerciale propriu-zise, cu operațiuni AVS (aspectul contravine flagrant practicii curente a ICE “Dunărea” și naște întrebări referitoare la avantajele reale ale părții române. Această stare de fapt și-ar putea afla explicația în realizarea unor importante deturnări de fonduri ce ar fi putut fi obținute – conform epocii – prin operațiuni AVS. Beneficiarul/beneficiarii acestor acțiuni nu au fost identificați).

Ca și în cazul firmei DOBIAS – Austria, există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic de constituire era dublat de un act juridic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (Precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de Partid, conform cărora CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă, și declarația lui JOHN EDGINTON, unul dintre “proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia “CRESCENT” este proprietatea lui “CEAUȘESCU” (surse publice).

În același context, merită menționat faptul că relația dintre directorul sucursalei CRESCENT-Cipru (firmă străină, conform actelor publice de constituire) la București, DAN VOICULESCU, și ICE “Dunărea” a fost una foarte specială și atipică. Astfel, s-au identificat cazuri în care notele de protocol întocmite după încheierea unor negocieri comerciale îl menționează pe Voiculescu drept “membru al delegației române” (NC 5907 din 3 decembrie 1987, dosar 221, Protocol) și chiar membru al delegației ICE “Dunărea” (NC 1165 din 22 aprilie 1989, dosar 221, Protocol). De asemenea, cu ocazia primirii în anul 1988, de către ICE “Dunărea” a titlului de “Erou al Muncii Socialiste”, VOICULESCU expediază o telegramă prin care felicită firma parteneră în numele său și al colectivului CRESCENT (firmă străină!) pentru distincția primită.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe de altă parte, firma CRESCENT Cipru a fost acționară în cadrul firmelor grecești BALKANMAR și INTERMAR (navlosire). Cele trei companii dețineau, conform verificărilor efectuate, o poziție absolut privilegiată în relația lor comercială cu ICE “Dunărea”, prin intermediul lor fiind efectuate majoritatea operațiunilor derulate de către Serviciul 6 (77% în 1988 și 62% în 1989). (Anexa nr. 9)

Pe lângă volumul mare de afaceri derulat cu firma CRESCENT – Cipru, o altă modalitate de favorizare evidentă a firmei cipriote consta în practicarea de către ICE “Dunărea” – în cadrul relațiilor contractuale directe stabilite cu aceasta sau a celor în colaborare cu alte foste Întreprinderi de Comerț Exterior – a unor niveluri de prețuri preferențiale. În acest sens a fost identificat un proiect de raport al Curții Supreme de Control Financiar, încheiat la fosta ICE “METALIMPORTEXPORT”. În acesta se consemna că, “din analiza și controlul efectuat a rezultat că reducerile de prețuri făcute la propunerea și de către directorul METALIMPORTEXPORT, Ghiță Constantin, la contractele încheiate cu firmele EZZ și CRESCENT nu sunt justificate”. Constatarea este argumentată, în raportul amintit, prin descrierea ilegalităților comise, fiind menționate și acelea de fals și uz de fals (fapte penale). Documentul este încheiat cu mențiunea “ICE “DUNĂREA” a participat la contractarea și derularea tuturor contractelor (…), iar la capitolul “propuneri” se menționează “propunerile se vor face dup discutarea proiectului de raport” (Dosar 871, Serviciul 4).OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4. Neîncasarea unor sume datorate de către firma CRESCENT – Cipru, aferente exporturilor de tablă, țevi și oțel beton

În urma evaluării exporturilor de tablă, țevi și beton efectuate de către ICE “Dunărea” în favoarea firmei CRESCENT-Cipru există suspiciunea cu privire la neîncasarea unor livrări efectuate cu precădere la sfârșitul anului 1989.

Astfel, dintr-o notă de convorbire din 25 martie 1989, la care au participat Dan Voiculescu și conducerea ICE “METALIMPORTEXPORT”, împreună cu ofițerul Popoiu Ioan de la ICE “DUNĂREA”, rezultă că Dan Voiculescu a cerut să se extindă termenul de plată convenit inițial cu  cele două firme românești la 120 de zile d ela livrarea mărfii. Partea română a acceptat propunerea cu efect imediat, promițând să întocmească ulterior nota de aprobare a MCECEI. De aici pornesc deficiențe legate de ultimele livrări efectuate în 1989 pentru care nu există nici o dovadă că s-a realizat plata (Nu există facturi, note de realizări, declarații vamale de export sau alte probe care să probeze plata). Astfel:

a)         Nava RASELTINA a părăsit portul Constanța la 5 octombrie 1989, cu 3000 tone tablă, destinația SUA, contract CRESCENT.

b)         Nava ILFOV a părăsit portul Constanța la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone oțel beton, destinația SUA, contract CRESCENT.

c)         Nava MUNZUR  a părăsit portul Constanța la 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone oțel beton, destinația destinația Turcia, contract CRESCENT.

d)         Nava DIMIS a părăsit portul Constanța la 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tablă, destinația SUA, contract Crescent.

e)         Nava MUNZUR a părăsit portul Constanța la 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oțel beton, destinația Turcia, contract CRESCENT.

f)         Nava CALAFAT a părăsit portul Constanța la 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oțel beton, destinația Egipt, contract CRESCENT

g)         Nava TELEGA  a părăsit portul Constanța la 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone țevi, destinația Canada, contract CRESCENT.

h)         Nava FĂGĂRAȘ a părăsit portul Constanța la 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone oțel beton, destinație SUA, contract CRESCENT.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 5. Neîncasarea unor comisioane confidențiale convenite a fi plătite de către firma CRESCENT-Cipru

 Din evaluarea operațiunilor AVS derulate împreună cu firma CRESCENT-Cipru au fost identificate cazuri în care comisionul confidențial convenit a fi plătit de către firma cipriotă în favoarea ICE “DUNĂREA” nu a fost transferat integral acesteia din urmă.

Astfel, în nota informativă referitoare la desfășurarea unei întâlniri ce a acut loc între D. Teodoru, reprezentantul firmei Crescent-Cipru și Alexandru Voinic, de la ICE “DUNĂREA” (dosarul operațiunii AVS “ALUMINA”) se precizează că, în cadrul discuției “(…) s-au făcut referiri la problema transferului de dolari comunicat (…). S-a reamintit promisiunea făcută în anul 1997, luna februarie că, dacă se va perfecta operațiunea de aport valutar, atunci se vor remite circa 100.000 dolari. Operațiunea s-a derulat, și în contul respectiv s-a remis o sumă mult mai mică. Domnul D. Teodoru a precizat că s-au făcut transferuri în mai multe părți și că nu au mai rămas fonduri disponibile. Totuși, Alex. Voinic a menționat că el a fost foarte supărat că nu s-a respectat promisiunea făcută inițial și ar fi mai bine dacă s-ar analiza din nou situația deoarece, pentru viitor, el nu se va mai preocua pentru perfectarea de afaceri cu firma Crescent. Dl. Teodoru a promis că va discuta cu Dl. D. Voiculescu și, probabil, vor reveni asupra acestui subiect”.

Din verificarea documentelor identificate până în prezent în arhiva operativă, rezultă că acțiunea “ALUMINA” a fost închisă fără să se încaseze întreaga sumă convenită – 100.000 USD – ci doar 27.690 USD. Nu s-a putut stabili destinația finală a diferenței de 62.310 USD, datorată de către firma cipriotă societății “DUNĂREA”.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 12.Ion Iliescu, imediat ce a ajuns președinte al României, a resecretizat arhiva ICE Dunărea!

De asemenea, nu există o altă explicație logică (dacă o excludem pe cea a interesului național) a intervenției din anul 2001 a lui Ion Iliescu,  protectorul lui Dan Voiculescu, care a decis blocarea anchetei declanșate printr-o decizie a CSAT, cu un an mai devreme, asupra arhivei ICE Dunărea, și resecretizarea acesteia. Iar ipoteza ”interesului național” în resecretizarea arhivei Dunărea nu poate fi decât aceasta: Firma Crescent, partenerul favorit de afaceri al ICE Dunărea, a fost o firmă a Securității, deci a statului român, iar capitalul reinvestit al acesteia, după 1990, regăsit în imperiul lui Dan Voiculescu este un capital de stat. Asta ar însemna ca GRIVCO – constituită pe structura și cu oamenii de la ICE Dunărea – dar și Intact să fie, de fapt, firme ale statului român cu care a fost cadorisit Dan Voiculescu, firul roșu al Securității în societatea românească de ieri și de astăzi. Ceea ce pare absurd. Sau nu?!…

Deocamdată, tot ce s-a demonstrat din legendele care au însoțit parcursul lui Dan Voiculescu a fost, în primul rând,  statutul său de turnător ordinar al Securității, fapt care, în realitate, este unul pozitiv din perspectiva imensei mize aflate în joc: păi dacă a fost un informator ordinar al Securității, cum mai putea să fie el patronul român, ales tot de Securitate – e drept, de o parte a Securității, adică de CIE, Securitatea externă -, pentru o firmă grecească preluată de la un arab și reînființată apoi în paradisul fiscal din Cipru, în 1982, cu puțină vreme înainte de înfințarea la București a unei societăți surori, ICE Dunărea ?!

Desigur, în iunie 2005, după ce s-a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea, care nu conținea partea operativă a relațiilor dintre Dunărea și Crescent, Voiculescu s-a declarat de acord cu aceasgtă decizie, încercând să arate cât de fericit este el că, astfel, se va demonstra că nu a fost securist sau beneficiar al unor conturi ceaușiste. Printr-o declarație publică de un cinism desăvârșit, asemănătoare celei prin care a renunțat la calitatea de senator pentru că nu i-ar fi convenit nu știu ce lege neadoptată, când el o făcea pentru că îi ajunsese lațul dosarului ICA la gât, cazul fiind aproape de finalizare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dan Voiculescu s-a arătat satisfăcut de decizia desecretizării informațiilor de doi lei scoase de la SIE (arhiva comercială a ICE Dunărea)

Biroul e presă al Partidului Conservator este împuternicit, astăzi, 22 iunie, să dea publicităţii următoarea declaraţie de presă a preşedintelui Dan Voiculescu:

 “Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că, în următoarele două săptămâni, arhivele ICE Dunărea ar putea fi declasificate prin transferul de la SIE la Arhivele Naţionale.  Sper din suflet ca acest lucru, vehiculat deocamdată în presă,  să se întâmple în realitate.  Este o veste foarte bună că societatea civilă va avea acces liber la un trecut asupra căruia planează multe semne de întrebare.  Personal, doresc ca prin această măsură să se confirme o dată pentru totdeauna adevărurile pe care le-am susţinut mereu cu fermitate şi în apărarea cărora am fost nevoit să deschid numeroase acţiuni în justiţie: nu am fost ofiţer de Securitate, nu am nici o legătură cu presupusele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu şi nu am păgubit statul român prin neplata unor mărfuri către fosta ICE Dunărea.  În acest context, cer autorităţilor competente ca, la momentul desecretizării, să se pronunţe public, transparent şi categoric asupra acuzelor ce mi-au fost aduse.  În calitatea mea de senator şi de lider al unui partid parlamentar, solicit un răspuns clar, fără echivoc, la toate aceste acuze legate de persoana mea, lansate în special în presă.  Prin toate acestea, doresc să nu rămână nici o umbră de bănuială asupra trecutului meu, astfel încât să pot considera închis un subiect care mi-a lezat profund onoarea şi imaginea publică ani de-a rândul” – declara Voiculescu prin intermediul Biroului de Presă al Partidului Conservator.

15. Generalul Nicolae Pleșiță, fost șef al CIE: ICE Dunărea a fost folosită și în munca informativă!

doc002

Informația furnizată de Pleșiță este extrem de importantă în clarificarea relației speciale Dunărea-Crescent. Fost șef al CIE în perioada 1980-1984, generalul Nicolae Pleșiță, a declarat că a înființat ICE Dunărea (1982) nu numai pentru activități de comerț exterior ci ”și ca bază de  lansare a operațiunilor proprii de informații. (…) Dunărea a contribuit substanțial la munca informativă, lansând operațiuni valabile și în viitor. (…)Iată de ce ”declasificarea arhivelor” de la Dunărea ar fi iresponsabilă. Nu vom permite să se umble la acele documente fiindcă afectăm siguranța națională” – a declarat fostul șef al Centrului de Informații Externe (umbrela unității militare acoperite  – UM 0107 –  sub numele ICE Dunărea.doc003

Având în vedere faptul că partenerul principal al ICE Dunărea a fost Dan Voiculescu prin Crescent, declarația lui Pleșiță poate sugera că Voiculescu a fost folosit și în astfel de operațiuni, ceea ce i-ar putea contura o poziție importantă în cadrul aparatului, iar titulatura de turnător ordinar, cu care a fost stampilat definitiv și pe bună dreptate de către CNSAS, pare a fi doar o latură nesemnificativă a activității securistice a lui Felix sau Mircea, sau cum l-or mai fi legendat ofițerii cu care a lucrat Voiculescu. Altfel nu se explică de ce s-a opus el deschiderii arhivelor ICE Dunărea, declanșate în 2000 de CSAT.

16:Pleșiță:  După ce a fost desființată, în 1990, ICE Dunărea s-a ”reîncarnat” în Crescent

Dcă mai adăugăm o informație lansată în cadrul unui interviu de Nicolae Pleșiță, avem deja o imagine mai apropiată de realitate asupra trecutului atît de controversat al ”turnătorului” Dan Voiculescu. ”Crescent este colacul de salvare din ce-a mai rămas din ”Dunărea”. Imediat după 1990, generalul Militaru, șeful nostru după revolta populară, a transformat decretul de corecție într-un decret de protecție”.

pag 238 plesita

O afirmație a aceluiași Pleșiță, ce părea pînă astăzi o aiureală, dezvăluie, de fapt, cui aparținea Crescent: STATULUI ROMÂN! Iată textul care susține această ipoteză șocantă chiar și pentru unul ca mine care a urmărit cu atenție fenomenul.

Sediul ”Dunării” era pe strada Varșovia, devenit apoi sediul FSN. ”Și-așa trebuie desființată Dunărea”, a zis Petre Roman, pus pe demolare. Militaru i-a chemat pe cei din fosta conducere a întreprinderii și s-a convins că situația era mult mai serioasă. A pus piciorul în prag și a oprit demolarea când a văzut cât de folositoare era firma pentru țară. Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern. I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea. – A fost o privatizare legală? – întreabă autorul interviului, Patrichi. – Nici o privatizare. A fost doar schimbare de denumire. Atât. Era sub umbrela Armatei și nu s-a putut atinge. Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO” 

Așadar, a spus Pleșiță, adică acela care a înființat ICE DUNĂREA (el era șeful CIE în 1982, cand s-a înființat Dunărea, unitate militară cu acronimul 0107), ICE Dunărea a fost desființată formal, ea continuându-și existența sub acoperirea CRESCENT.

Textul de mai sus, apărut în lucrarea ”Ochii și urechile poporului” – Convorbiri cu Nicolae Pleșiță (autor Viorel Patrichi), are o importanță extraordinară pentru înțelegerea enigmei apartenenței Crescent.

Analizând afirmațiile generalului Pleșiță descoperim ceea ce Dan Voiculescu, dar și un întreg serviciu de informații, au ascuns vreme de atâția ani.

După opinia mea (aștept oricând contra-argumente) afirmațiile făcute de Pleșiță se mulează perfect pe istoricul Crescent, dar confirmă și declarațiile anterioare sau ulterioare făcute de oficiali români sau chiar de angajați ai Crescent, explicând chiar și enigma traseului colonelului Rotaru (Constantin) care a lucrat la ICE Dunărea în perioada 1986-1990, apoi s-a transferat la SIE unde a stat, oficial până în 1993, apoi a trecut la INTACT SA (trustul de presă al lui Dan Voiculescu Crescent) ca director general în perioada 1994-1998, iar apoi a revenit la SIE, prin înaintare la gradul de general și numit prim-adjunct al șefului SIE, Cătălin Harnagea.

rotaru1

Așadar, Constantin Rotaru, cel care în 1990 a avut curajul să mergă la ministrul Apărării de atunci, kgb-istul Nicolae Militaru, pentru a-i spune despre importanța ICE Dunărea (Pleșiță:Generalul Rotaru era colonel atunci și i-a prezentat situația cu tot curajul, iar Militaru a prezentat totul la Guvern”), avea să fie apoi unul dintre oamenii de bază ai lui Dan Voiculescu în înființarea imperiului media care avea să se transforme, un deceniu mai târziu, prin intermediul Antena 3, în cel mai important instrument de dezinformare din România pootdecembristă.

Sigur, explicația oficială dată de generalul Rotaru trecerii sale pe la conducerea mass-media voiculesciene (INTACT), urmată de reactivarea cu onoruri și grade la SIE, a fost aceea a unei întreruperi temporare a muncii de ofițer de informații, prin trecere în rezervă, intrarea în afaceri apoi ca simplu civil, urmată de reactivarea sa ca ofițer în Seviciul pe care-l părăsise cu ani în urmă. Ca să-l crezi pe Roataru însă, ai nevoie de cel puțin o sticlă de vodkă înghițită dintr-o singură sorbitură! Trebuie, adică, să fii beat, sau să n-ai habar de logica elementară.

I-au schimbat doar denumirea în ”Crescent” și ”Dunărea” și-a continuat activitatea” – a mai afirmat Pleșiță. Inițial am crezut că moșul bate câmpii, pentru că, gândeam eu, Crescent exista din 1980, deci afirmația lui era un non-sens. Numai că Pleșiță n-a spus-o la propriu, ci la figurat. Sigur că el știa de existența Crescent încă din anii în care a aprobat toate operațiunile comune Crescent-Dunărea, deci nu putea să facă o asemenea confuzie cum a lăsat să se înțeleagă în interviul dat lui Patrichi. Prin urmare, dacă nu se senilizase (și nu părea deloc senil în anul 2000), el a spus, în  realitate, după opinia mea, că societatea CRESCENT a preluat prerogativele ICE DUNAREA, atât în plan economic, cât și informativ.  Or așa ceva nu putea fi posibil decât dacă firma Crescent era a  SIE, deci a statului român.

Și mai spune ceva extrem de interesant, Pleșiță: ”Guvernul Văcăroiu l-a pus director pe Dan Voiculescu, care a privatizat-o prin metoda MEBO”. Luată ca atare, afirmația lui Pleșiță pare o aberație. Cum să-l pună Nicolae Văcăroiu pe Dan Voiculescu director la Crescent când el era deja director al reprezentanței din România a acestei firme încă din 1982? Aberant, nu? Ei bine, nu este chiar așa de aberant dacă adăugăm aici că Dan Voiculescu a devenit patronul (”director” – zice Pleșiță) Crescent chiar în timpul guvernului Văcăroiu (1992-1996), adică în 1995, atunci când cel despre care se spunea că este patronul Crescent, arabul Fouad Sanbar (ucis prin împușcare pe stradă!) i-a lăsat firma, prin testament, lui Dan Voiculescu, să o stăpânească până la sfârșitul vieții lui, urmând ca apoi să-i transforme toate activele în cash și să împartă banii rezultați (deja, conform datelor de la ONRC, Crescent a fost oficial devalizată, capitalul ei fiind folosit la înființarea imperiului Grivco-Intact al lui Voiculescu!) angajaților Crescent și membrilor familiei sale. De asemenea, ca să crezi această afirmație, ai nevoie să bei, dintr-o sorbitură, nu una, ci două sau chiar trei sticle de vodkă!

În concluzie, dacă Pleșiță nu minte, atunci CRESCENT a devenit continuatoarea ICE Dunărea (deja foarte mulți angajați de la Dunărea au fost recuperați, la vedere, de Dan Voiculescu în firmele sale), prin urmare este o firmă a statului român. Cum Pleșiță este mort, el nu mai poate răspunde însă de afirmațiile sale…

Numai că:

Așa cum am arătat mai sus ( vezi punctul 7) în anul 2000, când cei doi procurori au fost desemnați să cerceteze arhiva ICE Dunărea, în urma unei decizii oficiale a CSAT de desecretizare a acesteia, una dintre afirmațiile făcute de oamenii legii a fost și aceasta: ”există indicii potrivit cărora firma CRESCENT Cipru a fost o proprietate românească, constituită în mod confidențial (actul juridic public de constituire era dublat de un act jurisic secret). În consecință, statului român i s-ar fi cuvenit un procent din toate beneficiile firmei, în raport cu ponderea sa de participare la capitalul social. (precizăm în acest sens și informațiile furnizate de NAȘ LEON, adjunctul șefului fostei Gospodării de partid, conform cărora ”CRESCENT-ul a fost o societate mixtă româno-cipriotă” și declarația lui JOHN EDGINGTON – unul dintre ”proprietarii” menționați în actul public de constituire a firmei – făcută în decembrie 1989 unei persoane din conducerea Băncii Centrale a Ciprului, conform căreia ”CRESCENT este proprietatea lui CEAUȘESCU” (surse publice)

Cele 16 argumente prezentate susțin, cel puțin formal, ipoteza apartenenței CRESCENT- Cipru la fost Securitate. Poate că astfel s-ar putea explica angajarea ca director general la INTACT SA, în perioada 1994-1998,  a fostului director adjunc al ICE DUNĂREA, colonelul Constantin Rotaru care este posibil să fi încercat să ”separe apele”, dându-i Cezarului ce era al Cezarului și păstrând pentru SI(N)E ce era al SIE.  Ar putea fi o explicație cum, la fel, ”transferul” lui Rotaru la INTACT ar putea însemna preluarea controlului și restructurarea imperiului lui Voiculescu de către patronul său real, adică SIE.

Văzând însă palatul uriaș în care locuiește Dan Voiculescu, cu un living de pe care poate decola un avion, dar și averea sa imensă plasată deja fiicelor sale, mă îndoiesc de faptul că statul român poate fi așa de bogat încât să-și permită un asemenea lux.

palatul lui voiculescu

Prin urmare, e posibil ca atât Pleșiță, cât și procurorii (chiar dacă unul dintre ei este celebrul Ovidiu Budușan, astăzi avocat) care au sugerat că societatea Crescent este a statului român, ca să nu mai vorbim de paravanul englez, Edgington, pus de fațadă în fruntea Crescent (folosit însă cu succes ca să-i procure lui Voiculescu în anii 80, pentru cele două odrasle, locuri de cazare în hoteluri dintre cele mai scumpe aflate în marile capitale ale Europei), n-au știut ce vorbesc.

E posibil.

Cum, tot la fel, e posibil ca ei să fi dezvăluit nimic mai mult decât Secretul lui Polichinelle.

Și pentru ca lucrurile să fie și mai clare, trebuie reamintit aici că toate anchetele de la începutul anilor 90, privind fondurile deturnate din bugetul de stat de către camarilla lui Nicolae Ceausescu, s-au blocat în anchetarea firmei CRESCENT, devenită un TABU pentru oricine încerca să ancheteze jaful comunist.

17. PISTA CRESCENT: ”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu) sugera unul dintre cei care au fost plătiți de guvernul român în 1990, să descopere fondurile deturnate de Ceaușescu (se spunea) din bugetul statului român.

Detain Dan Voiculescu (Arestați-l pe Dan Voiculescu)!
”Detain Dan Voiculescu” (Arestați-l pe Dan Voiculescu)! – fragment din Raportul R al investigatorilor canadieni

În ”Averea Președintelui”, apărută în 1998 la editura Nemira, am dezvăluit conținutul Raportului secret R întocmit de experții canadieni, care au investigat mai multe piste ce puteau duce la deturnări importante de fonduri de către acoliții lui Ceaușescu.

Reamintesc aici, PISTA CRESCENT, pe care am mai prezentat-o, în rezumat, într-un articol publicat în Evenimentul Zilei din data de 1 iunie 1998, inclusiv situația la care se ajunsese după ce s-a încercat anchetarea CRESCENT. Ea era aceeași cu care aveam să ne confruntăm la  mai bine de un deceniu mai încolo, când același CRESCENT (dar cu alt stăpân la cârmă) rămânea la fel de misterios și secretizat chiar și pentru Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

coperta Averea Presedintelui

CRESCENT – locul unde s-au impotmolit cercetarile oficiale privind conturile lui Ceausescu

(material apărut în Evenimentul Zilei de Luni, 01 Iunie 1998)

Observație: la acea dată încă mai credeam că au existat Conturile lui Ceaușescu. Prin urmare, sintagma ”Conturile lui Ceaușescu” trebuie citită drept ”Conturile Securității”, sau, după gust, ”Conturile lui Dan Voiculescu”

 evz006

Încheiem astăzi prezentarea unora dintre elementele controversate care s-au constituit în piste de cercetare, în vederea recuperării fondurilor deturnate din patrimoniul statului român de către acoliţii lui Ceauşescu. Imaginea de ansamblu a generoaselor conturi ale lui Ceauşescu este prezentată pe larg, alături de documente senzaţionale inedite, în cartea „Averea preşedintelui” de Dan Badea, carte aflată în curs de apariţie la Editura Nemira. Regimul Iliescu a blocat aflarea adevărului privind conturile lui Ceauşescu, făcând tot posibilul pentru a acoperi urmele lăsate de gaşca de partid şi de stat decapitată strategic în decembrie 1989. Românii au fost jefuiţi sistematic de şmecheri aflaţi în fruntea ţării său de complicii lor.Banul public a servit aceloraşi interese de gaşcă şi s-a depozitat la temelia unor averi nejustificate. Cărăuşii valutari ai lui Ceauşescu şi-au văzut mai departe de treabă sub combinezonul omului de afaceri al tranziţiei şi pe filierele bătătorite ale Securităţii. Proiectul secret R, baza de lucru a experţilor străini angajaţi în descoperirea conturilor lui Ceauşescu, conţine 33 de piste pe care s-a mers în încercarea de recuperare a banilor publici deturnaţi în depozite secrete. CRESCENT este una dintre acele piste impuse de experţii canadieni.

Două au fost problemele principale care urmau a fi rezolvate în urma investigaţiilor.Prima se referea la descoperirea unor posibile deturnări de fonduri în urma cărora statul român ar fi fost prejudiciat.A doua era cea a apartenenței, vizând aflarea adevăratului proprietar al Crescent.

Teoria specialiştilor canadieni

Experţii canadieni au pornit de la informaţiile privind funcţionarea reprezentanței Crescent din România, care s-a bucurat de o „relaţie privilegiată” cu firmele româneşti. Toate relaţiile cu firme străine au fost însă atent controlate de Securitate şi nu se cunoaşte vreun caz de favorizare a unei firme străine fără ca Securitatea lui Ceauşescu să nu fi avut vreun câştig din această.

„Pista (proiectul) „Crescent”, fundamentală pentru experţii canadieni, a fost blocată şi aşa a rămas vreme de 8 ani.

Prezentăm câteva dintre informaţiile care i-au determinat pe câţiva specialişti recunoscuţi în domeniul fraudelor financiare să suspecteze compania Crescent şi să sugereze chiar, în 1990, arestarea lui Dan Voiculescu (!).

Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, PAG.1
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT, pag 2
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT
Proiect R: Pista CRESCENT

Proiectul era centrat în jurul ipotezei conform căreia compania Crescent este, de fapt, proprietate românească. Veniturile firmei pe primele 8 luni ale lui 1989 au fost estimate la 97 milioane de dolari.

Crescent a fost înregistrată în Grecia, dar şi în Malta. La Comisia Interdepartamentală exista un document (o scrisoare) în care se preciza că detaliile legate de adevăratul proprietar al companiei se afla la oficiul din Bucureşti.

Persoanele ce urmau a fi intervievate erau: John Edgington, Dan Voiculescu, Teodoru Dumitru, Ion Catoi, Gheorghe Anca, Necula Gheorghe.

Băncile implicate în derularea unor operaţiuni ale Crescent erau: Landeshypothekenbank, Burgenland, Austria; Byblos Arab Finance Bank, Bruxelles, Belgia; MISR Romanian Bank; Manufacturer’s Hanover Trust Company; Frankfurt Bukarest Bank; Societe Generale.

La Societe Generale fusese deja identificat un cont al Crescent, cel cu nr. 020221. Sursa informaţiei era un telex, aflat la comisie, din partea lui Sandvik Internaţional în Bucureşti, telex în care se afirmă că trebuie plătit un comision de 1 544 000 coroane suedeze (aprox. 275 000 dolari) către Crescent. În planul de lucru al canadienilor era detaliat şi planul concret al investigaţiei ce trebuia continuata. Din lipsă de spaţiu nu-l putem reproduce, dar semnalăm o propunere înscrisă în acesta: „Detain Dan Voiculescu (SWM’s suggestion)”. În traducere, asta înseamnă : „Arestaţi-l pe Dan Voiculescu (sugestia lui SWM)„.

La proiectul Crescent au mai fost ataşate şi informaţiile obţinute din alte două piste: „Vitrocim” şi „Jamil Zamel”.

Pista „Vitrocim” vizează o potenţială deturnare de fonduri prin Morgan Bank din New York. Suma deturnată ar fi fost de 158 milioane de dolari, bani rezultaţi în urmă a doua tranzacţii cu ciment ale ICE Vitrocim. Bănuit de deturnarea fondurilor amintite era un membru al familiei Ceauşescu. Prima tranzacţie fiind realizată în perioada 1979-1982, printre cei care ar fi putut da informaţii comisiei era indicat Dan Voiculescu, fost salariat la Vitrocim. În cercetările iniţiate erau vizate băncile Morgan Bank, Midland Bank şi BRCE. Apare şi firma „Alvare Group”, proprietatea unui american cubanez „cunoscut ca având relaţii cu crima organizată, client în afacerile cu ciment”.

Pista „Jamil Zamel” vizează tot o posibilă deturnare de fonduri. Este vorba de o sumă de 250 de mii de dolari pe care libanezul Jamil Zamel ar fi primit-o de la Crescent „pentru o muncă pe care n-a făcut-o”, asta în condiţiile în care primea, oricum, un salariu de 3000 de dolari pe lună. Jamil Zamel avea o firmă de transport maritim înregistrată în Anglia (Nottingham), o casă în Bucureşti pe care a putut-o cumpăra (!) şi conturi în Austria şi Turcia. Un bilanţ al firmei lui Zamel a fost făcut, în martie 1987, de către John Duncan Howard Edgington (Eisenstadt -Austria), patronul de faţadă al Crescent, personaj care doi ani mai devreme apărea ca secretar al firmei lui Zamel. De asemenea, se pare că unul dintre cele 3 pachete de acţiuni ale firmei aparţinea societăţii Crescent. Şi, pentru că lucrurile să fie şi mai încâlcite, „compania ar fi fost dizolvata în 6 decembrie 1989”. Cei care puteau (pot) da relaţii erau: Jamil Zamel, Presură (de la ICE Dunărea), Rania Hatidimitriu şi Dragoş Diaconescu (Oficiul Argus). Din câte se cunoaşte, aceste informaţii cât se poate de concrete nu au fost verificate până la ultimul detaliu şi nici toate persoanele presupuse a fi implicate nu au fost intervievate. Secret de stat degeaba

În problema apartenentei, teoria canadienilor era că proprietarul firmei Crescent ar fi fost Nicolae Ceauşescu deşi, conform raportului Comisiei Guvernamentale (Isărescu), această teorie n-a fost susţinută „cu date concrete (documente sau declaraţii posibil a fi folosite din punct de vedere juridic)”.

O deosebită importanta în conturarea teoriei canadienilor privind proprietarul companiei Crescent a avut-o întâlnirea cu Fouad Sanbar (personaj intens asociat cu firma Crescent) la hotelul „Intercontinental” din Atena (Grecia), pe 12 mai 1990. Deşi rezultatele acestei întâlniri secrete n-au fost făcute publice, ele au fost avute ulterior în vedere de către toţi cei desemnaţi de oficialităţile romane să găsească, chipurile, fondurile deturnate din patrimoniul statului.

Prezentăm astăzi rezumatul unui document care, vreme de opt ani, a fost dosit de autorităţile romane implicate în acoperirea marilor deturnări de fonduri ce se presupune că au avut loc înainte de decembrie 1989.

Potrivit unei NOTE întocmite de avocatul Ion Nestor, în perioada 8-18 mai 1990 (prezentată în original în materialul ”Odiseea Crescent (II)”), acesta împreună cu Rod Stamler (membru al echipei canadiene) s-au deplasat în Cipru, Grecia şi Austria pentru a obţine informaţii referitoare la compania Crescent. Iată rezultatul documentarii echipei aflate în slujba guvernului de atunci al României:

1. Nicosia (Cipru), 8-12 mai 1990

John Edgington, proprietarul aparent („beneficial owner”) al Crescent, era cunoscut aici ca fiind „reporter”, iar la Londra ca „inginer electronist”. În decembrie 1989, Edgington i-a spus unei persoane din conducerea băncii centrale a Ciprului ca societatea Crescent este proprietatea lui Ceauşescu şi că el nu mai are nimic de-a face cu această societate. Afirmaţia ar fi fost menţionată de către bancherul cipriot pe coperta dosarului bancar al companiei Crescent, dosar care la data documentarii echipei „nu se mai afla la locul obişnuit, ci în seiful guvernatorului băncii centrale a Ciprului”;

De înfiinţarea companiei Crescent în Cipru (1984) s-a ocupat firma de expertize şi revizii contabile Coopers & Lybrand (filiala Cipru). Directorul acestei firme a afirmat că proprietarul Crescent este John Edgington, iar directorul adjunct a spus, a doua zi, că proprietarul este Fouad Sanbar; afirmaţiile au fost făcute şi în prezenţa lui Polakis Sarris, un avocat cipriot care a sprijinit investigaţia de aici a echipei conduse de Rod Stamler. Bâlbâiala celor de la Coopers & Lybrand a părut foarte suspectă, cu atât mai mult cu cât ei nu aveau voie să dezvăluie numele adevăratului proprietar fără acordul acestuia;

Dintr-o copie a „recapitulaţiei bilanţului societăţii Crescent pe anul 1988”, obţinută pe cale „strict confidenţială”, s-a constatat o situaţie total diferită faţă de cea cunoscută în România. „Bilanţul atestă sume importante aflate în disponibil în conturi (circa 10 mil $)”. S-au obţinut două rânduri de acte privind înregistrările Crescent de la registrul de comerţ, unele menţionându-l pe Dan Voiculescu drept director, iar celelalte nu.

2. Atena (Grecia), 12-15 mai 1990

La hotelul „Intercontinental” din Atena, Rod Stamler, Polakis Sarris şi Ion Nestor au avut o întrevedere „amicală” cu Fouad Sanbar care a acceptat să discute despre Crescent. Discuţia a fost consemnată de R. Stamler. La întâlnirea fixată pentru a doua zi, Sanbar a revenit asupra promisiunii de a semna stenograma consemnată de Stamler, enervându-se şi negând cele declarate anterior. A părăsit hotelul afirmând că, pe viitor, nu va mai discuta cu reprezentanţii guvernului roman.

Iată ce a afirmat Sanbar, pe 12 mai 1990:

Dan Voiculescu nu a fost niciodată director al societăţii Crescent din Cipru ;

Cifră de afaceri a firmei Crescent a fost de 200 milioane de dolari anual (deşi din informaţiile deţinute era de 500 mil. $ anual, iar din bilanţul oficial depus în Cipru de doar 20 mil. $);

Societatea Crescent din Austria (Eisenstadt) a fost înstrăinata în ultima parte a lui decembrie 1989 (!!!), fără plată vreunui preţ, întrucât imobilul ar fi fost grevat de o ipoteca;

Edgington a fost prezentat drept proprietar beneficiar al Crescent – Cipru după care a semnat un formular de taansfer al acţiunilor în alb, într-un singur exemplar pe care l-a înmânat lui Sanbar care, la rândul lui, l-a încredinţat avocaţilor săi din Londra, unde documentul a rămas tot timpul (deşi în posesia comisiei se afla o scrisoare adresată de Edgington în calitate de proprietar al societăţii „Crescent”, reprezentantei din Bucureşti „în care se afirmă în mod limpede că formularul de transfer al acţiunilor în alb ar fi fost încredinţat reprezentantului din Bucureşti”, Dan Voiculescu);

Sanbar a preluat oficial controlul asupra Crescent la sfârşitul lui decembrie 1989 (!!!)

3. Viena (Austria), 15-18 mai 1990

S-a luat destul de greu legătura (telefonic) cu Edgington, care n-a acceptat o întâlnire cu echipa din România, afirmând că el nu mai are nimic comun cu societatea Crescent. Canadienii au prezentat, la sfârşitul lui iunie 1990, într-un raport adresat ministrului de atunci al justiţiei, Victor Babiuc, rezultatul provizoriu al investigaţiilor referitoare la Crescent, solicitând sprijinul concret al Guvernului României în clarificarea procedurii juridice pentru că acest caz să poată fi rezolvat în instanţă. Cereau, se pare, exact ceea ce erau acuzaţi că nu dăduseră. Iată, mai jos, un fragment din raportul canadienilor în care este expusă situaţia referitoare la compania Crescent:” (…) Această companie presupusă a fi străină (deţinută de străini) a devenit subiectul principal al eforturilor noastre de anchetă că rezultat al informaţiilor pe care le-am obţinut cu succes în România prin intervievare. Informaţiile astfel obţinute au fost completate de către noi cu eforturi de cercetare în afară României (…)În timp ce problema s-a rezolvat cu succes din punct de vedere al cercetărilor, este foarte clar că procedura de acţionare în justiţie la tribunalele din Bucureşti a rămas nerezolvată până astăzi. Nu are sens să continuăm ancheta până când nu se clarifică strategia juridică şi nu se stabileşte o direcţie de acţiune care să permită că dovezile să fie prezentate justiţiei eficient şi în timp util. Trebuie să ne reluăm ancheta asupra Crescent Commercial cât de curând posibil, dar numai dacă echipa se va bucura de sprijinul şi angajarea deplină a Guvernului României„.

Rezultatul a fost blocarea investigaţiilor experţilor străini prin neprelungirea contractului de angajare a acestora şi refuzul constant al regimului Iliescu de a lămuri problema.

Istoric (oficial) al companiei Crescent

În iunie 1991, problema Crescent a revenit în atenţia guvernanţilor României. Atunci, Mugur Isărescu a solicitat sprijinul SRI cu privire la firma Crescent şi la reprezentanţa acesteia din Bucureşti. El i-a cerut lui Virgil Măgureanu să dispună verificarea arhivelor fostei DSS şi să-i comunice datele obţinute „precum şi orice informaţii cu privire la activitatea lor actuală”. Cererea era astfel motivată:

Din verificările efectuate până în prezent de experţi în România, cât şi în străinătate, rezultă că firmă şi reprezentanta acesteia ar fi avut o poziţie privilegiată în anii 1984-1989 şi a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme româneşti şi în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare” (Adresa nr. 2008/6.06.1991).

Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT
Adresa lui Mugur Isarescu prin care îi cere sprijin de specialitate lui Virgil Măgureanu, patronul SRI, cu privire la CRESCENT

Din studierea raportului şi a documentelor comisiei Isărescu nu rezultă însă că această cerere ar fi fost profesional onorată. Iată ce informaţii a reuşit să afle Guvernul României, prin reprezentanţii lui oficiali, la sfârşitul secolului XX, despre o firmă controversată:

Crescent a fost înfiinţată în noiembrie 1980, în Grecia. La începutul lui ianuarie 1982, un „funcţionar particular” numit Fouad Sanbar, cu împuternicire de la nevastă-sa şi însoţit de un „salariat” de la ICE Vitrocim, s-a prezentat la Oficiul ARGUS din Bucureşti şi a solicitat deschiderea unei reprezentante aici. Sanbar a primit rapid autorizaţia pentru reprezentanță şi l-a numit ca director general pe Dan Voiculescu. Din 1984, Biroul Crescent din Bucureşti „reprezintă exclusiv interesele firmei Crescent din Cipru”, tara în care firma, deşi înregistrată, nu-şi putea desfăşura activitatea (?). Firma Crescent „folosea conturi în valută la filialele unor bănci străine din Bucureşti, iar prin contul de la BRCE efectua numai plati necomerciale – salarii, telefon, taxe etc.”. Cifră de afaceri a fost de peste 1 miliard de dolari (în 7 ani), iar profitul anual de „câteva milioane de dolari”, date – spune comisia – confundate de presă.

„Informaţiile” de mai sus au fost tot ceea ce o comisie guvernamentală a putut etala după doi ani de cercetări. Oficial, nu s-a spus nimic despre ceea ce individualiza Crescent-ul, despre motivele reale ale suspectării acestei firme şi nu a alteia. S-a tăcut, probabil, nu pentru că nu s-a ştiut ce reprezentase Crescent, ci pentru că se crease deja o clică financiară care trebuia protejată şi încurajată să prospere. Guvernul devenise guvernanta pentru toţi cei implicaţi în rostuirea fondurilor deturnate pe vremea lui Ceauşescu. S-a dat totuşi o nuanţă de preocupare faţă de problemă.

Presa, atât din ţară, cât şi de aiurea, zgâriase destul de adânc subiectul „conturi secrete” şi deja se iţea, prin crăpături, luciul borcanului cu fonduri. De aceea probabil s-au dat asigurări că investigaţiile vor continua.

Această pistă (Crescent – n.n.) trebuie verificată, spunea raportul Isărescu, printr-un complex de investigaţii în străinătate, atât asupra problemei priorităţii (proprietăţii ?- n.n.) bunurilor firmei, cât şi asupra posibilităţii folosirii conturilor acesteia şi ale celorlalte filiale sau reprezentante din Austria, Statele Unite ale Americii, Malta, Anglia şi Egipt pentru deturnarea unor fonduri în valută din patrimoniul statului. La aceste investigaţii vor putea fi avute în vedere şi documentele folosite de firma în procesele intentate unor ziare în ţară şi străinătate, prin care se susţine că nu ar fi avut nici o legătură cu Securitatea sau fondurile lui Ceauşescu şi că articolele din presa sau filmul prezentat de compania canadiană de televiziune CBC ar conţine numai defăimări şi calomnii la adresa sa (…). Una dintre problemele importante de clarificat ar fi aceea privind semnarea, în alb, de către John Edgington, despre care se susţine că ar fi proprietarul firmei Crescent-Cipru, a unor formulare de transfer de acţiuni, în care, în eventualitatea decesului sau, urma să se înscrie numele noului proprietar de către executorul testamentar. Aceste informaţii sunt cuprinse atât într-o adresa oficială a firmei, cât şi în raportul experţilor canadieni.

Nimic nu era nou. Nu se făcuse şi nici nu avea să se facă un pas în plus pentru clarificare. Cui şi de cine îi pasă? După ce comisia Isărescu predase ştafeta comisiei Dragoş Luchian, datele erau aceleaşi. Vreme de trei ani oficialii romani nu fuseseră capabili să verifice o firmă.

Afacerea Crescent – ICE Metalimportexport – dovada favorizării inexplicabile a Crescent

Dintr-o NOTĂ semnată pe 20.02.1990 de un reprezentant al Ministerului Finanţelor (V. Baghina) rezultă că în 1987 firma Crescent a avut monopolul importului de alumina al României pe anul 1987. Prezentăm în continuare detaliile acestei ciudate afaceri, consemnate de V.B, afacere în care o firmă presupusă străină a fost favorizată în România, într-o competiţie cu firma Partidului Comunist Roman, ICE Carpaţi.

În 1987, s-au derulat în România două mari contracte referitoare la aluminiu. Cele două afaceri, consumate în paralel, constau în import de alumina (calcinata), prelucrarea acesteia la IA Slatina şi exportul aluminiului (blocuri) rezultat. Firmele importatoare (româneşti) implicate erau ICE Carpaţi şi ICE Mineralimportexport, iar partenerii străini ai acestora erau KAINES – Anglia, respectiv Crescent – Cipru. Contractul dintre Carpaţi şi KAINES (aprobat în mai 1987) prevedea importul a 50 mii tone alumina, la preţul de 140,4 $/to CIF Constantă. Celălalt contract, dintre Mineralimportexport şi Crescent (derulat în perioada aprilie -octombrie1987), era unul de „prelucrare” în România a cantităţii de 25 mii tone alumina calcinată, în fapt un import, la preţul de 172 $/to CIF Constantă (4.,3 milioane dolari). În perioada derulării celor două afaceri, între Carpaţi şi Mineralimportexport a avut loc un meci al depeşelor din care rezultă că operaţiunea încheiată de aceasta din urmă nu este avantajoasă. S-a propus anularea şi ieşirea din contractul încheiat cu Crescent – Cipru. Astfel, la solicitarea MICH, CIMNR şi IA Slatina, cu telexul nr.10987 / 20.05.1987, ICE Mineralimportexport a notificat firmei Crescent – Cipru anularea contractului încheiat. Totuşi, în mod inexplicabil, contractul cu Crescent s-a derulat integral, asta în vreme ce contractul ICE Carpaţi a fost parţial blocat de interese rămase obscure. Influenţele valutare negative ale contractului cu Crescent au fost de aproximativ 800 000 dolari la importul aluminei, şi de 1,5 milioane dolari la exportul aluminiului (prin ICE Metalimportexport). Astfel, favorizarea firmei Crescent ne-a costat 2,3 milioane de dolari.

Cine avea interesul şi puterea să facă intenţionat o afacere cu o asemenea pierdere pentru partea romană? Cine era Crescent de a reuşit acapararea monopolului în importul de alumina al României anului 1987?

Aceeaşi întrebare a pus-o şi Liviu Turcu, un ofiţer din fosta Securitate refugiat  SUA, într-o scrisoare adresată, la sfârşitul lui 1992, comisiei Luchian. Referindu-se la relaţia Securitate – Crescent, Turcu a însămânţat îndoială cu privire la concluziile comisiilor Pop-Isarescu-Luchian afirmând: „În condiţiile unui regim totalitar, în care întregul comerţ exterior se afla sub controlul strict al unui dictator şi al DSS, poate o firmă străină să ajungă la cifre de afaceri de 1,5 miliarde de dolari (un important procent din totalul operaţiunilor de import-export românesc) fiind, în acelaşi timp, lăsată să facă practic ce vrea? Şi dacă directorul acestei companii este şi cetăţean roman, iar restul aparatului de stat şi de comerţ exterior este infiltrat cu ofiţeri şi colaboratori, se poate vorbi cu nonşalanţă de totală ignoranţa cu privire la amestecul Serviciului de informaţii în activităţile comerciale ale firmei respective?

Este cunoscut ca Nicolae Ceauşescu avea la dispoziţie, la BRCE, celebrul cont 134 alimentat din afacerile cu aluminiu ale României. Este contul a cărui evidenta n-a putut fi consultată de experţii canadieni, BRCE refuzând (!?) colaborarea cu guvernul în această privinţă. Dacă acest cont se afla la dispoziţia directă a lui Ceauşescu, şi el era alimentat ca urmare a afacerilor cu aluminiu, este de presupus că şi aceste afaceri se bucurau de o atenţie superioară şi, deci, că nu suportau concurenţa. Lucrurile, după cum am văzut, n-au stat însă aşa. Firma Crescent a făcut concurenta O.E. Carpaţi în aceste afaceri.

fragment din declarația lui Naș Leon, referitoare la Crescent și Dan Voiculescu

„Crescent a fost o societate mixtă romano-cipriota”, afirma Leon Nas în 1990, deşi Dan Voiculescu, directorul general al Crescent (Bucureşti), n-a susţinut niciodată această versiune. Această firmă este, de fapt, „buturugă mică” a conturilor lui Ceauşescu”.

***

Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum...
Dan Voiculescu m-a amenintat inca de atunci cu procesul, la fel cum i-a amenintat si pe anchetatorii canadieni si elvetieni, dar in mod inexplicabil a renuntat! Poate incearca din nou, acum…

Asta spuneam în 1998.

Astăzi sunt convins că firma Crecent a fost într-adevăr ”buturuga mică ” a a celor conturi, pentru că a răsturnat percepția despre o avere care, de fapt nu era a lui Ceaușescu ci a lui Dan Voiculescu și SIE.

Și pentru a nu rămâne datori istoriei, trebuie să-i dăm Cezarului ce este al lui și să spunem că legenda Conturilor lui Ceaușescu a fost ca în bancul cu bicicleta. Este adevărat că Dictatorul a avut conturi, dar nu erau sute de milioane sau miliarde de dolari, ci de zeci de mii de lei, și nu erau secrete, ci la vedere, și nu erau în străinătate ci în țară, și nu proveneau din deturnări de fonduri, ci din diurnele încasate de el cu ocazia deplasărilor în afara țării. Banii lui s-au adunat rublă cu rublă, leva cu leva, zlot cu zlot etc etc, pînă la colosala sumă de exact 76.633,4 lei, în noiembrie 1987.

Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 10 nov 1987 (pag.1)
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu, la 27 noiembrie 1987: 76.633,4 lei

Doi ani mai târziu, conturile sale s-au umflat nițel, ajungând la 84.666,47 lei, bani cu care Dictatorul putea să-și achiziționeze, ca proprietar, ultimul model de Dacia 1310!

Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei
Contul lui Nicolae Ceausescu pe 13 oct.1989: 84.666,47 lei

În paralel însă, conturile lui Dan Voiculescu sunt imposibil de calculat. După opinia mea, la care am dreptul conform constituției, pentru banii pe care Dan Vofederatia romana de businessiculescu i-a investit în cele peste 30 de societăți înființate ca ciupercile după 1989, ar fi trebuit arestat de tot atâtea ori. E doar o opinie personală. Poate fi și o judecată de valoare exprimată de un ziarist care știe ce spune.

Să aduni sute de milioane de euro în câțiva ani, sau să investești miliarde de lei în firme la începutul anilor 90 este, pentru  un cetățean român al acelor vremi o infracțiune prin definiție. Este, după opinia mea, alooo! – vorba unui amic din hiperspatz,  infracțiunea în starea ei pură.

Numai că, în realitate, nu logica așezării argumentelor în text contează, ci existența dovezilor concrete ale săvârșirii unei infracțiuni.  Dovezi care, chiar dacă s-au găsit în arhiva SIE, au fost acoperite și ascunse pentru zeci de ani, ceea ce face ca astăzi, Dan Voiculescu să-și permită să controleze o mașinărie teribilă de dezinformare a populației, aparat compus din agenți de influențare care le-au luat mințile inclusiv părinților mei.

Comparativ cu averea lui Ceaușescu, pe care dacă-l scuturai bine, găseai bani pentru cel mult achiziționarea unei Dacii 1310 cu bord CN, Dan Voiculescu a fost și a rămas un nabab, atât al Epocii de Aur, cât și al Epocii de Bronz care i-a urmat. Cum el și-a donat mare parte din avere fiicelor sale, averea a devenit deja una de familie.

Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc
Firmele lui Voiculescu au fost in atentia presei, imaginea de mai sus fiind o pagina din Ziua, semnata de Razvan Savaliuc

E o avere greu de măsurat pentru că de la 100 de milioane de euro în sus nici nu mai are rost să numeri… Firmele lui Dan Voiculescu pot fi găsite în articolul meu anterior de pe acest site – Rețeaua de firme și coacționarii lui Dan Voiculescu – Crescent, din anul 2001. Ulterior, Crescent-Cipru avea să dispară din majoritatea acestor societăți… (Maurul își făcuse datoria…)

Dan BADEA

Odiseea CRESCENT (2): Firma arabului Fouad Sanbar, proprietatea lui Dan Voiculescu

Aşa arată Dan Voiculescu acoperit (foto: Mediafax)
Aşa arată Dan Voiculescu acoperit (foto: Mediafax)

Nu-mi propun să reiau aici tema conturilor lui Ceauşescu, care a fost o temă falsă şi i-a permis lui Dan Voiculescu să câştige un proces împotriva lui PM Băcanu. Ceauşescu nu a avut conturi în străinătate, deci problema este închisă. Au existat însă conturi ale fostului DSS care, sper, au fost recuperate de statul român. Accidentele de genul celui provocat de ex-col. SIE Nădejde, cel care a încercat să recupereze personal, printr-un intermediar, bani din conturi deschise în afara Romaniei, au fost aspru sancţionate. Am scris deja, în volumul Averea Preşedintelui, despre acest aspect.

Dan Voiculescu este însă un caz special asupra căruia voi zăbovi ceva vreme, în măsura în care îmi va permite timpul. Personal, şi asta este o opinie pe care mi-am format-o după ce am citit sute de documente din arhivele fostului DSS, dar şi tot ce a apărut în România pe această temă, Voiculescu n-a fost doar un simplu turnător la Securitate. Este adevărat, el a fost deconspirat de CNSAS ca turnător ordinar al Securităţii, dar asta a fost o etapă nesemnificativă a relaţiei sale cu aparatul ceauşist de securitate. Faptul că şi-a turnat rudele la Securitate arată doar mizeria morală a individului, gradul de depravare pe care l-a putut atinge, dar nu dă un verdict definitiv asupra relaţiei sale cu Securitatea. A spune despre Voiculescu că a fost doar un simplu informator, când el colabora la un nivel superior cu Securitatea, ar fi un serviciu gratuit pe care i l-am face.

Sunt indicii clare că Voiculescu a avut un rol important în aparatul de securitate al lui Ceauşescu, iar urmele acestei relaţii este posibil să fi fost şterse de unul dintre angajaţii săi de la Intact, Constantin Rotaru, cel care avea să ajungă, după patru ani de de şefie la firma lui Voiculescu, prim adjunct al directorului SIE.

rotaru1

Constantin Rotaru a ieşit din SIE (93), a intrat in Intact (94) şi a revenit în SIE  (98)!

Relaţia cu fostul DSS a lui Dan Voiculescu avea să intre într-o etapă nouă după ce, în 1982, el a fost transferat la Oficiul ARGUS, un compartiment acoperit al Securităţii din cadrul Camerei de Comerţ a României, care se ocupa cu plasare de personal „ultra-verificat” pentru reprezentanţele firmelor străine din România.

CM Voiculescu3_arhiva Dan Badea1

File din Cartea de Muncă a lui Dan Voiculescu unde figurează transferul la Oficiul Argus şi funcţiile deţinute

Tehnic vorbind, spun lucrători din fostul DSS, „Argus” era o instituţie de acoperire a UM 0650 (contraspionaj economic al DSS), dupa ce initial fusese controlata de Directia a III-a a aceluiasi DSS. Unitatea (independenta) 0650 avea in raspundere Ministerul Comertului Exterior (MCCEI) si deci toate intreprinderile cu acest profil. „Argus”, ca unitate in care lucrau ofiteri de la „0650”, a avut ca obiectiv, dincolo de plasarea de cadre in afacerile occidentalilor atrasi la Bucuresti, si obtinerea de comisioane confidentiale pentru pusculita Securitatii, asa-zisul aport valutar special (AVS).Aşa se şi explică de ce tocmai şeful compartimentului AVS din ICE Vitrocim, Dan Voiculescu, a fost transferat aici.

Transferul lui D.V. s-a datorat începerii colaborării sale oficiale cu una dintre cele mai dubioase firme ale acelor ani, Crescent Commercial & Maritime Ltd – Grecia. Firma aparţinea unui libanez cu cetăţenie greacă, refugiat în Atena.

Dan Voiculescu figureaza printre Directorii Crescent-Cipru
Dan Voiculescu figureaza printre Directorii Crescent-Cipru

Povestea acestei firme este atât de ciudată încât varianta lansată public de Dan Voiculescu este cea mai puţin credibilă dintre toate.

crescent certificat_abacus ltd

Varianta Voiculescu. Dan Voiculescu spune că, de dragul său, care intenţiona să deschidă o reprezentanţă la Bucureşti pentru firma unui afgan, Fouad Sanbar a decis să deschidă el, în 1982, o reprezentanţă pentru Crescent-Grecia şi să-l numească tocmai pe Dan Voiculescu, director al reprezentanţei.

carte voiculescu002

Ulterior, tot de dragul său, pentru că Voiculescu avea dever mare cu Crescent, dar şi pentru a plăti impozite mai mici, Sanbar înfiinţează o nouă firmă cu sediul în Cipru, Crescent Commercial & Maritime Ltd, deschide o reprezentanţă la Bucureşti în fruntea căreia pune un director „de mucava”, John Edgington. „Din păcate directorul , pe nume John Edgington, m-a numit şi pe mine ca director la Crescent , fără acordul meu (lucru reparat ulterior)” scrie Dan Voiculescu în cartea sa. Mai departe, după ce vorbeşte, la modul general despre cât de bine s-a descurcat el în afaceri prin jungla de securişti, care-l cercetau/anchetau la fiecare mişcare, cum l-a convins el, după 1989, pe Sanbar să înfiinţeze fundaţia prevăzută în Testamentul său etc. etc.

carte voiculescu001

Ajuns aici, Voiculescu trânteşte cea mai mare glumă a sa afirmând că Fouad Sanbar i-a lăsat lui firma Crescent s-o stpânească până la moarte, urmând ca abia după aceea patrimonioul Crescent, transformat în lichidităţi să fie împărţit între membrii familiei sale (a lui Fouad Sanbar) şi fundaţia Crescent.

„A apărut un testament al acestuia, care a intrat în vigoare în anul 1995, o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament „initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar”.A crede o asemenea enormitate înseamnă să fii de-a dreptul cretin. Cum să-şi fi lăsat greco-libanezul  Sanbar familia pe drumuri de dragul lui Voiculescu? Nu e mai credibilă afirmaţia conform căreia firma nu era a sa, deci tocmai de aceea nu putea lăsa nimic familiei sale? Sigur că e mai credibilă, dacă observăm că această firmă avea legături directe la Nicolae Ceauşescu şi era firma folosită de Securitate, via ICE Dunărea, în contractele externe de export ciment, sau de alte produse româneşti căutate pe diverse pieţe, ca să nu mai vorbim că a avut chiar monopolul pentru importul de alumină (în 1987) necesar întreprinderii de la Slatina, aşa cum am dezvăluit deja în volumul publicat în 1998.

Tot ceea ce a creat Voiculescu după 1990 s-a datorat Crescent şi fondurilor sale. Ulterior, după ce folosindu-se de fondurile obţinute datorită Crescent, Voiculescu şi-a înfiinţat propriul imperiu, vehiculul folosit a fost aruncat la gunoi. Astăzi, conform Registrului Comerţului, Crescent-Cipru mai figurează ca acţionar doar în trei firme româneşti…lichidate de mult: Centrul Comercial Clinicsophia SRL, Universalprod SRL, Predeal International SRL, MEDIA CONSULTA REGIE DE VANZARI SRL (firma lui Mihai Craiu) şi Crestfer SRL.

Aşadar, vehiculul folosit de Securitatea română şi condus în perioada 1984-1990 de Dan Voiculescu, a fost deja devalizat.

Firma care trebuia să-i îmbogăţească pe membrii familiei lui Sanbar şi pe angajaţii Crescent, i-a îmbogăţit pe Dan Voiculescu şi pe unii dintre ofiţerii angajaţi la ICE Dunărea, care au lucrat direct cu Dan Voiculescu.

În aceste condiţii mi se pare destul de credibilă informaţia care mi-a fost transmisă în urmă cu mulţi ani, conform căreia, prin 1995-1996, soţia lui Sanbar, Nadia, a fost văzută că plângea şi-l blestema pe Dan Voiculescu, după ce ieşise de la sediul Grivco. Ea nu ştia, probabil, de secretul care plana asupra firmei pe care o credea a fi a soţului său.

Volumul in care am publicat o parte din documentele despre Crescent si, deci, despre "generalissimul" Voiculescu, care trata cu Securitatea de pe pozitii superioare. De ce se temeau securistii de rand (la nivel de colonel) de Dan Voiculescu? Doar pentru ca fusese un turnator ordinar? Deschideti arhiva Dunarea de la SIE, partea OPERATIVA si veti afla!
Volumul in care am publicat o parte din documentele despre Crescent si, deci, despre „generalissimul” Voiculescu, care trata cu Securitatea de pe pozitii superioare. De ce se temeau securistii de rand (la nivel de colonel) de Dan Voiculescu? Doar pentru ca fusese un turnator ordinar? Deschideti arhiva Dunarea de la SIE, partea OPERATIVA si veti afla!

Povestea Crescent a creat suspiciuni mai ales după ce, în 1990, experţii străini angajaţi de guvernul român, însoţiţi de avocatul Ion Nestor, au făcut investigaţii în trei capitale europene (Nicosia, Atena şi Viena) pentru a desluşi secretul Crescent, unde s-au întâlnit cu Fouad Sanbar şi au discutat şi cu John Edgington şi cu reprezentanţi ai Coopers and Lybrand. Atunci s-a descoperit că averea Crescent era, de fapt, la mâna lui Dan Voiculescu. Pentru că am scris, pe larg despre acest aspect, în cartea mea, voi publica aici, în exclusivitate atât raportul făcut atunci de avocatul Ion Nestor, cât şi rezumatul discuţiei cu Fouad Sanbar. Cei interesaţi pot citi documentele de mai jos.

nestor_crescent001

nestor_crescent002

 

nestor_crescent003 nestor_crescent004 nestor_crescent005 nestor_crescent006 nestor_crescent007 nestor_crescent008 nestor_crescent009 nestor_crescent010 nestor_crescent011 nestor_crescent012
Cea mai credibilă dintre ipotezele lansate cu privire la Crescent mi se pare a fi cea pe care o prezint mai jos, al cărei autor anonim a îmbinat nişte informaţii verificate cu ipoteze a căror logică este impecabilă.
Informaţiile provin atât din documentele publicate de mine în volumul Averea Preşedintelui, cât şi din raportul făcut în 2000 de echipa de procurori care a pătruns, în urma unei decizii a CSAT, în Arhiva ICE Dunărea de la SIE.
NOTA
privind firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD

Firma a fost creata de Directia Securitatii Statului (DSS) la ordin pentru desfasurarea de aport valutar special (AVS). Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD a fost infiintata in Noiembrie 1980 in orasul Pireu (Grecia). La infiintare, ca proprietar figura NADIA FOUAD SANBAR, cu cetatenie greaca. Pe tot parcursul functionarii firmei proprietara a fost reprezentata prin procura de sotul ei MICHAEL FOUAD SANBAR, cetatean grec de origine libaneza, banuit a fi agent al Organizatiei Pentru Eliberarea Palestinei (OEP) condusa de Yaser Arafat.

Pe 8 ianuarie 1982  MICHAEL FOUAD SANBAR depune la Oficiul ARGUS din Bucuresti o cerere pentru deschiderea unei reprezentante CRESCENT in Romania. Totodata solicita ca aceasta reprezentanta sa fie condusa de DAN VOICULESCU – in perioada respectiva sef al serviciului Operatiuni de aport valutar special (AVS) din Intreprinderea de Comert Exterior VITROCIM.

Dupa numai trei zile, pe 11 ianuarie 1982 Oficiul ARGUS emite autorizatia provizorie de functionare a reprezentantei CRESCENT in Bucuresti, iar la 1-03-1982 se deschide la Bucuresti reprezentanta in Romania a CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD  avindu-l ca Director General pe DAN VOICULESCU. 
Imediat dupa deschiderea reprezentantei din Bucuresti firma CRESCENT a inceput sa deruleze operatiuni de export realizind pina la sfirsitul anului 1982 o cifra de afaceri de circa 100 milioane dolari.
Intre 1980 si 1982 firma greceasca CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD
nu a avut nici un fel de activitate.

Intre 1982 si 1989 toate operatiunile firmei CRESCENT s-au rezumat exclusiv la cele derulate prin reprezentanta acestei firme in Romania.

In Romania, CRESCENT isi derula afacerile prin bancile: SOCIETE GENERALE, MISR ROUMANIAN BANK, MANUFACTURER’S HANOVER TRUST, FRANKFURT BUKAREST BANK, dar si prin BANCA ROMANA DE COMERT EXTERIOR, CONT NR. 47.11.285.350-2.

In 1984 serviciile secrete grecesti il pun sub urmarire pe FOUAD M. SANBAR avind informatii privind legaturile acestuia cu OEP. Conducerea DSS este informata de acest fapt si decide sa-l inlocuiasca pe FOUAD M. SANBAR din calitatea de proprietar al CRESCENT. Existind operatiuni comerciale in derulare si fiind presata de timp, conducerea DSS ordona infiintarea rapida a unei noi firme CRESCENT, in Cipru, al carei proprietar figureaza JOHN EDGINGTON, cetatean britanic cu domiciliul in Austria. Pentru siguranta este numit Director General al firmei nou infiintate in Cipru tot DAN VOICULESCU.

In momentul infiintarii noii firme CRESCENT, proprietarului fictiv JOHN EDGINGTON i se cere se semneze in alb un formular de transfer al actiunilor firmei care este pastrat de reprezentantul CRESCENT in Romania, DAN VOICULESCU. 

In acest fel, DSS se asigura ca il poate inlocui in orice moment pe JOHN EDGINGTON din calitatea de “proprietar” al CRESCENT Cipru prin simpla completare a formularului semnat in alb si prin inregistrarea acestuia la autoritatile cipriote. Din acest moment relatiile CRESCENT cu FOUAD M. SANBAR inceteaza (pina in decembrie 1989).

DAN VOICULESCU notifica autoritatilor comerciale ale RSR ca reprezentanta din Romania va reprezenta interesele noii firme CRESCENT cu sediul in Cipru, Nicosia, 3 Themistocles Dervis Street.
Activitatea CRESCENT Romania se intensifica, aceasta realizind pina in 1989 cifre de afaceri intre 150 si 200 milioane de dolari pe an. 

CRESCENT deschide mai multe filiale in Malta, Egipt, Marea Britanie, Austria si SUA. Imediat dupa Revolutia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat si al vidului de putere ce a urmat, dar si al desfiintarii DSS, DAN VOICULESCU, aflat in posesia formularului de transfer al actiunilor CRESCENT Cipru semnat in alb de proprietarul oficial al companiei, JOHN EDGINGTON, il contacteaza pe MICHAEL FOUAD SANBAR, fostul sau partener, si ii propune sa preia din nou firma CRESCENT in schimbul unui comision consistent. Acesta accepta si cei doi fac urmatoarea operatiune: MICHAEL FOUAD SANBAR preia inapoi firma CRESCENT de la JOHN EDGINGTON, dar semneaza un testament prin care il numeste pe DAN VOICULESCU protector testamentar si ii lasa acestuia mostenire firma CRESCENT. (FOUAD M. SANBAR a decedat in anul 1995). Astfel, DAN VOICULESCU preia firma CRESCENT in mod oficial, putind dispune de activele firmei si de banii aflati in conturile tuturor filialelor CRESCENT.
In ultima saptamina din decembrie 1989 si in ianuarie 1990, DAN VOICULESCU inchide toate filialele firmei CRESCENT, transferind sumele din conturile respective. 

Tot atunci vinde o serie de active ale  CRESCENT printre care 4 vapoare (din cele 7 pe care firma le avea in proprietate), cladirea in care isi avea sediul filiala  CRESCENT din Austria, precum si altele de mai mica importanta. 

In momentul Revolutiei din decembrie 1989 CRESCENT avea in derulare o serie de operatiuni de export de tabla, tevi si otel beton cu plata la 120 de zile de la livrare.
Marfa exportata de CRESCENT era livrata de ICE METALEXPORTIMPORT si de ICE DUNAREA acestea fiind intreprinderile care urmau sa incaseze contravaloarea exporturilor. 
La expirarea termenelor de plata (Februarie – Aprilie 1990) CRESCENT nu a virat nici o suma de bani in conturile celor 2 intreprinderi romanesti cu care avea contracte de export.
Astfel, nu exista facturi, note de realizari, declaratii vamale de export sau alte documente care sa probeze plata incarcaturilor urmatoarelor nave plecate din portul Constanta in intervalul Octombrie – Decembrie 1989:
1 Nava RASELTINA, care a parasit portul Constanta la 5 octombrie 1989, cu 3.000 tone tabla avind destinatia SUA (contract CRESCENT);
2 Nava ILFOV, care a parasit portul Constanta la data de 6 octombrie 1989, cu 1.670 tone tevi cu destinatia SUA (contract CRESCENT);
3 Nava MUNZUR, care a parasit portul Constanta la data de 9 octombrie 1989, cu 4.066 tone de otel beton, avind destinatia Turcia (contract CRESCENT);
4 Nava DIMIS, care a parasit portul Constanta la data de 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone tabla, cu destinatia SUA (contract CRESCENT);
5 Nava MUNZUR, care a parasit portul Constanta la data de 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone otel beton, cu destinatia Turcia (contract CRESCENT);
6 Nava CALAFAT, care a parasit portul Constanta la data de 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone otel beton, cu destinatia Egipt (contract CRESCENT);
Fragment din raportul procurorilor care au cercetat, în 2000, arhiva ICE Dunărea
7 Nava TELEGA, care a parasit portul Constanta la data de 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone tevi, destinatia Canada (contract CRESCENT);
8 Nava FAGARAS, care a parasit portul Constanta la data de 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone otel beton, destinatia SUA (contract CRESCENT).

Inainte de Revolutia din 22 decembrie 1989 firma CRESCENT realiza o parte insemnata din volumul exporturilor de ciment al RSR. Astfel, in 1988, CRESCENT a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale Romaniei, adica 1.324.740 tone, iar in 1989, 26% din totalul exporturilor de ciment ale RSR, adica 493.227 tone. Tot acest volum de afaceri a fost realizat de CRESCENT prin intermediul ICE DUNAREA.
In urma evaluarii exporturilor de ciment corespunzatoare anului 1989 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri in care valoarea marfurilor livrate sa nu fi fost incasata de la partenerul extern. Debitele au fost stinse in toate cazurile prin achitarea anticipata a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. Exista dovezi in acest sens: dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozitiile de plata), extrasele de cont si notele contabile aferente. 

In cazul exporturilor de ciment intre ICE DUNAREA si CRESCENT se realiza un alt tip de actiune. Intregul volum de afaceri era realizat fara dublarea actelor comerciale propriu-zise cu operatiuni AVS (aport valutar special), fapt ce contravine flagrant practicii ICE DUNAREA si naste intrebari referitoare la avantajele reale ale partii romane.
Aceasta stare de fapt a permis realizarea unor importante deturnari de fonduri in lipsa unor contabilizari a acestora ca AVS conform regulilor epocii. Beneficiarul acestor actiuni era firma care derula exportul, adica CRESCENT. 

Astfel, s-au identificat cazuri in care notele de protocol  intocmite dupa incheierea unor negocieri comerciale intre CRESCENT Cipru si ICE DUNAREA (Romania) il mentioneaza pe DAN VOICULESCU drept “membru al delegatiei romane” (NC 5907 din 3-12-1987) sau chiar “membru al delegatiei ICE DUNAREA” (NC 1165 din 22-4-1989). 
In urma acestor operatiuni de lichidare a filialelor CRESCENT, de vinzare de active, de insusire a lichiditatilor din conturile firmei si de neplata ultimelor facturi, DAN VOICULESCU si-a insusit in primele luni de dupa Revolutie o suma totala cuprinsa intre 150 si 300 milioane dolari.

In a doua jumatate a anului 1990 CRESCENT a reinceput sa deruleze anumite operatiuni de export, activitate pe care a desfasurat-o mai putin de un an.

In 1991, datorita imaginii publice proaste a firmei CRESCENT, DAN VOICULESCU hotaraste sa nu mai deruleze operatiuni comerciale prin CRESCENT si infiinteaza o serie de alte firme. La aceste firme apar ca actionari fie fosti angajati ai CRESCENT si ICE DUNAREA: GHEORGHE ANCA RALUCA, NECULA GHEORGHE, JIVU GEORGETA MARIANA, MIHAI LAZAR, VASILOIU VIRGIL, fie chiar firma
CRESCENT COMERCIAL & MARITIME COMPANY LTD ca persoana juridica.

In 1991 DAN VOICULESCU infiinteaza:
GRIVCO SA (Grupul Industrial Voiculescu si Compania).
– Capital social: 1.800.000.000 lei – echivalentul a 9.700.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul.


BIOPROD S.A.
– Capital social: 27.513.940.000 lei – echivalentul a 149.000.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul. (CRESCENT 20,55%);


Corporatia pentru cultura si arta INTACT S.A.
– Capital social: 13.779.600.000 lei – echivalentul a 74.500.000 dolari la cursul BNR din Decembrie 1991: 185 lei dolarul. (CRESCENT 46, 5995%);

DAN VOICULESCU nu a justificat niciodata provenienta capitalului social de peste 230 de milioane de dolari varsat de el si de partenerii sai la constituirea celor 3 firme.

Iată şi cum arăta acţionariatul uneia dintre firmele înfiinţate în 1991, Corporaţia pentru cultură şi artă INTACT SA , al cărei capital social, la înfiinţare, a fost de 13.779.600.000 lei.

Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Muncipiului Bucuresti
                       Oficiul National al Registrului Comertului
                                  B-dul Octavian Goga nr. 2, sector 3, Bucuresti
                              Telefon (401) 327.3407, (401) 327.3402 ; Fax (401) 327.3468
CORPORATIA PENTRU CULTURA SI ARTA INTACT SA
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI, Localitate :BUCURESTI SECTORUL 1
Nr. inmatriculare :J40/3765/1991
Stare firma :functiune
Cod fiscal :1599030
Cod SIRUES :401796125
Telefon :1/6794540
Fax :2120188
Telex : 0
Adresa :Sos. BUCURESTI-PLOIESTI nr. 25-27
 Date despre asociati:
Nu are asociati persoane fizice
– persoane juridice
1) Denumire :COMP.CRESCENT COMERCIAL AND MARITIME CYPRUS L.T.D.
Judet :
Domiciliu :CIPRU
Localitate :NICOSIA
Adresa :DERVIS
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :6421200000
– din care :
aport ( $ ) :4351672
Nr. total actiuni / parti sociale :107020
Procent beneficii si pierderi :46.5993 %
2) Denumire :FUNDATIA UMANISTA DAN VOICULESCU
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI SECTORUL 1
Adresa :Str. GARLEI nr. 1B
Telefon :
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :321120000
– din care :
aport (lei) :184620000
aport ( $ ) :331492
Total aport natura (lei) :184620000
– din care :
aport natura (lei) :184620000
Nr. total actiuni / parti sociale :5352
Procent beneficii si pierderi :2.3304 %
3) Denumire :GRIVCO INTERNATIONAL SA
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI
Adresa :BD UNIRII nr. 10
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :160560000
– din care :
aport (lei) :92340000
aport ( $ ) :63519
Total aport natura (lei) :92340000
– din care :
aport natura (lei) :92340000
Nr. total actiuni / parti sociale :2676
Procent beneficii si pierderi :1.1652 %
4) Denumire :GRIVCO SRL
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI
Adresa :SOS. BUCURESTI PLOIESTI nr. 25-27
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :6768720000
– din care :
aport (lei) :1582980000
aport ( $ ) :2893828
Nr. total actiuni / parti sociale :112812
Procent beneficii si pierderi :49.1213 %
5) Denumire :INTACT ADVERTISING SA
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Domiciliu :ROMANIA
Localitate :BUCURESTI
Adresa :B-DUL FICUSULUI nr. 44A
Telefon :0
Fax :
Telex :0
Total aport (lei) :108000000
Nr. total actiuni / parti sociale :1800
Procent beneficii si pierderi :0.7838 %
Date despre administratori
1) Nume: LAZAR A. MIHAI
Cod numeric personal:1521207400321
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 1
Adresa: B-dul 1 MAI nr. 121 bloc 9 sc. 1 ap. 17
Puteri:
Calitate / Functie:administrator / nespecificata
Data nasterii: 07-DEC-52
Locul nasterii:CALARASI
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
2) Nume: MARINESCU C. GRIGORE
Cod numeric personal:1340130400192
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 2
Adresa: Sos. IANCULUI nr. 5 bloc 110 sc. B etaj 3 ap. 62
Puteri:
Calitate / Functie:cenzor permanent / nespecificata
Data nasterii: 30-JAN-34
Locul nasterii:STOLNICI
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
3) Nume: MIHALACHE N. PETRE
Cod numeric personal:1560925400439
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 6
Adresa: Str. IEDULUI nr. 3 bloc 149A sc. 2 ap. 77
Puteri:
Calitate / Functie:cenzor permanent / nespecificata
Data nasterii: 25-SEP-56
Locul nasterii:PUCIOASA
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
4) Nume: PETRE N. ALEXANDRU
Cod numeric personal:1311210400255
Judet :MUNICIPIUL BUCURESTI
Cetatenie :ROMANA
Domiciliu :ROMANIA
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 5
Adresa: Str. DR. VICOL nr. 3 ap. 1
Puteri:
Calitate / Functie:cenzor permanent / nespecificata
Data nasterii: 10-DEC-31
Locul nasterii:RADOMIRESTI
Data incepere mandat:
Data expirare mandat:
Nu are administratori juridici
(Va urma)

Dan Badea

Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu

Aşa cum am promis, în urmă cu ceva timp, deschid dosarul CRESCENT. Scopul dezvăluirilor care vor urma este de a demonstra o afirmaţie făcută de mine, în urmă cu nouă ani, dar contrazisă public, sub jurământ, de general colonel (r) Mihai Caraman, medaliat de KGB pentru succesele lui, din anii ’60, împotriva NATO, rectivat ca Director al Serviciului român de Informaţii Externe în perioada 1990-1992.
In 1970, Dan Voiculescu era sublocotenent
In 1970, Dan Voiculescu era sublocotenent
Afirmaţia mea a fost următoarea: „Imperiul creat de Voiculescu îşi are fundaţia infiltrată de fondurile Securităţii„. Justificarea acestei afirmaţii este că toată averea lui Dan Voiculescu provine din relaţia firmei Crescent (pe care a condus-o, iar apoi a preluat-o temporar, zice el) cu Securitatea

Caraman a contestat ceea ce am spus, declarând că afirmaţia mea este „o pură fantezie”. După deschiderea arhivei comerciale a ICE Dunărea, sunt în măsură să-l contrazic pe kgb-istul Mihai Caraman.

Dan Voiculescu este o creaţie a Securităţii ceauşiste, un partener în spirit dar şi în acte al acesteia. 
Un colaborator apropiat. Un om pe mâna căruia Securitatea a putut raporta îndeplinirea planului la contracte externe. Un om de bază al unei unităţi militare acoperite a fostului DSS, înfiinţate în 1982 printr-un decret clasificat cu Strict Secret de Importanţă Deosebită, UM 0107, adică ICE Dunărea.

Pentru a justifica acest demers sunt obligat să fac, însă, un nou  

Autodenunţ:

Articolul care l-a scos din uniforma pe "generalissimul" Dan Voiculescu! (pag1)
Articolul care l-a scos din uniforma pe „generalissimul” Dan Voiculescu! (pag1)
Articolul care l-a scos din uniforma pe "generalissimul" Dan Voiculescu! (pag 2)
Articolul care l-a scos din uniforma pe „generalissimul” Dan Voiculescu! (pag 2)

Aşadar, în urmă cu mulţi ani, am avut un proces cu Dan Voiculescu.

Eram publicist-comentator la Evenimentul Zilei şi pentru că Nistorescu, directorul ziarului, avea un război personal cu Dan Voiculescu, mi-a cerut să scriu un material despre patronul Intact. Mi-a dat nişte documente, mi-a spus să le „traduc” în limbaj accesibil opiniei publice şi să le public. Am scris atunci materialul „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (foto sus).

Documentele publicate erau nişte telexuri transmise de Voiculescu proprietarului de carton al Crescent, John Edgington, căruia îi cerea să rezerve, pe numele sotiei sale (Sofia), a fiicelor (Camelia şi Corina) şi a unei însoţitoare (Anca Gheorghe) bilete de avion şi camere de hotel în câteva capitale europene (Istanbul, Atena, Paris, Roma, Viena). Voiculescu îşi trimitea familia în vacanţă, prin Europa, şi voia să fie sigur că  va avea cel mai frumos sejur. Iată documentele:

Voiculescu cere, in 1986, in plin regim dictatorial, conditii de NABAB pentru neamurile lui cu cefe rosii. Cui ii cere? "Paravanului" plasat, ca SEF, in fruntea CRESCENT!
Voiculescu cere, in 1986, in plin regim dictatorial, conditii de NABAB pentru neamurile lui cu cefe rosii. Cui ii cere? „Paravanului” plasat, ca SEF, in fruntea CRESCENT!
"Paravanul" John Edgington executa intocmai si la timp comanda "generalissimului", care pentru fraieri trecea drept un biet turnator ordinar al securitatii!...
„Paravanul” John Edgington executa intocmai si la timp comanda „generalissimului”, care pentru fraieri trecea drept un biet turnator ordinar al securitatii!…
Asta se întâmpla în 1986, în plină dictatură a lui Ceauşescu. Românii făceau atunci foamea, stăteau la cozi interminabile pentru a putea cumpăra, pentru ciorbă, ghiare de pui, sau copite de porc, supranumite „adidaşi”, iar Dan Voiculescu solicita cazare pentru neamurile lui, „într-un hotel foarte bun” de pe Champs-Elysee, sau din centrul Romei şi Vienei. Pentru cei care n-au trăit acele vremuri, mai trebuie precizat că niciun român nu putea să-şi permită un sejur, de acest tip, în Europa de Vest, fără să aibă legături strânse la vârful PCR sau al Securităţii. Fără să fie, adică, unul de-al lor.

Am scris, aşadar, textul, convins că Dan Voiculescu a fost un răsfăţat al Epocii de Aur. Şi astăzi sunt convins de asta. Îmi amintesc că atunci, în 1986, student la Facultatea de Matematică fiind, mâncam zaţ (de cafea) pe pâine, iar un an mai încolo eram anchetat de Securitate pentru că scrisesem, revoltat, la Europa Liberă. În schimb, Voiculescu era cel mai important „partener” de afaceri al ICE Dunărea (UM 107), firma acoperită a fostului Departament al Securităţii Statului (DSS).

Eram, aşadar, îndreptăţit să scriu despre Voiculescu.
(Asta o ştia şi Nistorescu, un individ pe care Decembrie 89 l-a surprins ca trimis special al regimului în ţările arabe şi care, ulterior, s-a folosit de buna mea credinţă pentru a-şi regla conturile cu diverşi oameni de afaceri pe care îi şantaja. Astăzi el este multi-milionar în euro, iar eu încă nu ştiu cu ce o să-mi întreţin fiul admis la cea mai prestigioasa universitate din Londra).

Revenind la comanda primita de la directorul ziarului EvZ, in aceeaşi zi în care am primit documentele despre Voiculescu, Dan Cristian Turturică, redactor şef şi mâna dreaptă a lui Cornel Nistorescu, şi-a permis să adauge, în textul semnat de mine, ultima frază. Individul, cu un caracter nativ de slugă, intra, în calitatea lui de redactor şef, pe textele jurnaliştilor şi adăuga tot ce-i trecea prin cap. La mine a adăugat următoarea frază: „Cum de un angajat putea să-i solicite patronului să-i rezerve bilete de avion şi camere la hotel (musai cele mai bune!), pentru familie, numai un colonel de securitate, probabil, ne-ar putea spune!„. De ce colonel şi nu maior, sau general, n-am înţeles. Omul, adică Turturică, era limitat, credea că în Securitate cel mai mare grad era de colonel. Prostia lui avea să-l propulseze ulterior în diverse funcţii, el fiind şi azi bine apreciat de infractorii care au investit în presă, deşi pe toţi i-a ţepuit cum s-a priceput mai bine, de la Vîntu (Realitatea TV) la Adamescu (România liberă), via Christoforidis (Prezent).

După apariţia textului în presă, a urmat un proces pe care, cu sprijinul unei judecătoare corupte, sau imbecile, l-a câştigat Voiculescu. Poate şi pentru că am fost judecat la pachet cu Nistorescu, care, incapabil să scrie ceva real, îl acuza pe Dan Voiculescu, într-un editorial, că are capul ţuguiat (!), sau că e miliardar de carton.

Judecătoarea care a dat sentinţa se numeşte Diana Iuliana Pasăre.

Iată ce judecată de valoare a făcut, printre altele, „judecătoarea” lui Dan Voiculescu: „autorul articolului a folosit o expresie jignitoare, contestând calitatea de om de afaceri a reclamantului („afacerist”). Altfel spus, faptul că în loc de „om de afaceri”, i-am spus lui Dan Voiculescu „afacerist„, reprezintă, după mintea de bibilică a lui Pasăre, o jignire!

Să fii condamnat pentru că i-ai zis lui Dan Voiculescu AFACERIST, iată măsura justiţiei româneşti, cea care a decis astazi ca Sorin Ovidiu Vintu ne este un pericol public.

O judecatoare năimită (şpăguită), sau tâmpită a considerat ca l-am jignit pe tovaraşul turnator ordinar al Securitatii, Dan Voiculescu, numindu-l "afacerist"! Idioata in robă m-a condamnat, desi fiecare cuvant/expresie/propozitie/fraza erau corecte in textul scris de mine! Judecatoarea corupta sau tampita avea sa fie promovata apoi la Inalta Curte! Se numeste Diana Iuliana Pasăre!
O judecatoare năimită (şpăguită), sau tâmpită a considerat ca l-am jignit pe tovaraşul turnator ordinar al Securitatii, Dan Voiculescu, numindu-l „afacerist”! Idioata in robă m-a condamnat, desi fiecare cuvant/expresie/propozitie/fraza erau corecte in textul scris de mine! Judecatoarea corupta sau tampita avea sa fie promovata apoi la Inalta Curte! Se numeste Diana Iuliana Pasăre!

Judecătorul Diana Iuliana Pasăre a reţinut sensul peiorativ al expresiei folosite de mine şi, cum spuneam,  m-a condamnat. Nouă ani mai încolo, Pasăre avea să ajungă judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. Asta este încă o dovadă clară a faptului că mafioţii români controlează justiţia. Am fost obligat să plătesc, alături de Nistorescu, azi o ruşine a presei române, 265 milioane lei despăgubiri. Cum condamnarea a fost făcută „în solidar” cu publicaţia Evenimentul Zilei, portăreii s-au îndreptat, pentru a obţine aceşti bani, spre publicaţia respectivă.

Ulterior, aveam să aflu că avocatul meu în acel proces avea să devină pentru scurtă vreme avocat la Intact (firma lui Voiculescu), iar Nistorescu, un invitat de bază al postului tv Antena3 (firma lui Voiculescu). Şi asta în timp ce era un executant fidel al ordinelor lui Sorin Ovidiu Vîntu deci, evident, un milionar în euro.

Nedreptatea resimţită atunci, în condiţiile în care, ca ziarist, nu făcusem  altceva decât să prezint viaţa de huzur pe care şi-a permis-o familia unui român în plină dictatură ceauşistă, m-a făcut să-mi pierd încrederea în justiţia românească. Să iei pumni în ceafă de la nişte securişti este una, dar să-i iei de la un judecător tânăr este cu totul altceva. Mai ales dacă eşti pocnit contra cost.

Mai trebuie adăugat un amănunt: taxa de timbru (10%, parcă) pentru pretenţiile de 10 miliarde despăgubiri cerute de Voiculescu, pentru „reperarea” onoarei, a fost plătită de…Crecent Commercial & Maritime ltd.

Cele de mai sus reprezintă un preambul pentru ceea ce va urma şi nu vreau să existe comentarii cu privire la motivaţia dezvăluirilor mele.

O instanţă românească a decis că averea lui Voiculescu nu a fost „infiltrată” cu fondurile Securităţii, dar eu voi demonstra contrariul: toată averea lui Dan Voiculescu provine de pe urma acestei relaţii. El nu putea să aibă astăzi imperiul pe care îl are fără un parteneriat cu Securitatea. Dealtfel, acesta este şi motivul pentru care cel mai important om din firma Crescent era Dan Voiculescu, şi cea mai importantă filială a Crescent era cea din România.

(Va urma)

Dan Badea