Căşuneanu a primit un milion de euro exact când i se citea materialul de urmărire penală

Apariţie surpriză în afacerea Căşuneanu-Voicu: „paravanul” Mişu Popescu , consilierul ministrului transporturilor Ludovic Orban

Dincolo de inculpaţii cunoscuţi, precum Căşuneanu, Locic sau Florin Costiniu, afacerea anchetată de procurorii anticorupţie scoate în prim plan un alt personaj dubios aflat de mai multe ori în atenţia presei, şi chiar a DNA, pentru presupuse fapte de corupţie.

misu (1)

Mihai-Gabriel-Popescu-p

Este vorba despre celebrul Mihai Gabriel Popescu (foto stânga şi dreapta – dupa ce a devenit şmecher ), alias Mişu Popescu sau Mişu Pricopsitu. Deţinător al unei averi fabuloase pentru un funcţionar de stat, care include şi două locuinţe în Miami, Mişu Popescu n-a prea lăsat urme vizibile în operaţiunile sale politico-financiare. Conform investigaţiilor noastre însă, el este unul dintre cei care, la fel ca şi Cătălin Voicu, a folosit cel puţin un paravan pentru a beneficia de sumele uriaşe alocate de CNADR (Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România) patronilor unor companii agreate.

Cazul Căşuneanu-Voicu

casuneanu
Senatorul PSD Cătălin Voicu a fost acuzat deja la jumătatea lunii trecute, de către procurorii DNA, pentru două infracţiuni de trafic de influenţă. În schimbul unor mari sume de bani, el a intervenit la judecătorul Florin Costiniu, preşedintele Secţiei Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a obţine, în două litigii aflate pe rolul acestei instanţe, soluţii favorabile pentru oamenii de afaceri Costel Căşuneanu şi Marius Locic. Toţi cei patru sunt, astăzi, inculpaţi.

Catalin Voicu
Catalin Voicu

În ceea ce priveşte cazul Căşuneanu, implicarea lui Cătălin Voicu este extrem de interesantă. Dincolo de sumele de bani folosite pentru mituirea sa şi, mai departe, a judecătorului Costiniu care, se spune, trebuia să-i capaciteze şi pe magistraţii implicaţi direct în dosarele vizate, descoperim şi alt tip de complicităţi.

proces Umbrarescu_PA CO

Deşi anchetatorii n-au oferit prea multe informaţii legate de acest caz, surse din apropierea acestora au afirmat că miza o constituie rezolvarea favorabilă a unui recurs făcut de Căşuneanu după ce pierduse o licitaţie organizată de CNADR. Indiferent însă de cauza aflată în cercetarea DNA, atrage atenţia în mod deosebit consorţiul cu care Costel Căşuneanu s-a prezentat la licitaţia contestată ulterior. Astfel, alături de firma sa, PA&CO International SRL, au fost atrase alte două societăţi: GECOR SRL şi Guard Security International SRL.

Gecor – firma paravan a lui Cătălin Voicu

Firma Gecor SRL, abonată la contracte de milioane de euro cu statul, a aparţinut oficial, vreme de aproape patru ani (2004-2007), lui Cătălin Voicu. Evident, în acte figura mama acestuia, Voicu Gherghina, azi în vârstă de 72 de ani. Paravanele folosite aici au fost însă soţii Cusă Gheorghe şi Ioana, unul dintre ei ieşind din acţionariat pe perioada în care a fost găzduită, în acte, mama interlopului Voicu. Cei doi soţi sunt, fireşte, finii lui Cătălin Voicu. Conexând aceste date cu acelea din dosarul cercetat de DNA, constatăm că Voicu avea, dincolo de şpaga aferentă, şi interese de afaceri în acest caz.

Guard Security – paravanul lui Mişu Popescu

Ceea ce surprinde în cazul Căşuneanu-Voicu-Costiniu, este implicarea în afacere a fostului consilier al lui Ludovic Orban, Mişu Popescu. Cum se ştie, Mişu Popescu a ocupat funcţia de consilier al ministrului Transporturilor în perioada 2007-septembrie 2008. Cu un trecut extrem de controversat, mai ales după ce a deţinut mai multă vreme funcţia de director general al Hotelului Bucureşti din Capitală, fostul ţărănist a intrat în afaceri şi, ulterior, după 2000, în PNL. Presa a prezentat deja averea individului, care se ridică la mai multe milioane de euro şi din care fac parte şi două apartamente plasate în Miami-Florida, dar şi un avion nerecunoscut însă de afacerist.

Odată ajuns consilier al ministrului Ludovic Orban (foto dreapta), Mişu Pricopsitu a devenit şi membru în Consiliul de Administraţie al CNADR, adică exact locul de unde pornesc sutele de milioane de euro, anual, pentru afacerile regilor asfaltului. Pentru a nu intra direct în combinaţie cu Căşuneanu, cu atât mai mult cu cât presa a semnalat deja o relaţie neprincipială a sa cu regele asfaltului, el şi l-a plasat în asocierea cu Pa&Co pe unul dintre paravanele folosite şi în trecut. Este vorba despre un anume Vlad Cristian, patronul societăţii de “investigaţii şi protecţie” Guard Security International SRL. Firma acestuia a participat în consorţiu, alături de PA&Co şi Gecor la licitaţiile organizate de CNADR în toamna lui 2008-2009.

Paravanul lui Mişu Popescu, Vlad Cristian, este un vechi asociat al acestuia în cel puţin trei firme, astăzi fiind în funcţiune doar una dintre ele. Astfel, cei doi au fost tovarăşi în societăţile Terra RT Impex SRL şi Euronetwork SRL, azi figurând asociaţi doar în Global Economic Phone SRL. Paravanul Vlad Cristian este exact “veriga lipsă” a relaţiei consilierului lui Orban cu afaceristul Căşuneanu şi nu numai.

Pricopsitu şi-a făcut “intrare” şi la Romstrade

Nelu Iordache (stânga)
Nelu Iordache (stânga)

Paravanul lui Pricopsitu a intrat însă şi în combinaţie cu un alt rege al drumurilor (terestre şi aeriene), Nelu Iordache (foto stânga, discutând cu ministrul Orban), adică patronul Romstrade şi al Blue Air. Firma Romstrade apare ca acţionar persoană juridică (33,3%) în Compania Stingeri şi Intervenţii SA în care Vlad Cristian (“paravanul”) figurează şi el ca acţionar. Compania Romstrade a primit şi ea, se ştie, contracte de zeci de milioane de euro de la CNADR, locul în care a poposit Mişu Pricopsitu. Ca un element de culoare, printre acţionarii firmei amintite figurează şi fiica generalului maior Aurel Udor, fostul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti.
Aşadar, ca o primă concluzie, deşi anchetatorii au luat în calcul elemente ale unor infracţiuni flagrante care, însoţite de dovezi, duc la întocmirea unui rechizitoriu, n-ar strica să-şi arunce un ochi şi pe noile conexiuni descoperite de noi în spatele afacerilor cu asfalt, zăpadă şi… nisipuri din Miami.

Căşuneanu a primit un milion de euro exact când i se citea materialul de urmărire penală

act aditional 7

Pe 21 decembrie 2009, exact când procurorii îi spuneau de ce va fi trimis în faţa unei instanţe de judecată şi de ce ar fi cazul să nu părăsească domiciliul din cartea de identitate, CNADR îl miluia pe afacerist cu un contract de aproape un milion de euro (965.007 euro) plus TVA pentru lucrări pe centura Ploieşti Vest.

Este vorba despre un act adiţional (nr. 7, foto sus) la un contract în valoare de 23,4 milioane de euro, câştigat pe vremea lui Mişu Pricopsitu, contract care, ulterior, prin mai multe acte adiţionale, s-a “umflat” şi a ajuns la 34 milioane de euro.

Dan Badea

 

Agentul VICTORIA (IX): Erno Rudas şi politica secretă a forintului la Bucureşti

Rudas Erno
Rudas Erno

Erno Rudas, fostul şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei în România, până în 1990 şi, ulterior, promovat ambasador la Bucureşti, s-a implicat în diverse afaceri dubioase şi a reuşit să atragă, astfel, în plasa relaţională diverşi politicieni români, cel mai important dintre ei fiind actualul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Am dezvăluit deja, în paginile cotidianului nostru, din 24 septembrie (vezi articolul „Primul-ministru Tăriceanu este asociat în afaceri cu un spion ungar“), relaţia de afaceri dintre Rudas Erno şi Tăriceanu.

Prezentăm, astăzi, alte conexiuni de afaceri ale spionului Rudas Erno, de această dată cu câţiva dintre „specialiştii“ camuflaţi în PNŢCD ai tristului Emil Constantinescu. Printre ei se află fostul şef al FPS, Radu Sârbu, fostul director general al societăţii „Bucureşti- Turism“ SA, în perioada 1998-2000, Mihail (Mişu) Gabriel Popescu şi urmaşul acestuia la conducerea aceleiaşi societăţi, Mihai Comănescu.

Afacerea care i-a adus la aceeaşi masă cu Rudas, pe cei trei pnţcd-işti, este privatizarea societăţii Bucureşti-Turism SA, firmă care avea în proprietate şi Hotelul Bucureşti. Conform unuia dintre liderii de sindicat din cadrul acestei societăţi, Rudas Erno a făcut demersuri atât pe lângă directorul general, cât şi pe lângă liderii de sindicat de la Bucureşti- Turism, pentru ca afacerea să fie încheiată cu firma Danubius Hotels Rt. din Ungaria.
De asemenea, conform unui document oficial, s-a intervenit inclusiv pe lângă şeful FPS de atunci, Radu Sârbu, care a fost sensibilizat să propună transferarea contractului de privatizare a societăţii bucureştene, de la firma Noni Voiaj Impex SRL, cea care preluase în 1999 pachetul majoritar de acţiuni la Bucureşti-Turism, la aceeaşi societate „Danubius Hotels“ RT.

Deşi demersurile n-au fost concretizate în forma dorită, Hotelul Bucureşti şi activele aferente au fost adjudecate de grupul de interese aflat şi în spatele societăţii din Ungaria, „Danubius“. Pionul central al grupului de interese vizat este cetăţeanul israelian Eliahu Rasin, iar derularea afacerii s-a făcut ca urmare a unui lung şir de ilegalităţi comise atât de reprezentanţii FPS-ului, cât şi de viitorii proprietari.

Hotelul Bucureşti a fost preluat de grupul Europe Israel
Societatea Bucureşti Turism SA a fost privatizată, în decembrie 1999, după ce combinaţia mai veche de privatizare cu firma franceză Pargest eşuase. Firma care a preluat de la FPS pachetul majoritar de acţiuni (66,18%) deţinut la Bucureşti Turism SA a fost Noni Voiaj Import Export SRL ce aparţinea formal lui Ionel Ruse. Licitaţia, deşi a fost îndelung contestată ulterior, datorită ilegalităţilor flagrante care au însoţit-o, a fost câştigată de un grup de interese reprezentat de israelianul Eliahu Rasin.

De la depunerea ofertelor pentru licitaţie şi până la semnarea contractului cu FPS, firma Noni Voiaj a fost preluată de off-shorul cipriot Desca Investment Ltd deţinut de Eliahu Rasin. Ulterior, la sfârşitul lui 2000, Noni Voiaj s-a transformat în Domino International Hotels SRL, iar controlul acestei societăţi a fost preluat, în etape succesive de către BEA Hotels Eastern Europe BV din Olanda. La rândul ei, Bea Hotels era deţinută de Elscint Ltd, firmă ce aparţinea Elbit Medical Imaging, parte, în fine, a grupului Europe Israel.

Cu un profit de mai multe milioane de euro, Eliahu Rasin a vândut apoi afacerea celor pentru care fusese pregătită. Astăzi, acţionariatul de la Bucureşti Turism este împărţit între Bea Hotels Eastern Europe BV(73,04%), SIF Transilvania (9,74%) şi alţi acţionari (17,22%). Cumpărată iniţial cu 25 de milioane de dolari, afacerea este evaluată azi, pe bursa Rasdaq, la peste 142 milioane de euro.

Rudas Erno a atentat la „pijamaua“ parlamentarilor români
Dezvăluirea implicării spionului Rudas Erno în afacerea „Hotel Bucureşti“ a fost făcută de către unul dintre foştii lideri de sindicat de la Bucureşti-Turism SA, Cornel Dan Nicolae. Iniţial, acesta a consemnat greşit numele personajului descris, anume Eric RUDOSH în loc de Erno Rudas. Ulterior însă el ne-a confirmat că e vorba de una şi aceeaşi persoană, confuzia pornind de la transcrierea greşită în limba română a numelui fostului ambasador al Ungariei la Bucureşti.

Conform datelor oferite de Cornel-Dan Niculae, implicarea lui Erno Rudas în afacerea „Bucureşti-Turism“ s-a făcut prin stimularea unora dintre reprezentanţii PNŢ-cd de la conducerea societăţii aflate în plin proces de privatizare. Cel mai vizibil dintre „capetele de pod“ utilizate în afacere de către Rudas este Mihail Gabriel Popescu, zis şi Mişu Popescu, un tânăr pnţcd-ist care avea să ajungă ulterior suspect de bogat.

De altfel, pentru a încheia bucla suspiciunilor şi a confirma dezvăluirile noastre recente referitoare la legătura otrăvită Rudas-Tăriceanu, fostul pnţcd-ist Popescu a devenit consilierul personal al ministrului liberal al Transporturilor, Ludovic Orban. Altfel spus, susţinătorul lui Erno Rudas din 1999-2000, în afacerea punctuală prezentată azi, se află în aceeaşi grupare politică penetrată la vârf de spionul Rudas.

Nu ştim care au fost culisele „racolării“ penalului Mişu Popescu de către fostul ambasador al Ungariei la Bucureşti, Erno Rudas. Cornel-Dan Niculae ne-a declarat doar că Mişu Popescu, directorul general de la Bucureşti-Turism, este cel care a insistat pe lângă liderii de sindicat de la Hotel Bucureşti să accepte o eventuală preluare a afacerii de către firma ungurească Danubius Hotels RT.

Este posibil ca lobby-ul făcut de Mişu Popescu pentru firma reprezentată de Rudas să fie unul dintre motivele numirii acestuia la conducerea Bucureşti-Turism. Că afacerea nu s-a perfectat însă sub această formulă, asta ţine probabil de confruntarea extrem de dură care a însoţit privatizarea Hotelului Bucureşti, sau, de ce nu, şi de vigilenţa serviciilor secrete.

Asta, deoarece miza afacerii era extrem de ridicată: dincolo de valoarea în sine a activelor scoase la vânzare, Hotel Bucureşti era şi a doua casă a parlamentarilor români. Or, a controla locul în care parlamentarii îşi pun pijamaua, e o cauză pentru care toate eforturile fostului şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei sunt perfect justificate.

Printr-un material transmis redacţiei noastre, fostul lider sindical Cornel-Dan Niculae ne-a prezentat modul în care s-a derulat, în realitate, privatizarea societăţii Bucureşti-Turism. Prezentăm mai jos fragmentul în care acesta descrie modul în care s-a intersectat, via Mişu Popescu, cu Erno Rudas.

Mişu Popescu, lobby-stul lui Rudas Erno şi Eliahu Rasin

Sindicatul Liber al Salariaţilor din SC Bucureşti-Turism SA a organizat, în ziua de 18 noiembrie 1999, ziua primei licitaţii pentru privatizarea pachetului majoritar de acţiuni de la SC Bucureşti-Turism SA, o mare manifestaţie de protest în faţa sediului Fondului Proprietăţii de Stat, deoarece în dosarul de prezentare nu au fost incluse clauzele de protecţie socială conţinute de Contractul Colectiv de Muncă, respectiv menţinerea salariaţilor pe o durată de minimum doi ani de la data privatizării.

Conducerea FPS a primit liderii manifestanţilor (pe Niculae Cornel-Dan, Bălmău Vasile, Romaniuc Nicolae, Duţă Viorel şi alţii) pe care i-au anunţat că licitaţia nu a fost adjudecată de singurul licitant ANA HOTELS şi cu care au convenit completarea dosarului de prezentare şi invitarea reprezentanţilor sindicatului la eventualele viitoare negocieri pentru semnarea contractului de privatizare.

Percepută ca o manifestaţie împotriva dlui George Copos (acţionar al ANA Hotels), care le-a şi reproşat acest lucru salariaţilor, în stradă, în faţa sediului FPS de pe strada Stavropoleos, ea a fost prezentată negativ la ştirile de la postul tv Antena 1. O delegaţie a Sindicatului de la SC Bucureşti-Turism SA, condusă de Niculae Cornel-Dan (vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Turism) şi Bălmău Vasile (preşedinte al Sindicatului Liber al Salaria- ţilor), salariaţi în cadrul Serviciului Tehnic al SC Bucureşti-Turism SA, a fost invitată la sediul FPS în ziua de 22 decembrie 1999, pentru a discuta textul privind protecţ ia socială ce urma a fi introdus în contract.

Aici l-au cunoscut pe israelianul Rasin Eliahu, prezent la negocieri, care s-a prezentat ca asociat al lui Ruse Ionel în firma Noni Voiaj, care adjudecase licitaţia din data de 14.12.2000. Separat, pe un culoar al FPS, Rasin Eliahu le-a spus celor doi lideri sindicali că participarea sa alături de Ruse Ionel în firma Noni Voiaj se datorează experienţei pe care o are în activitatea hotelieră în Ungaria, prin firma Danubius în care este asociat. Rasin le-a mai spus că s-ar bucura dacă aceştia, Niculae şi Bălmău, ar putea face în curând o vizită la Budapesta pentru a vizita hotelurile lanţului Danubius Hotels, pentru a se convinge de beneficiile privatizării Hotelului Bucureşti.

Aceştia i-au răspuns că principalele beneficii pentru salariaţi nu ar putea fi altele decât siguranţa locurilor de muncă. După ce, la 24.12.1999, a fost semnat contractul nr.4106 între Fondul Proprietăţii de Stat şi firma Noni Voiaj Impex SRL, privind vânzarea pachetului majoritar de acţiuni al SC Bucureşti-Turism SA, la finele lunii ianuarie 2000, directorul general al SC Bucureşti-Turism SA, Popescu Mihai Gabriel, i l-a prezentat în Sala Mezanin a Hotelului Bucureşti pe cetăţeanul maghiar Rudas Erno liderului sindical şi vicepreşedinte al Asociaţiei PAS Niculae Cornel-Dan, luându-l prin surprindere pe acesta. Discutând între patru ochi, Rudas Erno i-a spus lui Niculae Cornel-Dan că este aşteptat la Budapesta pentru a vizita lanţul hotelier Danubius, entitate implicată în privatizarea SC Bucureşti-Turism SA, fiind alocat deja un fond de protocol pentru deplasare care se află în posesia sa, a dlui Rudas, ca mandatar al patronilor Danubius.

Niculae Cornel-Dan a declinat invita- ţia, motivând că un astfel de eveniment nu poate avea loc decât în mod public, printr-o invitaţie oficială, dar care nu poate veni către organizaţia sindicală din partea unei entităţi private, şi că singurul argument în faţa salariaţilor români ar fi modul în care Danubius s-a comportat cu salariaţii maghiari din hotelurile privatizate în Ungaria. Erno Rudas nu a mai insistat cu invitaţia sa, dar a lăsat o carte de vizită pentru a putea fi căutat, ceea ce nu s-a întâmplat. Peste câteva săptămâni, a sosit însă pe adresa Federaţiei Sindicatelor din Turism o invitaţie din partea organizaţiei similare din Ungaria, pentru ca sindicaliştii români să îi viziteze pe cei maghiari în vederea unui schimb de experienţă.

Preşedintele Federaţiei, dl Cilan Titus, l-a invitat să facă parte din delegaţia română ce urma să se deplaseze la Budapesta pe preşedintele Sindicatului Liber de la SC Bucureşti-Turism SA, Bălmău Vasile, dar şi acesta a declinat invitaţia, făcând legă- tura cu invitaţia ce i-o făcuse Rasin Eliahu la finele lui decembrie 1999, în sediul FPS. înainte de a lua decizia de a nu merge la Budapesta, Bălmău Vasile s-a consultat şi cu Niculae Cornel-Dan, care i-a relatat şi despre discuţia sa cu Rudas Erno, ca şi despre suspiciunile că acesta, fost ambasador al Ungariei la Bucureşti, ar putea fi agent străin însărcinat cu realizarea unor privatizări în România“.

FPS-istul Radu Sârbu a încercat şi el să sprijine Danubius

Într-o adresă oficială, din aprilie 2000, a administratorului Noni Voiaj Import Export SRL, Eliahu Rasin, către preşedintele FPS Radu Sârbu, prin care se încerca o justificare a întârzierii plăţii pachetului majoritar de acţiuni de la Bucureşti Turism, apare confirmarea implicării directe a şefului FPS de atunci în sprijinirea societăţ ii reprezentate de Rudas Erno.

Astfel, Eliahu Rasin îi reaminteşte lui Sârbu că într-un anumit context a propus patronilor Noni Voiaj Import Export transferarea contractului de preluare a societăţii Bucureşti Turism către firma ungurească Danubius Hotels Rt. „

Mai mult, la sugestia dvs. am acceptat ca această scrisoare de garanţie bancară să fie emisă în USD şi în acest sens aţi propus să analizăm posibilitatea transferului contractului către o societate străină de specialitate – DANUBIUS HOTELS RT din grupul CP HOLDINGS LTD. UK“ – afirmă Eliahu Rasin în scrisoarea către FPS. Asta înseamnă că activitatea de lobby a lui Rudas Erno în favoarea Danubius contaminase deja, la vârf, FPS-ul. Magnitudinea relaţiilor cuplului Rasin-Rudas o depăşise deja, spre exemplu, pe cea a relaţiilor autohtonului George Copos, expediat de altfel destul de rapid de la masa negocierilor pentru preluarea Hotelului Bucureşti.

Un alt susţinător al lui Rudas Erno a fost şi Mihai Comănescu, apropiat al lui Dan Adamescu. Comănescu a fost membru PNŢCD sector 3 şi director general la Bucureşti Turism SA, iar apoi a „fost director de imagine al lui Radu Sârbu în campania electorală din 2000“ – conform lui Cornel-Dan Niculae. Aceeaşi sursă mai afirmă că, în trecut, „ulterior vizitei lui Sârbu la Budapesta, vizită ce a stat la baza afacerii POLUS de la Cluj, Mihai Comănescu a urmat la Budapesta, în Ungaria, un „curs de diplomaţi“ de şase luni, în 1998“ – afirmă aceeaşi sursă.

Firma ATS primeşte sediu de la proprietarii israelieni ai societăţii Bucureşti-Turism SA

De implicarea lui Rudas Erno în afacerea „Bucureşti-Turism“ avea să beneficieze chiar şi firma lui Călin Popescu Tăriceanu, primul-ministru al României. Astfel, conform aceleiaşi surse, Automotive Trading Services SRL a primit, în 2005, un sediu chiar într-unul din activele deţinute de israelienii care au preluat Bucureşti-Turism SA. Este vorba despre un spaţiu situat în strada Lutherană (lângă Biserica Lutherană) şi care a găzduit fosta agenţie de turism a SC Bucureşti-Turism.

La două luni după ce această conexiune a fost făcută publică, afirmă aceeaşi sursă, firma ATS s-a mutat din acest sediu oferit de patronii israelieni. Iată ce afirma Cornel-Dan Niculae, într-o lucrare apărută în 2006, la editura Carpathia:

Principala afacere a primului-ministru este aceea de a fi importatorul oficial al autovehiculelor Citroen în România, prin firma sa, Automotive Trading Services. Din anul 2005, firma sa avea încă un nou sediu în Bucureşti, oferit de israelienii ce au înhăţat printr-o privatizare frauduloasă Hotelul Bucureşti, în chiar fosta agenţie de turism a SC Bucureşti-Turism SA, eliberată pentru renovare, chipurile, prin concedierea abuzivă a salariaţilor români.

(…) La două luni după apariţia primei ediţii a prezentei lucrări, firma lui Călin Tăriceanu s-a mutat din acest sediu oferit de patronii israelieni. Erno Rudas (este acelaşi personaj cu Eric Rudosh din lucrările noastre anterioare, nume cu care se prezenta ocazional la Bucureşti, promovând afaceri maghiaroisraeliene – n.a.) este posibilul răspuns al apropierii premierului Tăriceanu de israelienii de la Hotelul Bucureşti, un diplomat maghiar cu care liderul liberal vinde româ- nilor mărci sonore de motociclete străine, prin parteneriatul dintre Automotive Trading Services a dlui Tăriceanu şi acţionarul majoritar de la Outdoor Media, Erno Rudas, punându-se pe picioare firma lor, Clasic Motorcycles.

Este o afacere la care premierul chiar ţine, dacă ne aducem aminte de faptul că el, în calitate de premier, i-a cerut ministrului său de Finanţe, Vlădescu, să scadă taxele de înregistrare şi impozitele pentru motociclete în Codul Fiscal pentru anul 2007“.

Afacerea „Sovata“, controlată direct de la Budapesta

Implicarea firmei Danubius Hotels RT în afaceri hoteliere din Transilvania s-a făcut prin preluarea controlului societăţii Balneoclimaterica SA din Sovata. Ca şi în cazul afacerii penale de la Hotel Bucureşti, şi aici au existat acuzaţii privind privatizarea frauduloasă a staţiunii din Sovata.

Asta nu i-a împiedicat însă pe proprietarii ungari să-şi vadă de treabă şi să obţin profituri imense din exploatarea afacerii. Cum se ştie, în 2001, APAPS-ul condus de Ovidiu Muşetescu a vândut pachetul majoritar de acţiuni al societăţii Balneoclimaterica SA (82,17%) către societatea Salina Invest, controlată de afaceristul maghiar Ianos- Gyorgy Kurko, în tandem cu mai multe firme din Ungaria (vezi foto – Dr. Hetesy Zsolt, director general al serviciului de spionaj ungar, Információs Hivatal).

hetesy1
Dr. Hetesy Zsolt

Ca şi în cazul Hotel Bucureşti, când „la înaintare“ a fost plasat Ionel Ruse, privatizarea s-a făcut iniţial printr-un intermediar, Janos-Gyorgy Kurko, care avea să dispară ulterior din asociere. În cazul Balneoclimaterica, acţionarii iniţiali ai firmei care a preluat controlul pachetului majoritar de acţiuni (Salina Invest) au fost societăţile Corvinus Nemzetkozi Befektetesi (Ungaria) – 34,3%, Alfaterv – 2000 Epitoipari, Tervezo ES Fovallalkoza (Ungaria) – 8,04%, OCSI – Fuel (Miercurea Ciuc, controlată de Janos Kurko) – 24,39%, Civis Hotels (Ungaria) – 10,97%, Activ Konferencia Szolgaltato ES Tanacsado KFT (Ungaria) – 10,97, Danubius Szalloda ES Gyogyudulo RA (Ungaria) – 10,97% şi două pesoane juridice romane – 0,24%.

Astăzi controlul staţiunii Sovata este deţinut de Danubius Hotels RT, aceeaşi societate reprezentată în 2000 de Erno Rudas. Interesant este că fondul de investiţii Corvinus, care avea să vândă ulterior din acţiunile Balneoclimaterica SA chiar către Danubius, este controlat direct, în proporţie de peste 80%, de statul ungar. Conform informaţiilor publicate la mijlocul acestui an în „Budapest Business Journal“, grupul hotelier Danubius a ajuns să deţină 99,94% din acţiunile Salina Invest, proprietarul Balneoclimaterica SA Sovata, după ce a cumpărat un pachet de acţiuni de 43,5% (cu 6,4 milioane de euro), deţinut de societatea Corvinus (o subsidiară a Băncii de Dezvoltare ungare MFB).

tariceanuTranzacţia s-a făcut după ce, în 2006, Ovidiu Muşetescu a fost chemat să dea cu subsemnatul la Parchet pentru o acuzaţie mai veche lansată de Adrian Păunescu, personaj care afirmase încă din 2001 că Salina Invest este un „organism de creare de bani pentru agenţiile de informaţii de la Budapesta“. Este posibil ca implicarea autorităţilor române în aflarea identităţii reale a celor care stau în spatele afacerii Sovata să-i fi determinat pe oficialii de la Budapesta să-şi acopere mai bine intermediarii.

Cu toate acestea, nu poate fi trecută cu vederea implicarea directă a Guvernului Tăriceanu în favorizarea controversaţilor patroni de la Danubius Hotels RT, proprietarul Balneoclimaterica Sovata.

Nămolul de la Sovata, cadoul Guvernului Tăriceanu pentru Danubius
Societatea Danubius Hotels Group Rt., proprietarul staţiunii Sovata, a reuşit să obţină, anul trecut, un consistent cadou de la Guvernul Tăriceanu.

Astfel, în iunie 2006, prin intermediul Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale, a fost promovată o Hotărâre de Guvern, aprobată rapid de executiv, prin care s-a aprobat licenţa de concesiune pe o perioadă de 20 de ani, către societatea Balneoclimaterica SA a nămolului din Lacul Ursu (Sovata).Calin-PopescuTariceanu09

Cum se ştie, „Lacul Ursu şi arboretele de pe sărături“ sunt declarate monumente ale naturii, unicat în Europa el fiind unul dintre cele mai mari lacuri sărate helioterme din lume, temperatura acestuia ajungând în timpul verii până la 40-50 grade Celsius, la o adĺncime de 1,5 m. De asemenea, apele Lacului Ursu tratează cu succes bolile reumatologice şi ginecologice (sterilitate).

Deşi concesionarea activităţii de exploatare a nămolului de la Sovata a fost puternic contestată, inclusiv de Primăria Sovata, inclusiv datorită monopolului creat astfel, Guvernul Tăriceanu a declarat ritos, dar într-un limbaj de lemn, că afacerea „va contribui la dezvoltarea social-economică şi balneoturistică a zonei şi astfel se vor crea premisele de noi investiţii şi noi locuri de muncă, precum şi atragerea de venituri suplimentare la bugetul de stat“. Firma ungurească pentru care Rudos Erno făcea lobby în Bucureşti, a fost astfel servită.

Iată ce înseamnă să ai o relaţie de afaceri la vârful Executivului, dacă ştii să pierzi – în bilanţuri – când trebuie. Pentru că, nu-i aşa?, pierzi şi câştigi!

Dan Badea, Interesul Public, 28 octombrie 2007