NU UITA că Transilvania e pământ românesc, chiar dacă suntem ”un popor imbecil de tolerant” cu ungurii și alți alogeni!

Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Pandantivul pe spatele caruia se afla lista celor uciși în familia Cosma de sălbaticii criminali hortyști, în noaptea de 13/14 septembrie 1940
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.
Plăcuța (pandantiv), pe care au fost consemnați morții din familia Cosma, purtata la gat de un supravietuitor (copil pe atunci) din localitatea Ip.

Am descoperit destul de târziu, spre rușinea mea, un text scris în urmă cu câteva luni de un profesor sârb, cunoscător de istorie dar și de limba română, care a prezentat în mod magistral adevărul despre istoria ungurilor și pretențiile lor absurde, demonstrând încă o dată că somnul politicienilor naște hortyști pe pământ românesc.

Ungurii nu sunt decât niște  alogeni proveniți din Asia, în urmă cu mai bine de un mileniu,  cu pretenții asupra unui teritoriu care nu le-a aparținut decât vreme de câțiva ani, timp în care au procedat precum hoardele mongole când cucereau vreun cătun din pustă și-l treceau prin foc și sabie, ucigând de-a valma copii, femei și bătrâni, așa cum au procedat hoardele hortyste în satele românești Ip și Trăsnea, în toamna lui 1940, după Diktatul de la Viena.

Execuție hortystă a doi tineri români
Execuție hortystă a doi tineri români

Înainte de a prezenta textul scris de profesorul sârb, reamintesc declarația unui supraviețuitor român al satului transilvănean Ip, ocupat de ungurii care au ucis, într-o singură noapte, 157 de români, spintecând cu baionetele copiii sau burțile femeilor ce stăteau să nască, împușcând cu lașitate și cruzimea specifice urmașilor sălbaticului Attila, bătrâni, femei și copii, declarație apărută într-un cotidian central, dar și într-un film realizat de Manuela Morar (MDV Film 2006) și postat pe Youtube. Alți 87 de români au fost uciși în satul Trăznea. Crimele nu pot fi uitate, mai ales de către supraviețuitorii acelor masacre.

Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)
Purtătoarea pandantivului pe care scrie NU UITA!, supraviețuitoare a genocidului din Ip, a fost martoră când trupul mamei ei a fost spintecat în două, cu baioneta, pentru că un sălbatic hortyst, înainte să-i arunce trupul în groapa comună, a fost curios să vadă cum arată ”grăsimea de român împuțit”. Cum să uite această femeie atrocitățile comise de unguri în Transilvania asupra românilor și a evreilor trimiși în lagărele de exterminare?! (imagine din filmul ”NU UITA!”)

În total, după Diktatul de la Viena, au fost masacrați aproximativ 1000 de români! Uciși doar pentru că erau români!

Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!
Ungurii lui Horthy si-au făcut ”treaba” în zona ocupată. Acum vor si pământul de sub cei pe care i-au ucis!

Iată declarația unuia dintre supraviețuitorii din Ip, Gavril Butcovan:

În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noștri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric și m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toți 10 suflete, printre care 8 copii. Locuința era compusă din două încăperi. Eu, părinții și alți 5 frați dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalți doi frățiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan și i-am spus că sunt împușcați românii. Tata nu putea vorbi de emoție, pentru că bănuia ce ne așteaptă, focurile de armă întețindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliță, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitați. Pentru o clipă mi-am aruncat și eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyști și consăteni maghiari, deveniți părtași la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă ușa, ca să nu bată soldații în poartă așa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă ușa, soldații erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyști s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am știut că l-au împușcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldați, îndreptând puștile spre noi. Ne-au spus răstit în ungurește, să ieșim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetița, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieșit l-am văzut pe tata, care zăcea cu fața în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyști au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbușit lângă corpul neînsuflețit al părintelui meu. Gavril Butcovan

Mi-am dat seama că sunt în viață, simțind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe frații mei. În fața casei, la câțiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împușcată în piept cu cartușe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împușcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <<Unde ești maică?!>>, a fost secerată de gloanțele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împușcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rânind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruță. Cred și astăzi că șansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata și am stat culcat cu față la pământ, în timp ce călăii erau preocupați cu uciderea celorlalți membri ai familiei. Pe lângă mine și mama au mai scăpat cei doi frați ai mei, Ioan, de 12 ani, și Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane și au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”(…)

„ Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile și schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuți până ce și-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiș i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte și soția acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moașă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceștia, sub amenințarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunși în curtea casei l-au împușcat. Soției i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani și Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună și îngropate de vii. în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împușcat.” (…)

„Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toți consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyști. Au fost și maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-și prin acest gest viața în pericol. Astfel au fost salvați din mâna ucigașă a horthyștilor cel puțin 3 familii de români. Cu siguranță, dacă acțiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulți care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, și în mod sigur numărul celor uciși era mult mai mic.

Declarația unui supraviețuitor al masacrului din noaptea de 13/14 septembrie 1940 din localitatea IP,  Gavril ButcovanGARDIANUL din data de 02.09.2008 – “68 de ani de la Dictat. Mărturii despre masacrele de la Ip și Traznea

Iată, pentru cei care vor să afle mai multe despre acele vremuri, și alte declarații ale câtorva supraviețuitori, din IP, Trăznea sau Sărmaș, în filmul cutremurător de mai jos, numit ”NU UITA!” și realizat de Manuela Morar (NDV Film, 2006)

Așadar, aflu recent că profesorul de istorie sârb Miodrag Stanojevic, din Voivodina, aflat în trecere prin Satu Mare a transmis redacției unui  cotidian local, Gazeta de Nord Vest, o scrisoare ca reacție la un material publicat pe 4 decembrie 2012 în jurnalul sătmărean, ”Afront adus românilor pe bani europeni”, semnat de Szasz Lorand.

Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina
Articolul (dreapta jos) care a generat reacția profesorului de istorie sârb din Voivodina

Era vorba în acel articol de o lucrare (ghid turistic bilingv) publicată de unguri, din fonduri europene, lucrare în care românii erau umiliți și numiți ”olahi” (în ediția maghiară) sau ””vlahi” (în ediția în lb română), sau ”popor primitiv”, de parcă noi eram alogeni în Europa, veniți pe cai, cămile sau catâri din Asia cu mai bine de un mileniu în urmă, la fel ca țiganii din India.

Textul sârbului Stanojevic, depășește ca valoare și claritate orice text scris de un istoric român contemporan pe tema ungurilor și a aberațiilor lor cu ”Ținutul secuiesc” și ”schimbarea articolului 1 din Constituție” sau ”autonomie pentru caii lui Attila” etc. etc.

Iată scrisoarea profesorului sârb de istorie pe care, chiar dacă au publicat-o numeroși alți români, nu pot să n-o trec și eu în lista materialelor extrem de importante pentru înțelegerea fenomenelor cu care ne confruntăm la noi acasă, pentru că suntem un popor prea tolerant cu alogenii a căror obrăznicie începe să devină prea enervantă pentru a mai fi tolerată.

Dan Badea

Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc.

    Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:- fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.

    Vă propun un exerciţiu de imaginaţie:

Ce s-ar fi întâmplat dacă:

    – un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos

    – un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)

    – un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje.

    Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat românii = ţigani. Acelaşi scenariu:- ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Beograd cu Partizan sau Steaua Roşie.

    Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani sau Vojvodina aparţine Ungariei”?

    Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.

    De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina?

    Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene)” că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.

        Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţii maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţânţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie.

    Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.

    Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi” maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:

  în anul 700 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei

în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad.

Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic).

Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.

 

Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa.

Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba maghiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei.

  În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi).

De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?

Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.

Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc.

  Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.

– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683), Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).

   – În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.

În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar), având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.

cowboy unguri in pusta, urmașii lui Attila
Cowboy unguri, de la mama lor, in pusta – demnii urmași ai lui Attila

În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.

Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri.

Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) până în 1699 când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel).

Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).

    – În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei.

Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy - criminal de război.
Hitler și pudelul lui unguresc, Miklos Horthy – criminal de război.
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii...
Asa arăta România în 1941 (în limba rusă), după ce fusese sfârtecată de ruși, unguri și bulgari, înainte ca generalul Ion Antonescu să preia frâiele armatei române și să dea ordinul reîntregirii…

 

Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania?

    Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei.

Placuță comemorativa din Ip.
Placuță comemorativa din Ip.

    În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de aici a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei în 1941.

Placuță comemorativă la Trăznea
Placuță comemorativă la Trăznea

În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu:

un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.

    Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge.

    Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.

profesor Miodrag Stanojevic

 

 

 

 

 

 

 

 

Intețește Ungaria focul antisemitismului și rasismului în Europa de Est? (ziare.com)

– Ungaria a acordat cel mai important premiu pentru jurnalisti unui antisemit –

(preluare ziare.com)

ziare com capture

Guvernul Ungariei, condus de Viktor Orban, pare sa se joace cu focul. Ferenc Szaniszlo, un controversat prezentator TV antisemist si rasist, care ii considera pe rromi „maimute umane” si sustine teorii conspirationiste privindu-i pe evrei, a fost rasplatit cu cel mai important premiu pentru jurnalisti, premiul Tancsics.

Szaniszlo Ferenk
Szaniszlo Ferenk

 

Si nu doar Szaniszlo a fost premiat duminica, ci si Janos Petras, solistul vocal al grupului Karpatia, considerat a fi trupa de casa a partidului de extrema-dreapta Jobbik – recunoscut pentru atacurile sale virulente antisemite, la fel si arheologul Kornel Bakay, cel care pretinde ca Iisus Hristos a fost ungur, iar evreii – comercianti de sclavi in timpul Evului Mediu.

Gafa a Guvernului Orban sau gest de fronda?

In semn de protest, zece fosti castigatori ai premiului Tancsics au anuntat ca il vor returna. De asemenea, conform BBC, decizia Guvernului a starnit nemultumiri si proteste la Budapesta (foto), inclusiv din partea ambasadorului Israelului in Ungaria, Ilan Mor, care a declarat ca premiul Tancsics a fost acordat „unei pe

VIKTATOR ORBAN
VIKTATOR ORBAN

rsoane nepotrivite, din ratiuni total gresite”.

Reprezentantul Guvernului Orban a comentat simplu: a fost o decizie regretabila, luata in necunostinta de cauza, iar Guvernul nu mai poate schimba nimic. Poate fi crezut ministrul Resurselor Umane Zoltan Balog, cand spune ca nu a stiut ce stia o tara intreaga? Dificil de dat un raspuns cu voce tare.

Putem pune insa cap la cap mai multe actiuni din ultimii ani ale FIDESZ, partidul premierului Viktor Orban, cum ar fi cele de reabilitare ale unor criminali de razboi sau sustinatori nazisti, inclusiv a lui Miklos Horthy, care a trimis la camerele de gazare de la Auschwitz peste 437.000 de evrei unguri. „Dreapta lui Viktor Orban reinvie cultul fostului regent Miklos Horthy, considerat intotdeauna de extrema dreapta drept un erou” – avertiza anul trecut publica franceza L’Express.

In acest demers politic, al reabilitarii lui Horthy, au fost implicati mai multi primari si deputati unguri, care au organizat diverse ceremonii de celebrare, iar replica seaca data de Viktor Orban in presa austriaca celor care se aratau ingrijorati a fost aceasta: „Deciziile apartin exclusiv colectivitatilor locale”.

adolf-hitler-miklosh-horthy4
Adolf Hitler și aliatul său, mentorul lui Viktator Orban, Miklosh Horthy

Tot atunci, Romania a fost tarata in scandalul reinhumarii la Odorheiu Secuiesc a ramasitelor pamantesti ale nazistului Nyiro Jozsef, actiune coordonata direct de presedintele parlamentului ungar. In plus, decizia de includere in curricula scolara a operelor unor scriitori acuzati de diverse acte de antisemitism, printre care si Albert Wass (considerat criminal de razboi in Romania), a starnit proteste la Budapesta.

Iata deci ca vorbim despre actiuni concertate, nu despre incidente izolate, dar si despre implicarea institutiilor statului vecin.

Iar, din nefericire, efectele acestui comportament politic nu intarzie sa apara. In urma cu doar doua luni, un nou scandal a izbucnit in Ungaria dupa ce un fondator al FIDESZ, jurnalistul Zsolt Bayer, a indemnat la „eliminarea animalelor tigani”. Bayer, un apropiat al premierului Orban, a scris ca rromii nu sunt demni sa traiasca precum fiintele umane, deoarece si-ar „face nevoile acolo unde vor”, iar o buna parte dintre ei ar fi niste „asasini” care este necesar „sa fie eliminati”. Si nu era prima oara cand Bayer incita la ura.

In aceste conditii, Uniunea Europeana risca sa aiba o noua problema serioasa? Sau o are deja?

„Suntem intr-o perioada tensionata, in sensul ca traversam si o perioada de criza economica, iar tendinta de a gasi tapi ispasitori pentru problemele curente este mai mare. Grupurile vulnerabile, care se afla in dificultate de regula in perioada de criza economica, sunt si mai mult expuse”, a atras atentia intr-un scurt interviu acordat Ziare.com de presedintele Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, Csaba Asztalos, in care acesta mai subliniaza si faptul ca Romania este singurul stat din regiune care nu a avut conflicte violente interetnice.

Cum comentati decizia Guvernului ungar de a acorda premii celor trei persoane atat de controversate? Se incadreaza ea in contextul mai larg al masurilor luate de puterea de la Budapesta si criticate de UE sau a fost un incident izolat?

Precizez mai intai ca raportat la Ungaria va vorbesc in calitatea mea de cetatean, persoana publica totusi, fara sa implic institutia CNCD.

Fata de Ungaria s-au formulat mai multe acuzatii in ultimii ani, potrivit carora exista un derapaj de la normele fundamentale ale democratiei sub mai multe aspecte: cu privire la limitarea libertatii de exprimare prin adoptarea unei legi a presei, prin cele patru revizuiri ale Constitutiei (cea mai recenta fiind facuta saptamana trecuta), cu privire la limitarea competentelor Curtii Constitutionale, la utilizarea unei majoritati parlamentare intr-un mod nedemocratic, dar si cu privire la reintroducerea unor principii sau a unor doctrine totalitare din trecut, in special din timpul regimului Horthy, cu conotatii fasciste.

Ca atare, aceste critici nu sunt noutati, ele au venit practic odata cu instalarea actualului guvern, al doilea al lui Viktor Orban.

In ceea ce priveste decernarea unor premii, a unor distinctii de stat, catre persoane acuzate de atitudini antisemite, antiroma, totalitariste, este un element regretabil. A existat o reactie in Ungaria, mai multe persoane care au primit acest premiu l-au restituit. Este vorba despre persoane importante din viata publica a statului vecin.

Exista si critici destul de puternice venite de la varful Uniunii Europeane, din Statele Unite si din partea cancelariilor occidentale fata de aceste derapaje democratice.

De ce au fost inmanate totusi aceste premii? Guvernul Orban chiar nu se astepta la aceste reactii? Sau a fost un gest de fronda, urmarindu-se un anume scop?

Gestul reflecta vointa Guvernului. Asta inseamna ca, practic, ei achieseaza la aceste comportamente, la aceste ideologii, desi deseori Viktor Orban a fost pus in defensiva pentru a se delimita chiar de membri de partid marcanti, cum a fost jurnalistul Bayer Zsolt, care a publicat un articol virulent impotriva rromilor.

Este un derapaj de la democratie, asta este foarte clar, iar Ungaria a fost si este tinta criticilor activistilor pentru drepturile omului si nu numai, inclusiv ale organismelor internationale, pe ceea ce inseamna standarde minime de democratie.

horthy 2

Criza economica poate fi o explicatie, dar sa nu uitam ca Guvernul Orban a adoptat anumite decizii populiste cu privire la asumarea unor pierderi pentru banci, pentru multinationale. Au fost mai multe masuri populiste si in acest an, cu un spirit anti-european.

In Ungaria exista o institutie similara Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de la noi?

Da, este sub control guvernamental. Toate statele membre UE au o astfel de institutie.

Ati vazut vreo reactie din partea acesteia cu privire la scandalul declansat duminica? Ar trebui sa existe?

In principiu, in Ungaria institutia similara noua este sub control guvernamental, al prim-ministrului. Ei nu au avut reactii, s-au ocupat mai mult de cazuri, de spete.

In Ungaria, insa, institutia care functioneaza foarte bine si eficient pe zona drepturilor omului este Avocatul Poporului, care a avut o serie de reactii cu privire la modificarile legislative enumerate. Nu am vazut o atitudine insa cu privire la decernarea acestor premii de stat.

Ce s-ar fi intamplat daca Guvernul roman ar fi facut asa ceva?

Trebuie spus ca in Romania acordarea distinctiilor are un regim diferit de cel din Ungaria, mai mult presedintele statului este cel care le propune. In Ungaria premierul le propune, iar presedintele le decerneaza.

Cred ca ar fi fost reactii destul de dure. Dar, in trecut, sa stiti ca si la noi s-au decernat distinctii de stat unor persoane care au fost acuzate de extremism si de atitudini antiminoritate sau antisemite.

Putem spune ca, intre timp, in Romania s-au mai limpezit apele?

Din punctul meu de vedere, in Romania avem probleme curente, dar in ceea ce priveste atitudinea institutiilor principale ale statului, Presedintie, Parlament, Guvern, se condamna foarte clar orice forma de ideologie totalitarista, antisemitism, antiroma, extremism. Si, in plus, acestea nu se promoveaza, adica noi deloc nu putem fi comparati cu Ungaria.

Din acest punct de vedere e suficient sa aduc aminte de cazul Dan Sova. Premierul a avut o atitudine foarte prompta, s-a delimitat, s-au luat masuri. Si a fost vorba doar de o declaratie, in timp ce in Ungaria avem articole de presa. Romania nu este comparabila cu Ungaria sub acest aspect, al atitudinii institutiilor statului.

Asta nu inseamna ca nu avem probleme curente cu minoritatea rroma sau in zona drepturilor omului, dar institutiile statului sunt foarte prompte si clare in ceea ce priveste delimitarea de aceste ideologii, indiferent din ce zone ar veni. Nu putem fi comparati cu Ungaria, asta este clar.

Din informatiile pe care le aveti si prin prisma experientei dumneavoastra in domeniu, credeti ca exista riscul intensificarii valului de antisemitism si al actiunilor impotriva etnicilor rromi in aceasta regiune europeana, puternic afectata de criza si saracie?

In aceasta regiune est-europeana exista un regres, dupa integrarea in UE. Am avut miscari de strada in Bulgaria, practic conflicte interetnice intre bulgari si rromi, acum un an. Acum doi ani, in Ungaria am avut 12 crime rasiste.

Romania trebuie sa spunem ca este singurul stat din regiune care nu a avut conflicte violente interetnice. Au fost incidente, au fost probleme, dar nu au fost conflicte in care comunitati intregi sa se incaiere, sa se exprime violent.

Exista un regres, intr-adevar. Suntem intr-o perioada tensionata in sensul ca traversam si o perioada de criza economica, iar tendinta de a gasi tapi ispasitori pentru problemele curente este mai mare.

Grupurile vulnerabile, care se afla in dificultate de regula, in perioada de criza economica sunt si mai mult expuse acestor probleme. Ca atare, efortul de preventie si efortul de mediere este constant, cel putin in Romania pot sa va spun acest lucru. Dar se poate afirma ca exista un regres in regiune. Si nu numai in regiune.

Miercuri, 20 Martie 2013, ora 12:00 /Sursa: www.ziare.com/ Autor: Camelia Badea