PUTEREA: Al cui e ziarul lui Vîntu?

gorbi1

Lansarea de ieri, cu mare fast, a cotidianului „Puterea”, editat de Cutezătorii lui Alecu Racoviceanu, ridică mari semne de întrebare cu privire la scopul real al apariţiei acestei publicaţii. Observând că echipa editorială este cea asmuţită, în perioada 2007-2009, de Sorin Vîntu şi de mafia PSD-PNL împotriva lui Traian Băsescu şi a democraţiei din România, sunt obligat să mă îndoiesc cu privire la bunele intenţii ale patronului ascuns al noii publicaţii. După opinia mea, proprietarul puterii de hârtie este Vîntu. Sorin Ovidiu Vîntu. Iată şi câteva dintre argumentele ce mă determină să cred asta:

1. Echipa editorială este compusă, la vârf, exclusiv, din foştii angajaţi de bază ai lui Sorin Ovidiu Vîntu care au editat cotidianul Gardianul : Alecu Racoviceanu, Lidia Popeangă-Mitchievici, Val Vâlcu, Andi Topală, Ion Alexandru, Marilena Dan. Mai mult, cei de mai sus ocupă aceleaşi poziţii pe care le-au avut la fostul ziar al lui SOV. Apare în plus Cristian Şuţu, fost angajat şi el al aceluiaşi Vîntu, dar cu un accentuat simţ al perversiunii, motiv pentru care a fost repartizat la secţiunea politic.

Sorin Ovidiu Vintu
Sorin Ovidiu Vintu

2. Angajaţii de la „Puterea” provin, în majoritate, de la „crescătoria” aceluiaşi Sorin Vîntu, adică Gardianul, Ziua, Cotidianul, Business Standard. Mai mult, fosta echipă de la Ziua controlată de Vîntu, numită acum ziuaveche.ro, a anunţat deja că va apărea la pachet cu…Puterea. A dracului coincidenţă, Răzvane!

3. Aducerea lui Val Vâlcu  în echipa de conducere este unul dintre cele mai tari argumente că ziarul este al lui Vîntu. Complet lipsit de simţul gazetăresc, incapabil să priceapă sau să scrie în timp util o ştire de presă, om de casă al celor care plătesc mai bine, Val Vâlcu a fost impus şi la Gardianul de acelaşi Sorin Ovidiu Vîntu din motive care au rămas până azi necunoscute. Deşi este absurd să crezi, pentru că este imposibil să demonstrezi, că VV e ziarist adevărat, el se menţine, aşadar, în echipa de comando a lui SOV. Întrebarea fundamentală ar fi, aici, care este rolul real al lui Vâlcu în afacere?!

4. Adrian Ragnar Thiess este un bun amic al lui Sorin Vîntu şi un paravan acceptabil pentru acest tip de afacere. Mason cunoscut, la fel ca Racoviceanu, dar pezevenghi de mâna a doua, cu multe procese pe rol, Thiess e un înlocuitor acceptabil al cunoscuţilor pioni moldoveni folosiţi de Vîntu în afacerile finalizate, fără excepţie, cu tunuri financiare consistente.

facatura lui alecu racoviceanu & co
facatura lui alecu racoviceanu & co

5. După ce a fost forţat să închidă toate ziarele folosite ca instrumente de atac împotriva instituţiilor statului român (Preşedinţie, Guvern, Justiţie, Parlament etc.), închidere datorată nevoii de a şterge urmele tunului Petromservice, dar şi compromiterii iremediabile a jurnaliştilor-mercenari folosiţi de el în ultima campanie electorală (vezi în foto dreapta opera pixellată a lui Racoviceanu & Co), Sorin Vîntu a rămas fără o pistă de lansare a intoxicărilor necesare maşinăriei de dezinformare reprezentată de Realitatea Tv.

Gardianul fusese o bună rampă de lansare a dezinformărilor comandate de Vîntu şi de mafia PSD-PNL, iar închiderea sa prematură îl lăsase pe SOV descoperit, mai ales în perspectiva unor procese pe direcţiile Popa-FNI şi TVA-Petrom. După ce a fost executat aproape trei ani de presă, în perioada 2000-2002, Sorin Vîntu a înţeles că dacă ai presă ai puterea şi a făcut totul ca să aibă „crescătoria” lui de presă. Şi-a creat-o şi o are. Crede cineva că el ar fi atât de tâmpit încât să renunţe la mercenarii pe care i-a plătit atâta amar de vreme ca să-i execute comenzile? Că dacă a desfiinţat ziarele pe care le-a controlat, a renunţat la cel mai bun şi mai sigur mijloc de manipulare, şantaj şi dezinformare?

gorbi3

6. Lansarea ziarului a fost mediatizată excesiv şi exclusiv de Realitatea Tv, vidanja de intoxicare a lui Sorin Vîntu. Dacă Vîntu n-ar fi fost implicat şi ar fi dorit să nu se cunoască implicarea lui în noua fiţuică, ar fi interzis această mediatizare, cum a făcut-o Dan Voiculescu. El însă a ajuns într-o asemenea stare de autosuficienţă încât nu-i mai pasă că-şi sabotează singur proiectele. Sau poate socoteşte că lumea ştie că el nu e atât de fraier încât să se autoexpună gratuit. Explicaţia mediatizării lui Gorbaciov şi a lansării ziarului ţine, astfel, atât de calculul rece al publicităţii, cât şi de sentimentul greu de cenzurat al grandomaniei care-i caracterizează pe cei de teapa lui.

7. „Jurnaliştii” de la Puterea sunt şi ei mediatizaţi excesiv de către acelaşi post tv. Unii dintre ei, mai blonzi, apar constant pe sticla lui Vîntu, deşi au o minte atât de odihnită încât atunci când se exprimă generează doar ilaritate. Şi reflexul de schimbat canalul. Ei îşi spun, evident, pentru că nu-i amendează nimeni pentru fals intelectual, jurnalişti de…”investigaţii”.

Gusa si..."traseista"
Gusa si…”traseista”

8. Lansarea cotidianului s-a făcut sub semnul lui Mihai Gorbaciov, o mascotă arvunită deja de Sorin Ovidiu Vîntu, la sfârşitul anului trecut, pentru participarea la circul tatuliscian numit „Zece pentru…”. Este posibil ca Gorbaciov să fi încasat deja cele câteva sute de mii de euro plătite pentru deplasarea la circul lui Vîntu, iar refuzul său ulterior, de a mai onora invitaţia, să nu se datoreze stării de sănătate invocate oficial, ci unui motiv cât se poate de practic. Se împlineau, atunci, 20 de ani de la declanşarea revoltei anticomuniste de la Bucureşti, iar vizita lui Gorbaciov ar fi fost un prilej de ample acţiuni de protest dacă ţinem cont de implicarea ruşilor în prezervarea puterii neocomuniste de către echipa lui Ion Iliescu. Faptul că Gorbaciov a venit totuşi să lanseze un produs al mercenarilor lui Vîntu este un argument în plus că el a încasat deja banii pentru vizita din decembrie 2009. Altfel de ce să fi fost el invitatul de onoare şi nu, să zicem, Helmuth Kohl sau Gerhard Shroeder, reprezentanţi mai credibili ai investitorilor de faţadă anunţaţi (capitalul „german” investit, chipurile, în Puterea), sau de ce nu George Bush?!

9. La festivitatea de lansare a participat şi Cozmin Guşă, unul dintre pionii de bază ai lui Vîntu pe relaţia cu mafia rusă din Transnistria, Moldova şi periferia Moscovei. Mercenarul e atât de cunoscut încât nu mai merită să-mi pierd vremea cu el.

10. Un alt pion al lui Vîntu, prezent la lansare, este Mihai Craiu, fost simbriaş, acum emancipat, al lui Dan Voiculescu. Mihai Craiu a trecut oficial în barca lui SOV, iar, conform unor declaraţii apărute pe un site apropiat lui SOV, el intenţionează să se ocupe, prin firma Media Consulta, de marketing, publicitate şi distribuţie pentru noua publicaţie. Este cunoscut că Sorin Vîntu şi Mihai Craiu au înfiinţat împreună firma Realitatea Media Barter Deals, societate deţinută în proporţii egale de cei doi.

11. Printre invitaţii de la prânzul oferit în cinstea rusului s-a aflat şi Horia Mihălcescu, fostul purtător de cuvînt al, cum altfel?, Petromservice! Adică a firmei care aparţinea cuplului Vîntu-Luca şi care a patronat Gardianul, Ziua şi celelalte oficine mass-media ale lui SOV. Mihălcescu a fost, ani buni, şi editorialist la Ziua, precum şi director general al societăţii Red Apple Communication International, firmă controlată la un moment dat de acelaşi SOV prin intermediul celebrei firme offshore Comac Ltd.

Gorbaciov_foto Ilici

12.La prânzul oferit în cinstea lui Gorbaciov au participat mai mulţi  agenţi de influenţă ai spaţiului ex-sovietic, având în vedere relaţiile lor politice sau de afaceri pe această direcţie. Trecem peste „tautologia” Ion Iliescu şi amintim aici numele unora precum Ovidiu Tender, Dan Fischer, Boby Păunescu (fiul rusofilului George Constantin Păunescu), Doru Boştină (vezi relaţia ruşilor cu  Energy Holding), Viorel Cataramă etc. Interesantă este însă prezenţa directorului general al Transelectrica, Adrian Băicuşi, în contextul în care interesele lui Vîntu pe zona energetică, başca afacerea cu CET-urile, în relaţia cu Rusia, au început să crească.

13. Lansarea fiţuicii conduse de Cutezătorii lui Racoviceanu & Co s-a făcut la o săptămână după ce a fost lansată Publika TV, vidanja blilingvă ruso-română de la Chişinău. Interesele lui Vîntu pe zona de răsărit sunt vechi şi ombilicale, relaţia lui cu mafia rusă, de la care a primit ordinul acceptul să pătrundă propagandistic pe piaţa Moldovei fiind mai presus de orice îndoială. În acest context, sunt convins că Puterea va servi şi ca rampă de lansare a unor dezinformări pentru Publika TV.

vintu hitru1

14. Gardianul, care a fost controlat exclusiv de Vîntu, la început prin Roşca Stănescu, iar apoi prin Racoviceanu, n-a fost niciodată recunoscut de SOV, el intrând totuşi, târziu dar oficial, în imperiul controlat de Petromservice. Şi falimentând cu succes. Puterea, cotidian controlat azi prin capital aşa-zis „german”, conform declaraţiilor publice ale editorilor, are acţionariat ascuns şi asta nu face decât să confirme faptul că în spatele ei se află indivizi certaţi cu legea. Patronul unui ziar, în cazul în care doreşte informarea corectă a opiniei publice, nu stă ascuns decât dacă are intenţii infracţionale. Sau dacă este el însuşi infractor, mafiot etc. Nu există ziar serios cu acţionariat ascuns, pentru că scopul fundamental al existenţei unui ziar este informarea corectă a opiniei publice, deci presupune un grad extrem de ridicat de transparenţă. Or, dacă patronatul e ascuns chiar din start, cititorilor potenţiali, gândul nu te poate duce decât la mafie, nicicum la un om de afaceri onest. Personal sunt însă convins că aşa-zisul capital „german” este de fapt româno-rusesc, Germania fiind cunoscută ca placă turnantă pentru capitalul rusesc dar şi pentru mafia rusă a siloviki-lor, adică mafia cu vipuşcă.

În concluzie, acţionariatul „ascuns” de la Puterea nu poate fi, aşa cum am sugerat deja, decât de tip mafiot. Coroborând toate suspiciunile şi certitudinile de mai sus, acesta corespunde 99% cu profilul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Tatăl.

Update (orele 20:30): Pentru cei care mai aveau dubii cu privire la patronatul Puterea, am o veste tristă: Răzvan Dumitrescu, tonomat sui-generis al lui Vîntu, a făcut deja o emisiune specială pentru a promova publicitar un material apărut în cotidianul Puterea. În consecinţă, el l-a invitat în emisiune (Realitatea Zilei) pe bisexualul Val Vâlcu, redactor şef la Gardianul Puterea. Prin urmare, scopul pentru care a fost înfiinţat cotidianul Puterea, adică acela de a alimenta cu intoxicări vidanja de sticlă a lui Vîntu, începe să se dezvăluie. Evident, la început, băieţii vor folosi documente veritabile, pentru credibilitate, iar apoi, când vine ordinul de manipulare, se lansează atacul mediatic împotriva adversarilor patronului. Acesta a fost, de altfel, şi rolul Gardianului: de a fi folosit drept sursă, chipurile, independentă, pentru scenariile anti-româneşti ale mafiei româno-ruse împrăştiate de ventilatorul Realitatea TV. Şi pentru interesele de aceleaşi tip ale masoneriei.

Dan Badea

Cozmin Guşă şi diversiunea “cotorul pierdut”, sau rătăcirile unui impostor de profesie

Cozmin Guşă a lansat, zilele trecute, o nouă diversiune anti-Băsescu, în scopul de a demonstra că nu numai americanii nu-l mai vor la Cotroceni pe actualul Preşedinte, dar nici ruşii ideologii de la Kremlin. Deşi diversiunea are mai degrabă un efect contrar celui pe care şi l-au propus autorii, ea merită privită cu atenţie pentru a observa mai bine tehnica manipulării.

Ca să lanseze diversiunea amintită, Guşă a folosit unul dintre instrumentele puse la dispoziţie de Sorin Vîntu, anume Academia Caţavencu. Mai întâi el a făcut în aşa fel ca unul dintre jurnaliştii de la revista lui Vîntu să intre în posesia “cotorului” unui bilet de avion folosit la întoarcerea sa de la Moscova, datat 11 septembrie. Trecem peste faptul că nu se precizează nicăieri anul în care a fost emis acel bilet, jurnalistul mergând „la sigur” că anul este 2009(!).

Totuşi, e absurd să creadă cineva că Guşă şi-a aruncat la gunoi tichetul de călătorie Moscova-Bucureşti, care a fost recuperat de un binevoitor, şi care, la rându-i, s-a dus cu el rapid la revista mogulului. De ce ar fi fost cineva interesat de faptul că Guşă, un fost traseist politic trecut în “rezervă” şi cu afinităţi cunoscute pentru ruşi, ar fi vizitat Moscova?

gusa moscova

Un român care susţine interesele Rusiei în România, culmea!, împotriva intereselor româneşti (vezi alianţa cu Serghei Baburin), se numeşte “trădător” sau, după caz, “agent dublu” (atunci când are ordin să facă asta), iar vizita acestuia la Moscova este firească, deci nu constituie un subiect de presă. Ei bine, tocmai firescul unei astfel de situaţii l-a determinat pe Guşă să regizeze povestea cu “cotorul pierdut” la coşul de gunoi, un pretext credibil pentru a lansa o nouă declaraţie publică diversionistă.

Făcătura, însă, pute de la o poştă. Mesajul transmis de aventurierul şi papagalul de serviciu al mafiei româno-ruse, este acesta: Băsescu nu mai trebuie să fie ales preşedinte al României. Adică nimic nou, pentru că această dorinţă a mafioţilor reiese din aproape fiecare ştire prezentată pe posturile tv ale mogulilor Vîntu şi Voiculescu.

Pentru a fi credibil, Guşă lansează o nouă dezinformare menită să-i justifice demersul. “Dacă Traian Băsescu nu va mai conduce România în 2010, în mod clar South Stream va trece şi prin România şi România va intra pe circuitele de gaze naturale” afirmă impostorul. “Informaţia” plasată de Guşă naivului de la Caţavencu este o preluare, în regie proprie, a declaraţiei făcute, cu două săptămâni înainte, pentru Hotnews, de purtătorul de cuvânt al Gazprom, Serghei Kuprianov.

Cel mai interesant, în declaraţia regizată a impostorului, este motivul “central” al vizitei sale la Moscova: obţinerea de informaţii! “Mă informez!”- a afirmat el. Ca şi când ar fi un veritabil om de afaceri, sau un politician de vârf, Cozmin Guşă declară, pentru revista lui SOV: “Am făcut la Moscova cam acelaşi lucru pe care l-am făcut la Washington şi acelaşi lucru pe care l-am făcut în 2004 atât la Washington, cât şi la Moscova. 2004 – an electoral, dacă nu aţi remarcat!”.

Aşadar, Marele Guşă sugerează că a mers cu misie la Moscova, cum, la fel, ar fi mers şi la Washington. Dacă în 2004 era, totuşi, reprezentantul unui partid important, deci ar fi avut ce căuta în cele două capitale, acum el este un no name, un amărât de lobby-ist, deci nu putea face „acelaşi lucru” pe care l-a făcut cu cinci ani înainte. El are un renume atât de prost încât nici măcar Geoană nu-l recunoaşte ca şi consilier. Impostorul, care-l imită aici pe Silviu Brucan, îşi dă, evident, o importanţă uriaşă, câtă vreme nivelul lui de “penetrare” la Moscova sau Washington este unul nesemnificativ.

Contactele lui Guşă sunt la nivelul drojdiei societăţii ruse sau americane. “Guşă nu are contacte de nivel nici la Moscova şi nici la Washington. Asta e sigură 100%. E de râsul lumii o astfel de ipoteză…Poate bâjbâie, aşa, pe la subsol, dar el din asta trăieşte!” susţine un cunoscător fin (şi autorizat) al acestui tip de relaţii.

Guşă s-a lăudat într-adevăr în urmă cu câţiva ani, pe când era politician de doi bani, că realizează o alianţă cu şovinistul Serghei Baburin, liderul formaţiunii ruseşti “Puterea Poporului”, un susţinător al mafiei transnistrene şi al refacerii sferei de influenţă a fostei Uniuni Sovietice. Nu se ştie însă ce s-a ales de înţelegerea dintre “partidul” (un fel de-a spune) lui Guşă şi mafioţii ruşi. Cert este că ea a fost, chiar şi ca simplă ipoteză de lucru, o idee pe cât de toxică, pe atât de antinaţională.

Serghei Baburin
Serghei Baburin

E posibil însă ca Guşă să fi urmărit, mai degrabă, apărarea intereselor mafiote din Transnistria ale patronilor lui . E posibil şi ca el să reprezinte, aşa cum s-a afirmat în presă, interesele FSB-ului, continuatorul instituţionalizat al KGB-ului. Relaţia lui (ne)“ortodoxă” cu ruşii pe care i-a cunoscut  îl priveşte, cu condiţia să i-o destăinuie soţiei, lui Virgil Măgureanu, sau generalului Constantin Rotaru. Atunci însă când foloseşte această relaţie pentru a-i manipula pe români, Guşă devine impostor. Adică se dă drept altcineva. Cum s-a tot dat în ultimii ani şi românii l-au mirosit şi l-au trimis pe centura politicii, alături de restul partidului, adică de chestia aia care vorbeşte mult şi prost.

În fine, revenind la culisele diversiunii, se poate spune că ea a fost desăvârşită prin invitarea acestuia la televiziunea lui Voiculescu. Acolo, în direct, Guşă a prezentat din nou teoria anti-Băsescu, aşa cum i-a fost comandată de tovarăşii de campanie. El nu putea apărea la Realitatea TV pentru că impostura ar fi fost prea uşor de observat. La fel ca şi Sorin Roşca Stănescu, Cozmin Guşă are sarcina să combată “independent”. Şi pentru că am amintit de SRS, povestea “cotorului pierdut”, ca şi a mesajului despre Băsescu transmis, chipurile, de siloviki lui Putin, a fost publicată şi pe site-ul acestuia.

Astfel, Băsescu a mai câştigat câteva sute de susţinători, dar nu din “prostime” că, vorba lui Guşă, nu lor li se adresează mesajul “Moscovei”…

©Dan Badea

Țeparul Călin Armen, strategul escrocheriei MTS Leasing, este «prins» in rețeaua mafiei rusești

calin Armen

La sfarsitul lunii iunie 2005, cand afacerea MTS Leasing a intrat in colaps, conducerea MTS anunta ca unul dintre consilierii financiari ai companiei, Calin Armen, a sustras peste 200.000 de euro din fondurile companiei si a disparut in Germania. Surprinzator insa, conform unui comunicat al MTS Leasing GmbH, Armen nu fusese un angajat al acestei companii, fiind de presupus ca el era consilierul personal al presedintelui MTS Leasing, Theobald Sebastian Metzen.

Unul dintre membrii familiei Metzen, Benedict, a declarat presei ca ideea afacerii MTS Leasing i-a apartinut de fapt lui Calin Armen, care a lucrat de la inceput in firma si care ar fi stat si la baza declansarii scandalului din presa cu privire la dezastrul MTS. Tot Benedict Metzen a afirmat ca tatal sau, Theobald, n-ar fi cunoscut trecutul infractional al lui Armen si a avut deplina incredere in acesta. 

Afirmatiile lui Benedict Metzen trebuie tratate insa cu multa atentie, nefiind exclus ca fuga lui Armen sa faca parte dintr-un scenariu cunoscut patronilor MTS care, dupa ce si-au facut plinul din fondurile avansate de catre clienti, s-au gandit poate ca, pentru a o sterge nemteste cu banii deja incasati, au nevoie de un motiv credibil in fata autoritatilor. Ce motiv mai credibil puteau inventa, decat trimiterea la inaintare a unui personaj care avea deja, in Romania, renumele unui escroc? Pe de alta parte, daca Armen ar fi escrocat intr-adevar firma MTS, este de presupus ca, macar de data asta, el nu s-ar fi ascuns tocmai in Germania, locul de unde provin patronii companiei, ci ar fi ales o alta destinatie. Or, asa cum vom vedea, «punctul de comanda» al lui Armen a fost si a ramas Germania si e greu de crezut ca, pentru cateva sute de mii de euro, el putea sa-i puna in pericol pe membrii retelei din care face parte, prin atragerea atentiei autoritatilor germane asupra acestora. E de presupus asadar ca Armen n-a fost decat un pion de sacrificiu in aceasta afacere, el fiind in cardasie cu patronii germani, actiunea de discreditare a lui Armen avand menirea de a pasa vinovatia in alta parte.
Mortul Goutchian Armen a inviat la Bucuresti
Nascut pe 2 mai 1968 in Tbilisi (Gruzia), Goutchian Armen Eduardovici a copilarit in cartierul moscovit Solntsevskaya, un adevarat cuib al mafiei moscovite si locul de unde provine cunoscuta organizatie de crima organizata ce poarta acelasi nume. Conform unor surse, Armen Goutchian s-a refugiat in Romania deoarece a fost implicat intr-o escrocherie de proportii ce a vizat fraudarea unui fond de pensii al rusilor prin intermediul grupului rus de investitii MMM. Afacerea a fost, la vremea respectiva, o mare teapa financiara consemnata in Rusia. Pentru a scapa de cei pe care-i escrocase, Armen a fost declarat mort si a parasit tara cu destinatia Romania. Din motive de protectie, el si-a schimbat apoi numele in Calin Armen, dupa casatoria cu romanca Georgeta Calin.
Intr-o prima faza a lansarii lui pe scena mafiei autohtone, Armen s-a afisat indeosebi la «Intercontinental», unde cheltuia cu destula usurinta sume mari de bani, cu iz de «canepa» rafinata, vanduta prin Grozavesti, pentru a epata si a «testa» piata. Si-a facut curand prieteni cu care, ulterior, a inceput sa imagineze modalitati de tepuire a fraierilor. A patruns in medii dintre cele mai diverse si a castigat increderea unor persoane precum Emil Botea (presedintele de atunci al cooperativei de credit Banca Populara Romana), cu care a demarat afaceri de anvergura, Fatih Kesser, Constantin Iancu si Gheorghe Comanescu etc. Unul dintre acestia, turcul Fatih Kesser, acuzat ca ar fi comandat asasinarea la Bucuresti a unui conational, se plangea ca a fost tepuit fara retineri de Calin Armen cu aproximativ 100.000 de dolari, motiv pentru care Armen a fost obligat sa se ascunda o vreme, sau sa anunte ca s-a ascuns, conform obiceiului, in Germania.
Morisca Armen-Botea
boteaUna dintre afacerile de succes ale lui Armen pe piata tepelor autohtone a fost Compania Populara de Leasing (CPL) infiintata in 1999, cu sediul la aceeasi adresa cu cooperativa de Credit Banca Populara Romana (BPR). Actionarii CPL erau Georgeta Calin (sotia lui Armen), Mihaela Botea (sotia lui Emil Botea, presedintele de atunci al BPR), Dragos Mihai Garjabu (fost director BPR) si firmele Interbrok SA, Compania Internationala de Asigurari (CIA) si BPR. Calin Armen figura, discret, pe lista administratorilor CPL.
Firma Interbrok, infiintata in 1998 la aceeasi adresa cu BPR, ii avea ca actionari pe sotia lui Botea, BPR si CIA, iar, aceasta din urma, pe sotii Botea, Dragos Garjabu si, evident, Interbrok. Dupa infiintarea, un an mai tarziu, a CPL, compania devine actionar intr-o alta firma, Flash Adv Trade SRL, societate administrata de Calin Armen. O morisca facuta special pentru a pierde urma banilor.
Numai modul de constituire al acestor societati era suficient pentru a atrage atentia, chiar si unui caprar din Politia romana, ca intentiile actionarilor unei asemenea increngaturi nu sunt deloc ortodoxe. Ulterior, dupa ce a tras cateva tepe, firma lui Botea&Armen si-a schimbat numele in „Eurofinance Leasing”.
Ca sa-si impresioneze partenerii, Armen dadea de inteles ca este mason, el finantand chiar revista «Forumul Masonic».
Tot el se mai lauda, prin diverse medii, si cu faptul ca este prieten cu Khairully Kabzhanov din Parlamentul de la Astana, capitala Kazahstanului, fost inalt functionar in conducerea serviciilor secrete din acest stat si fost asistent al presedintelui republicii; Kabzhanov avea sa fie asasinat (ucis in bataie) pe 22 ianuarie anul acesta, la Almata, de catre un grup de patru ucigasi platiti.
La fel, Armen se lauda ca are relatii si intalniri cu diplomati «galonati» de la ambasada rusa de la Bucuresti. De asemenea, el isi facuse si utiliza carti de vizita din care rezulta ca este consilier al Comisiei economice a Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei. Printre firmele tepuite de CPL amintim doar «Trans-Bus» din Buzau si Complex «Savoy» Mamaia, prejudiciate cu peste 4,3 miliarde lei.
Tarziu, in 2003, Calin Armen a fost trimis in judecata in stare de arest pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Dupa cateva luni petrecute in arest, Armen a fost eliberat si s-a refugiat din nou, in Germania. Tepele amintite nu erau insa decat operatiuni banale pentru teparul scolit la Moscova care, astfel, se antrena sa nu-si iasa din mana. 
Intermediar pentru fosti ofiteri KGB si GRU
Cu cativa ani in urma, Emil Botea, presedintele cooperativei de credit Banca Populara Romana, dar si presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Unirea, a fortat preluarea bancii de catre BPR ca s-o poata vinde ulterior unui grup de afaceristi proveniti din fosta Uniune Sovietica. Miscarea a fost facuta prin intermediul lui Calin Armen, numit director de relatii externe al BPR. Au fost purtate atunci negocieri cu reprezentantii unor grupuri de interese rusesti, conduse de fosti ofiteri de informatii din KGB si GRU, precum si de fosti demnitari sovietici.
Printre acestia sunt Anatol Bakajef – domiciliat in Germania, fost general KGB si patron al uneia dintre firmele rusesti (Eltana) cu corespondent in Romania, Vitali Kozliakov – fiul unui fost general KGB, fost ministru in Ucraina si director al unui institut de metale rare, Alexei Voskoboy – fost consilier al ministrului de externe al Rusiei (Ivan Ivanov) si presedinte al Asociatiei Industriasilor din Rusia, si Anatoly Patron – presedintele bancii rusesti «Commercial Bank for Investments and Tehnologies», infiintata in Singapore si cu sediul la Moscova, presedinte al Nova Bank (fosta Banca Unirea).
De mentionat faptul ca gruparile rusesti cu care s-a intersectat si romanul Emil Botea la inceputul anilor 2000 au un «punct de comanda» bine consolidat in Germania, locul in care Calin Armen era obligat sa se ascunda dupa fiecare din tepele trase in Romania. Tot Germania este si locul unde avea sa se puna la cale, cativa ani mai incolo, afacerea MTS Leasing, ultima dintre ingineriile financiare ale specialistului in «leasing-tepe» Calin Armen.

schema kgb

Hayssam, folosit in reteaua Metzen-Bakajef?
Patronul MTS Leasing nu este nici pe departe «credulul» zugravit de fiul sau, Benedict. Conform unor informatii obtinute de colegii de la CRJI (Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie), Theobald Metzen impreuna cu Calin Armen, Anatol Bakajef (fost ofiter superior in serviciile secrete sovietice) si alti oameni de afaceri rusi ar fi pus la cale in urma cu doi ani, la Bucuresti, „exportul catre Kinshasa in Congo al unui transport de rachete, export intermediat de la Bucuresti de catre Omar Hayssam”. Rolul lui Hayssam ar fi fost acela de a asigura, in conditiile in care Congo se afla sub embargo, «obtinerea unui end-user curat, din afara tarilor aflate sub embargo». De asemenea, rachetele trimise in Congo ar fi provenit din Olanda. O alta informatie ar fi si aceea ca Theobald Metzen ar fi oferit spre vanzare, pe diferite site-uri de internet, osmiu 187, substanta folosita si in domeniul industriei militare.
Informatia are un mare grad de credibilitate daca o asociem cu o alta, obtinuta cu cativa ani in urma dintr-o sursa specifica, conform careia Calin Armen, Anatol Bakajef si Vitali Kozliakov ar fi incercat, fara succes, sa depoziteze in banci din Romania metale rare, intre care si osmiu, pana la infiintarea in tara noastra a unei firme specializate in comert cu metale rare.
Trebuie spus insa ca traficul cu osmiu 187 a fost atent monitorizat de occidentali si este posibil ca, in cazul in care informatia colegilor de la CRJI este adevarata, sa avem de-a face cu o operatiune speciala, bazata pe o intelegere est-vest, prin care s-a urmarit depistarea celor care vor sa cumpere un astfel de produs. E greu de presupus ca membrii unei retele ce includea si fosti inalti ofiteri rusi s-ar fi expus pe Internet cu o asemenea oferta cunoscand faptul ca atat rusii, cat si americanii convenisera sa se sprijine reciproc in programul de neproliferare a armelor nucleare. Totusi, atragerea lui Theobald Metzen intr-o afacere de acest tip, chiar daca si ca „momeala”, presupune ca acesta face deja parte din reteaua oamenilor de afaceri rusi si nu este nici pe departe „credulul” invocat de fiul sau Benedict.
Asta cu atat mai mult, cu cat, inainte de 1990, Theobald Metzen a calatorit suficient de mult in fostele state sovietice, ocupandu-se (oficial) de «managementul diferitelor proiecte», el intrand ulterior in relatii de afaceri cu cateva dintre aceste state.
Afacerile lui Metzen
Theobald Metzen si-a construit si el, in Germania, o mica retea de afaceri in care, la vedere, si-a implicat membrii familiei. Nascut in 28.06.1933, Theobald Sebastian Metzen are doi copii, Matthias si Benedict. Cel putin pana la inceputul anilor 1990, Metzen a fost implicat, conform unor surse, in diferite proiecte ce aveau girul ONU si a calatorit in tari din Africa si fosta Uniune Sovietica. Firmele sale de familie sunt Metzen und Partners Consultants GmbH (1988), MTS Investition und Handel GmbH (1994), MTS Leasing GmbH (2003) si, partial, Human Resources AG. Ultima dintre acestea a stat la baza infiintarii in Romania a unei alte firme, Diering Engineering, atrasa ca partener in afacerea MTS Leasing. Prima dintre firmele lui Metzen, Metzen und Partners Consultants GmbH, are ca obiect de activitate import-export de produse alimentare pe relatia Kazahstan – Rusia.
MTS Leasing GmbH a fost infiintata in 24.11.2003 prin asocierea dintre MTS Investition und Handel GmbH si Simolly Properties Ltd din Limassol-Cipru, societatea cipriota retragandu-se, in octombrie 2004, din afacere. In Romania, MTS Leasing a deschis o reprezentanta cu filiale in mai multe localitati si, ca urmare a unei publicitati agresive, a reusit atragerea a peste 700 de clienti care au varsat deja, in conturile deschise la Frankfurter Volksbank, cateva zeci de milioane de euro.
Pentru credibilitate, clientii au primit indicatia sa foloseasca drept intermediar pentru livrarea avansului Banca Volksbank Romania SA care, cu exceptia cuvantului „Volksbank” (banca populara) din denumire, nu are nici o legatura cu banca din Germania. Este posibil ca si acest aspect sa faca parte din planul de escrocare bine pus la punct de strategii MTS Leasing.
Dan  Badea, material aparut in cotidianul GARDIANUL din 03.08.2005