SPIONUL MÂNJIT

col. Vasile Muresan
cms.sef Vasile Muresan

În timp ce era urmărit penal, comisarul-şef Vasile Mureşan (foto stanga) a fost numit şeful filajului din Direcţia Generală de Investigaţii şi Protecţie Internă a MIRA

Comisarul şef Vasile Mureşan este liderul unei mişcări subterane din Direcţia Generală de Investigaţii şi Protecţie Internă (DGIPI – UM 0962) care a dus la schimbarea eşalonului II din această structură şi la transformarea ei într-un instrument subordonat comenzii politice.

Prezenţa sa în cadrul DGIPI a fost, până recent, un secret atât de bine apărat încât ofiţeri superiori din această structură nu cunoşteau care era motivul prezenţei lui Mureşan pe culoarele instituţiei. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care personajul a putut să desfăşoare nestingherit operaţiuni delicate.

Oficial, conform surselor publice, comisarul şef Vasile Mureşan a fost trecut în rezervă în 2006, după ce condusese mai multă vreme Secţia de Investigaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Maramureş din cadrul DGIPI. Conform surselor noastre însă, comisarul şef Vasile Mureşan nu a fost pensionat ci promovat în cel mai mare secret, ca director adjunct, la conducerea Diviziei de Ofiţeri Acoperiţi din cadrul DGIPI.

De aici, în octombrie 2007, el a preluat comanda Departamentului de Filaj al DGIPI, ocupând locul rămas liber după îndepărtarea din această funcţie a chestorului Terente Merce, deşi, în acel moment el se afla sub urmărire penală într-un dosar în care era acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă, aspect pe care îl vom dezvolta mai jos.

Aşadar, cel responsabil de filajul executat asupra procurorului Marian Sântion (foto dreapta),

procuror Marian Santion
procuror Marian Santion

fostul consilier al ministrului Cristian David, este chiar Vasile Mureşan. De altfel, într-o declaraţie publică făcută recent de un alt cadru mazilit din DGIPI (fostul prim-adjunct al şefului DGIPI, Constantin Dârnă), acesta a lăsat să se înţeleagă faptul că nu el a fost responsabil de supravegherea informativă a lui Sântion, deoarece altcineva era şeful Filajului.

Ei bine, pentru prima dată aflăm, azi, cine era cel vizat de Dârnă: comisarul şef Vasile Mureşan. Secretul păstrat în jurul acestui controversat personaj l-a făcut, astfel, imun faţă de privirile iscoditoare ale presei şi deci de tragerea sa la răspundere pentru cele întâmplate. De asemenea, aceeaşi discreţie l-a ajutat să-şi rezolve problemele deloc confortabile cu DNA-ul.

Printre protectorii lui Mureşan pot fi amintiţi Virgil Ardelean- fostul şef al DGIPI, Toma Zaharia – fostul secretar de stat la MI, Dan Gheorghe – fostul şef al UM0215 precum şi Petru Albu – actualul şef al DGIPI. Mai mult, aflăm, că pe lista prietenilor lui Mureşan se află chiar şi Mihai Răzvan Ungureanu, proaspăt propus pentru funcţia de şef al SIE.

Joaca de-a justiţia

Comisarul şef Vasile Mureşan a fost până luna trecută protagonistul unui dosar penal cu un traseu extrem de ciudat. În 2002, pe când era şeful SIPI Maramureş, împotriva lui s-a deschis un dosar penal în care era acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă. Alături de Mureşan, în aceeaşi cauză mai erau cercetaţi comisarul şef Birică Ştefan precum şi oamenii de afaceri Tătărescu Oprea Vasile şi Tătărescu Oprea Mihaela. Pe scurt, procurorii au efectuat cercetări cu privire la cazul preluării abuzive a unei societăţi, cu sprijinul comisarilor Mureşan şi Birică, de către unul dintre asociaţi, în condiţiile în care acţionarul majoritar al societăţii respective decedase.

Totul a început în 1998, când Teodor Lazăr Maruc, cetăţean american de origine română şi patron al firmei SC New York SRL, a decedat. Deşi acesta deţinuse 99% din acţiunile firmei, partenerul său Tătărescu Oprea Vasile a reuşit ca în scurt timp să preia controlul total al firmei, iar moştenitorii de drept ai defunctului au fost complet ignoraţi. Preluarea firmei de către Tătărescu s-a făcut cu sprijinul comisarului şef Birică Ştefan, de la poliţia economică Bucureşti. De asemenea, pentru preluarea ostilă a firmei NewYork SRL, omul de afaceri Tătărescu ar fi beneficiat şi de sprijinul direct al comisarul Vasile Mureşan, şeful de atunci al Poliţiei din Maramureş.

Soţia defunctului Teodor Lazăr a făcut plângere penală atât împotriva celor care preluaseră abuziv societatea controlată, până în 1998 de soţul ei, cât şi împotriva poliţiştilor Birică şi Mureşan. Lui Vasile Mureşan i s-a reproşat că n-a restituit un aşa-zis împrumut de câteva mii de dolari, dar şi faptul că ar fi făcut scăpate „trei arme de vânătoare şi două limuzine“ ce aparţinuseră fostului patron al New York SRL.

Din acest motiv dosarul instrumentat iniţial de procurorii militari, a fost declinat către PNA. Aici, după aproape trei ani de cercetări, timp în care împotriva lui Vasile Mureşan, şeful de atunci al secţiei UM0962 Maramureş, s-a declanşat urmărirea penală, procurorii au dat o primă soluţie în 2005. Evident soluţia a fost de neîncepere a urmăririi penale. Cel care a confirmat soluţia pusă de procuror în acest dosar a fost procurorul-şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul DNA, Vasile Drăghici. Numai că, împotriva acestei rezoluţii, soţia defunctului Lazăr a formulat o contestaţie.

După încă doi ani, pe 24 aprilie 2007, şeful secţiei I din cadrul DNA, procurorul Lucian Papici, a admis contestaţia făcută în dosar şi a dispus infirmarea primei soluţii şi continuarea urmăririi penale faţă de toate persoanele implicate în acest caz. Conform ordonanţei din 24 aprilie 2007, semnată de procurorul-şef Lucian Papici, comisarul-şef Birică Ştefan a propus, după moartea lui Teodor Lazăr, neînceperea urmăririi penale faţă de Tătărescu Oprea Vasile în dosarul în care defunctul îl acuzase că fură din firmă.

Mai mult, ofiţerul de poliţie s-a oferit să-l ajute pe Tătărescu pentru a recupera o serie de creanţe de la RATB în schimbul sumei de 2 miliarde de lei şi a unor bunuri materiale. Acelaşi ofiţer ar fi intervenit la trei comisari ai Gărzii Financiare a Municipiului Bucureşti, pe care a încercat să-i determine să întrerupă un control demarat la societatea comercială administrată de Tătărescu.

De asemenea, „în acelaşi dosar se efectuau cercetări şi faţă de comisarul-şef Mureşan Vasile, fost şef al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Maramureş, împotriva căruia Maruc Anişoara, soţia supravieţuitoare a lui Teodor Lazăr, a formulat plângere conform căreia ofiţerul ar fi primit de la aceasta diferite sume de bani pentru a-şi îndeplini anumite sarcini de serviciu“.

În aceeaşi rezoluţie, procurorul Papici afirmă că, „având în vedere faptul că procurorul s-a pronunţat printr-o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, deşi în dosar era începută urmărirea penală împotriva comisarului-şef Birică Ştefan, Tătărescu Vasile şi Tătărescu Mihaela (…) soluţia este netemeinică şi nelegală“. Toate acestea au reprezentat o parte dintre motivele pentru care Lucian Papici a dispus reluarea urmăririi penale asupra celor implicaţi în această afacere.

NUP după NUP pentru Mureşan

Dacă până aici lucrurile păreau clare, iar justiţia părea că-şi urmează cursul, câteva luni mai încolo avea să apară o nouă surpriză în dosarul lui Mureşan şi Birică. Nu ştim dacă surpriza are sau nu legătură cu poziţia deţinută, la secret, de Mureşan în structurile DGIPI. Ceea ce ne surprinde este faptul că în paralel cu reînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef Vasile Mureşan, acesta a fost promovat, tot în secret, la vârful Filajului din DGIPI.

La mai puţin de o lună de zile de la preluarea noii funcţii, procurorii DNA l-au scos pe Mureşan de sub urmărire penală. Rezultatele noului demers iniţiat de procurorul Papici în dosarul Mureşan&Birică sunt destul de clare. Astfel, conform unei adrese de la Biroul de Informaţii şi Relaţii Publice din DNA, „prin ordonanţa din data de 6 noiembrie 2007 dată în dosarul penal nr.5/P/2002 s-au dispus următoarele: neînceperea urmăririi penale faţă de două persoane pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, respectiv de dare de mită, întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat că faptele de corupţie nu există, din starea de fapt rezultând că suma de bani, reclamată ca mită, a fost dată în contextul unor relaţii de natură civilă; disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru infracţiunea de înşelăciune săvârşite de două persoane; disjungerea şi declinarea competenţei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului; constituirea unui nou dosar penal în care procurorii DNA efectuează acte de urmărire penală faţă de învinuitul Birică Ştefan, ofiţer de poliţie în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită“.

Deşi numele persoanelor implicate nu sunt făcute publice, avem informaţia că una dintre persoanele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este comisarul şef Vasile Mureşan. Aşadar, după două NUP-uri date în acelaşi dosar, actualul şef al Filajului din 0962 s-a pus la adăpost de eventualele contestaţii. Numai că, ţinând cont de mişcările din acest dosar, este destul de greu de admis că Vasile Mureşan nu a profitat de poziţiile deţinute în DGIPI pentru a influenţa cursul cercetărilor.

Pentru a ridica suspiciunile ce planează asupra anchetei procurorilor, ar fi trebuit ca Vasile Mureşan să fie suspendat din orice funcţie publică din care ar fi putut influenţa mersul cercetărilor, chiar dacă împotriva sa nu se declanşase şi acţiunea penală. Având însă în vedere că, oficial, el n-ar mai fi ocupat vreo funcţie publică, aşa cum s-a anunţat în 2006, această condiţie părea, până azi, aberantă câtă vreme se ştia că poliţistul a fost trecut în rezervă.

Numai că, iată, el nu era rezervist, ci influenţa la greu, din poziţia în care îl plasase Virgil Ardelean, activitatea uneia dintre cele mai importante structuri de informaţii din România. Prin urmare putea influenţa, că doar trăim în România, şi decizia procurorilor anticorupţie. Nu ştim dacă a făcut-o sau nu, dar din informaţiile privind trecutul său putem concluziona că ar fi fost capabil de o asemenea influenţă.

Cumetrii şi relaţii în medii de interes

Cel care l-a sprijinit constant şi l-a promovat pe comisarul şef Vasile Mureşan este chestorul Virgil Ardelean (foto), zis „Vulpea“. Operaţiunea de camuflare a activităţii lui Mureşan, după 2006, a fost, evident, coordonată de Virgil Ardelean.

VULPEA
„VULPEA”

Pe de altă parte, un alt protector influent al lui Mureşan a fost Toma Zaharia, cel care l-a ascuns, pentru o vreme, în 2001, în structurile centrale ale Ministerului de Interne şi, ulterior, l-a trimis, precum „lupul printre oi“, la comanda UM0962 Maramureş.

Conform unor surse din Maramureş, Toma Zaharia ar fi, de fapt, naşul de cununie al soţilor Vasile şi Gabriela Mureşan. Lanţul cumetriilor nu se opreşte aici. Conform unei alte surse, familiile Vasile Mureşan şi Dan Gheorghe (fostul şef al UM 0215) au cununat-o pe adjuncta lui Nini Săpunaru şi fosta şefă a vămii din Baia Mare, Cornelia Negruţ. De asemenea, în vara trecută, Vasile şi Gabriela Mureşan i-au cununat pe Dora (Vaideş) şi Dan Pârcălab, directorul cotidianului „Gazeta de Maramureş“, personaj implicat în celebrul dosar penal de şantaj „Trustul Gazeta“.

Legătura lui Mureşan cu Dan Pârcălab era una atent construită în timp, fostul şef al IPJ Maramureş fiind, conform declaraţiei unui om de afaceri maramureşan, una din sursele folosite de ziariştii din „Trustul Gazeta“. În rechizitoriul întocmit în dosarul „Gazeta“ se susţine că Adrian Filip, om de afaceri şi preşedinte al PSD Vişeu de Sus, „a afirmat că inculpaţii Man Liviu, Mureşan Aurel şi învinuitul Avarvarei Adrian obişnuiau să vină în zona Maramureşului, iar el era obligat să organizeze mesele la restaurant pentru cei trei şi invitaţii acestora.

Cu aceste ocazii a aflat de la învinuitul Avarvarei Adrian că acesta culege informaţii despre diferite persoane prin intermediul foştilor săi colegi din poliţie sau actuali poliţişti. În acest sens, persoana vătămată a aflat de la învinuit că în judeţul Maramureş sursele de informare erau Mureşan Vasile, fostul şef al IPJ Maramureş, şi Andreica Nicoară, fost şef Poliţia Borşa“. Aşadar, din informator, comisarul-şef Mureşan a devenit, cum altfel, naş.

Conform unei alte surse, Gabriela Mureşan, soţia fostului şef al IJP Maramureş, a fost şi ea angajată în poliţie, în subordinea soţului său. Fostă chelneriţă, nevasta lui Mureşan ar fi fost angajată la IJP Maramureş, ar fi lucrat o perioadă la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul poliţiei economice, serviciu aflat sub comanda lui Augustin Bărbos. Acesta este, din 2007, şeful UM 0962 Maramureş.

El mai este, cum altfel?, finul aceluiaşi comisar-şef Vasile Mureşan. Peste toate acestea reamintim, dacă mai este nevoie, că actualul şef al lui Vasile Mureşan, dar şi al DGIPI, Petru Albu, este tot maramureşan.

Trecutul negru al lui Mureşan

Absolvent al Şcolii „Alexandru Ioan Cuza“ în 1985, Vasile Mureşan a deţinut mai multă vreme funcţia de şef al Inspectoratului de Poliţie Maramureş (1996- 2000), apoi pe cea de director adjunct al Direcţiei Organizare, Mobilizare, Operaţii a Ministerului de Interne şi, din 2002, a fost şeful serviciului secret DGIPI Maramureş. Presa a consemnat foarte multe acuzaţii extrem de grave aduse lui Mureşan, însă, de fiecare dată, protecţia de care s-a bucurat din partea şefilor săi a fost impecabilă.

Mahărul aflat azi pe lista scurtă a ministrului Cristian David (foto) a fost acuzat de protejarea unor reţele mafiote existente inclusiv în poliţie, de patronarea unei reţele de poliţişti care se ocupa cu înmatricularea ilegală a autoturismelor, de implicarea în acţiuni de crimă organizată, cazurile prezentate de presă fiind destul de numeroase. Prezentăm mai jos dezvăluirea unor aspecte din trecutul lui Mureşan, aşa cum au fost consemnate de ziaristul Cornel Sabou.

„Colonelul Vasile Mureşan percepea anumite «taxe de protecţie» chiar de la oameni de afaceri locali! Avea nişte slugi (în uniformă de poliţist) care băteau periodic anticamerele marilor afacerişti maramureşeni inventând tot felul de pretexte pentru a stoarce de pe aceştia bani (valută). Nu pot să vă spun câţi oameni au fost astfel şantajaţi şi nici cât timp au plătit aceştia pentru protecţia pe care le-o oferea Mureşan… dar pot să vă dau un exemplu concret (vor urma şi altele).

Prin 1996, omul de afaceri Călin Petruşca (clasat an de an în Top 300, patron la firma „Siromex“), important membru al PNL într-o vreme (a fost şi consilier local în perioada 2000-20004 – ministrul Remeş i-a fost contabil), ştiind că sunt în conflict cu Mureşan (în urma articolelor pe care eu le publicam frecvent în presă), m-a chemat să-mi destăinuie o problemă pe care o avea cu acesta. La el la birou s-a prezentat un subofiţer din partea şefului IJP şi a cerut, nici mai mult nici mai puţin, decât 10.000 de dolari! Pretextul era – cică – organizarea unui flagrant! Mureşan îi transmitea lui Petruşca faptul că poliţia – săraca de ea! – nu avea de unde lua aceşti bani pentru a organiza flagranturi.

Argumentul era penibil, deoarece toată lumea ştie că Poliţia poate procura, pentru asemenea acţiuni, orice fel de sumă de la Banca Naţională! „îţi dai seama Cornel, am refuzat să dau banii ăştia“ mi-a spus Petruşca. Omul de afaceri nu vroia să cedeze la şantajul lui Mureşan. Am mers mai departe, şi m-am prezentat la Mureşan pentru a verifica informaţia. Şeful IJP a recunoscut că a trimis pe cineva la Petruşca pentru a cere aceşti bani şi s-a justificat cu aceleaşi argumente penibile (nevoia de bani pentru flagrant).

Apoi, fără nici o legătură cu ceea ce discutasem, Mureşan s-a arătat disponibil să-mi pună la dispoziţie tot felul de date interesante din dosarele pe care Poliţia le instrumenta pentru a le publica eu în exclusivitate. Au fost mai multe asemenea „cazuri“… îmi amintesc acum de un cadru M.Ap.N care violase o vacă (după publicarea materialului în „Ziua“, Florin Călinescu preluase subiectul şi-l tratase în emisiunea sa „Chestiunea Zilei“!), de o bandă de traficanţi de droguri prinsă în flagrant pe terasa hotelului „Mara“ din Baia Mare etc… Am simţit că Mureşan dorea să compenseze oarecum tăcerea mea din „cauza“ şantajului la Petruşca prin oferirea de asemenea exclusivităţi“.

Cum a ajuns „lupul“ Mureşan paznic la stână

Ziaristul Cornel Sabou a devenit cunoscut mai ales după ce, în urma unui proces de calomnie, a fost încarcerat pentru 45 de zile şi a fost nevoie de intervenţia CEDO pentru a i se face dreptate. Referitor la acel episod, ziaristul Sabou a făcut o dezvăluire şocantă cu privire la modul de lucru al comisarului-şef Mureşan, şeful de atunci al IJP Maramureş.

„Este vorba de arestarea mea din 1998, după condamnarea la 10 luni închisoare (proces câştigat de mine ulterior la CEDO). Într-o zi m-am prezentat din nou la Mureşan în birou… Devenisem, între timp, proprietarul unei Agenţii regionale de Presă, Transpress se numea…

I-am predat o casetă audio în care era o înregistrare făcută de un mafiot local. Se vorbea cu un colonel (Bota) despre înmatricularea ilegală a unor maşini străine aduse (furate?) din vest. Bota ăsta trebuia să se ocupe de acte, iar individul trebuia să-l mituiască. S-au convenit chiar şi tarifele (inclusiv o ladă de bere şi un cartuş de ţigări!).

N-am să vă plictisesc acum povestindu- vă cum a ajuns caseta aceea la mine… L-am rugat să facă o verificare şi să-mi comunice rezultatul (în spiritul vechii noastre colaborări „fructuoase“, nu-i aşa?). M-a asigurat că voi primi răspunsul a doua zi. A doua zi m-a arestat!“…

Portretul făcut, mai jos, de Sabou lui Vasile Mureşan, deşi poate fi considerat subiectiv, merită citit cu atenţie. Iată o prezentare, destul de plastică, a lui Vasile Mureşan:

Poliţist maramureşan de „excepţie“ şi „excepţional“!; 

poate chiar cel mai deştept, mai ambiţios şi mai capabil poliţist – fost miliţian din Maramureş, fiindcă mai nimeni din poliţia judeţului nu a mai avut o asemenea ascensiune fulminantă pe scara ierarhică precum Mureşan: în 1989 era un simplu locotenent, gura târgului spune că el era ofiţerul de serviciu în IPJ Maramureş când cu evenimentele din 22 decembrie ‘89, iar coincidenţa a făcut ca doar, după trei ani, în 1993, Mureşan să ajungă în funcţia de inspector-şef al IPJ!; 

căci «funcţia bate gradul», nu-i aşa?;

apropo despre avansările în grad ale lui Mureşan, fără cuvinte, precum Făt- Frumos, mai mereu avansat la «excepţional», până la colonel plin!;

a ajuns ulterior şi prin fotolii foarte înalte din conducerea centrală a MAI şi – ştiţi povestea cu lupul paznic la stână? – a ajuns la un moment dat să fie pus şef tocmai la UM 0962 Maramureş, adică să conducă «doi ş‘un sfert»-ul judeţean, adică să conducă exact unitatea care supraveghează activitatea poliţiştilor maramureşeni, adică să investigheze atunci când unii poliţişti ai IPJ-ului calcă pe bec: atunci când unii iau mită, ţin dosare grele la «naftalină», anchetează ani la rånd vreun caz limpede ca lumina zilei, protejează politicieniinfractori şi capi ai lumii interlope etc.; 

oare ştie cineva câţi poliţişti corupţi din IPJ Maramureş au fost descoperiţi în perioada în care Vasile Mureşan a condus IPJ şi, respectiv, «doi ş‘un sfert»? – iar dacă totuşi ştie cineva, să spună public!;

şi încă ceva despre colonelul Mureşan, un mizilic, acolo: cei mai hâtri spun că poliţistul nr.1 al Maramureşului ar putea râde ironic auzind porecla «Năstase – Patru Case» sau ar putea râde chiar în hohote dacă ar auzi pe cineva afirmând că, pe vremea când el era şeful IPJ, «mafia pădurilor» din Maramureş a prosperat mai ceva ca niciodată!!!; 

nu e adevărat, fiindcă «mafia pădurilor» chiar atunci s-a născut în Maramureş, nederanjată de nimeni din poliţie, la fel cum este şi astăzi, când IPJ Maramureş e condus de comisarul-şef Ioan Isac! – dar cu precizarea că Isac încă este un «puişor» pe lângă celebrul şi rutinatul colonel Vasile Mureşan

Dan Badea

Interesul Public, 4 decembrie 2007

Gherilele miliţienilor lui Blaga

blaga_antena3_ro_90672500

Zilele trecute s-a declanşat o campanie de presă virulentă împotriva şefului Direcţiei Generale Anticorupţie din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Marian Sîntion (foto dreapta).

Marian Santion (foto: romanialibera.ro)
Marian Santion (foto: romanialibera.ro)

Atacurile vin ca urmare a rezultatelor consemnate de procurorul anticorupţie în bătălia cu bizonii din sistem, rezultate evidenţiate recent şi de ministrul Vasile Blaga. De la înfiinţarea acestui organism, care permite ministrului să facă ordine în propria ogradă, au fost deranjaţi foarte mulţi dintre corupţii din minister, iar de la o vreme au intrat în panică şi capii internelor, îngrijoraţi de încăpăţânarea lui Sîntion de a nu face rabat de la principiile înscrise în fişa postului.

Există semnale că atât şeful Jandarmeriei, cât şi şeful Corpului de Control al minstrului Blaga se află în atenţia DGA, ca să nu mai vorbim de şefuleţi speriaţi de de ceea ce li s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat.

Pe de altă parte, procurorul Sîntion este victima unei conjuncturi generate de dezvăluirile dintr-un cotidian central, cu privire la modul scandalos prin care ziaristul Dan Cărbunaru a fost înregimentat în poliţie, ca şef al unei direcţii centrale, cu un grad mult prea mare pentru umerii săi, pentru ca, la scurt timp, să fie din nou avansat în funcţie şi grad.

Mai mult, el a intrat în conflict cu alte structuri din MAI, după ce a încercat să centralizeze informaţiile publice din MAI. Folosindu-se de plângerile unui ofiţer DGA înlăturat din sistem pe motive de incompatibilitate, dar şi de foamea de publicitate a unor capi ai DNA, două cotidiane centrale au fost atrase în bătălia bizonilor din MAI contra lui Sîntion. Unul dintre acestea este, evident, chiar ziarul de la care a plecat Dan Cărbunaru pentru a face carieră poliţienească.

Civilul Cărbunaru a fost năpădit de grade

dan carbunaruUn cotidian central (Gardianul) a dezvăluit recent informaţii privind ascensiunea fulgerătoare a unui fost ziarist la conducerea unei direcţii centrale din MAI.

Este vorba despre Dan Cărbunaru, fost ziarist la “Gândul” şi încadrat în MAI, cu gradul de inspector principal, direct din viaţa civilă.

Autorii materialului de presă au analizat condiţiile legale ale acestei încadrări şi au ajuns la concluzia că legislaţia a fost uşor siluită de dragul lui Cărbunaru. Un an mai încolo însă, pe 1 decembrie 2006, Dan Cărbunaru a fost avansat, la excepţional, la gradul de subcomisar de poliţie “cu toate că nu trecuse, cum spune ordinul intern al ministrului, jumătate din perioada minimă de 3 ani de la acordarea gradului anterior”.

Jurnalistul Jean Dănuţ Cărbunaru a fost încadrat, la vârsta de 27 de ani, în octombrie 2005, direct din viaţa civilă ca inspector principal de poliţie şi director al Direcţiei de Informare şi Relaţii Publice (DIRP). Gradul de încadrare în Poliţie este, pentru cei care nu au „spate“, de subinspector şi pot ocupa o funcţie de execuţie, pe perioada de probă de 6 luni. O funcţie de conducere, cum este aceea de director în Aparatul Central al MAI, se ocupă cu respectarea prevederilor Ghidului Carierei Poliţistului, care stipulează condiţiile minime, obligatorii şi cumulative, condiţii pe care Dan Carbunaru nu le îndeplinea la momentul numirii în funcţie. De altfel, MAI a recunoscut ca s-au facut derogari prin ordin al ministrului. Directorul DIRP este o funcţie de chestor cu două stele, iar gradul minim pentru această funcţie este de comisar-şef. Cărbunaru era doar inspector principal. Abia pe 1 decembrie 2006, printr-o altă scamatorie, Vasile Blaga l-a avansat pe Cărbunaru, < >, în gradul de subcomisar, în dispreţul miilor de poliţişti care lucrează în operativ” – scriau ziariştii de la Gardianul.

Dezvăluirile privind avansarea abuzivă a lui Cărbunaru au fost urmate de publicarea unei note interne comisă chiar de subordonaţii acestuia, prin care conducerea ministerului era sfătuită să pună “batista pe ţambal” şi să nu răspundă semnalelor din presă. Iată un fragment din rezoluţia pusă de oamenii lui Cărbunaru pe Nota internă amintită :”recomandăm evitarea unei atitudini polemice cu publicaţia în cauză. Această recomandare este argumentată atât de caracterul singular al acestei voci mediatice, profilul publicaţiei, cât şi a cotei de audientă deţinute la nivelul pieţei media centrale”. Cu alte cuvinte, nu ne interesează semnalele negative de presă dacă nu aveţi tiraj de sute de mii de exemplare, sau nu ne interesează adevărul dacăel este spus doar într-o singură publicaţie.

Doi şi-un sfert intră pe fir

În urma acestor dezvăluiri însă, în minister au început convulsiile. Astfel, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, condusă de Virgil Ardelean (zis Vulpea), a început să facă investigaţii interne privind scurgerile de informaţii către presă. Aceasta în condiţiile în care dezvăluirile cu privire la presupusele “abuzuri pozitive” comise de conducerea MAI în cazul Dan Cărbunaru, anume încadrarea acestuia în MAI pe un grad superior şi avansarea suspect de rapidă la gradul următor, erau publice.

Mai mult, ofiţerii din subordinea lui Virgil Ardelean au trecut la investigaţii (abordări individuale directe şi discrete) în rândul jurnaliştilor din preajma autorilor dezvăluirilor, pentru a-i trage de limbă cu privire la intenţiile şi eventualele jocuri de culise puse la cale. Pe de altă parte, există informaţii că şi Dan Cărbunaru împreună cu Dan Valentin Fătuloiu au demarat propria anchetă pentru a afla cine se află în spatele iniţiativei dezvăluirilor din presă şi cine a plasat informaţiile “fierbinţi” către ziarişti.

Recent, într-o discuţie privată, Dan Cărbunaru ar fi declarat: “Pe băieţii ăia, ca jurnalişti îi înţeleg, asta este meseria lor, dar cei din sistem care au coabitat cu ei îşi vor rupe gâtul!”. Pe de altă parte, contactându-i pe autorii articolelor de presă care au dezvăluit manevrele din cazul Cărbunaru, aceştia au declarat că şi ei au semnale despre “luptele aprige” care se duc în MAI, după dezvăluirile publicate, dar că nu vor deocamdată să ofere mai multe amănunte.

Referitor la Dan Cărbunaru, ziariştii afirmă că în spatele informaţiilor publicate nu se află nimeni din sistem, fiind vorba doar de un demers publicistic bazat pe o stare de fapt neobişnuită, rezultată şi documentată exclusiv din informaţii publice. Mai mult, au spus aceştia, există şi informaţii conexe provenite din mediul politic, dar care nu au fost date publicităţii.

Dai în Cărbunaru şi suferă Sîntion

Dan Cărbunaru însă, l-a identificat deja, ca prezumtiv autor moral al anchetelor din Gardianul, pe şeful Direcţei Generale Anticorupţie, Marian Sîntion. În acest sens, surse apropiate şefului IGPR ne-au declarat că după ce Dan Fătuloiu a fost chestionat de ziarişti cu privire la relaţia sa apropiată cu Dan Cărbunaru, în biroul acestuia au intrat, ca invitaţi, Bogdan Chireac, redactorul şef al cotidianului Gândul, şi Dan Cărbunaru, fost ziarist la Gândul.

Întâlnirea a avut loc în ziua în care pe posturile de televiziune s-a difuzat informaţia cu privire la trecutul său, de posibil informator al securităţii, aflat în atenţia CNSAS. Nu se ştie ce au discutat cei trei, dar, la câteva zile după inaugurarea noului sediu al DGA, când Vasile Blaga a lăudat conducerea direcţiei lui Marian Sîntion, atât prin rezultatele anti-corupţie, cât şi în planul promovării imaginii publice a ministerului, prin DGA, în ziarul Gândul a fost declanşată campania împotriva lui Marian Sîntion.

Evident, autorii materialelor publicate sunt foştii colegi ai lui Cărbunaru. Mai mult, informaţiile care stau la baza dezvăluirilor, au fost mai întâi publicate în serial pe un site patronat de controversatul Francisc Tobă şi de soţia sa, Daniela Tobă. Pe site-ul lui Tobă sunt opt episoade ale unor “dezvăluiri” făcute de un anume comisar Adrian Iancu, zis Corrado Cattani, care, supărat fiind că a fost dat afară de conducerea DGA din motive de incompatibilitate cu statutul de ofiţer de informaţii, plus probeme grele cu CNSAS, a făcut plângeri penale împotriva conducerii DGA, plângeri care, deşi se află în lucru la Parchet, au devenit publice pentru a forţa mâna procurorilor prin presiuni mediatice.

Hop şi Andreescu!

Anghel Andreescu (foto: evz.ro)
Anghel Andreescu (foto: evz.ro)

Posibilele conflicte dintre Cărbunaru şi DGA, respectiv dintre Adrian Iancu şi DGA, s-au mulat perfect pe intenţiile secretarului de stat Anghel Andreescu, supărat şi el pe şeful DGA din mai multe motive. În primul rând, DGA i-a făcut dosar penal colonelului Constantin Lecu, fostul şef al Direcţiei logistică din cadrul Jandarmeriei române, doar ce urmează a fi trimis în instanţă.

Pe de altă parte, surse din MAI spun că Anghel Andreescu ar fi informat, discret, conducerea Jandarmeriei, cu privire la faptul că DGA are în lucru un dosar ce-l priveşte pe însuşi Costică Silion, şeful Jandarmeriei. Într-adevăr, atât, DGA cât şi DNA, au în lucru un astfel de dosar, chiar dacă cei de la DNA nu recunosc oficial acest lucru.

Costică Silion este suspectat şi cercetat pentru fals în declaraţia de avere, construcţia unui gard la casa din apropierea Bucureştiului, acordarea de prime substanţiale atât sieşi, cât şi adjuncţilor săi, pentru “aportul” adus integrării României în UE, tolerarea unor grave fapte de corupţie privind organizarea exemenelor subofiţerilor de jandarmi care doreau să devină ofiţeri, folosirea bunurilor mobile ale jadarmeriei în folos personal, folosirea jandarmilor în termen pentru rezolvarea unor probleme private etc.

Deşi cercetarea unor asemenea posibile infracţiuni este în fişa postului DGA, se pare că lui Anghel Andreescu nu-i convine o asemenea stare de fapt. Prin urmare, în urmă cu două săptămâni, când a simţit că lanţul se strânge la vârful Jandarmeriei, Andreescu a semnat, cu de la sine putere, un referat prin care a trimis Corpul de Control al ministrului să facă verificări în documentele de anchetă ale Direcţiei Generale Anticorupţie. Cum şeful direct al celor trimişi să controleze DGA este Constantin Manoloiu (zis “Groparu”, de la modul în care îngroapă rezultatele controalelor), se impune o întrebare de bun simţ: Anghel Andreescu ştia, sau nu, că printre documentele ce urmau să fie cercetate de controlorii săi se află şi o speţă privindu-l chiar pe Constantin Manoloiu?!

Acuzaţiile apărute recent în presă, la adresa lui Marian Sîntion, vizau şi modul în care a decurs această acţiune de control ordonată de Andreescu. S-a afirmat că Sîntion, şeful DGA, şi-ar fi bătut joc de reprezentanţii corpului de control, pe care i-a ţinut la poarta instituţiei dar că, ulterior, ar fi admis totuşi, pentru puţin timp, accesul unuia dintre ei în sediul DGA; şi acesta a fost apoi trimis la plimbare. Reacţia a fost justificată prin faptul că referatul de control nu era semnat de ministrul Vasile Blaga, singurul în măsură să dispună un astfel de control la DGA. Prin urmare, semnătura lui Anghel Andreescu nu avea decât, cel mult, valoarea unei intimidări.

Remus Şpan revine

Un al treilea motiv pentru care Anghel Andreescu nu vede cu ochi buni acţiunile DGA ţine mai degrabă de sentimente de remus span1“paternitate” decât de profesionalism. Este vorba despre condiţiile în care a fost îndepărtat Remus Şpan, actualul său şef de cabinet, din fruntea DGA, condiţii surprinzător de asemănătoare cu acelea care au dus la înlăturarea comisarului petiţionar Adrian Iancu.

Cum se ştie deja, Remus Şpan a fost destituit din funcţia de director adjunct al DGA de ministrul Blaga “ca urmare a implicării acestuia în activităţi incompatibile cu funcţia deţinută şi cu specificul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea. Ministrul Administraţiei şi Internelor a fost informat de structurile specializate ale statului cu privire la existenţa unor date care probează faptul că directorul adjunct al DGA a intervenit pe lângă mai mulţi procurori în favoarea unor poliţişti cercetati pentru comiterea unor infracţiuni.

Aceste informaţii, care fac obiectul unei anchete a Departamentului Naţional Anticorupţie, nu pot fi date publicităţii înainte de încheierea cercetarilor” – s-a arătat într-un comunicat al MAI. Evident, personajul şi-a găsit apoi un post în cabinetul secretarului de stat Anghel Andreescu, chiar dacă presa a dezvăluit implicarea lui în fapte grave de corupţie, mai ales în perioada în care ocupase funcţia de şef al UM 0962 Satu Mare.

Revenind, atacurile împotriva şefului DGA îşi găsesc “motivaţie” şi în acţiunea “caziere pentru Spania”, caz când ofiţerii DGA, sub coordonarea directă a ministrului de interne şi împreună cu procurorii DNA, au descins, în noiembrie 2006, la Direcţia de Evidenţă Operativă şi Cazier Judiciar din IGPR unde au făcut percheziţii şi au reţinut două persoane. Asta este de presupus că l-a deranjat direct pe Dan Fătuloiu, ca să nu vorbim şi de alţi şefuleţi din poliţie, administraţie sau politică (vezi cazurile Prisăcaru, şpaga din hotelul băcăuan al lui Iacubov, şpaga prin mandat poştal de la Craiova, cazul vameşilor de la Otopeni etc etc.).

Diferenţa specifică din MAI

Ca şi în cazul atacului la vârful SPP, declanşat la sfârşitul lunii trecute, şi aici se doreşte de fapt decapitarea DGA şi preluarea controlului acestei direcţii de către indivizi care să ştie să negocieze nivelul şpăgii din MAI, defalcat pe funcţii, grade, sau cumetrii.

Numai că, deocamdată, la conducerea MAI se află Vasile Blaga, un personaj suficient de inteligent pentru găsi modalitatea de a stăpâni ieşirile kamikaze ale gherilelor din interior, având în vedere că MAI şi DGA sunt monitorizate cu stricteţe de Comisia Europeană, de ambasadele din Marea Britanie şi Spania, organisme care au implementat şi finanţat programul anticorupţie din MAI. Nu întâmplător sloganul DGA, “Noi facem diferenţa!”, este acelaşi cu sloganul MI5.

Chestor general Nicolae Berechet – zis “Nemuritorul”

BERECHET

A fost şeful miliţiei municipiului Curtea de Argeş (1974-1980), şeful serviciului judiciar la Inspectoratul de miliţie al judeţului Argeş (1980-1985), şeful miliţiei municipiului Piteşti (1985-1990), Şeful Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş (1990-1993), adjunct al Inspectorului general al Poliţiei şi şef al Direcţiei generale a poliţiei judiciare din Inspectoratul General al Poliţiei (1993-1997), Inspector general al Poliţiei (decembrie 1997- ianuarie 2001), secretar de stat pentru logistică în Ministerul Administraţiei şi Internelor (ianuarie 2001 – aprilie 2005) şi secretar general al MAI din 25 aprilie 2005.
Obs. Este naşul de cununie al lui Dan Valentin Fătuloiu.

Chestor principal de poliţie Dan Valentin Fătuloiu – zis “Finu”, zis “Harry Potter”

Până în 1994 nu are experienţă în miliţie/poliţie demnă de a fi consemnată în CV-ul oficial. A fost apoi şef al Inspectoratului de poliţie judeţean Dâmboviţa (1994-1997), şef al Inspectoratului de poliţie al judeţului Argeş (1997-2000), şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti (2000-2002), director adjunct al DGCCOA din cadrul IGPR (2004-2005) şi din 2005 este şeful Poliţiei Române (IGPR), în locul chestorului şef Dumitru Sorescu.
Obs.

Nicolae Fatuloiu (foto: evz.ro)
Dan Valentin  Fatuloiu (foto: evz.ro)

A fost numit şeful poliţiei din Argeş după ce naşul său, fostul şef al Inspectoratului de poliţie Argeş, a devenit şeful poliţiei române.În timpul mineriadei din 1999, de la Costeşti, a cerut forţelor de poliţie din Argeş să nu intervină, lăsându-i doar pe jandarmi să rezolve problema. Fătuloiu a fost destituit de la conducerea poliţiei municipiului Bucureşti pe motive de incompetenţă, după ce ministrul Daniela Bartoş a fost jefuită în centrul capitalei.

Chestor general Anghel Andreescu – zis “Ologu”

Până în 1990 a fost ofiţer specialist III şi şef de catedră şi şef de stat major la Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de poliţie “Nicolae Golescu” Slatina (1984-1990), a fost apoi şef de stat major la Centrul de studii postuniversitare a MAI (1990-1997), comandant al brigăzii mobile de jandarmi Bucureşti (1997-1998), director al SPP (1998-1999), comandant al Jandarmeriei române (1999-2001), director la Centrul de studii postuniversitare (2001-2005) şi din ianuarie 2005 este secretar de stat şi şeful departamentului ordine şi siguranţă publică din MAI, în locul chestorului şef Toma Zaharia.

Obs. A fost schimbat din funcţia de şef al SPP după scandalul Ţigareta II. Când a fost şeful Jandarmeriei române i-a avut printre subordonaţi pe Constantin Lecu şi pe Costică Silion, ambii aflaţi ulterior în atenţia şefului Direcţiei Generale Anticorupţie, Marian Sîntion.Înainte de alegerile din 2000, Anghel Andreescu a fost “sprijinit” de Tudor Cerapin (prim-adjunctul său) şi de alţi “binevoitori” să se transfere la Centrul de studii postuniversitare din Olteniţei.

Manevrele lui Dan Cărbunaru

Fost ziarist la cotidianul “Gândul”, Dănuţ Cărbunaru a fost activat în MAI în octombrie 2005, cu gradul de inspector principal, şi numit în fruntea Direcţiei de Comunicare şi Relaţii publice din acest minister. Este finul lui Gelu Drăjneanu şi prieten cu Dan Valentin Fătuloiu.

După numirea lui Fătuloiu în funcţia de şef al IGPR, Gelu Drăjneanu, primul adjunct, şi-a dat demisia şi a stat o scurtă perioadă la DGCCOA; a fost apoi invitat de Marian Sîntion, directorul DGA, să preia funcţia de prim-adjunct al acestei direcţii. Conform unor informaţii din interiorul MAI, Gelu Drăjneanu a fost determinat să iasă la pensie în urma presiunilor lui Anghel Andreescu şi Dan Valentin Fătuloiu.

În locul lui, la Direcţia Generală Anticorupţie, ca prim adjunct al lui Marian Sîntion a venit Remus Şpan, care, culmea, fusese acuzat de grave fapte de corupţie. El nu a reuşit să rămână decât câteva luni în acest post şi a fost trecut apoi ca şef de cabinet al lui Anghel Andreescu.

La numirea lui Dan Cărbunaru în fruntea Direcţiei de comunicare şi relaţii publice din MAI, devenită recent direcţie generală, şi-au dat concursul Vasile Blaga, Nicolae Berechet şi, se pare, Corneliu Alexandru, şeful soţiei ex-ziaristului. Corneliu Alexandru, fost ofiţer la UM 0962, a fost numit în locul lui Florin Sandu, în 2005, la conducerea Direcţiei de Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale.

Dan Cărbunaru a intrat rapid în conflict cu DGA, Poliţia de Frontieră, Autoritate apentru Străini şi unele IPJ-uri, pe marginea comunicării publice. Concret, Cărbunaru a încercat să centralizeze informaţia de la structurile subordonate aparatului central, blocând astfel iniţiativa şefilor de unităţi de a-şi gestiona singuri propria imagine.

Există informaţia potrivit căreia, după ce s-a văzut şef al direcţiei de imagine a MAI, Cărbunaru a încercat să creeze stări conflictuale între mai mulţi capi ai internelor şi un exemplu în acest sens este conflictul mocnit creat între Nelu Pop, şeful Poliţiei de Frontieră, şi Dan Valentin Fătuloiu. Dealtfel, una dintre cele două persoane, care a priceput manevra lui Cărbunaru, refuză să-l mai salute pe acesta. În paralel, Cărbunaru l-a sfidat pe Nicolae Berechet, unul dintre susţinătorii săi, în momentul în care Direcţia Comunicare a devenit Direcţie Generală şi a trecut din subordinea acestuia, în subordinea directă a ministrului Vasile Blaga.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

Text publicat parţial în Revista PREZENT, 13 februarie 2007