Dezinformarea zilei: Dac’a fost beţişor cu un capăt, atunci a venit din Shanghai. Dac’a venit din Shanghai, atunci l-a adus Udrea! (UPDATE)

SENZAŢIONALA POVESTE A BĂŢULUI CARE-A ATENTAT LA SECURITATEA urechii PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
– Material de analiză pentru studenţii la Jurnalistică-
Delirium tremens-ul şefilor de la Realitatea TV şi Antena 3 continuă. Astăzi s-a dezbătut intens, ore întregi, teoria beţişorului cu care s-a scărpinat în ureche Traian Băsescu. Cum se ştie, răspunzând unei întrebări a moderatorului emisiunii de la TVR1, care l-a avut ieri ca invitat, Traian Băsescu a spus: „Sunt sănătos tun. M-am dus la spital ca să-mi pun un tampon cu rivanol în ureche, m-am zgâriat cu un beţişor. M-am zgâriat cu el, l-am pus invers, în timp ce vorbeam cu un ministru la telefon”.
Realitatea TV, după ce sfatul deştepţilor de la acest post de televiziune s-a întrunit şi a hotărât că nu te poţi răni cu un beţigaş care are vată în ambele capete, a decis că beţişorul lui Băsescu era unul special, inaccesibil oricui. Mai ales că politicienii au năvălit pe sticlă, curioşi să afăăle de unde a luat preşedintele beţişorul cu un singur capăt bombat…
Voicu a dat telefon, îngrijorat, la RTV
Voicu, îngrijorat, a dat telefon la RTV

drrzr
Aşa arată un beţişor normal

Au trimis, prin urmare elicopterul prin urbe să caute prăvălia care deţine astfel de beţişoare. Au găsit-o!

betisor2

Au cerut informaţii despre preţ, mod de întrebuinţare, ţara de unde au fost importate. Au aflat astfel, în exclusivitate, că astfel de beţişoare provin exact din Shanghai! Informaţia i-a gâdilat plăcut, în urechi, pe investigatorii lui Vîntu.

betisor3

betisor5

Sfatul deştepţilor RTV s-a întrunit din nou şi a decis în unanimitate:

„dacă beţigaşele de genul celui cu care s-a scărpinat preşedintele se fac în Shanghai, iar, recent, la Shanghai s-a lansat brandul turistic al României, atunci beţigaşul e musai să fi fost adus de acolo de cineva. Nu trebuie să mai spunem noi de cine a fost adus, că bizonul pricepe şi singur. Doar are reflexul format. I-am dat, deja, toate elementele: frunza, brandul, turismul, Udrea, Shanghai, betigas, Băsescu!”…

Pe Antena 3, tonomatul Firea, care n-a mai văzut „beţigaş” cu un singur capăt bombat de ani buni de zile, turuia într-un limbaj greu de priceput. Am reţinut expresia „i-a tras o smetie” (ce spuneam?!), dar n-am reţinut cine-ce-când-cui-unde şi mai ales de ce?!

Individa e recidivistă. Într-o emisiune anterioară, moderatoarea i-a spus lui Boureanu, în direct, că a mâncat ceva de la toaletă înainte de emisiune.

blonda

Domnule Boureanu, dar ce-aţi mâncat? Aţi mâncat ceva stricat înainte de emisiune? La toaletă? – l-a întrebat „moderatoarea” blondă pe deputat. Ulterior, a adăugat: „Cine v-a spus că sunteţi un băiat cu mucii-n freză a avut dreptate!„. Pentru asta a şi încasat o amendă de 18.000 de lei de la CNA.

Până la ora la care, din respect pentru timpul meu, am schimbat canalul, Firea nu aflase că există beţişoare cu un singur capăt bombat. Expresia cu „smetia” a fost tocmai un fragment din replica dată lui Canacheu, după ce deputatul o informa, timid, că există beţişoare speciale, cu un singur capăt acoperit cu vată.

Am înţeles-o pe Firea, că nu mai crede în existenţa beţişorului cu capăt bombat. Când îţi lipseşte prea mult ceva, ajungi să crezi că nu există. Culmea, mai scrii asta şi pe gardul de sticlă al lui Voiculescu.

Priviţi, mai jos, ce scria cotidianul.ro, site-ul lui Nistorescu, după ce, mai sus, există dovezi descoperite de investigatorii lui Vîntu că beţişorul cu un capăt bombat există!

Sursa Nistorescu afirmă că nu există beţişor bombat într-un capăt!
Sursa Nistorescu afirmă că nu există beţişor bombat într-un capăt!

Subiectul a fost preluat apoi de Răzvan Dumitrescu, tonomatul cu salariu de 20.000 de euro lunar la Vîntu, transferat acum la Voiculescu, cu documentarist cu tot. Nici el nu auzise de existenţa vreunui beţişor bombat la un capăt, prin urmare a declarat că la mijloc este vorba despre o „lucrătură”.

betisor6

În calitatea mea de jurnalist de investigaţii cu o vechime de 20 de ani, am încercat să verific rapid gradul de adevăr al informaţiei lansate de tonomatele lui Vîntu.
basescu betisor holmes

Am dat câteva telefoane la surse aflate în diverse puncte, funcţii şi dispoziţii, am consultat vreo doi specialişti, am deranjat chiar şi o vedetă aflată la Nisa şi pot confirma parţial rezultatul investigatorilor lui Vîntu.

Există într-adevăr, în capitală, beţişoare cu un singur capăt bombat. Ele se produc şi în China, şi au ajuns în Bucureşti prin societatea Shanghai Pharmaceutical Group Co Ltd.

Grupa de protecţie patrulând cu beţişorul la vedere
Grupa de protecţie patrulând cu beţişorul la vedere

Deşi n-am primit confirmarea oficială de la Turcan, căruia i-am cerut sa-mi indice seria beţişorului folosit de preşedinte, pentru a elimina câteva dintre pistele de investigaţie, surse din anturajul lui Traian Băsescu (SPP!) mi-au dezvăluit că beţişorul nu a fost cumpărat de la o farmacie din Bucureşti, ci provine dintr-un borcan lăsat cu două zile înainte, pe biroul preşedintelui, de către Ilie Năstase, tocmai întors de la Shanghai, care-l invidiază pe Băsescu pentru că a ajuns Primar General al Capitalei, după ce el fusese înfrânt de Ciorbea!

Grupa de protecţie care trebuia să verifice cadoul şi să-i citească Preşedintelui instrucţiunile de utilizare a fost deja înlocuită, după incident, şi cei doi ofiţeri vor fi drastic sancţionaţi. Ei au fost, dealtfel, trimişi deja la plimbare (foto dreapta). Ce s-ar fi întâmplat, le-ar fi reproşat nervos şeful SPP, dacă în interiorul beţişorului ar fi fost ascunsă cucută în stare lichidă?!

Cât priveşte o posibilă relaţie cu Elena Udrea pe subiectul beţişorului cu un capăt bombat, n-am putut afla prea multe. Prin urmare mi-am permis s-o întreb personal şi mi-a confirmat parţial. Adică nu l-a dat, ci l-a primit. Şi nu era beţişor cu un capăt…Nu era deloc beţişor…

Cam atât am reuşit să aflu…

Update: Exclusivitate: Am primit răspunsul de la Valeriu Turcan şi am desluşit, astfel, misterul beţişorului! „Pentru că e zgârcit, dar şi pentru că bugetul Preşedinţiei a fost redus la jumătate, Băsescu şi-a pus şefa de cabinet să taie, în două, cu foarfeca, toate beţişoarele de urechi. 
betisorul taiat1

Când l-a mâncat în ureche, Băsescu a uitat ce poruncise. A apucat, la repezeală, un baţ din cutie, şi s-a scărpinat. Asta e tot„, mi-a declarat Turcan, în exclusivitate.

Dan Badea

Dezinformarea zilei: Pumnul lui Băsescu, reinventat de tonomatele lui Vîntu (Update)

realitatea ventilator

 

Adina Anghelescu - formata la "scoala" lui Sorin Rosca Stanescu - manipulează în direct
Adina Anghelescu – formata la „scoala” lui Sorin Rosca Stanescu – manipulează în direct

Realitatea TV relansează scandalul „Pumnul lui Băsescu”, folosindu-se de metoda obişnuită deja pentru lansarea diversiunilor. Cum se ştie, echipa coordonată/consiliată de Sorin Roşca Stănescu, plasează un material manipulator într-o publicaţie (ziar, site, blog etc) controlată, urmând ca, ulterior, aceasta să fie preluată pe postul tv şi răspândită în eter. Întotdeuna a procedat aşa.

În cazul casetei contrafăcute, în care Băsescu pare că loveşte un copil, materialul trucat a fost postat pe site-ul Gardianul (aparţinând lui Sorin Vîntu şi Liviu Luca – PSV Company, fosta Petromservice), iar apoi a fost preluat pe Realitatea Tv.

De această dată s-a folosit un site proaspăt lansat pe piaţă de doi foşti angajaţi fideli ai lui Sorin Vîntu şi Liviu Luca, Răzvan Savaliuc (fost jurnalist la Ziua) şi Adina Anghelescu (fost jurnalist Ziua, Gardianul şi Cotidianul). Pe 1 august, ei au pus pe site-ul lor materialul privitor la informaţii apărute într-o carte scrisă, în coautorat, de cel care a expertizat CD-ul cu imaginile contrafăcute din scandalul „Băsescu lovind un copil”. Expertul Cătălin Grigoraş spune, acolo, că pe CD-ul primit spre analiză de la Traian Băsescu s-a scris ceva cu un marker al cărui tuş ar fi putut duce la deteriorarea în timp a suportului digital.

contaminare

Deşi, în lucrarea citată, expertul Grigoraş nu spune absolut nimic despre expertiza făcută, pe baza căreia Traian Băsescu i-a acţionat în instanţă pe autorii făcăturii (Gardianul şi Dinu Patriciu – fost patron la Ziua!), cei doi jurnalişti pun sub semnul întrebării exact acel rezultat. Adică atacând suportul fizic al unei informaţii, după ce ea a fost deja obţinută, ei neagă însăşi informaţia. Ceea ce este o diversiune ordinară la care jurnaliştii s-au pretat.

Iată stilul manipulator, tipic şcolii de presă a lui Sorin Roşca Stănescu, folosit de cei doi autori:

„Concluzia este ca in privinta CD-ului trimis de Administratia Prezidentiala pentru a se da avizul INEC din care sa se constate daca au avut loc interventii pe filmul prezentat cu gestul controvesat al presedintelui Basescu fata de un copil la mitingul dela Ploiesti, directorul INEC, care cunostea situatia din dosarul de la Tribunalul Bucuresti, a contaminat voluntar suportul digital. Care au fost motivele si daca a primit ordin sa faca asa ceva, nu se stie… A facut-o din greseala sau intentionat pentru a se evita concluziile nefavorabile ale unei expertize care ar fi putut rasturna rezultatele prezidentialelor?! Nu stim inca… Cert este ca aceasta contaminare a probei a avut loc”.

Nu se ştie, nu ştim încă, dar scriem. De ce? Pentru că aşteaptă tonomatul Nistorescu, directorul cotidianul.ro, să preia gogoaşa şi s-o dea mai departe.Că doar de asta a băgat Sorin Ovidiu Vîntu bani în fundul lui de haimana.

Nistorescu_noul_cotidianul

cur-papier cu ochelari

Aşadar, a doua zi, pe 2 august, Nistorescu preia „dezvăluirea” de pe site-ul pe care a fost publicată, îi pune un titlu, şi lansează şi el gogoaşa în stilul caracteristic. Pe 3 august, Realitatea Tv, adică ventilatorul care împrăştie rahatul peste bizoni, lansează în eter noua dezinformare, însoţită de anunţul pentru situaţii de urgenţă,  

News Alert:  
Dezvăluiri despre pumnul lui Băsescu!
CD-ul cu pumnul lui Băsescu deteriorat!
Expertul Grigoraş îl acuză pe şeful INEC! 
Grigoraş: C.Dumitrescu a distrus proba!
pumnul3
pumnul14 1
TONOMATUL (PREMIUM) RAZVAN DUMITRESCU
TONOMATUL (PREMIUM) RAZVAN DUMITRESCU

Aceste anunţuri au fost repetate continuu, câteva ore pe ecranul RTV. Pe site-ul realitatea.net nu s-a spus nimic de sursa iniţială a materialului, ci s-a citat cotidianul.ro, că doar ăsta are pedigree.

După cum lesne se poate observa din lozincile RTV, nu se spune nimic despre informaţia care interesează, adică dacă Băsescu a lovit sau nu copilul, aşa cum l-au acuzat hăitaşii lui Vîntu, Patriciu şi Voiculescu. Şi nu se spune pentru că se încercă inducerea în eroare a telespectatorului, la fel ca la alba-neagra, jocul care l-a consacrat pe Sergiu Toader, menagerul RTV.

Încă o întrebare ajutătoare pentru cei care se mai îndoiesc de diversiune: cine au fost cei invitaţi să discute, în direct, pe această temă? Evident, Adina Anghelescu, alături de individul cu nume de păsărică de noapte, ciuvica. Şi uite aşa s-a mai pus de o dezinformare!

Grigoraş: imaginile expertizate, de pe CD, n-au fost deteriorate!
Grigoraş: imaginile expertizate, de pe CD, n-au fost deteriorate!

Chemat la RTV, expertul Cătălin Grigoraş n-a putut să-şi mai conteste avizul dat anul trecut. A declarat că  imaginile expertizate de el, de pe CD-ul primit de la Preşedinţie, n-au fost deteriorate: La vremea respectiva markerul nu apucase să deterioreze cd-ul.

Iată şi concluziile expertizei prezentate, atunci, de Traian Băsescu:

Mai mult, Grigoraş a declarat acum că CD-ul nu a fost deteriorat, aşa cum a titrat RTV, ci CONTAMINAT, fapt care ar putea duce la „deteriorarea în timp a suportului digital şi a datelor informatice„. Deci „ar putea duce” şi nu „a dus„.

Altfel spus, scandalul „Palma lui Băsescu” nu are absolut nicio legătură cu noul scandal!

Între timp a apărut, la manipulare, şi şantajistul Chirieac
Între timp a apărut, la manipulare, şi şantajistul Chirieac

Atunci, vorba şantajistului Chirieac, despre ce vorbim? Păi, în realitate, ar trebui să vorbim despre un conflict de muncă dintre Grigoraş şi conducerea INEC, nu despre „pumnul” lui Băsescu.

Termene in procesul "Pumnul lui Băsescu"
Termene in procesul „Pumnul lui Băsescu”

Cine câştigă de aici? Toată lumea. Colegii Anghelescu şi Savaliuc şi-au lansat, astfel, cu multă publicitate plătită în modul pe care l-am prezentat, site-ul, Grigoraş şi-a făcut şi el publicitate, Vîntu i-a mai tras un dos de labă lui Traian Băsescu, Patriciu a primit astfel un aliat în procesul cu Preşedintele, iar alianţa PSD-PNL este fericită că bizonul este menţinut în starea de imbecilitate constantă.

Ce să ştie bizonul de frame, cadru, flash sau pixelli, când el a rămas la nivelul lui gratar-logan-logănar? A văzut lovitura la teveu? A văzut-o, n-avea cum să n-o vadă că a rulat pe ecrane până a venit iarna. Şi dacă a văzut-o, ce naiba mai comentăm atâta?

De-asta zic: acum nu mă mai tem de influenţarea bizonilor, ci de a oamenilor întregi la cap!

Dan Badea

Update 1: Traian Băsescu a reacţionat, astăzi, la diversiunea lansată de angajaţii lui SOV, prin următorul comunicat

COMUNICAT DE PRESĂ
(03 august 2010)
REF: Precizări ale Administraţiei Prezidenţiale

Administraţia Prezidenţială salută gestul Realitatea TV de a reaminti opiniei publice jocurile incorecte făcute de acest post de televiziune în timpul campaniei electorale din anul 2009, când a difuzat obsesiv un film trucat în încercarea de a influenţa rezultatul alegerilor.

Reluarea de către Realitatea TV în cursul zilei de marţi, 3 august a.c., a manipulărilor pe acest subiect reprezintă un pseudojurnalismcare nu este specific spaţiului democratic european.

Administraţia Prezidenţială remarcă grava confuzie editorială manifestată la Realitatea TV prin titluri precum „Scandalul pumnului revine”, în contextul în care expertul criminalist Cătălin Grigoraş a confirmat că filmul prezentat obsesiv de Realitatea TV în campania pentru alegerile prezidenţiale a fost alterat, fiind practic, un trucaj.

Departamentul de Comunicare Publică
03 August 2010

 Update2: 
realitatea net
modificare realitatea

Pentru a-i răsplăti în plus, cu publicitate, pe autorii reali ai manipulării, adică pe Adina Anghelescu şi Răzvan Savaliuc, site-ul realitatea.net a modificat sursa materialului plasat astăzi pe internet. În loc de cotidianul.ro, aşa cum menţionaseră iniţial (foto stânga), au citat lumeajustiţiei.ro (foto dreapta). I-au dat Cezarului ce era al lui.

Asta i-a trecut, definitiv, în zona mogulilor, pe autorii şi proprietarii (Adina şi Răzvan) acestui site. Păcat!…

Mafia lui Vanghelie: Interlopii vor să pună mâna pe serviciile de informaţii şi protecţie (I)

 

Vanghelie - BOND (foto: semperfidelis.ro)
Vanghelie – BOND (foto: semperfidelis.ro)

Schimbarea anunţată deja a lui Dan Nica, ministrul administraţiei şi internelor, readuce în atenţie marile jocuri de culise declanşate la începutul anului de către Marian Vanghelie, liderul interlopilor care doresc (şi au mari şanse) să controleze direct câteva servicii speciale: DGIPI, DGA, STS şi SPP.

Cum se ştie deja, schimbarea precipitată, de la începutul acestui an, a miniştrilor Oprea şi Dragnea s-a datorat bătăliei pentru controlul DGIPI, serviciul secret al MAI, de către cuplul Vanghelie-Hrebenciuc.

Scandalul numirii unui reprezentant cunoscut al interlopilor, în fruntea MAI, a fost evitat în ultimul moment de către PSD. Este vorba despre încercarea lui Vanghelie de a-l plasa la vârful ministerului pe generalul rezervist din SPP Cătălin Voicu, un parlamentar cu foarte multe „bube” şi cu periculoase conexiuni în lumea interlopă.

Interlopii lui Vanghelie atacă grupat la vârful MAI

Asupra lui Liviu Dragnea s-au făcut presiuni directe din partea lui Marian Vanghelie şi a lui Dumitru Iliescu (foto stânga), cel din urmă fiind unul dintre protectorii lui Cătălin Voicu. Implicarea lui Dumitru Iliescu (fost director al SPP în perioada 1990-1996) este justificată de legătura sa directă atât cu Voicu (fostul său subaltern de la SPP şi, ulterior, partener de afaceri) cât şi cu comisarul şef Ionel Georgescu, propus atunci la conducerea DGIPI.

Dincolo de orice alte legături directe, Iliescu şi Georgescu sunt amândoi din Strehaia, judeţul Mehedinţi. Pe de altă parte, Dumitru Iliescu n-ar fi străin de promovarea fostului poliţist de la Rutieră, Ionel Georgescu, personaj care a deţinut o poziţie importantă în DNA (în cadrul poliţiei judiciare) şi care ocupa atunci funcţia de adjunct al şefului Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA).

Şi celălălt membru al grupului Vanghelie, propus pentru funcţia de secretar de stat în MAI, generalul Mincu Silvestru, are un punct comun extrem de interesant cu Cătălin Voicu sau Dumitru Iliescu, acesta fiind reprezentat de … fraţii Cămătaru.

Relaţia Cămătarilor cu membrii grupului Vanghelie este, de altfel, de notorietate. La fel, tot de notorietate este apartenenţa grupului „Vanghelie” la celebrul “serviciu de informaţii” al PSD de la sfârşitul anilor 1990 (cum a fost numit de presa vremii), “Grupul Internaţional de Pază şi Protecţie” (GIPP) SRL .

Echipa de sforari condusă de primarul Sectorului 5 a făcut însă o gafă de proporţii prin insistenţa cu care a susţinut  impunerea lui Cătălin Voicu (foto dreapta, alături de Vanghelie, în stânga imaginii) la conducerea MAI. Nu s-a luat în calcul verificarea, obligatorie de altfel, a trecutului lui Cătălin Voicu. O scurtă documentare asupra acestuia a scos în evidenţă informaţii ce vizau implicarea lui în acţiuni de trafic de influenţă şi de favorizare a unor oameni de afaceri apropiaţi. Culmea, majoritatea acestor informaţii au transpirat din surse MAI, chiar din interiorul serviciului pe care grupul Vanghelie dorea şi doreşte să-l controleze.

Au apărut, în acest fel, motive serioase care l-au determinat pe Voicu să renunţe rapid la pretenţia de a mai ocupa personal funcţia de şef al MAI. Faptul că a renunţat, în ultimul moment la acest post, e o dovadă că l-a avertizat cineva să mai stea „o tură”. Pe de altă parte, o scurtă ocheadă aruncată mai atent peste „gardul” lui Voicu l-a obligat chiar şi pe Vanghelie să „roşească” şi să renunţe la a-l mai susţine, fapt care nu l-a oprit însă din asediul asupra MAI. Şi s-a văzut cum.

OPREA_e93
Gabriel Oprea

Astfel, ministrul numit atunci la interne, Gabriel Oprea, a fost schimbat pentru că l-a numit pe Virgil Ardelean („Vulpea”) la comanda DGIPI, iar Liviu Dragnea (foto stanga) pentru că nu l-a numit în locul „Vulpii” pe Ionel Georgescu, pionul echipei Vanghelie.

Am pierdut doi miniştri din cauza bomboanei otrăvite DGIPI. Liviu Dragnea a demisionat din cauza serviciului secret de la MAI, iar Dan Nica nu poate fi fericit cu asemenea bombă în buzunar la DGIPI„, a afirmat Miron Mitrea.

Ionel Georgescu
Ionel Georgescu

Mai departe, după venirea lui Nica în fruntea MAI, el l-a numit rapid pe Ionel Georgescu (foto stânga) în fruntea DGA (Direcţia Generală Anticorupţie) pentru că dacă nu controlezi direct informaţiile care intră în sistem, le poţi controla pe acelea care ar putea să ducă la deconspirarea „cârtiţelor” ce se află pe ştatul de plată al interlopilor. Şi aici nu este vorba numai despre poliţişti corupţi, adică despre şmecherii cu grade, ci şi despre cei din prefecturi, primării şi consilii judeţene.

Aşadar, faptul că Vanghelie şi Hrebenciuc au făcut tot posibilul să controleze Ministerul Administraţiei şi Internelor e cert. Dealtfel, în mare parte au şi reuşit. Ei şi-au plantat oameni cheie în funcţii importante. Intenţia celor doi lideri PSD a fost demascată însă, chiar şi din interiorul propriului  partid, de către Miron Mitrea:

Viorel Hrebenciuc şi Marian Vanghelie au ţinut neapărat să ia Ministerul de Interne, Viorel vorbind mereu despre Doi ş’un sfert, despre DGIPI. Argumentul era nevoia PSD de a avea un serviciu de informaţii, să avem informaţii, să ştim ce se întâmplă. Am spus atunci, spun şi acum chiar dacă îi supăr: era vorba de un grup care voia să controleze anumite dosare care se produc acolo. Ceea ce s-a întâmplat întotdeauna în România. Totdeauna partidele şi-au dorit să controleze viaţa politică prin modul în care se manevrează dosare. Vă spune un om trimis în judecată pe astfel de jocuri de dosare. Chiar dacă eu eram într-o asemenea situaţie, şi ei nu erau” a mai dezvăluit Mitrea, pentru Hotnews.

Cornel Şerban, cel numit, totuşi, în fruntea DGIPI şi-a „rupt gâtul” rapid, el fiind chiar la data numirii în atenţia procurorilor DNA. I-a urmat apoi Gelu Drăjneanu (foto dreapta), unul dintre procurorii implicaţi în instrumentarea dosarului Cămătarii, personaj acuzat atunci de a fi „sifonat” informaţii către lumea interlopă, dar care a negat vehement o astfel de posibilitate.

Cu toate acestea, există tot mai multe semnale că Vanghelie a preluat, discret, controlul DGIPI (fosta „Doi şi un Sfert”), adică perla coroanei, iar apoi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) din cadrul MAI.

Bătălia pentru preluarea SPP, STS şi pedepsirea generalului Pahonţu

A devenit deja o certitudine pentru oricine priveşte cu atenţie la ultimele
„ghiduşii” publice ale aceluiaşi cuplu cu preocupări diversioniste că reţeaua dirijată de ei intenţionează să preia controlul altor două structuri extrem de utile în bătălia politică din toamnă, dar şi de mai târziu.

Motivul raptului pus la cale este evident: pe de o parte, blocarea “scurgerii” de informaţii, către preşedintele României, despre demnitarii arondaţi mafiei PSD-PNL şi izolarea totală a acestuia în perspectiva campaniei electorale din noiembrie, iar, pe de altă parte, obţinerea accesului la informaţii confidenţiale şi/sau compromiţătoare despre demnitarii de stat şi despre înalţii funcţionari publici. Prin urmare, structurile vizate sunt Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) şi

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS).

Scenariul pus la cale de către grupul interlopilor reprezentat de cei doi politicieni are următoarele coordonate:

1.Crearea cadrului propice pentru promovarea în parlament a unor proiecte de lege ce vizează „confiscarea” serviciilor secrete vizate (SPP, STS) de către MAI; iniţiativa legislativă ar putea fi a senatorului Cătălin Voicu ( supranumit Naşul, omul de casă al generalului Dumitru Iliescu, fostul şef al SPP, şi al lui Marian Vanghelie) sau a unui alt aderent la grupul de tip mafiot reprezentat de acesta.
Proiectele de lege astfel promovate ar trece destul de uşor, cu voturile PNL şi PSD;

2.Trecerea SPP la Jandarmi – unde controlul este deţinut de finul lui Cătălin Voicu, Gheorghe Rizea (foto stânga)- şi a STS la DGIPI (fosta „Doi şi un sfert”)- controlată de Drăjneanu.

Gheorghe Rizea
Gheorghe Rizea

Una dintre mizele importante ale preluării SPP este „capul” directorului actual al serviciului, Lucian Pahonţu (foto dreapta). Acesta este vizat deoarece, după preluarea conducerii acestei instituţii a blocat scurgerile de informaţii despre demnitari, înspre interlopi şi a stricat marile jocuri ale unor paraziţi cu grade din cadrul SPP, printre cei obligaţi să-şi ia tălpăşiţa fiind chiar Gheorghe Rizea, şeful de azi al ..Brigăzii de Intervenţia a Jandarmeriei, fin al lui Voicu, fost consiler al lui Hrebenciuc, iar apoi al ministrului Nica.

şi

3.Modificarea componenţei CSAT prin introducerea în această structură a foştilor preşedinţi (Iliescu, Constantinescu) şi prim-miniştri (Roman,Văcăroiu, Năstase Ciorbea, Radu Vasile, Tăriceanu) ceea ce ar schimba complet raportul de forţe în favoarea PSD-PNL.

Perdele de fum
manipulare

Pentru a justifica necesitatea trecerii celor două servicii secrete sub controlul cuplului Vanghelie-Hrebenciuc, au  fost declanşate deja perdele de fum prin declaraţii publice, fără suport probator, cu privire la implicarea SPP şi STS în operaţiuni de poliţie politică.

Se invocă astfel, de către Viorel Hrebenciuc, în mod cu totul fals că, pe de o parte, SPP ar fi fost implicat în acţiuni de poliţie politică (“urmărirea lui Geoană”), iar, pe de altă parte, că STS ar fi fost şi el implicat în interceptarea discuţiilor din comisia Udrea.

(va urma)

Dan Badea

O laudă, cu tâlc, de la Sorin Roşca Stănescu: „Un amestec exploziv numit Dan Badea”

Dinu-Patriciu-Rosca-Stanescu-Traian-Basescu1

Sorin Rosca Stănescu mă uimeşte din nou. Diversionist de mare clasă, el fiind, de departe, cel dintâi manipulator din presa română, SRS publică astăzi pe site-ul său un text despre mine şi acest blog. Un text de câteva rânduri în care, aparent, mă laudă şi îsi invită amicii să urmărească blogul meu. Iată-l:

Un ziarist vertical si un blog de mare forta. Iata un amestec exploziv. A fost atat de deranjant pentru politicienii vremii, incat i-au facut tot ce se putea pentru a-l marginaliza. Manipulandu-i, in acest sens, chiar si pe unii jurnalisti. Ceea ce posteaza astazi pe site Dan Badea se cuvine sa intre in atentia celor care nu se feresc de marile adevaruri. Motiv pentru care atrag atentia asupra adresei blog-ului sau: http://badeadan.blogspot.com

Nota lui Roşca, intitulată “Un amestec exploziv numit Dan Badea”, nu este însă, nici pe departe, o laudă.

rosca blog1

Cum să lauzi pe cineva care, cel putin speculativ, a demonstrat că eşti plătit (de ruşi) pentru a susţine politica Moscovei şi, deci, pentru a-l ataca pe Traian Băsescu?

Cum să-i faci reclamă, tu, luptător declarat anti-Băsescu, unuia care consideră că Traian Băsescu este suficient de catâr ca să nu facă înţelegeri cu mafioţii şi mogulii pe care-i reprezinţi?

lovin

Ultimele mele postări referitoare la Sorin Roşca Stănescu au fost destul de dure la adresa lui şi m-aş fi aşteptat la o reacţie pe măsură. Care nu a venit.

Culmea, au mai fost şi alţi jurnalişti cu experienţă, unul dintre ei fiind Tiberiu Lovin, pe blogul său (foto dreapta), care au remarcat argumentele folosite de mine pentru justificarea demersurilor filo-ruse ale lui Roşca Stănescu.

Titlul Notei m-a dus cu gândul, mai întâi, la ultima diversiune(azi demontată deja) a lui Roşca, cea privind vapoarele cu explozibili aduse de Mircea Băsescu din Tailanda şi retrimise apoi, peste mări, în beneficiul “teroriştilor”.

Ce-o fi vrând să spună, prin “amestec exploziv”?- m-am întrebat. Nu cumva o sa lanseze povestea că “amestecul exploziv” aflat pe vasul sosit în portul Constanţa a fost, de fapt…Dan Badea? Care apoi a fost ascuns în depozitul nepoatei Preşedintelui? Şi care, tocmai de aceea, e un susţinător al lui Băsescu?

Lăsând gluma deoparte, mărturisesc faptul că nu am înţeles, iniţial, de ce mă laudă Roşca. Orice s-ar spune, el nu este tâmpit. Tot parcursul său de până acum o dovedeşte. Nu este nici masochist, pentru că niciodata nu i-a plăcut să ia pumni în cap, ba chiar, mai degrabă, preferă să moară cu tine de gât. În fine, el nu este nici ziarist de investigaţii, pentru că a alterat toate subiectele abordate până acum, de la Iliescu-KGB, la Băsescu-terorişti. În schimb, cum spuneam, este un profesionist al diversiunii. Şi atunci, în aceste condiţii, ce vrea Roşca de la mine, m-am întrebat?

blog rosca 2

Aveam să înţeleg câteva minute mai încolo, după ce Nota publicată pe site-ul său s-a transformat în …delaţiune, printr-o singură trăsătură de condei: trimiterea din finalul notei nu mai era la blogul meu, ci la un anume articol de pe acest blog (vezi foto stânga, ultimul rând). 

Este vorba despre o analiză mai veche făcută de mine pentru revista Bilanţ şi intitulată Averea lui Traian Băsescu. Aşadar, nu blogul meu era interesant, ci materialul în care demonstram că, luat la bani mărunţi, Traian Băsescu nu poate justifica nişte venituri.

basescu-cowboylarge1

De ce o fi recurs la o adevărată parabolă, doar pentru a-şi trimite admiratorii la o mai veche analiză de-a mea, mi-e greu să pricep. Textul meu era public, din el s-au alimentat toţi detractorii preşedintelui Băsescu (cel mai recent fiind Marius Oprea, în cartea  – aflată în lucru – despre trecutul Preşedintelui), prin urmare SRS putea să-mi ceară acordul să-l preia, cu citarea sursei, şi i-l dădeam.

M-aş fi aştepat, totuşi, ca pe blogul său, Sorin Roşca Stănescu să publice, în primul rând ultimele materiale postate de mine şi care-l vizează direct: “Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu sute de mii de dolari. Acum boicotează vizita lui Băsescu în SUA” şi “Diversionistul Sorin Roşca Stănescu, între banii de la Vagit Alekperov şi “Banda celor 10 spioni CIA””. N-a făcut-o. Ca şi mine, l-a ales pe Băsescu. Este şi motivul pentru care l-am trecut în blogroll.

Morala

Când te laudă Sorin Roşca Stănescu ai grijă că, de fapt, îl atacă pe Traian Băsescu!

© Dan Badea

Maria Băsescu din G.ral Dona, „şopârla” bătrână a lui Andrei Bădin

Andrei Bădin a lansat pe blogul sau o noua “şopârlă” specifică tipului de manipulare kgb.ista cu care ne-a obişnuit marea familie Voiculescu. “O anumită Maria Băsescu este vecină în sectorul 1 al Capitalei cu Viorel Hrebenciuc” – zice Bădin. “Nu avem însă confirmarea că este soţia preşedintelui”, continuă el. “Până una alta, preşedintele ar trebui să ne facă o scurtă precizare: are legatură sau nu cu vila din str. General Dona nr.9 familia sa? Este sau nu o coincidenţă de nume?” – încheie interogativ angajatul trustului motănesc. În loc să verifice “informaţia” cu „vecina” lui Hrebe, cum îi stă bine unui ziarist care primeşte un pont, el o lansează pe net spre sfânta manipulare a bizonului care s-a dovedit că înghite pe nemestecate orice-i îndeşi în guşă.

Dacă ar fi verificat (la faţa locului sau în baza de date a poliţiei de pe net), ar fi observat că Maria Băsescu din str.General Nicolae Dona nr.9, sector 1 este născută în 24.04.1936, deci NU E.

O aprofundare a investigaţiei ar fi dus la concluzia că locatara din G.ral Dona nu are nici relaţii de rudenie cu familia preşedintelui Băsescu. Prin urmare, “şopârla” n-ar mai fi fost avortată în urechea bizonului. Numai că nu aceasta era intenţia autorului, ci dezinformarea prin manipulare.

În urmă cu un an el a lansat pe “blogul” familiei Voiculescu (Jurnalul Naţional) o “şopârlă” de acelaşi tip. Atunci era vorba însă de o anume “Elena Băsescu, singură”. Iată ce scria Bădin pe 19.03.2008: “Primarul Traian Băsescu a semnat în 2001 o repartiţie pentru o anume “Elena Băsescu, singură”. Jurnalul Naţional solicită Primăriei Capitalei să clarifice dacă persoana în cauză face parte sau nu din familia preşedintelui”. Recunoaşteţi stilul şopârlesc? Atunci, culmea, autorul dezinformării avea, în aceeaşi troacă, chiar şi răspunsul la întrebare, oferit de primarul Videanu, dar a preferat să publice textul din acelaşi motiv pentru care îşi justifica salariul: ciocolata la hectar, servită prin ventilator.

Şi când te gândeşti că numai în Bucureşti sunt peste 200 de ziarişti fără slujbă, unii dintre ei tocmai pentru ca au refuzat să mănânce acest fel de mancare…

basescu politie

Oricum, pentru că tot e deschis (de cinci ani) sezonul la vânătoarea lui Băsescu, îi ofer angajatului fiicei lui Felix, gratis, informaţia următoare: numai în Bucureşti erau înregistrate, în 2000 (anul e ales ca sa aiba patina vremii), 72 de persoane cu numele BĂSESCU, toate cazate în apartamente şi vile, deci nu socotim şi copiii străzii; dintre acestea, patru aveau prenumele MARIA, patru ELENA, două IOANA, una JENICA (orice om are o mamă) şi una prenumele de TRAIAN . Prin urmare, va putea sa lanseze 67 de şopârle grosolane (varani), dar identice, pe canalele greţoase ale familiei Voiculescu. Astea (şopârlele, desigur) numai din Bucureşti, că la nivel naţional e prăpăd. Îi urez succesuri.

Culisele bătăliei pentru preluarea ostilă a SIF-urilor

Prezint astăzi un “plan de preluare ostilă” a celor cinci Societăţi de Investiţii Financiare (SIF 1-Banat Crişana, SIF 2 – Moldova, SIF 3 – Transilvania, SIF 4 – Muntenia şi SIF5 -Oltenia) , cu menţiunea că el a fost elaborat încă din 2001 şi, parţial, a fost îndeplinit.

În document se precizează clar faptul că, urmând o anumită strategie, controlul acestor fonduri de investiţii poate fi obţinut prin preluarea a 20-25% din acţiunile fiecăruia “la preţuri care sunt mai mici decât cash-ul pe care-l are fiecare dintre ele”. Conform planului pus la punct de anumiţi “experţi străini”, costul acţiunii de preluare agresivă a celor cinci SIF-uri s-ar ridica la maximum 10 milioane USD/SIF, incluzând toate comisioanele, taxele şi costurile efective ale acţiunilor, adică la un total de 50 milioane USD pentru toate SIF-urile. În acest caz, câştigurile prognozate ar fi de 8-9 ori mai mari decât valoarea investită, adică de 400-450 milioane USD. Ca la Caritas.

Mai mult, din restructurarea ulterioară a fondurilor astfel preluate se mai poate câştiga “încă pe atât”, adică s-ar ajunge la un profit de aproximativ 800 milioane de dolari. Deşi o astfel de operaţiune a fost încercată, fără succes, şi de Sorin Ovidiu Vântu, grupul american ar fi reuşit, se afirmă în documentul descoperit de noi, să execute o parte din acest plan. Surprinzător, cum vom vedea mai încolo, o altă operaţiune asemănătoare a fost dirijată cu succes şi de gălăţeanul Cătălin Chelu.

Conform unui alt document secret (pana azi), coordonatorul operaţiunilor de preluare ostilă a SIF-urilor ar fi fost Howard Golden, reprezentant al mai multor fonduri americane de investiţii.

Privatizarea în masă

Bătălia pentru controlul Societăţilor de Investiţii Financiare (SIF), ale căror active nete se apropie de 3 miliarde de euro, a reprezentat şi reprezintă o prioritate pentru anumite grupuri de interese, străine sau autohtone. Dacă, teoretic, acest control este limitat de reglementări speciale, practic totul este posibil.

Create în timpul procesului de privatizare în masă, de la începutul anilor -90, ca fonduri închise de investiţii, SIF-urile au primit în proprietate mii de societăţi care cumulau aproximativ 15% din valoarea economiei naţionale. Fiind organisme de plasament colectiv încă de la înfiinţare, adica fiind destinate unor mici investitori care nu aveau prea multe resurse financiare şi nici nu erau suficient de mari ca sa-şi poată permite şi administrarea lor separată, managementul acestora a fost preluat de guvern.

Pentru a se evita “ingineria” cu certificatele de proprietate, s-a impus însă un prag de deţinere a acţiunilor SIF de 0,1%. Ulterior, pragul a crescut la 1%. Evident, pentru administratorii de fonduri mari s-a găsit şi o portiţă pentru a evita acest prag.

Informaţii despre piaţa de capital

Raportul de mai jos a fost înaintat, în 2002, conducerii SIF Muntenia (preşedintelui Horia Teodor Mihăescu– foto), el fiind elaborat de către un grup de persoane specializate în obţinerea de informaţii din sfera pieţei de capital. Documentul avea să atragă, câţiva ani mai încolo, pedepsirea exemplară atat a celui care l-a descoperit, cât şi a celui care l-a citit şi a încercat să-l contracareze.


RAPORT
Privind un program de preluare ostilă a SIF-urilor

Aşa cum v-am informat în rapoarte anterioare privind structura de acţionariat a SIF-urilor, există un program de preluare a SIF-urilor, pus la punct de experţi străini, dar buni cunoscători a realităţilor din România. Cu greu am reuşit să consultăm acest program şi să extragem din el elementele care credem că vă interesează.

Programul cuprinde analize aprofundate privind fiecare SIF, privind valoarea şi capitalizarea lui, privind cadrul legal în care îşi desfăşoară activitatea, privind modul în care sunt organizate şi date despre conducerile lor. De asemenea, sunt analizate căile şi etapele necesare preluării ostile a fiecărui SIF, ca şi costurile pe care le implică această operaţie.
În continuare vom prezenta în sinteză fiecare capitol al acestui studiu punând accent pe elementele care credem că v-ar interesa pentru a pregăti un program de măsuri care să combată acest plan.

Date generale despre fondurile ţintă

SIF-urile au fost create în procesul de privatizare ca nişte fonduri mari de ţară, care au primit în proprietate mii de companii. În acest moment aceste fonduri care se tranzacţionează pe bursă au un discount de peste 85%. Aceste fonduri sunt nişte fonduri închise, care pot fi preluate dacă cumperi maxim 25% din ele.

SIF-urile au fost create ca nişte fonduri închise, iar managementul acestora a fost numit de Guvern în timpul privatizării în masă. Acest management a luptat încă de la început pentru păstrarea poziţiilor împotriva unor posibile preluări. Pentru aceasta au întârziat înscrierea la bursă a SIF-urilor, dar mai ales au introdus în statute o prevedere care limitează deţinerile unei persoane sau a unui grup de persoane cu relaţii între ele la 0,1% din acţiunile societăţii.

Această limitare prezintă şi un avantaj, şi anume că valoarea acţiunilor SIF-urilor este doar 15% din valoarea lor contabilă şi probabil 2-5% din valoarea reală. De asemenea neconcentrarea acţionariatului le fac mai sensibile la o preluare ostilă realizată după un plan profesionist.

Rezumat al celor mai importante active ale SIF-urilor

În acest capitol se face o analiză în detaliu asupra celor mai importante pachete de acţiuni deţinut de fiecare SIF. Fiecare dintre societăţile comeciale din portofoliul SIF-urilor este descrisă, analizată şi evaluată atât ca valoare de tranzacţionare cât şi ca valoare de lichidare.
Societăţile comerciale ale fiecărui SIF sunt grupate pe categorii:
– societăţi în care SIF deţine majoritatea;
– societăţi în care SIF deţine pachet minoritar.

Am considerat că nu este cazul să vă dăm foarte multe din informaţiile care apar în studiu despre societăţile importante ale SIF-urilor, deoarece suntem siguri că le cunoaşteţi mai bine.
Vă vom rezuma numai concluziile acestor analize.

Sumar:

– deţineri majoritare cuprinse între 30 şi 75 milioane USD
– deţineri minoritare cuprinse între 15 şi 40 milioane USD
– alte societăţi cuprinse între 20 şi 60 milioane USD
– cash între 5 şi 30 milioane USD.

Aceste valori arată că la fiecare SIF o valoare minimă a portofoliului este cuprinsă între 80 şi 100 milioane USD. Dacă se compară această valoare cu capitalizarea curentă a unui SIF care este sub 10 milioane USD rezultă un discount de 85-90%. Deoarece calculul precedent este foarte conservator este sigur că în următorii 2-3 ani fiecare fond poate fi lichidat cu o valoare de peste 150 milioane USD.

Programul de preluare a SIF-urilor

Din analiza fiecărui SIF rezultă că merită să se încerce să fie preluate, deoarece investitorii îşi pot recupera rapid banii investiţi, iar după preluare prin restructurarea bilanţieră a fiecărui fond, acestea pot deveni o bază pentru un venit substanţial şi un motor pentru dezvoltarea economică.

În principal preluarea presupune împrumuturi de fonduri către 200 de persoane juridice şi fizice, care vor cumpăra fiecare până la 0,1%, operaţie riscantă dar care merită făcută pentru a putea ocoli prevederile din statutele SIF-urilor.

În acest moment considerăm că fiecare SIF poate fi preluat, cu 20% din acţiuni, la preţuri care sunt mai mici decât cash-ul pe care-l are fiecare dintre ele.

Elementele principale ale programului de preluare ostilă a SIF-urilor sunt:

1. Împrumuturi din partea „celor 4 Fonduri ale noastre” către persoane juridice şi fizice. Persoanele fizice nu trebuie să fie rude de gradul I şi trebuie să fie de încredere.
Pentru aceasta s-a făcut un program de siguranţă juridică cu o firmă de avocatură americană din Bucureşti, care a luat în considerare toate elementele legislative din România în aşa fel încât să avem toate garanţiile atât pentru persoanele împrumutate cât şi pentru recunoaşterea drepturilor lor de acţionari de către conducerile SIF-urilor.

2. Pentru toate persoanele împrumutate, care permit să li se implice numele în această operaţie, brokerul pe care-l au la Bucureşti va deschide conturi şi le va cumpăra acţiuni până la limita de 0,1% la fiecare SIF. Banii vor merge direct la broker şi nu vor trece prin conturile persoanelor respective.

3. Acţiunile cumpărate vor fi transferate la Banca Românească, care a fost aleasă Custode, pentru a asigura un alt grad de protecţie.

4. Se va cere unei firme mari de audit să verifice procedeul de reprezentare la Adunările Generale ale Acţionarilor prin procuri, în aşa fel încât conducerile actuale ale SIF-urilor. Folosirea unuia dintre auditorii mari îi va împiedica pe administratorii SIF-urilor să ne conteste dreptul de vot în numele oamenilor noştri din străinătate.

5. După ce se va deţine suficient de mult în fiecare SIF (între 12 şi 14%), deci în momentul în care acestea nu se vor opune la o preluare ostilă, va începe munca de contactare a managementului, care se va face prin „partenerul nostru”. Această etapă este absolut necesară pentru a părea o preluare prietenoasă, limitând astfel întârzierile, procesele, publicitatea negativă etc.
Se consideră că costurile obţinerii unei cooperări din partea managementului nu vor depăşi 1% din activele pe care le vor prelua. Se apreciază că sunt justificate chiar costuri de până la 2,5%.

6. După preluare, pe baza datelor concrete la care vor avea acces direct se va elabora un plan cu propuneri clare asupra căror active trebuiesc ţinute , care trebuiesc lichidate şi ce să se facă cu surplusul de fonduri.

7. În cazul în care vor apărea probleme care să nu poată evita o blocare a programului de preluare ostilă se vor lua măsuri de a lichida toate deţinerile la un preţ cât mai mare.

Măsurile care trebuie luate pentru realizarea planului

Pentru realizarea preluării SIF-urilor se vor lua următoarele măsuri:

1. Crearea unei „Companii centrale”.

2. Realizarea a 120-160 contracte de împrumut pentru persoane care sunt de acord să li se folosească numele în această operaţie.

3. Deschiderea de conturi la firme de brokeraj pentru toate persoanele cărora li s-au făcut contracte de împrumut şi cumpărarea discretă de acţiuni pentru fiecare client, până la limita permisă de statutele SIF-urilor.

4. Colaborarea cu firmele de audit şi avocatură pentru realizarea procedurilor descrise anterior.

5. Realizarea schimbărilor în conducerea SIF-urilor în cadrul Adunărilor Generale ale Acţionarilor.

6. Încercare de a crea o relaţie bună între „Compania centrală” şi administratorii şi managerii actuali ai SIF-urilor.

7. Purtarea oricăror lupte legale necesare pentru obţinerea în final a succesului.

Măsuri care pot fi luate de conducerile actuale ale SIF-urilor pentru a păstra controlul

Această analiză este considerată componenta esenţială a strategiei care a fost concepută pentru preluarea SIF-urilor. Acest capitol conţine atât posibilele acţiuni ale conducerilor SIF-urilor pentru a se opune strategiei concepute de acest grup, ca şi propuneri prin care să fie înlăturate efectele acestor acţiuni.

Principalele puncte ale acestei analize sunt:

1. Conducerile SIF-urilor pot cere ca aceste societăţi să fie delistate sau să blocheze cumpărarea de acţiuni de către persoanele fizice sau juridice care sunt suspectate că sunt controlate de grupuri care acumulează acţiuni.

Cu delistarea este foarte greu întrucât ea face obiectul unei Adunări Generale a Acţionarilor, iar în cazul unui astfel de eveniment se poate conta şi pe votul negativ al celor care au cumpărat acţiuni în scopul de a specula şi care vor avea pierderi în cazul unei delistări.
Dacă se reuşeşte totuşi delistarea există un plan de rezervă, bazat pe experienţele anterioare în preluarea unor societăţi nelistate. Totuşi o astfel de variantă este de evitat deoarece creşte costurile.

Pentru a se evita un astfel de scenariu se recomandă păstrarea unui secret total, până cel puţin se va acumula o masă critică de acţiuni la fiecare SIF.

Pentru cel de-al doilea scenariu cu blocarea la cumpărare a persoanelor prin care se fac acumulări de către grupul menţionat, se consideră că atât timp cât se va folosi un mare număr de persoane străine şi cea mai mare parte a cumpărărilor se va face în numele unor persoane fizice, conducerea SIF-urilor nu va putea să identifice prea uşor grupul de interese care este în spatele lor şi nici nu poate să interzică cumpărarea de acţiuni tuturor străinilor.

2. Conducerile SIF-urilor vor încerca să împiedice votul grupului în Adunările Generale ale Acţionarilor.Acest lucru se poate face în două feluri:

1. Nu vor recunoaşte procurile pe care le vom prezenta în Adunările Generale ale Acţionarilor, pe care vor încerca să le declare ilegale; pentru a contracara acest punct va trebui ca firmele de avocatură şi audit pe care le-am angajat să-şi folosească toate cunoştinţele pentru a face aceste procuri inatacabile; dacă aceste procuri legale vor fi invalidate, conducerile SIF-urilor se expun unor acuze penale; în cel mai rău caz se pot aduce la Adunările Generale ale Acţionarilor toate persoanele fizice şi toţi reprezentanţii firmelor pe care le folosesc, în aşa fel încât să nu poată fi negată existenţa lor şi nici interesul pentru acţiunile SIF-uriloe pe care le au.

2. Nu vor da voie tuturor persoanelor grupului să voteze în total cu mai mult de 0,1%; această acţiune va putea fi combătută în justiţie deoarece conducerile SIF-urilor vor trebui să probeze „acţiunea concertată”, care este frază formală neutilizată până în prezent în vreun proces în România; acest termen deşi a fost importat în legislaţia română din reglementările americane SEC -33, nu are sens fără reglementări care să-i dea înţeles; în schimb conducerile SIF-urilor pot fi acuzate uşor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acţionarii cărora le-au refuzat dreptul legal de a vota; acest tip de acuzaţii este foarte utilizat în România şi prin lobby-ul pe care-l putem face, lansând acuzaţii penale împotriva unor oficiali ai SIF-urilor, inclusiv prin presă şi persoane oficiale, se poate obţine condamnarea penală pentru management; această abordare, deşi ar rezolva definitiv problema, se poate face într-un timp îndelungat şi implică costuri mai mari, aşa încât este de evitat.

3. Conducerile SIF-urilor pot refuza să recunoască rezultatele votului prin care sunt schimbate cu oameni ai „Companiei centrale”. În acest caz responsabili din România ai acesteia, care au o experienţă bogată în astfel de preluări, pot obţine o ordonanţă prezidenţială, în maxim 15 zile, prin care să poată intra în SIF şi să preia conducerea; opoziţia făcută la executarea unei astfel de ordonanţe este un caz penal şi nu este de aşteptat ca administratorii SIF-urilor să se expună la aşa ceva.

4. Conducerile SIF-urilor să încerce să folosească presa pentru a ataca acest program de preluare ostilă. Pentru a se evita ca aceste atacuri să producă efecte grave, se vor lua 2 măsuri:

– o discreţie totală privind pe cei implicaţi în acest program de preluare, pentru a nu se şti pe cine să atace

– atacuri replică în presa pe care o controlează, pentru a evita ca ceilalţi acţionari ai SIF-urilor să înţeleagă ce se petrece şi să se alieze cu conducerile SIF-urilor.

Mai mult prin presa pe care o controlează (trebuie lansate – nn) mesaje care să strice imaginea conducerii SIF-urilor şi să creeze confuzie pentru ceilalţi acţionari. Temele principale ale acestei campanii care, pe lângă presa controlată, vor cuprinde şi alţi factori de putere din România cu care au legături foarte bune, vor fi:

– pragul de 0,1% este un abuz menit să menţină actualele conduceri ale SIF-urilor

– abuzurile actualelor conduceri ale SIF-urilor, care să fie preocupate să nu fie condamnate la închisoare şi să nu se preocupe de lupte cu noi.

5. Conducerile SIF-urilor vor încerca să spolieze aceste fonduri scoţând în afara lor toate activele pe care (le) vor putea (scoate), înainte de preluare.
Pentru a combate această posibilitate se propune:

– forţarea conducerii SIF-urilor să fie foarte transparente cu deciziile pe care le iau; pentru aceasta se vor folosi regulile de transparenţă cerute de o societate listată şi se va impune conducerilor SIF-urilor această obligaţie prin persoane controlate de “Compania centrală” atât prin structurile politice şi administrative, cât şi de la CNVM

– folosirea sistemului legislativ din România care este foarte dur cu posibilele fraude; acest sistem funcţionează foarte bine, cu excepţia unor elite, din care nu fac parte conducerile SIF-urilor; deci se va putea lansa prin presă şi oficialii controlaţi acuze la adresa conducerilor SIF-urilor, acuze privind vânzarea unor societăţi comerciale sub valoarea lor, ceea ce va induce teroare în rândurile funcţionarilor acestor fonduri şi o îngrijire crescândă între conducătorii SIF-urilor pentru o condamnare penală.

Pentru a crea presiune crescândă pe conducerile SIF-urilor, pentru a le face să acţioneze sub teroare, să nu se opună la programul de preluare ostilă şi chiar, eventual, să colaboreze se propune:

1. o hărţuire continuă a conducerii SIF-urilor, prin procese comerciale şi penale, în baza cărora să se încerce obţinerea de ordonanţe prin care să se blocheze activitatea acestora; în această perioadă se vor consolida poziţiile acestui grup în cadrul acţionariatului şi se va evita spolierea SIF-urilor de către actualii conducători.

2. plângeri penale pentru orice fel de fapte, chiar dacă sunt nedovedibile, împotriva administratorilor SIF-urilor; acesta este un lucru foarte la modă în România şi chiar cu probe care în SUA nu ar fi luate în considerare de nici un judecător, se poate găsi uşor un procuror care să ia în considerare orice plângere penală am face; această metodă dă rezultate sigure în România pentru a face conducerile mai cooperante.

3. folosirea de funcţionari sau chiar conducători ai SIF-urilor capabili „să fie convinşi să coopereze” şi să furnizeze informaţii despre ce pregătesc actualele conduceri ale SIF-urilor pentru a le proteja de o preluare ostilă.

Programul post-preluare de administrare a SIF-urilor

Acest aspect nu este dezvoltat foarte mult dar sunt punctuale elementele lui principale:
1. După preluare se vor controla nişte fonduri cu active a căror valoare depăşeşte de mai multe ori valoarea investită. Totuşi va trebui elaborat un program în detaliu care să indice cum se valorifică aceste active şi cum se recuperează valoarea investită şi cu un profit substanţial.

2. Se va moşteni o birocraţie ostilă şi coruptă, care va trebui tratată cu mare atenţie, dar eliminată cât mai repede.

3. Trebuie restructurat portofoliul în aşa fel încât:

– să se păstreze maxim 30 de societăţi atractive şi de primă mărime din care să facă în general parte băncile, societăţile publice şi societăţile nelistate care pot fi controlate

– să se vândă celelalte societăţi cât mai repede şi la preţuri cât mai bune posibil; aici trebuie să se ţină seama că în România vânzarea de acţiuni sub valoarea corectă este socotită un act penal.

4. Să se decidă ce se face cu cash-ul obţinut.

5. Să se încerce să se păstreze dintre conducătorii fondurilor numai pe aceia care sunt profesionişti, corecţi şi cooperanţi şi numai până în momentul în care specialiştii aduşi din afară vor putea prelua controlul total.

6. O soluţie ar fi şi punerea societăţilor care nu interesează într-un fond separat, care să aibă un singur ţel, şi anume să le vândă într-un timp cât mai scurt; în conducerea acestor fonduri ar putea fi implicaţi actualii conducători ai SIF-urilor.

Costuri ale programului de preluare ostilă

Costurile în acest moment se estimează a fi:

1. Costuri de cumpărare acţiuni ale SIF-urilor (până la 20-25%) care nu vor depăşi 5 milioane USD pentru fiecare SIF, în care sunt incluse şi taxele de brokeraj de 1,5%.

2. Costuri de performanţă care vor fi de 250.000 USD/SIF şi care se vor plăti sub forma unui avans de 100.000 USD plătibil în momentul schimbării conducerii fiecărui SIF şi 150.000 USD plătibili după preluarea controlului efectiv al fiecărui SIF.

3. Un comision procent din profitul anual obţinut de „Compania centrală”, dacă nu reuşeşte preluarea SIF-urilor.

4. Un comision de 5% din cash-flow din fiecare din primii 5 ani de după preluare şi numai după ce investitorul îşi va recupera suma plătită pentru preluarea fondurilor.

5. Taxa de management a fiecărui SIF care nu va depăşi 2%/an din valoarea fondului.
În concluzie, cu costuri de sub 10 milioane USD/SIF acestea pot fi preluate, şi deci din start să existe un câştig de 8-9 ori valoarea investită.

Din restructurarea acestor fonduri se mai poate câştiga încă pe atât.

Concluzii

Acest studiu pare făcut în urmă cu 1 an sau chiar 2.

De existenţa lui v-am informat încă de la sfârşitul lui 2001, dar de abia acum am reuşit să-l obţinem.

O parte din acest plan a fost deja executat şi se vede acest lucru atât din analiza acţionariatului de la SIF-uri, cât şi în realizarea concretă a unor elemente propuse prin acest plan.

Deşi mai multe instituţii ale statului au primit traduceri sau sinteze ale acestui plan, nu se văd măsuri concrete de protecţie a SIF-urilor; se pare că lobby-ul de care se vorbeşte în program există şi este foarte puternic.

Am reuşit să identificăm parţial pe cei care au elaborat şi pe cei care sunt în spatele acestui plan, şi când vom avea date certe vi le vom pune la dispoziţie.

Propuneri

Vă propunem să analizaţi şi cu conducerile celorlalte SIF-uri elemente ale acestui material şi să luaţi măsurile care se impun pentru stoparea lui.

Atenţie să nu intraţi în rapoartele pe care vi le-am pregătit. Vă propunem să verificaţi cu atenţie comportamentul salariaţilor SIF-urilor pentru a încerca să depistaţi din timp pe cei „dispuşi” să coopereze cu acest grup.

PARTEA A II-A

Continui cu noi informaţii despre autorii strategiei de preluare a SIF-urilor, aşa cum rezultă dintr-un alt document ajuns, în urmă cu câţiva ani, în posesia conducerii SIF Muntenia. Cu toate acestea, punerea în aplicare a planului n-a putut fi împiedicată, ba, mai mult, strategia a fost “copiată” şi folosită apoi de cel puţin un grup autohton de interese.

Grupul de interese HOWARD GOLDEN

Raportul de mai jos a fost elaborat de un compartiment special al SIF Muntenia, condus de Valentin G., personaj care a coordonat vreme de câţiva ani activitatea “informativă” a societăţii de investiţii menţionate. Mare parte din informaţiile furnizate aveau să fie ulterior confirmate pe piaţa de capital, grupul identificat reuşind să achiziţioneze, prin strategia cunoscută, pachete mari de acţiuni la SIF Banat Crişana şi SIF Transilvania.

Reacţia celor implicaţi în preluarea ostilă a unor pachete importante – cu mult peste pragul impus de lege – de acţiuni la unele dintre SIF-uri, a fost extrem de dură. Valentin G., unul dintre autorii rapoartelor prezentate în exclusivitate de cotidianul nostru, a fost dat pe mâna unui procuror, azi persoană importantă în Ministerul Justiţiei, care a găsit modalitatea de-a trimite în faţa instanţei atât pe autorul rapoartelor, cât şi pe beneficiarul acestora (preşedintele SIF Muntenia).

Suma totală cu care s-a plătit achiziţionarea informaţiilor ce au stat la baza întocmirii documentelor, ce includ şi rapoartele prezentate de noi, a fost de câteva miliarde lei vechi.

Deoarece, oficial, s-a invocat faptul că plata s-ar fi făcut sub acoperirea unei alte activităţi, în realitate neprestate, procurorul ” de serviciu” a găsit rapid breşa legală prin care să-i pedepsească pe cei implicaţi în devoalarea unor informaţii tabu din subteranele pieţei de capital. În realitate, însă, toate “rapoartele informative” realizate de grupul condus de Valentin G şi adresate preşedintelui SIF Muntenia au fost predate pe baza unor procese verbale şi achitate conform contractelor de prestări servicii încheiate între părţi.

Operaţiunea judiciară declanşată împotriva preşedintelui SIF Muntenia, în care un rol important l-a avut atunci Ulm Spineanu, pare a fi aplicarea întocmai şi la timp a unora dintre “măsurile” prevăzute în “planul de preluare ostilă”, prezentat în numărul de ieri al cotidianului nostru. Este vorba despre aceea în care se propun “plângeri penale pentru orice fel de fapte, chiar dacă sunt nedovedibile, împotriva administratorilor SIF-urilor.

Acesta este un lucru foarte la modă în România şi chiar cu probe care în SUA nu ar fi luate în considerare de nici un judecător, se poate găsi foarte uşor un procuror care să ia în considerare orice plângere penală am face; această metodă dă rezultate sigure în România pentru a face conducerile mai cooperante”.

Din informaţiile noastre însă, cei care au comandat pedepsirea “curioşilor” de la SIF Muntenia (inclusiv printr-o campanie de presă) sunt, în mod surprizător, autohtoni aflaţi în concurenţă directă cu grupul american de care ne ocupăm astăzi. Informaţiile documentate de compartimentul informativ de la SIF Muntenia n-au fost ataşate dosarului cauzei instrumentate de procurorul “de serviciu”, ele nefiind luate în calcul. Cazul acesta va fi însă tratat pe îndelete, de noi, cu altă ocazie.

“Paravanele” grupului Howard Golden

Revenind aşadar la grupul reprezentat de Howard Golden (foto sus, prim plan/centru), acesta a acţionat prin intermediul unor “paravane” din Cehia şi Slovacia (firme şi persoane fizice) şi a reuşit să achiziţioneze pachete semnificative de acţiuni (peste 10%) la SIF Banat Crişana şi SIF Transilvania. Mai mult, în 2004, grupul Golden a reuşit să-şi impună doi reprezentanţi în Consiliul de Administraţie al SIF Transilvania.

Unul dintre aceştia, Jordan Mariuma, a fost identificat de autorii raportului de faţă ca fiind şi unul dintre autorii strategiei de preluare ostilă a SIF-urilor. A fost identificată, de asemenea, şi “firma de brokeraj” (punctul 2 din Plan) prin care urma să se facă tranzacţionarea acţiunilor de la SIF-uri, aceasta fiind Delta Valori Mobiliare, societate condusă de un apropiat al lui Golden, Alexandru Elian. Nu s-a confirmat, în schimb, calitatea de “custode” atribuită pentru Banca Românească. La fel, n-au fost identificaţi procurorii care, conform Planului, urmau “să ia in considerare orice plângere penală” împotriva conducătorilor SIF-urilor.

Presa a confirmat, ulterior, informaţiile din Raport

Raportul este cu atât mai interesant cu cât presa a semnalat deja, încă de anul trecut, manevrele făcute de grupul Golden pe piaţa de capital din România, inclusiv prin intermediul sutelor de “investitori cehi şi slovaci” dirijaţi spre SIF Banat Crişana şi SIF Transilvania. Tot presa a dezvăluit şi informaţia conform căreia “banii folositi de mai multi investitori cehi la cumpararea de pachete de actiuni SIF proveneau din acelasi cont bancar”, informaţie neconfirmată însă de CNVM.

Conform unei surse din conducerea unuia dintre SIF-uri, în operaţiunea de verificare a posibilelor legături ale investitorilor cehi şi slovaci cu Haword Golden a fost implicat şi unul dintre serviciile româneşti de informaţii, care ar fi confirmat faptul că persoanele verificate figurau pe ştatele de plată ale firmelor aflate în legătură directă cu investitorul american. Dacă în 2004 grupul de interese reprezentat de Howard Golden deţinea, conform surselor de pe piaţa de capital, aproximativ 10-15% din SIF Banat Crişana şi SIF Transilvania, în martie 2006, cu ocazia ultimei raportări oficiale a acţionariatului SIF-urilor, situaţia era cu totul alta.

Astfel, în topul cumulat al primilor 1000 de acţionari de la SIF-uri, am identificat 60 de investitori sloveni, majoritatea persoane juridice, care deţineau cumulat 8,287% din SIF Banat Crişana. În acelaşi timp, un număr de 11 investitori americani (Fonduri de investiţii şi persoane fizice) deţineau la cele două SIF-uri vizate 0,288% (SIF Banat Crişana), respectiv 0,5429% (SIF Transilvania). De asemenea, la acea dată mai figurau doar cinci investitori cehi care deţineau cumulat 0,35847% din SIF Transilvania. Tot aici figura cu 0,17818% din acţiuni, deţinute în nume personal, şi Howard Golden.

RAPORT Privind grupul S.U.A.

Aşa cum v-am informat încă din 2001 a apărut un interes al unui grup de afaceri american pentru a prelua SIF-urile.

Deşi la vremea respectivă nu dispuneam de informaţiile necesare definirii acestui grup şi nici a modului cum intenţiona să realizeze o preluare ostilă a SIF-urilor, am încercat în rapoartele şi informaţiile pe care vi le-am remis să conturăm acest grup.

Pe măsură ce informaţiile despre acest grup de interese au început să se verifice şi mai ales după ce am intrat în posesia unui plan de preluare ostilă a SIF-urilor, elaborat evident de specialişti străini, dar care prezentau lucrurile demonstrând o cunoaştere foarte bună a realităţilor româneşti şi care vorbeau de colaboratori din România (o firmă de brokeri, o firmă de consultanţă şi custodele Banca Românească), am început să conturăm mult mai precis acest grup, componenţa lui şi modul de acţiune. Astfel, în acest moment vă putem furniza o prezentare a acestui grup de interese, a persoanelor prin care acţionează şi a componenţei lui în detaliu.

Grupul de investitori este coordonat de unul dintre cei mai buni, dar şi cei mai duri administratori de fonduri internaţionale de risc din New York, SUA, Howard Golden. Howard Golden, prin patru fonduri pe care le administrează direct (FIREBIRD REPUBLICS FUND LTD din Georgetown, Washington, SUA; BROOKDALE INTERNATIONAL PARTNERS LP din Scarsdale, New York, SUA; CENTRAL EUROPEAN PRIVATIZATION FUND LP din Scarsdale, New York, SUA; BROOKDALE EQUITY PARTNERS LP din Scarsdale, New York, SUA), folosind şi fonduri trecute prin paradisuri fiscale (Cipru, Insulele Virgine, Panama) a reuşit să investească în perioadele de privatizare din Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia şi Croaţia şi unde a obţinut nişte rezultate financiare remarcabile.

Întrucât a căpătat şi o experienţă deosebit de bogată în speculaţia financiară în pieţele emergente din Europa de est, grupul Howard Golden a început să testeze piaţa din România cu câteva afaceri mici, unele desfăşurate prin Romanian Investment Fund.

De abia după 2001 Howard Golden a început să fie interesat de SIF-uri, unde experienţa lui bogată cu fondurile de privatizare din Cehia, Slovacia şi Slovenia, l-a făcut să intuiască un posibil profit uriaş. Socoteli simple pe care şi le-a făcut în conformitate cu care fiecare SIF deţine între 0,8 şi 1% din economia românească, ca şi analiza cadrului juridic imperfect din piaţa de capital din România, ca şi legăturile foarte bune pe care şi le formase în zona de influenţă din ţara noastră, i-au dat convingerea că poate pune la punct un program prin care din preluarea SIF-urilor şi din specularea lor să se poată obţine în 3-4 ani un profit de cel puţin 9-10 ori mai mare decât banii investiţi.

Acest program a fost lucrat de doi dintre mai vechii săi colaboratori care, lucrând în România de mai bine de 10 ani, cunoşteau foarte bine realităţile din ţara noastră, dar şi tehnicile de preluare ostilă folosite de Howard Golden.

Aceşti doi colaboratori îşi făcuseră în România multe relaţii în zona vârfurilor politice, dar şi a pieţelor financiare care puteau fi folosite în realizarea efectivă a elementelor programului.
Acest două persoane sunt:

– Jordan Mariuma care, la venirea în România în 1998, a lucrat cu SIF MUNTENIA pentru aproximativ 1 an de zile; de aici a preluat primele informaţii despre SIF-uri şi conducătorii lor; în prezent Jordan Mariuma este managerul societăţii de administrare a investiţiilor Sierra Quadrant Asset Management, care administrează fonduri americane în România.

– Ion Florescu (foto) cetăţean american de origine română, care a venit în ţară după 1990 şi s-a ocupat de consultanţă în domeniul financiar bancar; în prezent este preşedintele firmei de consultanţă şi intermediari financiare CAPITAL SA; are o participaţie alături de Howard Golden în Romanian Investment Fund, pe care-l şi administrează împreună.

În studiul de preluare ostilă a SIF-urilor se vorbeşte şi de o firmă de brokeraj prin care se vor desfăşura toate cumpărăturile de acţiuni ale acestui grup. Am reuşit să o identificăm, ea este DELTA VALORI MOBILIARE. Preşedintele acestei firme este Alexandru Elian, un vechi colaborator atât al lui Howard Golden cât şi al lui Jordan Mariuma.

Alexandru Elian este un foarte bun profesionist pe piaţa de capital din România, care poate pune în aplicare toate prevederile privind cumpărarea de acţiuni ale SIF-urilor din programul de preluare ostilă.

Un alt punct forte al lui Alexandru Elian este şi relaţia foarte bună cu Paul Miclăuş, comisar în cadrul C.N.V.M., şi prin care poate obţine o „slăbire” a vigilenţei acestei comisii faţă de elementele care demonstrează preluarea ostilă, ca şi elemente de presiune pe actualele conduceri ale SIF-urilor. Este posibil ca Alexandru Elian să obţină, prin Paul Miclăuş (foto stanga), reglementări ale C.N.V.M. prin care să fie facilitată preluarea ostilă a SIF-urilor de către grupul lui Howard Golden.

În ceea ce priveşte banca custode, am făcut verificări la Banca Românească (identificată în studiul de preluare cu Romanian Bank). Nu am reuşit să identificăm la această bancă operaţii de custodie ale acţiunilor deţinute de grupul S.U.A. Se pare chiar că această bancă, deşi este autorizată să facă operaţii de custodie, nu are nici un astfel de contract.
Vom încerca să verificăm şi la alte bănci din România care au autorizaţie de custode, dacă nu cumva au început să facă această operaţie, pentru a putea închide primul rând de colaboratori ai grupului Howard Golden.

Din punct de vedere al relaţiilor pe care acest grup le are în zona politico-administrativă de vârf nu vă putem indica în acest moment nici un nume, dar ţinând cont de gradul înalt de corupţie din această zonă este posibil să obţină orice tip de protecţie sau influenţă doresc.
Din punct de vedere al presei pe care o controlează nu am putut stabili nişte legături directe, dar încercând să stabilim în ce ziare sau reviste apar elementele pe care doresc să le arunce în ochii opiniei publice se pare că acestea sunt Adevărul, România Liberă, Capital şi, probabil, Evenimentul Zilei.
O informaţie de ultimă oră arată că acest grup de interese negociază în secret preluarea ziarului Bursa.

Nu am reuşit încă să identificăm care sunt procurorii prin care, aşa cum este prevăzut în programul de preluare ostilă a SIF-urilor, se va încerca inculparea conducătorilor SIF-urilor pentru fapte minore, dar prin care să se încerce îndepărtarea acestora din funcţiile pe care le deţin.

Anchetele prin care au fost învinuiţi preşedinţii unor SIF-uri (Mihai Fercală, Teodor Mihăescu şi în ultimul timp Ioan Cuzman) au fost instrumentate într-adevăr fără nişte dovezi clare, dar de procurori diferiţi, aparent fără o legătură între ei.

Membrii grupului S.U.A., prin care acesta a acumulat acţiuni ale SIF-urilor se pot împărţi în mai multe categorii:

1. cele 4 fonduri americane amintite;

2. fonduri din paradisuri fiscale;

3. Deutsche Bank Securities Inc din New York, unul dintre brokerii utilizaţi de Howard Golden şi grupul lui;

4. societăţi comerciale din Slovenia deţinute de grupul Howard Golden;

5. persoane fizice din Cehia, care se pare că sunt salariaţi ai firmelor deţinute de acest grup şi care au consimţit să li se folosească numele;

6. persoane fizice din Slovacia, cu aceleaşi caracteristici ca şi cei din Cehia;

7. persoane fizice din Slovenia care au aceleaşi caracteristici ca şi cei din Cehia

8. persoane fizice din Anglia şi Israel, care deşi nu au putut fi verificate, le-am considerat ca membrii acestui grup, deoarece au cumpărat acţiuni prin S.V.M. Delta Valori Mobiliare.

Aceşti membri au fost aleşi în conformitate cu prevederile din programul de preluare ostilă a SIF-urilor, în aşa fel încât să nu apară legături directe între ele şi în felul acesta să se evite limita de 0,1% prevăzută în statutul SIF-urilor.

Acest grup de interese prin componenţa celor care îl conduc formează o forţă deosebit de bine pregătită profesional, care a dovedit până în prezent că este capabilă să aplice programul pe care şi l-a propus punct cu punct.

Această forţă combinată cu fondurile pe care le are la dispoziţie, face ca grupul S.U.A. să fie cel mai periculos în preluarea ostilă a SIF-urilor.

Practicile deosebit de dure şi de multe ori realizate cu încălcarea normelor morale şi legale pe care le-au folosit în ţările Europei Centrale şi de Est se vor repeta probabil şi în România, în aşa fel încât este de aşteptat ca cei care se opun programului lor să fie eliminaţi prin metode violente, iar după preluare, SIF-urile să fie golite de conţinut şi speculate în favoarea acestui grup şi prin prejudicierea tuturor celorlalţi acţionari.

De asemenea, este de aşteptat ca aceste preluări să nu aducă pentru economia românească şi pentru piaţa de capital din ţara noastră decât pierderi şi întârzieri mari în dezvoltarea unei economii de piaţă, prin distrugerea din nou a încrederii în piaţa de capital.

Recomandări

Considerăm că aceste informaţii trebuie analizate cu ceilalţi conducători ai SIF-urilor pentru a-i pregăti cu informaţii necesare în bătălia dură care se anunţă cu acest grup.

De asemenea considerăm că aceste informaţii trebuie făcute publice pentru a obţine susţinere din partea opiniei publice şi să fie forţate autorităţile să-şi facă obligaţiile de a-i proteja pe micii investitori de pierderile iminente care se prevăd şi, totodată, pentru a proteja piaţa de capital de nişte efecte care o pot distruge.

“Grecii şi ciprioţii nu sunt ostili”

În documentul alăturat se face o scurtă radiografie a unui alt grup de investitori, din Grecia şi Cipru, despre care se afirmă cu nu intenţionează să participe la vreo operaţiune de preluare ostilă, ci, dimpotrivă, interesele lor sunt pur speculative.

RAPORT Privind grupul Grecia

Aşa cum aţi constatat, o parte însemnată din acţiunile SIF MUNTENIA au fost cumpărate, în ultimul an, de persoane fizice şi juridice din Grecia şi Cipru. În urma investigaţiilor efectuate am aflat că aceste persoane au cumpărat acţiuni de la toate SIF-urile la recomandarea a 4 societăţi de brokeraj (ALPHA FINANCE ROMANIA, ETEBA ROMANIA, IEBA TRUST şi EUROPEAN SECURITIES) care sunt subsidiare ale unor firme de acelaşi gen din Grecia sau care au între acţionarii lor persoane fizice sau juridice cu experienţă pe piaţa de capital din Grecia, cum ar fi: ALPHA FINANCE BROKERAGE INVESTMENT SERVICES, BETA SECURITIES, EFG EUROBANK SECURITIES, PRAXIS INTERNATIONAL BROKERAGE şi NATIONAL BANK OF GREECE.

În baza unor analize şi informaţii trimise de subsidiarele din România, firmele greceşti au dus o politică agresivă de recomandare către clienţii lor a cumpărării de acţiuni listate la Bursa de Valori Bucureşti şi în special ale SIF-urilor. Din informaţiile deţinute până în prezent aceşti acţionari ai SIF-urilor sunt speculatori, care au cumpărat la preţuri mici şi vor vinde când preţul va creşte suficient. Nu avem nici o informaţie privind o anumită colaborare între cele patru subsidiare din România pentru a încerca o preluare a managementului SIF-urilor.

Apreciem că aceşti acţionari nu reprezintă un pericol privind o preluare ostilă a SIF-urilor şi nici să cupleze cu alte grupe de interese pentru realizarea unei astfel de operaţiuni.
Vă recomandăm să luaţi legătura cu reprezentanţii lor din România şi să încercaţi să-i convingeţi să vă susţină împotriva grupurilor de interese ostile.

Credem că este important să vă bazaţi pe aceste grupuri de investitori speculativi deoarece ei au interese contrare celor care doresc o preluare ostilă a SIF-urilor şi ponderea lor în acţionariatul dumneavoastră va creşte pe măsură ce Bursa de Valori Bucureşti se va stabiliza şi România se va apropia de momentul integrării în Uniunea Europeană.

Grupul „concertat” de interese al lui Cătălin Chelu

Preocupările conducerii SIF Muntenia pentru cunoaşterea şi blocarea preluării ostile, de către o persoană sau un grup de persoane care acţionează concertat, a unor pachete semnificative de acţiuni la această societate, au dus la analize detaliate ale intenţiilor unora dintre acţionarii semnificativi ai acestui fond de investiţii.
Astfel, la sfârşitul anului 2001, „compartimentul informativ” al SIF Muntenia, condus de Valentin G., a elaborat un scurt Raport cu privire la acţionarii care au cumulat, prin intermediari, pachete de acţiuni ce depăşeau pragul legal de 0,1%.

S-a evidenţiat astfel grupul de interese constituit în jurul omului de afaceri din Galaţi Constantin Cătălin Chelu. Documentul pe care-l prezentăm astăzi conţine toate datele adunate de conducerea SIF Muntenia, cu privire la operaţiunile speculative de atunci ale lui Cătălin Chelu.

Ulterior, în anii care au urmat, informaţiile din Raport aveau să-şi menţină veridicitatea, Chelu devenind unul dintre cei mai importanţi investitori la SIF-uri. Înainte însă de elaborarea Raportului, dezvăluiam în „Evenimentul Zilei”, prin octombrie 2001, că în spatele lui Cătălin Chelu este posibil să se afle Sorin Ovidiu Vântu, care s-a dovedit a fi tatăl speculanţilor de pe piaţa de capital.

Una dintre verigile de legătură dintre Sorin Vântu şi Cătălin Chelu, bine ascunsă până atunci, era Doina Doiniţa Chirilă, angajat la Gelsor Network SA (firma lui S.O.V.) şi împuternicit de Cony SAT SRL (firma lui Cătălin Chelu) să participe la Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SIF Muntenia din 30/31 martie 2001.

Veriga lipsă dintre Chelu şi Vântu

Iată ce spuneam în octombrie 2001: „Conform unuia din documentele de care dispunem, firma „CONY SAT” SRL din Galaţi, patronată de Cătălin Constantin Chelu (100%) şi deţinătoare a 323.074 acţiuni SIF Muntenia, l-a împuternicit pe unul dintre administratorii societăţii (Valerica Budeanu) „să dea şi să semneze Procura Specială de reprezentare în Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SIF Muntenia” din 30/31 martie 2001 pentru Diana Doiniţa Chirilă, domiciliată în Bucureşti.

Conform unui alt document, aceeaşi Diana Chirilă primeşte Procură Specială din partea firmei lui Chelu şi pentru Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SIF Muntenia din aceeaşi perioadă. Chirilă primea astfel mandat de reprezentare şi drept de vot în sensul dorit de proprietarul acţiunilor. Misterioasa reprezentantă a lui Chelu era însă şi ea acţionară la SIF Muntenia, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a şi fost aleasă.

Documentul care completează argumentaţia şi explică motivele pentru care investitorul Chelu a trimis-o pe misterioasa Chirilă în AGA de la SIF Muntenia este un banal contract individual de muncă. În acest contract scrie clar că Diana Doiniţa Chirilă lucra pentru S.O.V. Ea era angajată, ca inginer şef, la societatea „Gelsor Network” SA, firmă din cadrul imperiului lui Sorin Ovidiu Vântu. Am descoperit, astfel, „veriga lipsă” dintre Chelu şi Vântu. În spatele numitului Chelu se află, iată, Sorin Ovidiu Vântu. Quod erat demonstrandum. Ce nu pot înţelege baronii SIF şi ceea ce încercăm să le explicăm poate fi rezumat astfel: „când îţi bate prea tare vântul prin păr, poţi deveni chel”.

Chelu se dezice oficial de Sorin Vântu

După toate acestea însă, Teodor Horia Mihăiescu, preşedintele de atunci al SIF Muntenia, a negat implicarea lui S.O.V. în încercarea de preluare ostilă a controlului SIF Muntenia, dar a confirmat, într-o conferinţă de presă, faptul că investitorul Chelu deţinea, împreună cu alţi interpuşi, peste 5% din SIF Muntenia. Mai mult, Cătălin Chelu, deşi a recunoscut veridicitatea documentelor publicate de noi, a negat că Sorin Vântu ar fi proprietarul acţiunilor deţinute de el. „E adevărat că am semnat o procură pentru cineva, pentru că eu n-am putut să mă duc la acea sedinţă AGA. Ştiam că e vorba de Vântu, dar de aici şi până să ajungi să spui că Vântu e în spatele meu… Care-i problema? Lor (celor de „Ev.Z.” – n.r.) li se pare că au descoperit America, dar e o gafă monumentală. Nu înseamnă că Vântu e şi proprietarul acţiunilor mele” – a declarat Chelu pentru un cotidian local din Galaţi.

Pentru a confirma, o dată în plus, că nu Vântu se află în spatele său, Chelu a cerut chiar conducerii SIF-urilor să nu achiziţioneze acţiuni la BID. Ulterior, în anii care au urmat, Chelu şi-a întărit poziţia de mare investitor la SIF-uri, anul trecut el fiind primul dintre aceştia care s-a „autodenunţat” cu privire la depăşirea pragului de 1%. Astfel, la începutul lui 2007, Cătălin Chelu a raportat la BVB că deţine, direct şi indirect, 1,877% din acţiunile SIF Oltenia, 1,523% din acţiunile SIF Muntenia, 1,344% din acţiunile SIF Banat-Crişana, 1,321% din SIF Transilvania şi 0,988% din acţiunile SIF Moldova, acţiuni a căror valoare totală se ridica la peste 32 milioane de euro.

La începutul acestei luni, el a raportat din nou că a depăşit pragul de 1% la SIF Transilvania (SIF3). Depăşirea s-a făcut prin intermediul societăţii „Pneu Service” SA şi al Luminiţei Tiru, pachetul controlat astfel la SIF 3 fiind de 1,062%. Aceasta este însă partea oficială a operaţiunilor sale.

Neoficial, aşa cum rezultă din tabelul prezentat astăzi de noi, în exclusivitate, grupul concertat prin care operează Cătălin Chelu are cel puţin 43 de tentacule. În urmă cu câţiva ani, grupul detaliat în acest tabel deţinea, doar la SIF Muntenia, 9,08% din totalul acţiunilor fondului. Asta în condiţiile în care pragul maxim de deţinere era de 0,1%. Indiferent cine se află în spatele său, Vântul sau Crivăţul, profitabilitatea operaţiunilor sale este uriaşă.

RAPORT
privind acţionariatul SIF MUNTENIA – 13.12.2001

Analiza s-a făcut pe baza listei primite care cuprinde topul acţionarilor de la SIF 4 la data de 13.12.2001. Aşa cum s-au structurat şi rapoartele anterioare, analiza s-a concentrat pe identificarea apartenenţei acţionarilor SIF Muntenia pe grupuri de interese şi a încercat să identifice posibilele ameninţări de preluare ostilă din partea acestora.

Menţionăm că aceste grupuri identificate până în prezent au reuşit să ocolească prevederile legii, care prevede un prag de 0,1% pentru acţiunile acumulate de orice persoană fizică sau juridică. În anexă sunt prezentate aceste grupuri de interese, în structura lor pe baza tuturor informaţiilor pe care le-am putut deţine până în prezent şi pe care în cea mai mare parte vi le-am remis. Includerea acţionarilor SIF Muntenia în cadrul fiecărui grup are un grad de siguranţă foarte mare pentru toţi cei care au peste 50.000 de acţiuni şi un grad de probabilitate redusă pentru toţi cei care au sub această cifră.

Principalele grupuri de interese identificate până în prezent sunt:

Grupul CONSTANTIN CĂTĂLIN CHELU
Acest grup de interese este format din societăţi comerciale unde Constantin Cătălin Chelu este acţionar majoritar (în general deţine peste 90% din capitalul social) sau din societăţi comerciale unde sunt acţionari majoritari alte firme ale lui Constantin Cătălin Chelu.

În general, aceste firme sunt cu adresa în Galaţi şi grupate pe câteva sedii:
– str. Garofiţei – 1 societate comercială
– str. 13 Iunie – 2 societăţi comerciale
– str. Navelor – 1 societate comercială
– str. Portului – 4 societăţi comerciale
– str. Traian – 8 societăţi comerciale
– str. Ovidiu – 1 societate comercială
– str. Henri Coandă – 5 societăţi comerciale
– Piaţa Coventry – 2 societăţi comerciale
– str. Fraternităţii – 2 societăţi comerciale
– str. Brăilei – 2 societăţi comerciale

În măsura în care se doreşte, putem verifica existenţa lor reală la adresele menţionate. Există în cadrul acestui grup şi firme care au sediul în alte localităţi:
– Craiova – 1
– Turnu Măgurele – 1
– Sfântu Gheorghe – 2
– Comarnic – 1
– Târgovişte – 1
– Bucureşti – 1
– Tecuci – 1

Dacă societăţile comerciale din Galaţi sunt societăţi nou înfiinţate de Constantin Cătălin Chelu, celelalte provin din foste societăţi deţinute de stat de la care Constantin Cătălin Chelu a preluat pachetele majoritare de acţiuni în privatizare.

Dacă societăţile comerciale din prima categorie au în general un capital foarte mic, cele din a doua categorie au un capital social mare. Cifra de afaceri a majorităţii acestor firme, ca şi profitul/pierderea pe care le-au înregistrat în ultimii ani, nu justifică sursa din care au cumpărat acţiuni SIF Muntenia, mai ales că ele au şi un număr însemnat de acţiuni la alte SIF-uri. Este de presupus că aceste firme îşi pasează bani de la una la alta sau îi primesc de la Cătălin Constantin Chelu.

Nu am reuşit până în prezent să obţinem informaţii din contabilitatea lor care să dovedească acest lucru sau să demonstreze că ele sunt acţionari ai SIF Muntenia doar cu numele, iar operaţiile de cumpărare şi deţinere de acţiuni SIF nu sunt înscrise în contabilitate.
De asemenea, ar trebui verificat dacă dividendele pentru acţiunile SIF Muntenia le-au încasat pe conturile societăţilor respective sau au intrat în conturile lui Constantin Cătălin Chelu. În măsura în care puteţi verifica măcar parţial acest fenomen, vă rugăm să ne transmiteţi aceste informaţii pentru a le corela cu altele pe care încercăm să le obţinem.

În afara acestor firme, din grupul de interese Constantin Cătălin Chelu mai fac parte şi persoane fizice, care pot fi grupate, în funcţie de domiciliu, în două categorii:
– grupul Galaţi – format din 6 persoane
– grupul Craiova – format din 3 persoane.

Persoanele din primul grup sunt legate de Constantin Cătălin Chelu prin interese de afaceri (lucrează în firmele deţinute de acesta), iar persoanele din al doilea grup sunt rude cu acesta.
Toate persoanele din grupul de interese Constantin Cătălin Chelu şi-au cumpărat acţiuni prin SVM ELDA INVEST, al cărui proprietar este Constantin Cătălin Chelu. Considerăm că trebuie verificate conturile din care s-au trimis banii pentru cumpărarea de acţiuni pentru membrii grupului de interese şi dacă nu cumva aceste cumpărări constituie o operaţie de spălare de bani. Deoarece este destul de greu de obţinut documente din SVM ELDA INVEST, vă propunem să încercaţi ca CNVM să facă un control în care să verifice şi ipotezele pe care le-am sugerat.

Din informaţiile deţinute până în acest moment despre Constantin Cătălin Chelu putem menţiona:

– se pare că este în strânsă legătură de afaceri cu Sorin Ovidiu Vântu, unele surse chiar au afirmat că banii sunt ai lui Sorin Ovidiu Vântu;

– Constantin Cătălin Chelu este un individ periculos, cu care trebuie să fiţi foarte atenţi;
– are conexiuni în lumea politică de vârf şi la anumite instituţii ale statului, mai ales pe plan local, la Galaţi;

– la toate societăţile comerciale pe care le controlează a dus o politică de a-şi trage toate profiturile şi valorile acestora în folos propriu, din această cauză având nenumărate procese cu alţi acţionari, inclusiv SIF-urile.

În acest moment, grupul de interese Constantin Cătălin Chelu, care deţine peste 5% din acţiunile SIF Muntenia, nu are şanse reale de a prelua conducerea acesteia decât dacă s-ar alia cu celelalte grupuri de interese. Acest lucru este puţin probabil acum, dar trebuie atenţie la o astfel de posibilitate.

Grupul SUA

Acest grup nu este clar analizat până în acest moment deoarece sunt puţine informaţii despre entităţile, persoanele fizice şi juridice care-l compun. Nu există nici certitudinea că toţi cei pe care i-am considerat că fac parte din acest grup au într-adevăr legături sau interese comune. Anumite legături sunt evidente, aşa cum sunt în cazul celor 3 acţionari din SCARSDALE, New York, County of Westchester, USA (Brookdale Equity Partners, Brookdale Internationals Partners, Central European Privatization Fund).

Alţi membri incluşi în acest grup de interese sunt doar posibili asociaţi. Am compus acest grup numai datorită faptului că există informaţii certe privind un plan de preluare ostilă a SIF-urilor, cu fonduri din străinătate, în special din SUA. În continuare vom verifica cât (sic! – n.n.) se poate de atent toţi acţionarii din străinătate. De asemenea, vom încerca să obţinem mai multe amănunte despre acest plan de preluare a SIF-urilor.

Grupul ANDREI SIMINEL

Andrei SIMINEL
Andrei SIMINEL

Acest grup de interese nu are un număr important de acţiuni (0,2%) pe componentele lui identificate până în prezent.

Propunem totuşi urmărirea lui atentă pentru următoarele motive:

– cumpărarea de pachete mici de acţiuni la societăţi comerciale nu este specifică acestui grup de interese; de obicei, acest grup preia un pachet majoritar de acţiuni şi prin aceasta controlul societăţii respective; chiar în cazul în care preia pachete mici de acţiuni, acest grup îl foloseşte pentru a şicana pe acţionarii importanţi şi a-i determina să răscumpere aceste acţiuni la preţuri foarte avantajoase pentru componenţii grupului Andrei Siminel; deoarece la SIF Muntenia nu există acţionari importanţi (vezi limita de 0,1%), este clar că nu acesta este obiectivul grupului care a cumpărat acţiuni la această societate;

– tehnica de investit a acestui grup nu include speculaţii bursiere şi, ţinând cont şi de cele menţionate anterior, nu este clar de ce a cumpărat acţiuni SIF Muntenia;

– grupul de interese Andrei Siminel are acţiuni în societăţi comerciale unde este şi SIF Muntenia; s-ar putea ca în viitor grupul să facă presiuni, folosindu-se de calitatea de acţionar în SIF, pentru a obţine avantaje în acele societăţi, în defavoarea SIF Muntenia;

– există posibilitatea ca acest grup să se alieze cu alte grupuri de interese (ex: grupul Constantin Cătălin Chelu), pentru a prelua SIF Muntenia.

Vă rugăm să purtaţi anumite discuţii cu Andrei Siminel pentru a încerca să înţelegeţi ce urmăreşte şi dacă va mai cumpăra în continuare acţiuni SIF Muntenia.

Grupul SC COCOR SA

Acest grup, deşi are un număr important de acţiuni (peste 0,7%), nu pare interesat de participarea la o preluare ostilă a SIF Muntenia şi nici nu are forţă financiară, aşa cum au primele 3 grupuri menţionate anterior, ca să încerce singur o preluare ostilă. Acumularea principală o are prin SC Cocor SA, societate la care şi SIF Muntenia este acţionar. În acelaşi timp, cel care decide în cadrul acestui grup, Aurel Beşliu (foto), ni se pare uşor de abordat de către dumneavoastră pentru a încerca să înţelegeţi ce urmăreşte.

Fiind cunoscut ca un jucător pe piaţa de capital din România, s-ar părea că a cumpărat acţiuni la SIF Muntenia în scop speculativ. Trebuie avut în vedere totuşi că are relaţii speciale cu grupul Andrei Siminel.

În afara acestor grupuri de interese nu am putut identifica şi altele importante.

Grupul Sorin Ovidiu Vântu a vândut aproape toate acţiunile pe care le avea la SIF Muntenia. Acest lucru nu trebuie să slăbească vigilenţa faţă de acest grup, întrucât Sorin Ovidiu Vântu, în urma presiunilor la care este supus în ultimul timp, şi-a transferat proprietăţile pe alt nume, de care nu poate fi legat în mod direct. Se pare că unul dintre aceste nume este chiar Constantin Cătălin Chelu.

Grupul Dinel Staicu s-a concentrat în special pe SIF Oltenia şi parţial pe SIF Moldova. La celelalte SIF-uri nu are un număr important de acţiuni. Din această cauză nu îl socotim, în acest moment, o ameninţare directă pentru SIF Muntenia. În schimb, dacă reuşeşte să preia conducerea SIF Oltenia, grupul de interese Dinel Staicu poate deveni o ameninţare, întrucât cu banii acestui SIF poate cumpăra procente importante din acţiunile celorlalte SIF-uri.
Grupul Victor Bâldescu s-a concentrat în special pe SIF Transilvania.

STAICU

Deşi nu este o ameninţare directă la adresa SIF Muntenia, el poate deveni dacă reuşeşte să preia conducerea SIF Transilvania şi să folosească banii pe care îi are aceasta pentru a prelua şi alte SIF-uri.

Există alţi acţionari SIF Muntenia care au deţineri importante, dar care până în prezent nu au putut fi identificaţi ca făcând parte dintr-un grup de interese. Deşi s-ar părea că majoritatea au cumpărat acţiuni SIF Muntenia pentru posibile câştiguri pe piaţa de capital, totuşi vom încerca în perioada următoare să-i verificăm după criterii specifice (adresă, prin ce SVM au cumpărat, pentru societăţile comerciale – de cine sunt deţinute sau controlate).

GRUPUL CONSTANTIN CĂTĂLIN CHELU 12.07.2007 – SIF MUNTENIA

catalin chelu

Tabel cu principalii intermediari folosiţi, concertat, pe piaţa de capital de omul de afaceri din Galaţi, Cătălin Chelu
Tabel cu principalii intermediari folosiţi, concertat, pe piaţa de capital de omul de afaceri din Galaţi, Cătălin Chelu

Dan Badea

Agentul VICTORIA (VIII): Operaţiunea „Washington”


Marius Oprea a desfăşurat o operaţiune anti-Băsescu, în capitala SUA

Liviu Turcu a dezvăluit recent, în cadrul emisiunii lui Marius Tucă, o interesantă operaţiune de dezinformare lansată la Washington de către un consilier al primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu.Scopul operaţiunii a fost acela de a induce ideea că dezvăluirile făcute anul trecut de Liviu Turcu, referitor la relaţia penelistului Varujan Vosganian cu fosta Securitate, ar fi fost coordonate de la Cotroceni.Deşi fostul ofiţer CIE nu a oferit alte detalii concrete cu privire la „intoxicarea“ pusă la cale pentru cercurile politice de peste ocean, „Interesul Public“ l-a identificat rapid pe autorul diversiunii. Este vorba despre Marius Oprea, consilier personal al lui Tăriceanu şi preşedinte al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România.Concret, conform declaraţiilor televizate ale lui Liviu Turcu, un consilier al lui Tăriceanu s-a deplasat la Washington „la şapte luni şi jumătate“ de la scandalul din toamna trecută şi „a împrăştiat zvonul că Liviu Turcu a venit în România ca parte a unei conspiraţii organizate de Traian Băsescu, ca să-i dea o lovitură primului-ministru“.Pentru a argumenta această afirmaţie, consilierul lui Tăriceanu a afirmat că în perioada în care Turcu s-a aflat la Bucureş ti a locuit la unul dintre apropiaţii pre- şedintelui Băsescu. Conform declaraţiei lui Turcu, Marius Oprea a afirmat: „Şi, la urma urmei, ştiţi unde a locuit tot timpul ăsta? La unul dintre intimii preşedintelui Băsescu, un fost coleg de-al lui care a fost ofiţer de securitate la Serviciul de Informaţii Externe“.Liviu Turcu nu a precizat numele persoanei vizate, dar, conform surselor noastre, Marius Oprea l-a indicat astfel pe Silvian Ionescu, fost ofiţer CIE şi apropiat al lui Traian Băsescu din episodul „Anvers“.

În urma investigaţiilor noastre a rezultat că, într-adevăr, în iunie 2007, deci la peste şapte luni de la dezvăluirile lui Liviu Turcu (declanşate în octombrie 2006), Marius Oprea a făcut parte dintr-o delegaţie numeroasă de politicieni care s-au deplasat la Washington din diverse motive.

Din delegaţie au făcut parte, printre alţii, consilierul Marius Oprea, deputatul PNL Nicolae Popa, fostul preşedinte, Emil Constantinescu, şi ministrul de Externe, Adrian Cioroianu. Conform unei ştiri apă- rute pe 13 iunie 2007 pe site-ul PNL, vizita ar fi fost „de lucru“ şi ar fi vizat relaţiile bilaterale româno-americane Astfel, se arată în documentul citat, „În cursul acestei săptămâni, o delegaţie oficială a României, din care face parte şi deputatul PNL de Alba, Nicolae Popa, efectuează o vizită de lucru în Statele Unite.

În cadrul recepţiei organizate de Ambasada României în SUA, ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, consilierul premierului, Marius Oprea, precum şi alţi membri (sic! – n.n.) ai delegaţiei, au purtat mai multe discuţii cu oficiali americani. Temele abordate au fost acelea a (sic! – n.n.) relaţiilor bilaterale dintre cele două state, precum şi relaţiile României cu statele vecine, în vederea menţinerii siguranţei şi stabilităţii în zona Mării Negre“.

Pe de altă parte, pe 12 iunie 2007, în prezenţa unei numeroase asistenţe, consilierul Marius Oprea împreună cu fostul preşedinte Emil Constantinescu au participat la ceremonia dezvelirii unui monument ridicat în memoria celor ucişi de regimurile comuniste. Participarea „agentului Victoria“ la eveniment s-a făcut în calitatea sa de preşedinte al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Dacă toate aceste informaţii sunt exacte, nu ştim însă care dintre calităţile sale au fost invocate cu ocazia lansării zvonului că Liviu Turcu ar fi făcut jocurile lui Traian Băsescu atunci când a dezvăluit informaţii privind trecutul informativ al lui Varujan Vosganian. Noutatea nu era însă aceasta, deoarece presa românească a tocat mărunt acest subiect şi zvonul era lansat de susţinătorii lui Vosganian şi ai grupului de interese care-l promovase pentru ocuparea poziţiei de comisar european. Noutatea zvonului lansat de „oficialul guvernamental“ Marius Oprea era chiar argumentul folosit pentru a-l credibiliza, anume informaţia că Liviu Turcu fusese găzduit la Bucureşti chiar de către Silvian Ionescu, apropiatul lui Traian Băsescu.

Invenţia lui Oprea: Silvian Ionescu a fost gazda lui Liviu Turcu

Lansarea zvonului conform căruia Liviu Turcu a fost găzduit de Silvian Ionescu (foto stanga) pe perioada şederii sale la Bucureşti (începutul lui noiembrie 2006) a avut scopul de a justifica o legătură concretă Turcu-Băsescu, via Silvian. În realitate însă, informaţia era o pură invenţie, valabilă probabil doar la reuniunile GDS unde uneori „intelighenţia“ îşi probează, în grup, defulările. Conform informaţiilor obţinute de noi, nu numai că Liviu Turcu nu a fost găzduit de Silvian Ionescu, dar relaţiile dintre cei doi sunt definitiv compromise încă din 1989. Referitor la locul în care a fost cazat Turcu, putem spune doar că e vorba de o locuinţă ce aparţine familiei acestuia. Există însă o legătură între familia lui Turcu şi Silvian Ionescu, dar aceasta nu e deloc fericită.

Liviu Turcu
Liviu Turcu

Din investigaţiile noastre rezultă că, după ce conducerea Centrului de Informaţii Externe a aflat despre rămânerea în Occident a lui Liviu Turcu (foto dreapta), printre cei care s-au implicat în anchetarea şi intimidarea familiei acestuia rămase în ţară a fost şi fostul coleg, Silvian Ionescu.

El a participat direct la percheziţia, „exploatarea in orb“ şi intimidarea rudelor de gradul I ale lui Turcu. Aşadar e absurd să creadă cineva, cu excepţia lui Marius Oprea, că evenimentele descrise ar fi putut permite o apropiere între cei doi, chiar şi după atĺţia ani, de natură a-i aduce sub acelaşi acoperiş. Aşadar, tocmai am demonstrat că Liviu Turcu nu numai că n-a fost găzduit de Silvian Ionescu, dar nici măcar nu putea s-o facă chiar dacă ar fi dorit. A lansa însă un asemenea zvon la Washington de către consilierul lui Tăriceanu a avut, desigur, scopul de a-l compromite pe Turcu, în sensul asocierii lui cu un presupus grup de interese al foştilor ofiţeri din DSS. Nu ştim, totuşi, dacă cineva „a pus botul“ la dezinformarea „agentului Victoria“, sau dacă ea n-a fost făcută cu scopul de a fi preluată ulterior de presa favorabilă lui Tăriceanu de la Bucureşti. Faptul că aflăm abia acum despre manevra diversionistă a „agentului Victoria“ este o dovadă că „răspândacii“ de la Washington nu şi-au făcut treaba.

Antecedente diversioniste a la Oprea
Cum am mai arătat deja, Marius Oprea nu este la prima acţiune diversionistă lansată cu scopul de a abate atenţia de la problemele delicate cu care se confruntă grupul de interese din care face parte. Personajul este deja cunoscut pentru scoaterea de documente din arhive sau cancelarii şi plasarea lor, fără a ţine cont de interesul public, în diverse medii de interes. Referitor la „perdeaua de fum“ lansată pentru a acoperi „scandalul Vosganian“, ea a început chiar în acele zile, destul de grele pentru liderii PNL. Cel mai cunoscut caz este cel privind dezvăluirea presupusei implicări a Romĺniei în livrarea de armament („rachete solaer în valoare de 9 milioane de dolari“) către Iran, în 1995, operaţiune care ar fi încălcat flagrant embargoul impus Iranului de comunitatea internaţională. Documentul care ar fi probat această afacere şi care avea caracter confidenţial, a ajuns în presă, dar şi la Parchetul Militar, printr-o strategie bine pusă la punct de avocaţii săi din PNL. Aruncarea Romaniei într-un nou scandal internaţional, cu două luni înainte de intrarea în Uniunea Europeană, prin lansarea pe piaţă a unui document obţinut de Oprea în calitatea lui oficială de consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, a fost primul efect al dezvăluirii. Iată cum a descris oficialul Oprea, pentru un cotidian central, justificarea acestei acţiuni: „Eu am primit documentele de la un ofiţer de informaţ ii de la MApN. El mi-a spus că urma să li se piardă urma. Ulterior, am verificat la Romtehnica şi conducerea fabricii mi-a spus că nu are în arhiva sa niciun document referitor la această tranzacţie. Atunci m-am decis să fac o copie, pentru că mi-a fost frică să nu dispară după încetarea mandatului preşedintelui Constantinescu“. Aşadar, i-a fost frică de faptul că Romĺnia s-ar putea să scape de condamnarea comunităţii internaţionale pentru o presupusă faptă comisă în 1995!

(foto: baricada.wordpress.com)
(foto: baricada.wordpress.com)

Ulterior însă s-a dovedit că opera- ţiunea a fost pusă la cale de capii PNL, aflaţi în criză acută de imagine ca urmare a scandalului generat de dezvăluirile lui Liviu Turcu. Însuşi Oprea a recunoscut apoi, într-un cotidian central, cu emoţie infantilă, legătura cu acel scandal: „M-a enervat situaţia în care e Varujan Vosganian. Am ieşit acum pentru că ieri el m-a rugat să vorbesc cu fiica lui şi să-i spun că tatăl său nu a fost informator“. Aceasta a fost explicaţia publică oferită atunci de Marius Oprea pentru diversiunea menită să pună batista pe ţambalul Vosganian. Cum se ştie, Vosganian a ajuns ulterior ministru, iar Marius Oprea, preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România şi coleg de consiliu cu Dennis Deletant, un alt personaj „de legendă“ inclus de noi în seria „Agentul Victoria“. Din aceeaşi galerie cazonă îi reamintim pe Erno Rudas, spionul ungar asociat în afaceri cu premierul Tăriceanu vreme de peste trei ani, şi, ultimul pe listă, dar nu cel din urmă „agent Victoria“, Dorel Şandor, fost căpitan de Securitate la şcoala de ofiţeri din Băneasa.

Dan Badea

Interesul Public, 18 octombrie 2007

Al patrulea bilet

Inculpatul Dinu Patriciu, prim-ministrul din umbra al Romaniei, a şutat puternic de trei ori, saptamana trecuta, in gardul de la Cotroceni. Mai intai a iesit pe un post de televiziune si l-a atacat direct pe Traian Basescu, apoi a lansat, prin doua ziare controlate, documentul ce purta „infama” rezolutie de respectare a legii, semnata de presedintele Basescu, iar in cea de-a treia zi, ca lovitura de gratie data cu bocancul valid al lui Tariceanu, si-a plantat un fost consilier in functia de sef peste toate departamentele din subordinea premierului.

Fost consilier al lui Patriciu, dar si al cuplului Emil Constantinescu – Mugur Ciuvica, noul prim-consilier Dorin Marian (foto, centru) este un adversar vechi al lui Traian Basescu si va incerca sa echilibreze balanta de forte de pe frontul Victoria-Cotroceni. Deocamdata insa, prin chiar simpla sa numire in dreapta lui Tariceanu, Dorin Marian a echilibrat scorul in razboiul biletelor dintre cele doua palate. Si el s-a dovedit a fi, cum vom vedea, un sforar la fel de priceput ca si Tariceanu in protejarea unor interese de gasca, prin interventii flagrante si abuzive pe langa autoritatile statului.

Desi nu este o noutate, „biletul” lui Dorin Marian reprezinta o mostra evidenta de trafic de influenta sau de amestec flagrant al politicului in justitie, documentul fiind descoperit intr-un dosar penal, alaturi de un alt „bilet” semnat de tristul presedinte (pe atunci) Emil Constantinescu.

Dorin Marian: Draga Vulpe, asculta comanda la mine!

8293_poza

Cel de-al patrulea bilet (foto sus), intrat in scena prin numirea recenta a lui Dorin Marian in functia de prim-consilier al premierului, cu rang de secretar de stat, a fost emis chiar de catre acesta pe 20 august 1997. La acea vreme, Dorin Marian era consilier al presedintelui Emil Constantinescu pe probleme de aparare si siguranta nationala.

Sensibilizat de o doamna de la o firma cu probleme, consilierul prezidential de atunci a redactat un „bilet” oficial, cu antet si semnatura, prin care i-a ordonat sefului Politiei Capitalei, colonelul Virgil Ardelean (zis Vulpea), sa rezolve „urgent, corect si eficient” cazul doamnei si sa fie tinut la curent cu derularea cercetarilor.

Inainte de a prezenta continutul exact al biletului, mentionam ca doamna care l-a impresionat pe Dorin Marian se numeste Anca Mihaela Dumitrescu si era, alaturi de celebrul Stefan Riza, unul dintre actionarii societatii „Liberty” SRL, suspectata ca ar fi adus imense prejudicii statului.

Iata biletoiul adresat „domnului colonel Virgil Ardelean – seful Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti”: „Va trimit, spre competenta cercetare urgenta si luarea masurilor (indesc.) legale, memoriul numitei Dumitrescu Anca Mihaela. Avand in vedere imensitatea prejudiciului reclamat, cat si posibilitatea sustragerii valorilor si bunurilor pe timpul cercetarilor, va rog sa implicati in acest caz cadre foarte bine pregatite si in care aveti incredere ca vor solutiona corect si eficient cazul. De asemenea, va rog sa ma informati periodic asupra avansarii cercetarilor. Cu stima, Dorin Marian, consilier prezidential”. Urmeaza stampila si semnatura.

Virgil Ardelean executa intocmai si la timp

Inregistrat, o saptamana mai incolo, la serviciul economic al Politiei Capitalei, biletul sefuletului de la Cotroceni, purtator de putere prezidentiala, a fost ulterior trecut pe ordinea de zi a unui anume colonel Mihai, prin rezolutia pusa de Virgil Ardelean, pe data de 5 septembrie 1997: „Col. Mihai – sub coordonarea dvs. nemijlocita, o echipa de specialisti ai serviciului organizeaza si desfasoara cercetarea acestei urgente; rog multa operativitate si profesionalism (…)”.

Urmarea acestei interventii de la varf a fost cea fireasca. „Specialistii” lui Ardelean au instrumentat cazul si l-au trimis mai departe procurorilor, incepand astfel odiseea celebrului caz de coruptie „Riza-Liberty”, devenit mandria Cotroceniului de atunci. Evident, Stefan Riza, colegul si asociatul doamnei Dumitrescu, avea sa fie arestat (1998), apoi eliberat, apoi din nou arestat (2000), apoi iar eliberat, dupa care a urmat jocul cu dosarul la toate capetele posibile, pana in zilele noastre, in functie probabil de taria biletelelor aruncate in joc.

Intre timp insa, in acelasi caz, au intrat in vizorul conducerii Parchetului General si magistratii, si politistii care au intarziat solutionarea lucrarii, patru dintre ei fiind cercetati de un coleg si, evident, gasiti nevinovati de musamalizarea afacerii. In iunie 2000, cand a fost trimis in judecata pentru inselaciune si evaziune fiscala, Stefan Riza era acuzat de prejudicierea statului cu suma de 8 milioane de dolari, pe baza unei expertize contestate. Ce se stie cu certitudine este ca totul s-a musamalizat, iar presa, care a dezvaluit itele acestui caz, si-a racit tusul de pomana.

Conform „Jurnalului National“, care a prezentat pe larg acest caz, cei care au intocmit si aprobat rechizitoriul din dosarul penal nr. 532/P/1999 (procurorul Lucian Papici, procurorul-sef Flavius Craznic si procurorul general adjunct Mircea Zarie) au scos-o de sub urmarire penala pe doamna Dumitrescu, pila lui Dorin Marian, si l-au aruncat in groapa cu lei doar pe Stefan Riza. Acesta insa, ca sa iasa basma curata, ar fi aruncat in joc, conform altui cotidian, aproximativ 500.000 de dolari si 22 de avocati, unul dintre acestia fiind insusi celebrul Antonie Iorgovan.

Biletul lui Dorin Marian e mai ingalbenit ca al lui Tariceanu

Disputa din cazul Riza paleste insa in fata biletelului de la care a pornit tot circul penal, intins pe trei mandate prezidentiale. Descoperit in martie anul trecut de colegii de la „Jurnalul National“, in dosarul penal nr.532/P/1999 (volumul 1, fila 132), unde era depus, culmea!, ca proba, biletul lui Dorin Marian n-a impresionat la acea data pe nimeni. Asta, deoarece Traian Basescu nu prezentase inca biletelul galben de la Tariceanu, prin care era intrebat daca nu se intereseaza la justitie de soarta inculpatului Dinu Patriciu, iar Dorin Marian isi vedea linistit de „apararea si siguranta” personala a afacerilor, alaturi de Catalin Harnagea.

Acum insa, dupa ce Dan Voiculescu si Dinu Patriciu au iesit la razboi cu gloante oarbe, transformate de presa in adevarate ghiulele, manaria lui Dorin Marian, proaspat consilier al lui Tariceanu, seamana aproape perfect cu interventia premierului pentru majoritarul de la Rompetrol. Chiar daca nu incepe cu „Draga Vulpe”, traficul de influenta transpira prin toti porii hartiei ingalbenite de ani. Grija deosebita manifestata in 1997 de Dorin Marian pentru alegerea „cadrelor” („foarte bine pregatite si in care aveti incredere”) si supravegherea atenta a desfasurarii de forte politienesti („sa ma informati periodic asupra avansarii cercetarilor”) spune totul despre demersul consilierului Dorin Marian pentru cauza unei doamne care nu se numeste „armata”, „justitie” sau „politie”, ci Anca Mihaela Dumitrescu.

Pila consilierului Dorin, felicitata si incurajata de presedintele Emil Constantinescu

Pentru ca demersul sa capete un sens, aceiasi jurnalisti curiosi, de la „Jurnalul National“, au mai descoperit in dosarul penal al lui Stefan Riza un al doilea biletel, semnat insa nu de Dorin Marian, ci de insusi presedintele Emil Constantinescu. Este vorba de o felicitare transmisa aceleiasi Anca Mihaela Dumitrescu pe 8 martie 2000, data la care doamna respectiva avea statutul de invinuit in acelasi dosar penal cu Stefan Riza.

Iata continutul felicitarii semnate de Emil Constantinescu: „Inceputul primaverii este in mod traditional momentul in care gandurile noastre se indreapta cu recunostinta catre cele carora le datoram totul, incepand cu viata. Stiu ca traiul unei femei in Romania zilelor noastre nu este intotdeauna usor si, cu siguranta, a fi manager in aceste vremuri de pionierat economic este la fel de dificil. Daca sensibilitatea si devotamentul sunt atribute dintotdeauna ale femeii, dumneavoastra, Doamna, le intregiti acum cu competenta si capacitate de decizie si faceti din aceasta dubla performanta un act de curaj, pentru care aveti intreaga mea admiratie. Fie ca este vorba de eforturile prea adesea ignorate ale mamei, sotiei si fiicei sau raspunderea de a-i conduce pe altii spre bunastarea unei economii cu adevarat europene, vreau sa stiti ca puteti oricand conta pe respectul si intregul meu sprijin. Doresc mult ca aceasta primavara sa aduca roadele in care ne-am pus cu totii speranta”.

Fie ca a fost o simpla felicitare multiplicata pentru toate doamnele „manager” ale patriei, fie ca a fost o adresa personala, scrisorica presedintelui Emil Constantinescu, dublata de munca procurorilor sarguinciosi, i-a adus destinatarei, trei luni mai incolo, „roadele in care ne-am pus speranta”: scoaterea de sub urmarire penala si trimiterea in judecata a evazionistului Riza, lucrat de „specialistii” “foarte bine pregatiti” si „de incredere” ai supusului Virgil Ardelean, aflat sub comanda vigilenta a „sefului” Dorin de la Cotroceni. Documentul de mai sus a fost descoperit, spun ziaristii de la „Jurnalul National“, tot in dosarul penal al lui Stefan Riza, volumul 3, fila 33.

Care scor?

Contra-biletelele aruncate in lupta de adversarii lui Traian Basescu contin rezolutii prin care presedintele solicita „analiza” si „rezolvare legala”, conform fisei postului. Aceasta constatare o poti face insa doar daca nu ti-ai conectat axonii neuronilor la vreunul dintre grupurile de interese deranjate de Traian Basescu. „Rog analizati aceasta scrisoare si dispuneti masuri in conformitate cu interesele guvernului (deci nu ale lui Dinu Patriciu sau ale doamnei Anca! – n.n. CB) si, daca este posibil, cu interesele economiei nationale” (deci nu ale Rompetrol sau Liberty SRL – n.n. CB) – ii transmitea Traian Basescu ministrului Codrut Seres pe un memoriu al ALRO.

Cea de-a doua rezolutie, mai scurta decat prima, „rog analizati si rezolvare legala”, nici nu mai trebuie comentata. Asta daca, fireste, axonii sunt corect pozitionati, iar dendritele n-au luat-o razna.

In schimb insa, biletelul galben al lui Tariceanu, prin care-si indemna presedintele sa vorbeasca anchetatorilor despre Patriciu cu semn de intrebare („Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”), nu poate fi altfel interpretat decat ca o rugaminte de a face dracului ceva „sa-l salvam pe patron”. Si cu un singur neuron se poate constata acest lucru.

Tot la fel se observa, cum am aratat, si in cazul biletului redactat de Dorin Marian acum un secol, pe vremea in care Vulpea era seful Politiei Capitalei, iar Emil Constantinescu era presedinte de tara. In aceste conditii, acceptand ca doi este egal cu doi, despre care scor o fi vorba?

Consiglierul Dorin Marian

Geologul Marius Dorin Marian din Gherla a devenit cunoscut dupa ce a fost numit, la sfarsitul lui 1996, consilier prezidential pe probleme de aparare si siguranta nationala. In 2000, pentru sase luni, Dorin Marian a fost seful Administratiei Prezidentiale, iar ulterior a condus campania electorala a CDR 2000 cu rezultatele cunoscute. In timpul mandatului lui Emil Constantinescu, personajul n-a iesit in evidenta decat prin aroganta cu care trata problemele importante si, evident, prin imixtiuni de genul celei de mai sus, ca sa nu mai vorbim de tigareta II, o afacere in care numele i-a fost pomenit cam de prea multe ori.

In tot acest timp, el a avut o foarte buna colaborare cu seful SIE, Catalin Harnagea. In 1999, datorita atributiunilor de serviciu, el a inregistrat o convorbire telefonica purtata cu Traian Basescu pe care l-a provocat la o discutie despre arestarea prefectului de Brasov, Ioan Opris. Cativa ani mai incolo, inregistrarea a ajuns la Ciuvica, care a dat-o la gazeta.

In februarie 2000, surse de peste Ocean informau ca acelasi Dorin Marian i-ar fi pregatit lui Teodor Melescanu o surpriza de proportii cu ocazia vizitei acestuia in SUA. Surpriza ar fi constat intr-un dosar, real sau contrafacut, plasat diasporei, din care rezulta ca Teodor Melescanu ar fi fost ofiter de securitate. Din anumite motive insa, dosarul n-a mai fost valorificat, iar Melescanu a aflat totusi de actiunea care i se pregatise.

Imediat dupa alegerile din 2000, Dorin Marian a devenit anonim, dar a fost recuperat rapid, impreuna cu Catalin Harnagea, de omul de afaceri Dinu Patriciu, generos de altfel cu detinatorii de informatii. Oficial, nu se stie ce a facut el pentru magnatul petrolului, dar se stie cu certitudine ca si-a incasat banii pentru serviciile aduse. La fel si Harnagea. Tot oficial, in 2001, el a fost consilier pentru dezvoltarea afacerilor Rompetrol Group in Sudan.

Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.

Presa a publicat deja o ilustrata in care Dorin Marian aparea alaturi de Dinu Patriciu si de viitorul terorist Omar Hayssam. De asemenea, scandalul Patriciu a scos la iveala si alte modalitati prin care Dinu Patriciu a alimentat conturile cuplului Dorin Marian-Catalin Harnagea, cum a fost cazul Fundatiei Institutul pentru Libera Initiativa (ILI) in contul careia au intrat peste 100 de miliarde de lei, bani suspectati a proveni din infractiuni comise de catre grupul de crima organizata condus, conform procurorilor, de Dinu Patriciu.

Culmea, printre cei arondati grupului Patriciu, avea sa se numere, alaturi de Dorin Marian, si Teodor Melescanu – membru in Consiliul Director al Fundatiei ILI. Cand e vorba de bani, nu prea mai conteaza dosarul.

Dorin Marian si Harnagea, afaceristi de succes pe piata informatiilor

In paralel cu activitatea depusa in slujba lui Dinu Patriciu, Dorin Marian (foto stanga) s-a dezvoltat si pe orizontala, printr-o interesanta retea de firme in care si-a luat ca principal asociat pe fostul sef al SIE, Catalin Harnagea (foto dreapta).

Cuplul „specialistilor” in informatii a infiintat firmele „Instant Consulting” SRL (infiintata in 2005), „ICAR Energy” SRL (2005), „Oltenia Motors” SRL (2003), „ICAR Business Research” SRL (1992) si „International Trust Consulting” SRL (2002).

Activitatea de baza a ramas consiglierea sau consultanta pentru „afaceri si management”. Separat, Dorin Marian figureaza doar in firmele „Technic Glass” SRL (2001) si „Mara Automobile” SRL (2005). Prin societatea ICAR Consulting SRL, cei doi controleaza si firma pentru realizarea si furnizarea de programe, RCD Solutions SRL, infiintata in 2001. De asemenea, el a mai avut o firma, „Nicolas Home Agency Top” SRL, infiintata in 2002, al carei obiect de activitate era publicitatea, societate care a fost lichidata.

O asociere interesanta a celor doi „specialisti” ai informatiilor se regaseste in firma „International Trust Consulting” SRL, ai carei actionari sunt nume grele din fostul FPS. Este posibil ca, prin aceasta societate, cei 18 actionari sa fi intentionat sa dea consigliere la tot poporul. Printre ceilalti actionari ai firmei se afla Radu Sarbu, fostul sef al FPS, insotit de o armata de fosti directori din FPS: Adrian Mavrochefalos (fostul fps-ist sef de la Braila), Ovidiu Furnica (seful de la Constanta), Mihai Stolojanu (Bucuresti), George Vodislav (Sibiu), Nicolae Cirica (fost director de vanzari), Radoslav Iovanovici (seful de la Caras Severin) etc. etc.

„Suntem o firma care exploatam informatiile economice pe care le detin asociatii. Atat Harnagea, cat si Dorin Marian au avut acces la acest tip de informatii, care pot fi exploatate, evident, daca nu lezeaza securitatea statului. Ma refer la informatile comerciale”, declara Radu Sarbu, in urma cu cativa ani, despre motivele asocierii cu cei doi consiglieri.

Revenirea unuia dintre ei la treburile tarii, dupa ce si-a golit probabil sacul cu informatii, este de aceea extrem de dubioasa. Sa vrea Dorin Marian doar sa-si incarce bateriile informative, sa aiba patria nevoie de priceperea sa sau sa fie doar o miscare a unui pion pe tabla de operatiuni a celuilalt cuplu, Tariceanu-Patriciu? Ramane de vazut in zilele imediat urmatoare.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

Revista PREZENT, 20 februarie 2007