Averea lui Theodor Stolojan

Theodor Stolojan a reintrat in arena politica dupa ce, vreme de aproape un an si jumatate, a stat in umbra presedintelui Traian Basescu. Daca intrarea lui in anonimat s-a facut, inaintea alegerilor din 2004, din motive de sanatate, revenirea a avut aceeasi motivatie, numai ca, de aceasta data, cel bonav a fost presedintele Basescu, si nu de stres, ci de hernie de disc.

Stolojan a facut o serie de declaratii publice, mai ales cu privire la incalcarea intelegerilor si a protocolului Aliantei DA de catre liderul PNL Calin Popescu Tariceanu, si a primit deja replici dure din partea sustinatorilor premierului.

Finantist de succes, cu o practica indelungata la Banca Mondiala, Theodor Stolojan n-a reusit totusi sa fie suficient de transparent in privinta finantelor proprii, precum si a afacerilor de familie in care s-a implicat inca de pe vremea cand era primul-ministru al Romaniei.

Conform estimarilor facute de revista „Bilant“, Stolojan ar avea de justificat suma de peste 800.000 de dolari, ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile din ultimii 16 ani, un bilant realizat pe baza informatiilor si a documentelor accesibile din surse publice. O explicatie plauzibila a minusului bilantier consemnat in acest caz poate fi gasita in castigurile nedeclarate ale familiei, fonduri care pot fi astfel justificate.

Carte de vizita

Theodor Stolojan s-a nascut la Targoviste pe 24 octombrie 1943, este casatorit cu Elena (61 ani) si are doi copii, Ada (32 ani) si Vlad (34 ani). A absolvit in 1966 Academia de Studii Economice (ASE) Bucuresti, Facultatea de Finante si Contabilitate. In perioada 1966-1968, a fost economist la Frigotehnica Bucuresti, iar ulterior, pana in 1971, economist in cadrul Ministerului Industriei Alimentare (MIA).

In perioada 1972-1991, a fost angajat al Ministerului Finantelor, unde a parcurs succesiv toate treptele, pana la functia de ministru. Astfel, a fost economist (1972-1977) si sef de serviciu (1978-1982) la Directia bugetului statului, director adjunct si director al Directiei valutare si a relatiilor financiare internationale (1983-1987), inspector general in Directia veniturilor statului si consilier al ministrului finantelor (1988-1989), prim-adjunct al ministrului finantelor (29 decembrie 1989-aprilie 1990) si ministru al finantelor in perioada mai 1990-aprilie 1991.

In perioada mai – septembrie 1991, a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare, iar in perioada octombrie 1991-noiembrie 1992 a detinut functia de prim-ministru al Guvernului Romaniei.

Din decembrie 1992 pana in 1998, a functionat ca economist si senior economist la Banca Mondiala. Aici s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea si implementarea programelor de privatizare in Republica Moldova si Uzbekistan, precum si de programele de privatizare din Kirghistan, Ucraina si Etiopia. Din 1996, a devenit director in Consiliul de administratie al Fondului Romano-American, el figurand si azi ca membru in boardul acestui fond de investitii.

Dupa revenirea in tara (1999), a infiintat firma de consultanta Strategic Consulting SRL si a fost numit presedinte al societatii Tofan Corporate Finance SA, din cadrul grupului de firme al lui Gelu (Gheorghe) Tofan, functie pe care a detinut-o pana in august 2000. Tot in 1999, a fost numit director in Consiliul de administratie al Bancii Romanesti. In acelasi timp, a fost si consultant la Banca Mondiala pentru Republica Moldova, in domeniul creditelor pentru ajustarea structurala.

In 2001, a detinut functia de consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL Bucuresti, iar din 2002, functioneaza ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si, ulterior, la Universitatea Romano-Germana din Sibiu. Dupa ce, in iulie 2000, a devenit membru al PNL, in august 2002 a fost ales presedinte al acestui partid, functie pe care a detinut-o pana in august 2004, cand a delegat atributiile de presedinte al PNL lui Calin Popescu Tariceanu.

Veniturile familiei Stolojan: 1.504.808 dolari

Venituri din salarii: 1.291.861 dolari
Dintre toti demnitarii de pe scena politica romaneasca, Theodor Stolojan a avut, de departe, cele mai mari venituri din salarii, el fiind, poate, singurul politician care, la o adica, poate sa-si justifice capitalul plasat in afaceri doar din retributia de pe statul de plata.

Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-1992, ani in care Stolojan a fost, succesiv, prim-adjunct al ministrului finantelor, ministrul finantelor si prim-ministru, este de aproximativ 19.400 dolari. Din decembrie 2002 insa, Stolojan a lucrat, vreme de sase ani, ca economist si senior-economist la Banca Mondiala. Intrebat despre salariul primit de la Banca Mondiala, intr-un interviu realizat de Marius Tuca, Stolojan a refuzat sa dezvaluie cuantumul acestuia. „Am fost platit foarte bine acolo, nu numai comparativ cu standardele din Romania, ci si cu standardele din SUA.

Nu am voie sa spun public suma pe care o primeam anual de la Banca Mondiala, nu este moral, dar nivelurile de retribuire se situeaza intre cele mai bune din administratia de inalt nivel din SUA. Banii pe care i-am castigat la Banca Mondiala si cei pe care i-am castigat lucrand apoi, doi ani, in sectorul privat, daca i-as fi pus intr-un cont in strainatate, traiam eu si, in mare masura, copiii mei, fara griji deosebite, numai din dobanzi“ – a declarat Theodor Stolojan. Intr-adevar, postul ocupat de Stolojan la Banca Mondiala este platit cu sume cuprinse intre 10.000 si 15.000 de dolari lunar.

La aceasta se adauga diverse alte beneficii: asigurarea transportului cu avionul, diurna, scolarizarea baiatului sau. Luand in calcul numai salariul estimat, inseamna ca, in cei sase ani cat a fost angajat al institutiei amintite, Stolojan a castigat, in medie, 150.000 de dolari anual, adica 900.000 de dolari. De asemenea, dupa revenirea in tara, Stolojan a continuat sa primeasca bani de la Banca Mondiala, cu titlu de pensie pentru anii lucrati efectiv. Conform declaratiilor de avere din anii 2005 si 2006, pensia primita de la Banca Mondiala a fost de aproximativ 1.300 dolari/lunar, adica de aproximativ 109.000 dolari in ultimii sapte ani.

In perioada 1999 – august 2000, ca director al Tofan Corporate Finance, estimam un salariu lunar de 5.000 dolari, adica un total de 100.000 dolari. Cum, in 2001, Stolojan a fost consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL, iar un asemenea post este retribuit cu aproximativ 2.000 de dolari lunar, se mai poate adauga la castigurile salariale din acel an si suma de 24.000 dolari. Pentru perioada 2000-2003, estimam castigurile obtinute din activitatea didactica la aproximativ 15.000 dolari anual, ceea ce mai adauga inca 60.000 de dolari la totalul veniturilor salariale.

Conform declaratiei de avere, castigurile salariale din 2004 au fost de 765.686.286 lei, adica de 23.461 dolari. In 2005, functia de consilier prezidential i-a adus lui Stolojan, la o valoare medie lunara a salariului de 33,4 milioane lei, inca 400,8 milioane lei vechi, plus 502,5 milioane lei vechi din activitati didactice, ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si Universitatea Romano-Germana din Sibiu, ceea ce inseamna, in total, inca 31.000 dolari. La aceste castiguri se adauga si pensia sotiei care, incepand din 2002, a adus la bugetul familiei, anual, aproximativ 200 milioane lei vechi, deci inca 800 milioane lei vechi in ultimii patru ani, adica aproximativ 25.000 dolari.

Conturi in banci: 43.579 dolari
Conform declaratiei de avere din 10 ianuarie 2006, Stolojan avea in conturi la Misr Romanian Bank 8.421 dolari, 26.424 euro, 89 lire sterline si 35.910.000 lei vechi. La cursul din 20 mai 2006, aceasta inseamna 43.579 dolari. De mentionat ca, in urma cu un an, Theodor Stolojan avea in conturi bancare 71.870 dolari.

Venituri din dividende: 169.368 dolari
Societatea Strategic Consulting SRL, ai carei actionari sunt Elena si Theodor Stolojan, a functionat cu pierderi in primii doi ani de activitate (1999-2000). In 2001, profitul net a fost de un milion lei, pentru ca in 2002 acesta sa creasca la 1,042 miliarde lei (31.523 dolari). In 2003, profitul net a fost de 1,292 miliarde lei (38.916 dolari), in 2004 a fost de 1,020 miliarde lei (31.253 dolari). In 2005, Stolojan a incasat dividende de 750 milioane lei vechi, bani pe care i-a investit, conform propriei declaratii, in achizitia de actiuni de pe piata libera. Anul trecut, societatea a avut un profit asemanator, Stolojan afirmand in ultima declaratie de avere ca a incasat dividende de 921,52 milioane lei vechi (31.628 dolari), bani pe care i-a utilizat pentru finantarea constructiei vilei din Ilfov a fiului sau.

Aparent, o alta sursa de castiguri ar fi societatea Pavcrib Clabucet Sosire din Predeal, numai ca aceasta era cat pe ce sa falimenteze, avand in vedere imensele datorii rostogolite in perioada 1999-2005. Astfel, daca in 1999 aceasta firma avea pierderi de 1,529 miliarde lei si datorii de 7,318 miliarde lei, in anul 2001 pierderile s-au redus la 121,7 milioane lei, iar datoriile au crescut la 10,825 miliarde lei.

In 2002, desi societatea a inregistrat un profit net de 569 milioane lei, datoriile s-au ridicat la 28,755 miliarde lei. In 2003, profitul s-a dublat, ajungand la 1,072 miliarde, iar datoriile au crescut si ele la 32,094 miliarde. In 2004, cuantumul datoriilor a ajuns la 33,894 miliarde lei, adica aproximativ un milion de euro si este de inteles de ce a fost nevoie de interventia lui Theodor Stolojan care a facut o infuzie de 23,1 miliarde lei, justificand imprumutul ca fiind „finantarea unui obiectiv de turism avand ca proprietari pe cei doi copii ai mei (90%) si o terta persoana“.
Firma Tofan Agro SRL a avut profit doar in 2001, de 289,3 milioane lei, in anii urmatori inregistrand pierderi. Dividendele cuvenite lui Stolojan reprezinta 72,3 milioane lei vechi (2.488 dolari).

Societatea romano-italiana Sepal SA, transformata ulterior in Kronospan Sepal SA, la care Elena Stolojan detinea 0,0195%, a avut pierderi pana in 2004 cand, dupa schimbarea actionariatului (Elena Stolojan nu se mai regaseste printre actionarii firmei), a ajuns la un profit de 218,375 miliarde lei.

Firma Ropan SEL SA, la care Elena Stolojan detinea 60% din actiuni, este in lichidare si nu a depus bilanturi in perioada 2002-2004.

Unipan SA, firma controlata de Gelu Tofan si la care Stolojan detinea 10,09% din capitalul social, a avut in 2000 un profit de 5,328 miliarde lei, dupa ce cu un an in urma acumulase pierderi de 35,337 miliarde lei. Dividendele pe anul 2000, care i se cuveneau lui Stolojan, au fost de 528 milioane lei vechi (24.340 dolari), el renuntand, ulterior, la calitatea de actionar la Unipan SA.

La aceste sume se mai adauga 284,78 milioane lei (9.220 dolari), incasati de Elena Stolojan in 2004 si 2005, in calitate de administrator la societatea italiana Tomex SEL SRL. Specificam faptul ca, in lipsa unor documente oficiale, nu ne putem pronunta asupra celorlalte castiguri obtinute de membrii familiei Stolojan din partea firmelor in care au fost actionari sau administratori.

Cheltuielile familiei Stolojan: 2.315.817 dolari

Cosul zilnic in 15 ani: 288.000 dolari
Modul de viata al familiei Stolojan, care n-a iesit in evidenta, de-a lungul anilor, prin excese mondene sau de alt tip, dezvaluie un spirit cumpatat in cheltuirea banilor. Pe de alta parte, cheltuielile familiei au fost mult diminuate, cel putin in anii in care acesta a functionat la Banca Mondiala, deoarece, pe langa salariu, Stolojan a beneficiat si de diurne consistente. In aceste conditii, o estimare a cheltuielilor lunare ale familiei, in care intra atat cheltuielile curente, cat si cele legate de diverse deplasari in tara sau strainatate, precum si de petrecerea concediilor de odihna, indica o medie de 1.500 dolari. Aceasta inseamna ca, in perioada 1990-2005, totalul acestor cheltuieli se ridica la 288.000 dolari.

Achizitii imobile: 233.200 dolari
Conform declaratiei de avere, Theodor Stolojan detine, in comuna damboviteana Razvad, un teren intravilan cu o suprafata totala de 10.284 mp, achizitionat, pe parcele, in anii 1992, 1996 si 2004. Valoarea de piata a acestui teren este de aproximativ 92.000 de dolari (7 euro/mp). El mai declara o cota de jumatate dintr-o casa de 46 mp, situata in Bucuresti, pe str. Izlaz nr. 7, precum si jumatate din terenul aferent de 113 mp de la aceeasi adresa. Valoarea de impozitare a celor doua imobile, mostenite in 1997 de Elena Stolojan, este de 235 milioane lei vechi, adica de 8.514 dolari.

In anul 2002, Theodor Stolojan a terminat de construit o vila/casa de vacanta de 178 mp in Predeal, imobil pe care l-a donat, in octombrie 2004, fiului sau Vlad. Impreuna cu vila, Stolojan i-a donat fiului sau si cei 640 mp aferenti constructiei. Valoarea de impozitare a imobilului este de 2,9 miliarde lei vechi, adica 105.000 dolari, iar valoarea de piata este de aproximativ 300.000 dolari. Anul trecut, Stolojan a mai finantat constructia unei case de odihna (din lemn) in judetul Ilfov, pentru Vlad Stolojan, costurile declarate fiind de un miliard de lei vechi, adica 36.200 dolari. Familia Stolojan a mai achizitionat, in 1991, un apartament de sapte camere cu o suprafata de 218 mp. Pretul de achizitie este infim fata de valoarea de azi a imobilului situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 42-46 din centrul Capitalei, valoare care se ridica la aproximativ 350.000 dolari.

Investitii in actiuni: 1.173.184 dolari
In ultima declaratie de avere, Stolojan a afirmat ca detine actiuni la Banca Transilvania (383.933 actiuni), Petrom SA (69.000 actiuni), IPROEB Bistrita (10.000 actiuni), Alprom Slatina (4.500 actiuni) si Strategic Consulting SRL (411 parti sociale), ultima dintre societati fiind proprietatea familiei. Valoarea acestor actiuni era, pe 20 mai a.c., de 459.488, 695 RON, repartizata astfel: 351.298, 695 RON – Banca Transilvania (0,915), 35.190 RON – Petrom SA (0,51), 10.800 RON – IPROEB Bistrita (1,08), 21.100 RON – Alprom Slatina (societate inchisa) si 41.100 RON – Strategic Consulting SRL.

In octombrie 2004, Theodor Stolojan a transferat fiicei sale Ada „prin vanzare-cumparare la bursa“, actiuni in valoare de 200.000 RON, iar ginerelui sau, Ovidiu Palea, actiuni in valoare de 150.000 RON.

De asemenea, consultand declaratiile de avere din ultimii trei ani ale lui Stolojan, constatam ca el a mai detinut actiuni la SIF Oltenia (70.000 actiuni in 2004), Ardaf (500.000 actiuni in 2004 si 200.000 actiuni in mai 2005) si la Electrocontact Botosani (100.000 actiuni in 2005). Valoarea totala a acestor actiuni, inscrisa in declaratiile de avere, era de 118.500 RON repartizata dupa cum urmeaza: 51.500 RON – Ardaf, 58.400 RON – SIF Oltenia si 8.600 RON – Electrocontact. In concluzie, folosind ca baza de calcul declaratiile de avere ale lui Stolojan, constatam ca investitiile sale pe piata bursiera se ridica la aproximativ 927.989 RON, si aceasta doar in ultimii trei ani.

Tot la acest capitol, se poate adauga si investitia de 2.310.000 RON facuta in 2004 la hotelul „Premier“ din Predeal, in numele societatii Pavcrib Clabucet Sosire SRL, firma controlata in proportie de 90% de catre Vlad Stolojan (fiu) si Ada Palea (fiica).

Investitii in firme: 621.433 dolari
Familia Stolojan a participat, de-a lungul anilor, la infiintarea sau/si administrarea a cel putin zece firme, prin depunerea de diverse sume drept capital social.

Astfel, in 1991, Elena Stolojan a contribuit cu 600.000 lei vechi (7.846 dolari) la infiintarea societatii Dragon Medical Complex, iar Vlad Stolojan a depus 15.000 lei vechi (196 dolari) la capitalul social al firmei Rompower SRL.

In 1992, cei doi copii ai lui Stolojan, Ada si Vlad, au contribuit cu 110 milioane lei vechi (357.200 dolari la valoarea medie anuala de de 307,95 lei/dolar) la capitalul social al firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL, iar Ada Stolojan a investit 40.000 lei (130 dolari) la firma Lory-Ada Import Export Co SRL.

In 1994, Elena Stolojan a contribuit cu 1.350.000 lei (816 dolari) la IT & International Trade & Investment Co SRL, iar Theodor Stolojan cu 344 milioane lei (207.844 dolari) la Unipan SA. In 1998, cei doi soti au depus 414 milioane lei vechi (46.645 dolari) la infiintarea firmei de familie Strategic Consulting SRL, Elena Stolojan investind, in plus, 18,591 milioane lei (2.095 dolari) in Sepal SA.

Un an mai tarziu, Theodor Stolojan a contribuit cu cate 500.000 lei (65 dolari in total) la infiintarea firmelor G & G Mercato SRL si Tofan Agro SRL. In 2000, Elena Stolojan a mai depus 15 milioane lei vechi (691 dolari), ca aport social la infiintarea firmei Ropan SEL SA. In total, membrii familiei Stolojan au investit, astfel, ca aport la capitalul social al firmelor de mai sus, suma de 621.433 dolari.

Afacerile familiei Stolojan

Afacerea locativa a premierului Stolojan
Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani postului de radio BBC, Theodor Stolojan afirma, printre altele, ca epoca marilor potlogarii din Romania postdecembrista ar fi inceput in 1992. „(…)Asta este sansa mea, ca eu am plecat in 1992 din Romania, si sapte ani am lucrat in alta parte. Deci, in epoca marilor potlogarii din Romania eu am lipsit (…)“ – spunea Stolojan.

Pentru cei care au trait in Romania ultimilor ani si au urmarit modul in care s-au nascut si dezvoltat capitalistii autohtoni, afirmatia lui Stolojan are valoarea unei „aiureli“ bine ticluite. Nu se poate ca finantistul Stolojan sa nu stie care este valoarea si statutul primului milion de lei (de dolari – la altii) pentru un afacerist. Ei bine, marea majoritate a multimiliardarilor romani de azi au facut „primul milion“ exact in perioada ’90 – ’92, aceasta in vreme ce BRCE (viitoarea Bancorex) facea „pierdut“ primul milion de dolari, potlogarie ramasa neelucidata pina in ziua de azi.

Inainte de a lipsi din Romania, pentru cei „sapte ani“, Theodor Stolojan a fost, pe rand, ministru de finante, presedinte al Agentiei Romane pentru Privatizare si, in sfarsit, prim-ministru in a doua epoca Iliescu.

Afacerile familiei Stolojan, din anii 1991-1992, s-au concretizat in infiintarea a patru firme, basca o improprietarire cu un superb apartament de sapte camere in Aurel Vlaicu nr. 42-46. Locuinta i-a fost atribuita lui Stolojan de catre Secretariatul General al Guvernului (SGG) in 7 mai 1991, desi, la acea data, demnitarul mai avea un apartament in cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe care, in 1995, l-a donat fiicei sale, Ada. La doua saptamani dupa ce a parasit functia de prim-ministru, Theodor Stolojan a cumparat apartamentul primit de la SGG, devenind astfel proprietar cu acte in regula pe doua apartamente din Capitala.

Escrocheria „Megapower“

Conform modei lansate in tranzitie, Stolojan si-a implicat in afaceri atat sotia, cat si cei doi copii. Astfel, prima afacere de anvergura in care a aparut numele Stolojan a fost „Megapower“, care, in esenta, s-a dovedit a fi o escrocherie de proportii facuta de cativa demnitari ai regimului Iliescu, in vremea guvernarilor Roman-Stolojan-Vacaroiu. Printre demnitarii implicati in afacere a fost insa si Theodor Stolojan. Implicarea acestuia s-a facut in calitate de ministru al finantelor, de prim-ministru, de tata si de sot.

Reamintim ca, prin afacerea „Megapower“, statul roman a pierdut peste 11 milioane de dolari, bani care au umflat conturile unora dintre cei implicati. Pe scurt, afacerea Megapower a pornit de la crearea unei societati mixte romano-americane, cu scopul declarat de a produce, prin utilizarea de inalta tehnologie, surse electronice de alimentare necesare unor domenii sensibile de activitate. Pe baza unei hotarari din 1990 a guvernului Roman, ministrul Stolojan a identificat si asigurat personal, printr-o nota semnata in 1991, atat sursa de finantare a afacerii cat si suma necesara.

Era vorba despre un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de lei (12,4 milioane dolari) de la Banca Romana pentru Dezvoltare, bani cu care a fost inzestrat IIRUC, partenerul roman, pentru a-i transfera peste Ocean. Nota amintita s-a facut dupa ce unul dintre initiatorii proiectului, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe ministrul Stolojan. Desi Stolojan a afirmat tot timpul ca n-a avut nici un interes in escrocheria Megapower, acelasi Robert Deutsch a infiintat in Romania anului 1991 un satelit al firmei Megapower in care si l-a luat drept asociat pe tanarul de 19 ani, Vlad Stolojan (foto stanga), fiul proaspatului prim-ministru Theodor Stolojan.

Firma in care Stolojan si-a plasat mostenitorul se numeste „Rompower“ SRL si a avut urmatorii actionari: Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Cotar Aurica (6%), Damian Sorin (9%) Deutsch Robert (36,3%), Hurduc Mihai Dan (9%), Iosif Nicolae Mihai (9%), Maiereanu Vlad Dan (3%) si Moldovan Corina (9%).

Relatia lui Stolojan cu un alt initiator al proiectului Megapower, americanizatul Cristian Lazarovici, s-a facut prin Elena Stolojan, sotia demnitarului. Aceasta a fost colega, la Facultatea de Electrotehnica, promotia 1968, cu Lazarovici. Intrebat despre implicarea sa in afacerea Megapower, Stolojan a considerat ca singurul lucru pe care si-l reproseaza este faptul ca fiul sau a fost implicat in Rompower: „Apreciez ca a fost o greseala ca am acceptat acea participare a fiului meu, pentru ca in asemenea situatii se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca“.

Daca singura implicare a lui Stolojan in itele „Megapower“ ar fi doar aceasta, cum a lasat sa se inteleaga, mai treaca-mearga. Ce te faci insa daca descoperi ca si sotia lui Stolojan a intrat intr-o afacere impreuna cu partenerul roman al lui „Megapower Corporation“, anume cu IIRUC, firma pe care Stolojan gasise de cuviinta ca trebuie imprumutata cu cei aproape 12 milioane de dolari?

In tandem cu Dragomir Corleone
Tot in 1991, sotia ministrului finantelor Theodor Stolojan participa la infiintarea firmei „Dragon Medical Complex“ SA. Societatea, cu un capital social de 356,1 milioane lei vechi are sediul in str. Garlei nr.1, adresa care, partitionata ulterior cu 1A, 1B, adaposteste sediile unor importante firme ale lui Dan Voiculescu. Dintre obiectele de activitate ale firmei „Dragon“, inscrise la Registrul Comertului, amintim „asistenta spitaliceasca, sanatoriala si medicala ambulatorie“.

Firma ii avea ca asociati persoane fizice pe urmatorii: Elena Stolojan, Dumitru Dragomir, Dumitru Carmen, Gheorghe V. Hogas, Leonard Nicolae Bratila, Clement Florin Bratila si Paulian Leonard Bratila. Ca asociati persoane juridice au fost: „Apecim“, „Business Trade and Travel“, „Centrocoop“, „Dacia Felix Tour“ SA, „IIRUC“ SA si „Regia Autonoma a Tutunului“.
Pe de alta parte, legatura dintre Stolojan si IIRUC este mai mult decit evidenta. Pentru a inlatura orice urma de indoiala, trebuie sa observam ca directorul general de la IIRUC, Cornel Moldovan, este unul dintre administratorii firmei „Dragon Medical Complex“ (din 21 martie 1991).

El a fost si membru in Consiliul de administratie al „Megapower“, afacere in urma careia acelasi Moldovan a fost trimis in judecata pentru infractiunea de „abuz in serviciu contra intereselor publice“, prejudiciul constatat de procurorul, pe atunci, Victor Ponta, fiind cei 11,773 milioane dolari cu care a fost finantata (via IIRUC), in 1991, firma de peste Ocean. Revenind la „Dragon Medical Complex“, remarcam inca o stranie coincidenta: directorul economic al firmei poarta un nume inconfundabil: Gheorghe Hogas.

Este chiar numele colonelului CIE (Centrul de Informatii Externe) care, conform unei surse din serviciile secrete, a lucrat in cadrul Diviziei SUA si a fost apoi adjunct al unitatii independente UM 0107 AVS din cadrul aceluiasi serviciu de informatii al DSS, unitate al carei ultim comandant a fost lt. col Constantin Anghelache. Potrivit unor surse anonime, Gheorghe Hogas a fost unul dintre principalii ofiteri de legatura „pe profil financiar“ ai lui Stolojan, pe timpul cat era in Ministerul Finantelor, in cadrul Departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale.

Evident, spune sursa citata, relatia era „in deplina si constienta cooperare cu Departamentul Securitatii Statului, care asigura sumele reprezentand transele datoriei externe platite de Romania, conform indicatiilor directe, personale, ale lui Nicolae Ceausescu“. Daca mai spunem si ca mult cautatele conturi ale Securitatii, altele decat cele din scriptele preluate de SRI, au fost gestionate chiar de unitatea din care a facut parte Hogas si Anghelache, parca intelegem „aiureala“ decretata in 1992 de catre Stolojan.

O investitie de peste 350.000 dolari

Dincolo de „Rompower“, Stolojan si-a indrumat copiii spre alte doua firme. Prima dintre acestea se numeste „Lory-Ada Import Export Co“ SRL, o firma infiintata in 1992 cu 100.000 lei si ai carei asociati au fost Loreley Antonella Petrescu (60%) si Ada Stolojan (40%). La 18 ani, fiica lui Stolojan era deja administrator al acestei firme. In 1996, insa, Ada Stolojan s-a retras din firma, cu putin inainte de izbucnirea unui scandal in urma caruia zeci de familii au fost escrocate de Loreley Petrescu, impreuna cu tatal vitreg al acesteia, Ion Suteu. Cei doi imprumutasera bani de la camatari si reusisera sa convinga mai multe persoane sa gireze imprumutul cu propriile lor locuinte, iar la scadenta girantii aveau sa-si piarda locuintele gajate.

A doua dintre societati este Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal, firma in care apar ca asociati atat Vlad Stolojan (45%) cu 54 milioane lei vechi, cat si Ada Palea (fosta Stolojan), cu alte 54 milioane lei vechi. Al treilea asociat al firmei este Vasile Paval, cu o participare de 10 % la capitalul social. Aceasta ultima afacere, in care Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a aproximativ 350.000 dolari, este constituita din exploatarea hotelului Premier din Predeal. Cum am aratat deja, firma a avut mari probleme si a inregistrat pierderi care, in 2004, ajunsesera la un milion de euro, si numai interventia directa a lui Theodor Stolojan, prin infuzie de capital, a mai stabilizat situatia la Predeal.

Societatea Pavcrib Clabucet a mai atras atentia, de-a lungul ultimilor ani, fie pentru ca a beneficiat de fonduri bugetare nerambursabile, fie pentru ca a obtinut, de la Ministerul Finantelor, amanari la plata unor datorii acumulate la bugetul de stat.
Astfel, la inceputul lui 2004, Pavcrib Clabucet Sosire a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pe baza caruia a solicitat finantare din fonduri nerambursabile.

Titlul proiectului realizat de Ada si Vlad este „Stimularea dezvoltarii economice a Predealului prin sprijinirea unei investitii a unei firme turistice locale“. Contractul de finantare a fost incheiat cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) Centru si a fost avizat de MIE, iar ajutorul de stat aprobat a fost cuprins intre 350 milioane lei si 3,5 miliarde lei vechi, cu termen de decontare a cheltuielilor pe 10 decembrie 2004.

De asemenea, recent, Mugur Ciuvica a dezvaluit ca, in august 2002, Pavcrib Clabucet a beneficiat de esalonarea unei datorii la bugetul de stat de 392,8 milioane lei.

Afaceri fratesti cu petrol

La inceputul anului 1999, dupa expirarea contractului cu Banca Mondiala, Stolojan intra in afaceri alaturi de Gelu Tofan. Oficial, a preluat conducerea activitatii de expertiza, strategie si negociere in domeniul investitiilor si politicilor de dezvoltare din cadrul companiei Tofan Grup. Ulterior, devine presedintele uneia dintre firmele grupului, Tofan Corporate Finance (TCF), cu care participa la preluarea unei societati de distributie a petrolului din Republica Moldova, Tirex Petrol. Ca economist la Banca Mondiala, in cadrul Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat, Theodor Stolojan s-a ocupat cu „dezvoltarea si implementarea programelor de dezvoltare“ in Republica Moldova si Uzbekistan.

A oferit, de asemenea, in acelasi for, consultanta in politicile economice pentru Republica Moldova. Iata de ce, spre sfarsitul anului 1999, firma „Tofan Corporate Finance“ SA se alatura SNP Petrom, Franciza Petrom SA, Petroserv SA si Petrostar SA constituind Societatea Romana de Petrol (SRP), societate care demareaza negocierile privind preluarea controlului asupra Tirex Petrol. Afacerea, gandita in stilul specific ministrului industriilor de atunci, Radu Berceanu, s-a vrut a fi un soi de „preluare prin compensare“, avand in vedere ca Moldova datora catre societatea romana de electricitate (datoare si ea la SNP Petrom), pentru energia distribuita, o suma de peste 20 milioane dolari, datorie care s-ar fi anulat in cazul preluarii de catre CRP a societatii Tirex. Numai ca „fratii“ nu s-au prea inteles la pret.

Moldovenii, in baza unei evaluari de atunci, au solicitat pentru Tirex o suma cuprinsa intre 15 si 20 milioane dolari, iar romanii s-au gindit la o oferta de zece ori mai mica. Negocierile au mai fost blocate si de vestea primita pe parcurs, conform careia Tirex datora unei societati ruso-germane suma de 7 milioane dolari.

Stolojan l-a descoperit si pe Marin Anton, cel care avea sa preia, cativa ani mai tarziu, prin societatea V&V Trading Company SA, managementul societatii Rafo Onesti si sa coabiteze mai multa vreme cu fratii Marian si Octavian Iancu. Pana in anul 2000, Marin Anton a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. Introdus de Stolojan pe listele PNL, Marin Anton avea sa devina deputat de Ilfov si sa se implice in afaceri de anvergura sub haina parlamentara.

Stolojan a administrat paine si placinte pentru Tofan
Dincolo de afacerile cu petrol, Stolojan s-a implicat si in afaceri cu produse de panificatie. Astfel, el a fost actionar in doua firme al caror obiect de activitate este circumscris produselor de panificatie si patiserie. Prima dintre aceste firme a fost infiintata in 1994 si se numeste Unipan SA. Stolojan a fost aici actionar si administrator, detinand 10,09% din capitalul social, ceea ce inseamna o contributie de 344 milioane lei vechi. In aceeasi pozitie, se ragaseste si fosta purtatoare de cuvant a Guvernului din 1992, Virginia Gheorghiu, care controla 5,31% din capitalul social al firmei.

Virginia Gherghiu detinea, de altfel ca si Stolojan, o pozitie foarte inalta in cadrul Grupului Tofan, aceea de vicepresedinte executiv. Actionarul majoritar la Unipan este Gheorghe (Gelu) Tofan (foto dreapta) cu 60,17%. A doua firma a triadei Stolojan-Gheorghiu-Tofan a fost infiintata in 1999, sub numele de G & G Mercato SRL, cu un capital de 2 milioane lei vechi.
Ulterior, Theodor Stolojan a parasit aceste firme, cedand actiunile celorlalti asociati.

Sotia, asociata cu afaceristi italieni pentru productia de mobilier

Sotia lui Stolojan s-a implicat, ca actionar, in nu mai putin de cinci firme. Am aratat deja implicarea in Dragon Medical. Celelalte societati sunt: IT & I International Trade & Investment CO SRL, Strategic Consulting SRL, Ropan Sel SA si Sepal SA.
Firma IT & I infiintata in 1994 are sediul in Constanta si o sucursala in Bucuresti. Elena Stolojan a detinut la aceasta firma 45% din capitalul social, asociatii sai fiind constantenii Doru Dan Preda (45%) si Elena Preda (10%). Pozitia in firma a sotiei lui Stolojan a fost de „administrator sucursala“.

Strategic Consulting SRL este firma de familie a sotilor Stolojan. Sediul firmei este chiar apartamentul celor doi, situat pe str. Aurel Vlaicu din Bucuresti. Capitalul social al societatii este de 414 milioane lei, din care 41.400 dolari, repartizat astfel: sotul – 99,28%, sotia – restul.
Firma Ropan Sel SA pare a fi un soi de „capusa“ pentru Sepal SA. Aflata azi in lichidare, societatea cu sediul in Sebes, judetul Alba, a fost infiintata in anul 2000 si a avut ca obiect de activitate productia de mobilier pentru birou si magazine (exclusiv cele din metal). Aportul Elenei Stolojan la capitalul social al firmei este de numai 15 milioane lei vechi, adica 60%.

Ceilalti asociati sunt: Victor Mihai Iliescu (10%), Daniela Ostopovici (10%), Mihaila Stan (10%) si Angela Teleoaca (10%). Firma are o stransa legatura cu societatea Sepal SA infiintata in 1998, la aceeasi adresa din Sebes – Alba ( str. M Kogalniceanu nr. 59). Cu un capital social subscris de 97,673 miliarde lei vechi si varsat de doar 24,727 miliarde, din care 18,49 milioane lei si 1,27 milioane dolari, firma are ca obiect de activitate prelucrarea bruta si impregnarea lemnului. Asociatii societatii Sepal erau Elena Stolojan (0,01%) si italienii Frati Dante (0,09%), Frati Luigi (0,09%) si Tarana Alberto (0,09%). Ca asociat persoana juridica, aparea firma Pir Projet Industriels de Roumanie SA cu un aport la capitalul social de 94,378 miliarde lei vechi, din care 5,267 milioane dolari, adica 99,687%. Actionarul majoritar este inregistrat in str. Val des Bons Malades nr. 231 din Kirchberg – Luxemburg.

Theodor Stolojan – groparul conturilor Securitatii din bancile straine

Fost inalt functionar al finantelor in „epoca Ceausescu“, Theodor Stolojan a blocat, in 1992, actiunea de cautare a fondurilor deturnate de la bugetul statului de catre apropiatii clanului Ceausescu. Fara a-si motiva, cu argumente solide, teoria conform careia „era imposibil sa se fi deturnat fonduri“ de catre reprezentanti ai regimului Ceausescu, Stolojan a decretat drept „o aiureala“ intreaga operatiune de cautare a acestor fonduri, ridiculizand astfel incercarile de recuperare, pentru bugetul de stat, a unor sume estimate la mai multe sute de milioane de dolari.

Aceasta cu atat mai mult, cu cat functiile detinute de Stolojan, incepand din 1972, au gravitat in jurul Directiei Bugetului de Stat, respectiv Directia Veniturilor Statului din cadrul Ministerului Finantelor. Regimul Ceausescu a creat o masinarie bine pusa la punct pentru obtinerea de fonduri valutare din operatiuni ilegale desfasurate pe intreg mapamondul. Au fost infiintate in strainatate o puzderie de firme fie mixte, fie cu statut de firme fantoma, societati care-si derulau activitatile financiare prin intermediul unor banci straine si ale caror conturi erau cunoscute de un numar restrans de persoane.

Masina de facut bani a lui Ceausescu, cu toate terminalele din bancile straine, a ramas ascunsa opiniei publice si din cauza „expertizei“ lui Stolojan, ca sa nu spunem a complicitatii cu mostenitorii acestei masinarii valutare. Cunostintele lui privind modul in care a fost achitata „datoria externa“ a Romaniei ceausiste nu puteau ocoli mecanismele si procedeele ilegale de obtinere a fondurilor valutare necesare acoperirii acelei datorii, mecanisme coordonate unitar de specialisti din cadrul fostului DSS, indeosebi din partea fostului compartiment AVS din Centrul de Informatii Externe.

E absurd sa credem ca toate aceste operatiuni, aflate in desfasurare in decembrie 1989, puteau inceta brusc in urma „schimbarii“ de sistem din 1990. Toate conturile romanesti din strainatate au ramas neatinse, si, daca o parte dintre acestea au fost golite de catre reprezentantii romani sau straini care le-au deschis, cu siguranta au mai ramas multe dintre ele neatinse. Un exemplu cunoscut este cazul ofiterului CIE, Nicolae Nadejde, care, in 1993, a fost trimis in instanta de catre conducerea SIE pentru recuperarea unei sume de peste 250.000 dolari, suma aflata in contul unei firme a securitatii infiintate de un panamez inainte de 1989.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 21, iunie 2006

Punctele slabe ale presedintilor si oamenii din jurul lor

oamenii presedintilor

st1:*{behavior:url(#ieooui) }
/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;}

Cu siguranta, legatura dintre Ion Iliescu, Adrian Nastase si Theodor Stolojan este ca toti trei sunt oameni care s-au format si s-au afirmat sub comunism. Iliescu a supravietuit politic epocii staliniste, destalinizarii si transparentei partiale din 1968, apoi revolutiei culturale de tip nord-coreean practicate pana in decembrie 1989 de Ceausescu. Nastase si Stolojan s-au afirmat in regimul Ceausescu si s-au consacrat dupa. Astazi, in cursa pentru prezidentiale ramane doar Nastase. Lui Iliescu i-a expirat mandatul, iar Stolojan lasa un loc gol pentru Traian Basescu.
Va mai amintiti de ADIRI? De Grupul de la Trocadero sau de UVPR? Stelian Tanase spune ca ADIRI (Asociatia de Drept International si Relatii Internationale) e “o inventie comunista de prin anii ‘50, la care a fost presedinte Traian Ionascu, mentorul lui Adrian Nastase. Tanase crede ca ADIRI “era un fel de sinecura si structura fantoma, ca ICE Dunarea. Dadea impresia ca si la noi exista o asociatie de drept international, ca suntem afiliati”. Analistul politic explica faptul ca ADIRI “exista si astazi, dar n-are salariati, n-are nimic, asta era pe vremea comunistilor o chestie moarta, asa, fantomatica; acum e in Casa Titulescu si are sediul acolo, ca si Fundatia Titulescu”.

Presa a relatat, de-a lungul ultimilor ani, ca Fundatia Titulescu, pastorita de oamenii premierului Nastase, este un mare consumator de fonduri bugetare. In ultimii patru ani, liderul PSD si-a lansat aici cel putin doua carti: una deosebit de voluminoasa, care aduna discursurile si lucrarile interbelice ale lui Nicolae Titulescu, si alta, care a provocat un scandal privind provenienta banilor (adica de la Guvern) si scopul in care au fost folositi: editarea unei carti semnate de Adrian Nastase: “Quo Vadis Europa”, avand ca rol popularizarea, in Romania, a proiectului de constitutie europeana.

Analistul politic Iosif Boda spune ca ADIRI a fost o institutie in care lucrau doar cativa oameni, printre care Nastase era cel mai important exponent, insa “de la ADIRI erau putini oameni implicati in ceea ce Ion Iliescu numea “un fel de barfa filosofica””. Adevaratul cerc “era Grupul Trocadero, asa a ramas el pentru initiati”, explica Boda. In afara de Nastase de la ADIRI, mai erau in grup: Vasile Secares, venit la Institutul de Stiinte Politice si Studiere a Problemei Nationale (ISPSPN) de la Institutul de Istorie si Teorie Militara (IITM), Ioan Mircea Pascu (azi membru marcant PSD, ministru al apararii), Dan Mircea Popescu (azi membru marcant PSD, ministrul muncii), Silviu Brucan (azi politolog), sau Virgil Magureanu (pus, dupa Revolutie, sa fondeze SRI, azi sef de partid). Boda sustine ca Grupul Trocadero “era un loc de dezbatere intre diverse persoane, dintre care unele au evoluat ca adversare ale regimului  Ceausescu”. O alta institutie interesanta era Institutul de Economie Mondiala, din care provin Eugen Dijmarescu si Mugur Isarescu , ulterior membru marcant al grupului “Un Viitor Pentru Romania” (UVPR). “Toti manifestau un fel de viziune critica asupra tipului de socialism, asupra imobilismului de tip ceausist, asupra neadaptarii sale la “glasnost” si “perestroika””, arata Iosif Boda.
Un grup aflat de 15 ani in penumbra
In timp ce Theodor Stolojan “nu a avut nici o implicare” in aceasta grupare, Ion Iliescu “a avut legaturi, dar fara sa stie ca oamenii astia se vad si-n alt context”. Analistul arata ca “el tinea legatura mai ales cu Magureanu, care era un apropiat, un partener de discutii”.
bilant nr.1
Iosif Boda arata ca UVPR s-a constituit “in contextul in care FSN se rupea ca partid, in primavara lui 1992”. Boda aminteste ca au existat in FSN-ul “originar” trei platforme: “a lui Petre Roman”, scrisa de analistul politic de azi, Vladimir Pasti, si citita de Petre Roman – gruparea  Roman avea sa se desprinda si sa formeze noul FSN (PD) – gruparea emulilor lui Iliescu, condusa de Marian Enache; UVPR, din care faceau parte Vasile Secares (azi in fruntea Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative SNSPA), Ioan Mircea Pascu, Dan Mircea Popescu sau Dumitru Popescu. La un moment dat, ultimele doua grupari “au ajuns la compromisul sa aiba un lider comun, contracandidatul lui Roman la presedintia Frontului, Marian Enache”. Tot UVPR a determinat numirea, ca vicepresedinte organizatoric al FSN, a lui N.S. Dumitru, apoi Vladimir Pasti l-a adus pe Claudiu Iordache, pe care-l considera “viitorul mare om politic al Romaniei, poate viitorul presedinte”, relateaza Boda. Dupa Iordache, pe aceeasi functie (vicepresedinte organizatoric) a venit Secares, iar un alt vicepresedinte era I.M. Pascu. Pana la inceputul lui 1992, Secares si Pasti au fost concomitent si consilieri ai lui Iliescu. UVPR a ramas un grup de lobby, dupa ruperea FSN, “un fel de placa turnanta de intalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”. Ca “think-thank”, “pana si Augustin Buzura (aflat in fruntea Institutului Cultural Roman – n.r.) a facut parte din el”. Boda rememoreaza: “In 1996, am negociat cu reprezentantii UVPR Vasile Secares, Mugur Isarescu, Augustin Buzura, Vladimir Pasti si Cornel Codita (n.r.: fost candidat la Primaria Capitalei din partea unui partid ecologist), pentru oferta UVPR de a veni alaturi de echipa presedintelui Iliescu, de a face campanie si de a-l sprijini sa mai ajunga inca o data presedinte. Pretentiile lor erau insa putin exagerate. Propuneau partidului o platforma care sa poarte denumirea lor, erau niste orgolii cam prea mari. Ei (n.r.: UVPR) au preferat atunci aceasta pozitie: sa ramana in penumbra”.
Iliescu, linia de unire intre Nastase si Stolojan

Primul aliat politic recunoscut al lui Iliescu, dupa momentul decembrie 1989, a fost Petre Roman, premier interimar din 23 decembrie 1989, reconfirmat dupa alegerile din 20 mai 1990. Roman a fost inlaturat pe 25 septembrie 1991, dupa o mineriada despre care s-a spus ca a fost comandata de Iliescu si grupul conservator din FSN. Theodor Stolojan, initial subalternul lui Roman, a fost ministru adjunct (1989 – aprilie 1990), apoi ministrul finantelor (mai 1990 – aprilie 1991). Pana in septembrie 1991 a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare. In septembrie 1991, Iliescu a optat pentru Theodor Stolojan ca premier in locul lui Petre Roman. Aceasta a fost o solutie de siguranta inainte de o iarna extrem de grea (1991-1992), intr-o Romanie izolata international dupa mineriade. Pe 28 iunie 1990, Iliescu si Roman numeau un deputat FSN, Adrian Nastase, drept ministru de externe. Nastase a detinut acest portofoliu si in Cabinetul Roman, si in Cabinetul Stolojan, pana la numirea lui Nicolae Vacaroiu ca premier, dupa alegerile din toamna lui 1992.

Cu ce ar fi putut sa fie santajat Theodor Stolojan?
Stolojan s-a retras din cursa prezidentiala. Alianta a ales un alt candidat. O intrebare ramane, inca, fara raspuns: a clacat Theodor Stolojan sau a fost santajat?
O posibilitate ar fi ca i s-a spus: “Vezi ca stim ce bani vor primi copiii tai”. In 1992, Stolojan a infiintat doua firme: cu 100.000 de lei, Lory-Ada Import Export Co SRL, cu fiica sa, Ada Stolojan, administrator la doar 18 ani; a doua e Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal. Asociati: Vlad Stolojan (45%), Ada Palea (fosta Stolojan, 45%) si Vasile Paval (10%). In Pavcrib, Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a circa 200.000 dolari. Obiect de activitate: “hoteluri si moteluri cu restaurant”. Afacerea in sine a fost mult timp exploatarea unui hotel, “Premier”. La inceputul lui 2004, Pavcrib a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pentru o finantare din fonduri bugetare nerambursabile, analizata, aprobata si propusa pentru finantare de o comisie din MIE. Contractul de finantare pentru Pavcrib a fost incheiat cu ADR Centru si avizat de MIE. Ajutorul de stat aprobat e, conform legii, intre 350 de milioane si 3,5 miliarde de lei. Bugetul total pentru subprogram e de 286,7 miliarde de lei. Intr-un interviu din revista “Cariere”, Stolojan spunea: “Banca Mondiala avea un program de finantare a studiilor copiilor salariatilor sai, in alte tari decat SUA, prin care incerca sa compenseze necazurile produse familiilor. Existand un asemenea program de finantare, copiii mei au putut sa studieze in Anglia”. Ada si Vlad, al caror tata pe atunci avea necazuri mari, lucra la Banca Mondiala, si-au completat studiile in Anglia pe banii acesteia, dupa ce au fost lansati in afaceri pe banii tatalui. Azi, aceiasi copii, deveniti oameni de afaceri, vor primi fonduri bugetare. Afacerea e legala. Stolojan ar fi fost stanjenit, daca ar fi devenit presedinte, si va fi stanjenit in continuare, macar post ludum, cand Ada si Vlad isi vor deconta, pana cel tarziu pe 10 decembrie 2004, fondurile bugetare nerambursabile alocate.
In afacerea Megapower s-au rulat 12 mil. USD
Alta posibilitate ar fi fost sa i se fi spus: “Vezi ca vom “incalzi” la maximum povestea cu Megapower”. Totul a inceput cu crearea unei societati mixte romano-americane, pentru a produce surse electronice de alimentare. Pe baza unei hotarari din 1990 a cabinetului Roman, ministrul de finante Stolojan a identificat si asigurat, printr-o nota semnata in 1991, sursa de finantare si suma necesara pentru un imprumut de 2,5 miliarde de lei (adica 12,4 milioane de dolari) de la BRD. IIRUC a primit acesti bani, ca partener roman, si i-a transferat peste Ocean. Nota de transfer s-a facut dupa ce unul din initiatori, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe Stolojan. Deutsch a infiintat in 1991 un satelit romanesc al Megapower, Rompower SRL, care-i avea actionari pe Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Aurica Cotar (6%), Sorin Damian (9%), Robert Deutsch insusi (36,3%), Mihai Dan Hurduc (9%), Nicolae Mihai Iosif (9%), Vlad Dan Maiereanu (3%) si Corina Moldovan (9%).
Despre legatura dintre toti actorii afacerii si filiera IIRUC se pot scrie mii de semne. In cateva cuvinte (pentru ca Stolojan s-a retras din cursa electorala): directorul general IIRUC, Cornel Moldovan, apare in actionariatul Rompower. In martie 1991 e unul din administratorii firmei Dragon Medical Complex, in care sotia lui Theodor, Elena Stolojan, e actionar alaturi de alte sase persoane fizice, printre care bine-cunoscutul Mitica Dragomir, dar si alaturi de sase firme, printre care IIRUC, Centrocoop sau Regia Autonoma a Tutunului. Fost membru in CA Megapower, Cornel Moldovan a fost trimis in judecata pentru abuz in serviciu contra intereselor publice, pentru un prejudiciu (constatat de procurorul Victor Ponta) de 11,773 milioane de dolari, cu care a fost finantat Megapower prin IIRUC.
Relatia lui Theodor Stolojan cu alt initiator al proiectului Megapower, romano-americanul Cristian Lazarovici, s-a edificat prin sotia demnitarului, Elena Stolojan, fosta colega cu acesta la Facultatea de Electrotehnica, in promotia 1968. Intrebat de implicarea sa in afacere, Stolojan a spus ca singurul lucru pe care si-l reproseaza e ca fiul sau a fost implicat: “A fost o greseala ca am acceptat: in asemenea situatii, se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca”.
Basescu, scandalul Securitatea
Dintre toate acuzatiile aduse pana acum lui Traian Basescu, cea mai serioasa pare a fi relatia de colaborare a acestuia cu fosta Securitate. Dovedirea unei astfel de relatii ar fi nu numai o lovitura de imagine la adresa lui, dar ar putea duce chiar la eliminarea sa de pe scena politica romaneasca. Adriean Videanu: “Basescu a declarat public ca, daca se va dovedi colaborarea sa cu fosta Securitate, se va retrage de pe scena politica”. Scandalul declansat la inceputul acestui an de Mugur Ciuvica, purtator de cuvant al Actiunii Populare, a avut la baza un document provenit dintr-un “registru cu persoanele din randul membrilor PCR pentru care a fost data aprobarea sa sprijine munca de Securitate”. In acel document, Traian Basescu figura, conform lui Mugur Ciuvica, drept sursa cu aprobare pentru organele de securitate, mai precis pentru “C.I. (contrainformatii – n.r.) Marina”. Reactia lui Traian Basescu a fost de a nega vehement ca ar fi fost colaborator al Securitatii si de a-l da in judecata, pentru calomnie, pe Ciuvica.
In timpul procesului insa, ca proba in dosarul de calomnie, a aparut un nou document emis de MApN (UM 01150 Bucuresti), in care se afirma ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii. “In evidenta depozitului de arhiva – se sustine in adresa MApN – se afla Registrul-jurnal pentru evidenta retelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanta, inventariat la nr. 39/1972. Din studiul acestuia rezulta ca Traian Basescu, nascut la data de 04.11.1951, a fost colaborator al organelor de contrainformatii militare, pe timpul cat era elev al Institutului de Marina, avand dosarul personal nr. 3990 / 09.11.1972”. De asemenea, in documentul transmis instantei de catre MApN se mai arata: “La data de 27.09.1976, la terminarea studentiei, s-a incetat legatura cu acesta. Dosarul personal cu numarul de mai sus (3990 – n.r.) a fost transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, cu adresa nr. 00151392 / 29.09.1976”. Din analiza celor doua documente, se poate afirma teoretic ca ar fi putut exista o colaborare  cu Securitatea a lui Traian Basescu. Argumentul favorabil e ca dosarul personal al lui Basescu, nr. 3990, intocmit in 27.09.1972, reapare dupa 1977, cand Basescu nu mai era elev al Institutului de Marina, ci ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Navrom Constanta. Daca se va dovedi ca documentele amintite sunt autentice, colaborarea lui Basescu devine un fapt evident, iar liderul PD va avea o grava problema de imagine si de constiinta.
Documentele invocate nu spun insa nimic despre continutul acestei colaborari. Traian Basescu a afirmat ca ea ar fi constat in raspunsuri banale la intrebarile CI-stului: “In 1973, cand se zice aici ca am devenit colaborator al Serviciului de Contrainformatii al Armatei, eram in anul II, la Facultatea de Marina”, a declarat presei Traian Basescu. El mai spunea: “In luna mai a acelui an am avut o iesire cu scoala in Mediterana. Pentru a iesi peste hotare la vremea aceea, trebuia sa completam un formular al Serviciului de Contrainformatii si sa trecem printr-un interogatoriu al ofiterului de contrainformatii. Acesta ne-a intrebat fel de fel de stupizenii, despre felul in care se inteleg parintii, ce prieteni am, cu ce se ocupa, ce muzica ascult, ce rude am in strainatate si altele de acest gen. Asta e tot. De aici pana la politie politica e cale lunga”, a mai spus Basescu. Daca ar fi fost numai atat, atunci, avand in vedere ca nu toti fostii elevi de la Marina au figurat drept colaboratori ai fostei Securitati, de ce Basescu a fost totusi mentionat drept colaborator? Mentiunea a fost preluata in dosarul sau personal si dupa terminarea Institutului de Marina. Liderul PD va trebui sa dea un raspuns credibil.
Evolutia ulterioara a lui Basescu presupune ca s-a bucurat de increderea contrainformatiilor militare: a devenit comandant de nava, apoi, in 1987, a fost numit seful Agentiei Navrom din Anvers (Belgia). Relatia actuala apropiata cu unul dintre fostii ofiteri de securitate care au avut printre atributii si spionajul din Belgia e evidenta. Silvian Ionescu a fost sef al Serviciului Tari francofone din Departamentul Europa al Centrului de Informatii Externe, chiar cand Basescu era la Anvers. Ionescu a ajuns secretar executiv PD cu probleme organizatorice si presedinte al Organizatiei PD Sector 3. Anterior, Silvian Ionescu a fost consilierul lui Traian Basescu la Primaria Capitalei. Despre o eventuala relatie intre cei doi, anterior anului 1989, fostul ofiter CIE a declarat: “Nu am stiut decat ca exista un anume Traian Basescu in Belgia, atat si nimic mai mult”. Ionescu a mai spus: “Ma ocupam de spionaj, iar spionajul nu-l faci in Agentia Navrom, ci in Belgia. Nu aveam ca obiectiv romanii”. Legatura posibila dintre cei doi a fost si va fi exploatata cu siguranta in campania electorala care tocmai incepe.
Deocamdata, Traian Basescu are un certificat de la CNSAS, in care institutia din strada Dragoslavele spune ca liderul PD nu figureaza in evidente printre cei ce-au facut politie politica. Institutia condusa de Gheorghe Onisoru nu detine arhivele fostei Securitati, deci nu poate da verdicte in deplina cunostinta de cauza, ci doar certificate provizorii.

Un nou actor in lupta pentru Cotroceni

Disparitia lui Theodor Stolojan din politica romaneasca la inceputul acestei luni e un eveniment politic care da peste cap complet planurile electorale puse la punct inainte de 2 septembrie 2004. Competitia electorala se reia de la un nou “moment zero”, cel putin teoretic. Si nu in doi, ci in trei candidati, care lupta pentru a intra in turul al doilea: al PSD (Adrian Nastase), al Aliantei (ce va fi fost probabil desemnat pana la aparitia revistei noastre si care pare a fi Traian Basescu) si al PRM (Corneliu Vadim Tudor). De la momentul 2 septembrie 2004, rezultatul alegerilor depinde in buna masura de miscarile politice pe care le vor face acesti politicieni si staff-urile lor.
Sa ne amintim ca de curand, intrebat daca va candida la presedintie, Basescu a spus ca sub nici un motiv nu va face acest lucru, in afara de situatii cu totul exceptionale. Aceasta e o asemenea situatie, iar cele spuse de Basescu duminica, 3 septembrie, arata ca “problema” lui Stolojan e mai veche, iar Basescu a discutat-o cu acesta si stia despre ce e vorba cu destula exactitate. Pe de alta parte, nu putem exclude versiunea de tip “adevarul e pe undeva pe la mijloc”, cu un Basescu bine informat, care a preluat din mers initiativa a ceea ce s-a-ntamplat, plangand sincer initial si manifestandu-se pe jumatate provocat, pe sfert emotional si pe sfert din cine-stie-ce alte resorturi intime o zi mai tarziu, profitand de conjunctura.
Dupa renuntarea lui Theodor Stolojan, raporturile de putere se schimba. Aceasta e problema din Alianta. Vicepresedintele PNL, purtatorul de cuvant Calin Popescu-Tariceanu, e “pe cai mari”, a devenit presedinte interimar. Altcineva trebuie sa-i ia locul ca purtator de cuvant. Tariceanu ii ia locul lui Stolojan si la copresedintia Aliantei. Jocurile mari de putere vin insa din alta parte. Conform protocolului Aliantei, daca noul candidat la Presedintie va apartine PD (adica va fi Basescu) si va castiga prezidentialele, PNL da premierul (acesta ar putea fi liderul interimar PNL, Tariceanu, dar, dupa cum stim, in miscarea liberala acum se dau lupte crancene), iar PD vicepremierul (cel mai probabil fostul virtual viitor premier, Adriean Videanu). Aceasta ar putea fi alta explicatie a nervozitatii si privirii dezorientate a lui Videanu, ale carui vise de sef de guvern s-ar cam narui, cel putin pe moment.
Adrian Nastase, premierul-orchestra
 Intelectual rafinat, unul dintre cei mai “mobilati” politicieni romani, cu doua facultati terminate, Dreptul si Sociologia, Nastase e controversat, disputat, urat, criticat in tara si popular in Europa
si America. Sau aceasta e imaginea furnizata de mass-media.
Roxana Bichel este unul dintre oamenii de baza ai premierului Nastase, din zona marilor privatizari din ultimii patru ani, fiind specializata in metalurgie. Marti, 1 iunie a.c., Guvernul a numit noua conducere a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), rezultata din fuziunea AVAB-APAPS. Trei din patru vicepresedinti provin de la fostul APAS. Presedinte e Mircea Ursache, anterior pe aceeasi pozitie la AVAB. Vicepresedinti sunt Victor Dumitriu, Cristiana Radu si Roxana Bichel, fosti angajati APAPS, si Roxana Mateescu, fost director la AVAB. Dar si in perioada 2001-2003, Bichel a fost pe cai mari: consilier al presedintelui APAPS, Ovidiu Musetescu, apoi vicepresedinte pentru relatia cu organismele internationale, integrare europeana si aplicarea Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Prezenta Roxanei Bichel ca reprezentant al APAPS a fost consemnata in mai multe consilii de administratie ale unor societati precum Sidex Galati, Neptun-Olimp SA, COS Targoviste, Combinatul Siderurgic Resita (administrator special), ALRO Slatina (membru in comisia de evaluare in vederea privatizarii), BCR (membru in comisia de privatizare), TAROM (din partea MTCT) etc. Implicarea fostului inginer metalurgist in privatizarea societatilor de mai sus nu poate fi explicata decat prin increderea deosebita de care se bucura din partea lui Adrian Nastase. Inainte de a fi numita la APAPS, Bichel a administrat una din firmele Danei Nastase, Datis Consulting & Management SRL (DC&M). La aceeasi adresa cu firma Danei Nastase figureaza alta firma, Onda Trading SRL, ai carei actionari sunt chiar administratorii de la DC&M, Roxana Bichel (15%) si Didi Mircea Marius Crisan (85%). Imediat dupa ce Nastase a preluat functia de premier, Roxana Bichel a devenit consilierulÊ pe probleme de industrie al lui Ovidiu Musetescu. Bichel se afla insa si in vecinatatea surorii premierului Nastase, Dana Barb, precum si a unuia dintre apropiatii premierului, Ristea Priboi, pentru ca detine un apartament de vacanta in Predeal, in acelasi imobil cu persoanele amintite.
O contabilizare oficiala a averii Roxanei Bichel scoate in evidenta, alaturi de afacerile prospere ale sotului ei (Bicks Invest SRL, Bicks Industries SRL, Master Sound Studio SRL, Master Agency SRL), un teren agricol de 11.000 mp, obtinut in 1996, un apartament de vacanta, din 2003, de 119,74 mp, un autoturism KIA, obtinut in 2003, un autoturism Hyundai Coupe, obtinut anul acesta, creante de 12.000 de dolari si mosteniri de familie constand in “mobila, tablouri, covoare, obiecte decorative, harti, ceasuri, icoane, timbre, bijuterii”.
Teodor Sever Rocsin este, ca si Roxana Bichel, utilizat cu succes in cazul catorva dintre afacerile delicate ale Guvernului. Consilier de stat pe probleme de mediu al primului-ministru, Rocsin a fost numit membru in Consiliul de Administratie de la Combinatul de Oteluri Speciale (COS) din Targoviste si Eurocopter Romania. La COS, a participat cu succes alaturi de Bichel la negocierile care s-au purtat cu rusii de la Conares Trading, inainte de privatizarea combinatului. Succesul obtinut astfel l-a determinat pe Ovidiu Musetescu sa-l numeasca, in septembrie 2002, administrator special la Petrotub Roman, cu sarcina de a pregati privatizarea societatii romascane in conditii optime si transparente pana la sfarsitul acelui an. Legatura lui Sever Rocsin cu mediul este prezenta in fruntea unei societati contestate. Este vorba despre REMAT Bucuresti Nord SA (“organizatie neguvernamentala de mediu” insarcinata cu colectarea fierului vechi). Ca presedinte la REMAT, Rocsin mai figureaza inca in comitetul executiv al uniunii  patronale conduse de Ovidiu Tender, UGIR 1903.
Sindicalistii din metalurgie l-au acuzat ca patroneaza mafia fierului vechi din industria metalurgica romaneasca. Sever Rocsin a fost totusi decorat de presedintele Ion Iliescu, pe 28 noiembrie 2002, cu Ordinul national “Serviciul Credincios” in grad de Cavaler. Meritele deosebite ale consilierului de stat Rocsin in probleme de mediu au facut posibila si numirea sa in consiliul director al Clubului de fotbal Dinamo Bucuresti. Amintim ca Adrian Nastase este un recunoscut suporter al acestei echipe de traditie.
De la o declaratie de avere la alta, anumite bunuri ale lui Rocsin dispar sau capata alte coordonate. Spre exemplu, daca, in 26.06.2003, Sever Rocsin declara ca detine un teren agricol de 12,2 ha, cu o valoare de impozitare de 610.000 lei, anul acesta terenul se reduce la 1,2 ha, cu o valoare de impozitare de 12.000 lei. La fel in privinta caselor: cu un an in urma declara patru case (doua apartamente obtinute in perioada 1976-1998, o casa de locuit, din 2002, de 187 mp si o alta casa de vacanta din 1996 de 160 mp), anul acesta sustine ca are doar trei locuinte (dispare casa de vacanta din 1996, dar apare, in schimb, o casa de locuit, din 2003, inexistenta in prima declaratie). Sever Rocsin facea publice anul trecut depozite de 625.000.000 lei si 22.000 de dolari, iar anul acesta declara un depozit de 10.000 de euro. Anul trecut, consilierul de stat avea creante mai mari de 10.000 de euro, care au disparut din noua declaratie oficiala. Unele neconcordante din aceste declaratii sunt puse de Sever Rocsin pe seama sotiei, care ar fi proprietarul unuia dintre apartamente, a casei de vacanta si actiunilor pe care le-a detinut la REMAT.
Ristea Priboi a intrat in colimatorul presei
Deputat PSD de Vrancea, Ristea Priboi poate fi considerat cel mai apropiat dintre colaboratorii lui Adrian Nastase. Prietenia dintre cei doi pare a fi mai veche decat tranzitia. Fost ofiter de securitate pana in 1990 si ofiter SIE pana in 1997, Ristea Priboi a preferat sa renunte la cariera pentru a fi consilierul lui Adrian Nastase si a se dedica afacerilor si politicii. In 1994, ofiterul SIE Priboi a fost detasat la Camera Deputatilor, consilier pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala al presedintelui Camerei, Adrian Nastase. A activat astfel, ca ofiter acoperit sub noua titulatura, vreme de trei ani, pina in 1997, cand a cerut sa treaca in rezerva si a fost pensionat. A ramas consilierul lui Nastase si dupa aceasta perioada, fiind angajat cu carte de munca la biroul parlamentar al deputatului Nastase.
In paralel, s-a implicat in mai multe afaceri profitabile, cea mai importanta fiind administrarea societatii IAPIT Divertis SA, o societate infiintata in 1991, ai carei actionari majoritari sunt de origine siriana (Mahmoud Khaled Omar si Omar Hayssam). Prin sotia si cei doi fii ai sai, Ristea Priboi a dezvoltat si alte societati: Megmaris Cons Trading SRL si Management Marketing L SRL. A devenit apoi actionar la SNP Petrom SA si la Finansbank. La prima dintre aceste societati detinea 371.810 de actiuni in valoare de peste 370 de milioane de lei. Pe de alta parte, in 1996, ofiterul SIE Ristea Priboi a infiintat Asociatia Romana pentru Educatie Democratica (ARED) ale carei obiective erau “educatia si invatamantul, apararea drepturilor cetatenesti, cooperarea internationala”. Ulterior, sub egida acestei asociatii au fost publicate mai multe dintre operele lui Adrian Nastase, precum si ale altor patrioti romani.
Experienta dobandita de Ristea Priboi in munca de informatii, dublata de destoinicia in afaceri, l-a propulsat printre membrii echipei centrale de campanie electorala a PDSR, din 2000, functia lui fiind aceea de sef al Directiei Resurse Financiare, ajungAnd apoi deputat de Vrancea in noua legislatura. Un an mai tarziu, a vrut mai mult decat ii era permis: presedintia Comisiei parlamentare pentru controlul asupra Serviciului de Informatii Externe, dar a intrat in colimatorul presei, care a dezvaluit trecutul sau de ofiter de informatii, despre care s-a scris ca a fost implicat in Dosarul “Eterul”, ce facea referire la supravegherea informativa antedecembrista asupra “Europei Libere” de catre securitatea comunista. Obligat sa se retraga din fruntea Comisiei SIE, Priboi a ramas totusi membru al acesteia.
Doua scandaluri l-au transformat pe Costel Bobic (dintr-un simplu detailist focsanean, care conducea intr-o vreme echipa de fotbal Unirea, prin firma sa, Acord) in persoana publica: in 1995-1996, in plin scandal “S.AN.CA-Bancorex”, era prezentat drept victima adeptilor lui Ion Iliescu. Bobic a facut atunci dezvaluiri in “Ziua” despre afacerile necurate cu gir prezidential de la Bancorex, dar n-a pomenit despre creditele de milioane de dolari de care a beneficiat si el. Numele lui a fost vehiculat in Afacerea Tigareta II. Bobic s-a aflat pe schema data de Trutulescu, iar presa a scris ca Bobic ar fi participat, impreuna cu Trutulescu si altii, la o intalnire de taina, la Focsani, putin inainte de arestarea fostului colonel SPP. La finele anului 2002, Armaghedonul vamesilor, lansat pe Internet, care trata coruptia si relatiile de tip mafiot patronate de Dinu Gheorghe, pomenea despre implicarea lui Bobic in contrabanda cu tigari. Recent, Bobic l-a cununat pe procurorul focsanean Adam jr., fiul procurorului Ion Adam de la Parchetul General. Bobic a beneficiat logistic de serviciile unei foste eminente cenusii a Securitatii, generalul Gheorghe Diaconescu, fost colonel in Directia a III-a de Contraspionaj din DSS, devenit, dupa decembrie 1989, adjunctul directorului SRI Virgil Magureanu. (sursa: EvZ, 11.04.2003)
Scandalul magazinelor duty-free
Pretextand presiunea UE, Guvernul a dat o ordonanta de urgenta prin care desfiinteaza magazinele duty-free de pe Aeroportul Otopeni, unde opereaza Tarom, companie condusa de cumnata lui Adrian Nastase, Rodica Odobescu, nascuta Miculescu, dupa numele tatalui ei, Angelo Miculescu. La celelalte puncte de frontiera, duty-free-urile raman pe maini bune, cum arata site-ul Anchete.ro, pe 23 august 2004. Maini precum ale lui Costel Bobic. Totusi, pe cursele Tarom exista o firma, Sky Sensation, care vinde prin divizia In-flight. Doi mari dusmani are sora Danei Nastase, Rodica Miculescu: Sky Services si EDF Asro. Ambele firme “stau ca un cui in jocul de interese de pe Otopeni”, apreciaza Anchete.ro. Marco Maximillian Katz, directorul EDF Asro, imputernicit EDF Services LTD., a explicat pentru acest site: “Societati locale care opereaza pe frontierele terestre, precum GFS (apartinand lui Razvan Petrovici si Costel Bobic), si care au fost punctate de presa romana ca fiind implicate in contrabanda cu bunuri duty-free, isi pot continua activitatea, protejate fiind de insusi Guvernul Romaniei”. Ziarul de Iasi explica, pe 15 septembrie 2002, ca Sky Services “are de 10 ani magazine duty-free pe Otopeni, inaugurand, practic, aceasta activitate pe un aeroport din Romania”. Activitatea de pe aeroport a acestei firme a fost suspendata de Miron Mitrea, iar pentru aceasta demnitarul a fost dat in judecata. Procesul e in curs. In schimb, publicitatea de pe Aeroportul Otopeni a fost incredintata, tot de Mitrea, lui Cristian Burci in felul urmator: “Prima licitatie a fost anulata, intrucat doar o singura firma din cele zece care au cumparat caietul de sarcini a depus o oferta. Dar nu era firma “din carti”. A urmat o alta licitatie, apoi inca una si tot asa”, arata anchete.ro.
“A acumulat o experienta deloc neglijabila. E greu insa sa cresti in umbra nucului batran”, spune analistul politic Iosif Boda, referindu-se la Nastase si la apropierea sa de Ion Iliescu. Boda mai spune ca Adrian Nastase are “un simt cu totul deosebit de adaptare politica”, insa “nu are multe din ceea ce are dl. Iliescu”, adica, de exemplu, “aceeasi priza la public”, deoarece “pentru Nastase baile de multime nu sunt un lucru reconfortant”.
Ion Iliescu, tinerete fara batranete in politica
Ion Iliescu a fost omul politic care a marcat cel mai puternic ultimii 14 ani ai Romaniei. Totusi nimeni nu-i cunoaste exact biografia. In schimb, sunt cunocuti oamenii de afaceri care au incercat sa se apropie de actualul presedinte al tarii
Ovidiu Tender afirma despre sine ca afacerile sunt unicul lui hobby. S-a impus dupa 2000, prin preluarea de la APAPS a unor societati din constructii si montaj de echipamente nucleare, prospectiuni geologice si geofizice si industria petroliera. Cifra de afaceri pentru companiile in care Tender sau Tender SA e actionar direct: circa 75.000.000 dolari/an, la care se adauga cifra de afaceri a companiilor unde e actionar indirect, prin companiile achizitionate.
Fostul inginer minier Ovidiu Tender si-a inceput afacerile ca sef de unitate la fostul hotel PCR din Timisoara, dupa ce ocupase aceeasi functie la Hotelul Victoria din Jimbolia. In paralel: activitati de turism pe relatia Iugoslavia. La sfarsitul lui 1991, alaturi de un alt om de afaceri local, a preluat in locatie de gestiune Restaurantul Palace din centrul Timisoarei si a infiintat societatea Palace SRL. Aici a lansat, impreuna cu alti parteneri, printre care si fratele sau, Tiberiu Tender, primul salon de bingo din Romania, prin infiintarea firmei Corobing SRL, in sediul Restaurantului Palace. Corobing a fost fondata cu sprijinul firmei spaniole Eleval Electronicos Valencia SA (61,27%). Afacerea s-a dovedit un succes. Ulterior, Tender avea sa preia controlul total al societatii Palace, devenind unic actionar. Cu banii din jocuri de noroc, Tender s-a lansat in afaceri de anvergura. Tot in 1991 a mai infiintat patru firme, din care doua exclusiv in agricultura: Agroindustriala Km.6 SA, Industria Lanii SA, Agroindustriala Santim Sinandrei SA si Tender SA. Ultima avea sa devina nucleul imperiului Tender, iar patronul ei unul din cei mai mari latifundiari din zona, cu peste 100.000 ha de teren agricol. Pana in 2000, Tender a mai infiintat sapte firme.
Numele lui Tender este legat de embargo
Implicarea lui Tender in afacerile cu petrol a inceput din timpul embargoului impus Iugoslaviei. El era pe atunci detinatorul unui pachet de actiuni la SC Solventul SA. Ulterior, a exploatat relatia destul de profitabila dintre Solventul si VGB Impex SRL, firma scutita de plata accizelor pe carburantii din depozitul inchiriat de la Solventul, in baza unei licente de procesare. Afacerile lui Ovidiu Tender au proliferat dupa ce a intrat in relatii cu fosta firma de stat Nuclearmontaj SA, al carei presedinte era Aurel Ovezea (cooptat si administrator-director general al societatii All Tender SA). Ovezea e un apropiat al lui Tender, caruia i-a permis in 2000 sa includa Nuclearmontaj si cele 14 subsidiare in grupul Tender. Inainte ca Nuclearmontaj sa intre in grupul Tender, au fost incercari esuate de contracarare a actiunilor lui, atat la nivelul serviciilor de informatii, cat si din partea unor membri din fosta conducere Nuclearmontaj. In 2002 a preluat de la norvegienii de la Kvaerner si Fabrica de Echipamente pentru Centrale Nucleare (FECNE). Alta achizitie profitabila si strategica a fost preluarea Prospectiuni SA, ce detine monopolul romanesc in prospectiuni geologice si geofizice. Au urmat: Atlas GIP SA Ploiesti (industria petroliera) si Vulcan SA (producator de generatoare de aburi, preluata de la APAPS la sfarsitul 2002). Prin preluarea FECNE si Vulcan, Tender devenea partener strategic in relatia cu o investitie strategica: Vulcan, alaturi de FECNE, produce componente, iar Nuclearmontaj asigura montajul lor la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda.
Numeroase afaceri in domeniul petrolului
Tender a preluat si controlul societatii de asigurari ARDAF SA Cluj si s-a implicat inclusiv in afaceri cu arme. Anul trecut, ca distribuitor pentru Romania al produselor concernului Steyr-Mannlicher, a livrat arme SPP. O relatie interesanta a fost cea cu Frank Timis, fostul presedinte de la Gabriel Resources, firma ce vrea sa exploateze zacamintele aurifere de la Rosia Montana. Relatie care, conform declaratiilor lui Ovidiu Tender, ar fi inceput in 2000. Tender a mai afirmat ca intrarea in conducerea Gabriel Resources, o firma listata la bursa canadiana, s-a facut in februarie 2002. Un an mai tarziu, prin Regal Petroleum PLC si Prospectiuni SA, Tender a obtinut, alaturi de Frank Timis, licenta de exploatare a petrolului si gazelor naturale dintr-o zona a judetului Suceava. A deschis filiale ale societatilor Prospectiuni SA si Atlas GIP SA in Kazahstan, fiind numit si reprezentantul Uniunii Camerelor de Comert si Industrie din aceasta tara in Romania.
Toate aceste achizitii i-au sporit influenta, asa incat omul de afaceri din Timisoara s-a considerat indreptatit, conform unor surse neoficiale, sa preia si “perla coroanei”, SNP Petrom. Desi avea sa esueze in preluarea pachetului de actiuni detinut de stat la Petrom, Tender si-a pregatit din vreme terenul pentru marea privatizare. O metoda interesanta de intrare in actionariatul unor societati aflate in relatii cu Petrom o constituie cumpararea creantelor. Prin aceasta metoda, a achizitionat deja, in 2002, creantele de 340 de miliarde de lei pe care CAROM Onesti le avea la Arpechim, preluand ulterior controlul societatii. Anul trecut, Tender a cumparat creantele de 1.500 de miliarde de lei ale RAFO Onesti la Petrom. El e si autorul moral al proiectului de lege privind functionarea Bursei Creantelor. Relatia privilegiata cu Corneliu Iacubov si RAFO Onesti, precum si asocierea ulterioara cu grupul american reprezentat de Halliburton, n-au fost suficiente pentru a fi inclus printre fericitii finalisti ai privatizarii Petrom.
Ioan Talpes, omul de incredere al lui Iliescu
Ioan Talpes, azi ministru de stat fara portofoliu, considerat omul lui Iliescu in Cabinetul Nastase, e calificat de Dinu Patriciu, in Jurnalul National (JN) din 3.06.04, “creierul conspiratiei menite sa controleze piata petrolului romanesc”. JN rezuma astfel afirmatiile lui Patriciu: “Talpes l-a adus pe Matser sa preia compania Petrom”, iar “Tender si Iancu (n.r.: Marian Iancu, ultimul presedinte de la Balkan Petroleum, firma implicata in afacerea CAROM – RAFO) sunt pionii aceluiasi Talpes”, in timp ce “Frank Timis, care se afla in spatele defunctei RAFO, e “ghidonat” tot de fostul sef de servicii speciale (n.r.: Ioan Talpes), care a avut o pozitie-cheie la Cotroceni”. Dinu Patriciu, seful Grupului Rompetrol, sustine ca a fost “santajat si amenintat de Ovidiu Tender, presedintele UGIR 1903, pentru a accepta fuziunea Rompetrol-RAFO”, scopul declarat fiind “salvarea de la datorii si faliment a rafinariei RAFO Onesti”. Patriciu afirma pentru JN ca scandalul loveste si Administratia Prezidentiala, de unde “s-ar fi pus la cale, prin Departamentul Securitatii Nationale si cu acceptul lui Ioan Talpes, memorandumul care a stat la baza santajului pus la cale de conducerea RAFO si Ovidiu Tender impotriva Rompetrol”.
La sfarsitul lui iulie 2004, Finantele au dat publicitatii datoriile marilor firme. Firmele lui Tender sunt in top. CAROM Onesti: 1.300 de mld. de lei la bugetul de stat (BS); Atlas-Gip Ploiesti: 650 mld. de lei la BS + 184 de mld. de lei la bugetul asigurarilor sociale (BAS); Prospectiuni SA Bucuresti: 137 de mld. de lei la BS + 65 de mld. de lei la BAS; Vulcan SA: 228,75 de mld. de lei la BS + 39 de mld. de lei la BAS si Videlmar: 67 de mld. de lei la BS + 64 mld. de lei la BAS. (Curentul, 1-3.08.2004)
O afacere ciudata cu un oficial NATO
La inceputul anului 2003, un inalt functionar NATO olandez, maiorul Jan Willem Matser, a atras Tender SA intr-o operatiune internationala de spalare de bani. Dupa arestarea lui Matser, au fost dezvaluite legaturile speciale Tender-Matser-Talpes. Prietenia Tender-Talpes si prezenta lui Tender in majoritatea delegatiilor externe ale presedintelui Iliescu pot explica mai usor ascensiunea rapida a afacerilor lui Ovidiu Tender, dupa alegerile din 2000. Matser a fost arestat pentru spalare de bani si fals in documente. Avocata lui Tender, Mariana Stefan, a declarat pe 1 martie 2003: “Sunt convinsa ca nevinovatia clientului meu va fi lamurita la prima intalnire cu procurorii olandezi. E posibil ca aceasta inscenare sa-i fi fost regizata clientului meu, pentru inlaturarea unuia dintre cei mai importanti concurenti ce si-au exprimat dorinta de a participa la privatizarea Petrom” (Softpedia.com). Pe 12 martie 2003, arata Adevarul, procurorii olandezi care l-au arestat pe Matser i-au luat lui Tender, la Bucuresti, o depozitie, in care acesta arata ca in aprilie 2002 Matser l-a contactat, ca oficial NATO, “prin seful Administratiei Prezidentiale, Ioan Talpes”. Intalnirea a avut loc la restaurantul Hotelului Hilton, de fata cu doi generali: unul din SIE, unul din SRI. Matser i-a propus lui Tender sa preia 45% din Tender SA, contra a 100 de milioane de dolari. Tender le-a spus olandezilor ca pentru perfectarea afacerii i-a dat lui Matser documente de firma pe care nu si-a inchipuit “ca Matser le va falsifica” si a negat “orice legatura cu Banca Santander din Columbia (n.r.: Banca Santander e o banca spaniola, iar Matser a vrut sa foloseasca serviciile filialei sale de la Bogot‡, din Columbia), de unde proveneau certificatele de depozit pe numele Tender SA”. Aceste documente au fost “interceptate” in octombrie anul trecut.
Iliescu, jucatorul care prinde mereu “royala”
Iosif Boda spune despre Ion Iliescu: “Seamana cu un jucator de pocher caruia, oricum ar decarta, chiar daca porneste cu un as si-un septar de aceeasi culoare, tot ii intra “royala”. Indiferent ce-ar face, isi pastreaza un grad de popularitate in anumite medii. Daca ne uitam pe scena politica din aceasta zona a lumii, e singurul care a ramas, care pierzand o data prezidentialele a revenit cu o forta teribila. Singurul care, dupa ce-si epuizeaza posibilitatile de a candida la Presedintie, reuseste, cu trei luni inainte de-a i se termina mandatul, sa se impuna ca presedinte al celui mai mare partid din Romania.” Stelian Tanase il vede altfel pe actalul presedinte:”E un supravietuitor, asta-i cuvantul-cheie. Iliescu e un aparatcik cu experienta, cu o capacitate de metamorfozare surprinzatoare. Foarte versatil, e un supravietuitor de exceptie al tuturor conjuncturilor politice. A fost un supravietuitor si in anii ‘50, ‘60, ‘70, ‘80, dar si in anii ‘90. Ganditi-va cati oameni a tocat, cati au fost in jurul lui si cati au si disparut intre timp”, afirma Stelian Tanase.
Cine e Ioan Talpes
Ziua, 28.02.2004: 1970 – Ioan Talpes absolva Universitatea din Cluj, Facultatea de Istorie-Filosofie; 1980 – absolva Scoala de Ofiteri “Nicolae Balcescu” din Sibiu; doctor in istorie. Unul din istoricii favoriti ai lui Ilie Ceausescu, propagandistul Armatei. De la inceputul anilor ‘80, coautor/contributor la carti si studii de istorie extrem de controversate, cu pronuntat caracter nationalist-comunist. Suspectat de Occident ca facea parte din grupul istoricilor revizionisti ce scriau la comanda ideologica a PCR. 1992: director SIE in locul cunoscutului Mihai Caraman. Avansat general, conduce SIE prin generalii Anghelescu, Nanescu, Tanasescu si Silinescu, spioni cunoscuti pentru culegerea de informatii din spatiul NATO inainte de 1990. Cand Victor Nanescu e pensionat, in locul sau vine alt personaj celebru: gen. Dumitru Ciobanu. 21.12.01: consilier prezidential, sef al Administratiei Prezidentiale, sef al Departamentului Securitatii Nationale, protagonist al incercarii de creare a unei comunitati informationale, al strategiei de dirijare, dezinformare si influentare a mass-media prin campanii de presa si al afacerii Matser.
Florin Tudose: Iliescu are o remarcabila abilitate
“Face parte din categoria persoanelor “special construite” sa-si salveze capacitatea de actiune in orice conditii si cu orice sacrificii, dar nu personale. Cu o remarcabila abilitate, isi transfera rapid culpabilitatea si se orienteaza in gasirea tapilor ispasitori. A depasit cu greu perioada “terorii” cand, conform modelului comunist, oricine putea fi facut vinovat de orice. Acest personaj politic ne-a oferit atatea clisee incat, in acest moment, nu i se poate face un portret psihologic fara a iesi o caricatura. Trasatura definitorie pe care am observat-o cu totii e ca se agata de putere. Varsta si un fel de automultumire supraevaluata dau senzatia ca nu mai poate spune nimic nou.
Florin Budescu si Dan Badea (revista Bilanț nr.1, oct. 2004)