PUTEREA de hârtie a lui Vîntu vine din…Cipru

vintu hitru1

După ce am prezentat, în ultima postare, argumentele care mă determină să cred că Sorin Ovidiu Vîntu şi-a lansat o nouă publicaţie, Puterea, în scopul de a continua manipularea opiniei publice româneşti, am primit încă o confirmare că am dreptate. Am aflat, o dată în plus, că afacerea poartă ştampila inconfundabilă a maestrului Sorin Vîntu.

News Media Investments Ltd
News Media Investments Ltd

Înainte de a prezenta un nou argument că în spatele cotidianului lansat de Gorbaciov stau interese oculte, să ne reamintim ce spunea masonul – coordonator Adrian Ragnar Thiess despre culisele afacerii.  În spatele afacerii ar sta, spunea el, o „înţelegere” de preluare, în anumite condiţii, din partea unui trust de presă finanţat de un fond de investiţii. Proiectul în sine ar aparţine, a adăugat el, unei companii londoneze, News & Media Investment.

“Este un fond de investiţii care are un contract cu un trust de presă. Dacă ziarul va atinge anumiţi parametri de performanţă în următoarele luni, trustul respectiv va intra în afacere. Există un acord clar pentru acest lucru. Ziariştii au un contract de media content cu o companie de la Londra, care se numeşte News & Media Investment. Compania din Londra deţine acest proiect şi are înţelegerea cu trustul de presă respectiv. În momentul de faţă nu pot face mai multe afirmaţii legate de acţionariat.” a spus Thiess

Când auzi de o firmă londoneză, te gândeşti automat la seriozitate. Acesta este, de fapt, secretul alegerii locaţiei pentru primul paravan virtual din spatele Puterea. Spun paravan virtual pentru că firma „londoneză”, măsura respectabilităţii acţionarului, nu există decât în scripte. E o carapace fără conţinut, o firmă scoică lansată doar pentru a închide gura cârtitorilor de la Bucureşti.

Raport 1

 

Raport 2

Astfel, conform unui raport oficial pe care l-am primit aseară (orele 20:36 – foto stânga) de la Londra, News & Media Investments Limited (NMIL) este o companie anonimă, de tipul PLC (Private Limited Company) fără acţionari la vedere. Pentru a acentua faptul că este o păcăleală, firma a fost înfiinţată pe 1 aprilie 2010!

Sediul paravanului este acelaşi cu al firmei prin care-şi desfăşoară activitatea legală. Este vorba de o altă societate înfiinţată şi ea cu două luni mai devreme, Woodberry Secretarial Limited, înscrisă, ca şi cealaltă, în registrul Companies House, pe 24 februarie 2010. În boardul firmei care gestionează, practic, afacerea lui Thiess şi a Cutezătorilor lui Vîntu, apare numele unui specialist în înfiinţarea de firme offshore „trust services”, Michael Andrew Gray (foto dreapta).

Evident, acesta are domiciliul în Limassol-Cipru, patria adoptivă a afacerilor lui Sorin Ovidiu Vîntu şi ale altor ingineri financiari autohtoni. Mike Gray, este directorul executiv (CEO) al unei companii cu sediul în Cipru, care asigură tot ceea ce ţine de înfiinţarea, controlul sau administrarea firmelor offshore, cu asigurarea deplinei confidenţialităţi asupra acţionarilor reali ai acestora.

radiere

Compania se numeşte The Alterego Group & Breakwater Trust Companies  şi are filiale la Moscova şi în Noua Zeelandă. Asta nu are însă nicio legătură cu, să spunem, Gorbaciov sau…Sergiu Toader, de la Realitatea lui Vîntu.

alterego group

Despre cea de-a doua societate, Woodberry Secretarial Limited, cea care se ocupă de…secretariatul şi administrarea NMIL, am aflat că a fost…reactivată după cinci ani de la radiere. Astfel, consultând un registru mai vechi de radiere, am descoperit că o societate cu nume identic a fost radiată pe 20 noiembrie 2005 (foto dreapta).

Revenind la declaraţia managerului Thiess, în legătură cu firma londoneză care face şi drege cu nu ştiu ce trust de presă sau fond de investiţii (presupun că nu e vorba de FNI), ea devine, în lumina celor deja prezentate de mine, o sforăială de doi bani. Era mai bine dacă tăcea pentru că vorbind s-a afundat, iată, mai mult, în propria minciună.

Cum să trateze cu un fond de investiţii, sau cu un trust credibil de presă, o firmă care nu există, brother mason?  
Şi cum au făcut ziariştii de la Puterea un contract de „media content” (dragul de tine, ce expresii mai scoţi!) cu o „scoică” de hârtie?

Pentru cei care cunosc modul de operare al maestrului SOV, prin intermediul firmelor offshore, nu mai este aproape nimic de adăugat. Poate doar faptul că mogulul a înţeles că jurnaliştii, cei care-i cunosc cu adevărat stilul de operare, nu mai pot fi induşi în eroare de armata de intermediari folosiţi, gen Dan Stratan (Comac Ltd şi Elbahold Ltd.), Ghenadie Nipomici (Comac Ltd), Dario Colombo şi Vitalie Dobândă (Blue Link Comunicazioni), Octavian Turcan etc. etc.
Aceeaşi schema a aplicat-o SOV si in cazul Delta Asigurari SA, firmă al cărei control îl deţinea prin paravanul londonez  Tabor Project Limited, societate cu acţionariat în Cipru (Ranhold Ltd) şi reprezentată de intermediarul moldovean Octavian Turcan. Schema a fost identică celei aplicate în cazul de faţă, doar că, acum, SOV s-a folosit de un cetăţean englez stabilit în Cipru şi specialist în offshore. De reamintit că în cazul societăţilor Comac Limited şi Elbahold Limited, folosite în afaceri precum Petromservice, Realitatea TV etc, SOV a beneficiat de serviciile unei alte case cipriote de avocatură, Antis Triantafyllides & Sons LLC.

Aşadar, rămâne cum am stabilit în postarea anterioară, dar cu o corecţie la procentajul prezentat în final. Şansele ca firma din spatele Puterea să aparţină lui SOV au crescut, azi, cu aproape un procent, la 99,9%.

PS. Dan Andronic, care a intuit printre primii că în spatele Puterea se află SOV, a preluat, sâmbătă, pe blogul său, patru dintre argumentele care m-au determinat să cred că publicaţia „Puterea” este a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Mai mult, el a adăugat încă un argument celor 14 invocate de mine, spunând că Vîntu s-a ascuns în spatele lui Thiess şi a altora datorită ţepei „pe care a tras-o Cațavencilor, lansând un proiect în care ei nu au nici o implicare. Țeapă pe care Doru Bușcu a simțit-o până în căălcâie, după spusele sale”. 
 replica masonilor
Pentru ca şi-a permis să-mi dea dreptate, sau, mă rog, să regăsească observaţii de bun simţ în postarea mea anterioară, Dan Andronic a fost atacat, a doua zi, de hăitaşii lui Thiess în Puterea, care au postat chiar şi un joc online (foto dreapta) prin care îl ridiculizează pe Andronic. 

Dincolo de reacţia de tipul „ba pe-a mătii”, sau în prelungirea ei,  postacii Adrian Thiess şi Mihăiţă Craiu (asociatul lui SOV din firma Realitatea Media Barter Deals) au trecut şi ei la atac, împotriva aceluiaşi Andronic, evitând confruntarea directă cu autorul real al acuzaţiilor. Cu mine adică. Am citit intervenţiile celor doi, pe blogul lui Dan Andronic şi m-am gândit că merită să le fac cadoul pe care tocmai li l-am făcut. Asta pentru a demonstra ultima afirmaţie lansată intuitiv, de acelaşi „consultant PDL” cum îl înjură Puterea. „Sunt convins că această companie londoneză are sediu într-un apartament, e înfiinţată recent şi are acţionari tip off-shore” – a zis Andronic

Aşa e, tocmai am terminat ceea ce era de demonstrat (Q.E.D)

Dan Badea

Ţeapa Univers’all şi Lohan “SRL”

 

Din seria “ŞARLATANI ÎN ROBE”, prezint un caz-şcoală despre modul în care poţi să ţepuieşti firme de top din economia românească şi, după ce pui „prada” de peste zece milioane de euro la adăpost, schimbi din vreme numele firmei-vampir, sau ai grijă s-o goleşti de active pentru ca lichidatorul judiciar să nu mai aibă ce valorifica. Pentru reuşită ai nevoie de câţiva judecători lacomi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de câţiva avocaţi deştepţi şi de legitimaţie de membru al Sistemului. În aceste condiţii, succesul ţepei este garantat.

Textul referitor la falimentul de poveste al Univers’all-ului lui Răzvan Petrovici (foto), a fost publicat deja, anul trecut, în Gardianul din 25-26 martie, dar mecanismul a fost reluat recent, la o altă scară, în scandalul Uniprep. Conform unui grup de oameni de afaceri ţepuiţi în ambele afaceri, profitorii Răzvan Petrovici, respectiv Ţura Avram, au beneficiat de serviciile preşedintelui secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Eugenia Lohan, supranumită şi „SC LOHAN SRL”.

Manevre in Justitie pentru Univers’all-ul lui Razvan Petrovici

Administratorul judiciar al retelei de magazine Univers’all a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la modul abuziv in care trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au solutionat o cerere de stramutare a judecarii dosarului de insolventa. Ei sunt acuzati de complicitate cu grupul reprezentat de Razvan Petrovici, fondatorul operatorului de retail Univers’all. Magistratii suspectati de abuz si partialitate sunt Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu

Judecatorii Inaltei Curti au acceptat ca in dosarul de insolventa regulile sa fie impuse de fostii administratori ai Univers’all si au dat doua decizii contradictorii in mai putin de trei luni. Ei au aprobat cu usurinta folosirea ca interpus a uneia dintre firmele lui Jean Valvis (foto dreapta), creditorul Dorna Lactate, care a preluat si a introdus in instanta, cu mici modificari, textul vechii cereri de stramutare, chiar daca a vandut-o dupa cateva zile, cu creanta cu tot, uneia dintre firmele grupului Petrovici

Cererea de stramutare respinsa si admisa consecutiv de catre magistratii ICCJ a permis proprietarilor Univers’all, prin amanarea repetata a judecarii dosarului de insolventa, sa se sustraga de la plata datoriilor catre cei peste 500 de furnizori ai firmei falimentate, dar si sa-si puna la adapost activele instrainate fraudulos in lunile anterioare introducerii procedurii de insolventa. Aceasta deoarece instanta a decis, in plus, si anularea tuturor actelor facute anterior formularii acestei cereri

Trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt acuzati ca au devenit, recent, complicii lui Razvan Petrovici in incercarea acestuia de a se sustrage de la plata unor datorii de peste 20 de milioane de euro catre firme de top din economia româneasca. Este vorba despre judecatorii Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu. Consiliul Superior al Magistraturii a fost deja sesizat cu privire la modul abuziv si discretionar dovedit de magistratii care, pentru a proteja interesele grupului reprezentat de Razvan Petrovici, au dat doua decizii contradictorii, pe aceeasi cerere, in mai putin de trei luni.

Acuzatia a fost formulata de catre administratorul judiciar al firmei Univers’all Trading România SRL, societate ce apartine grupului Petrovici si aflata in stare de insolventa. Printre cele peste 500 de firme pagubite de acest grup se afla societati precum Coca Cola, Procter & Gambel, Dr. Oetker, Elgeka-Ferfelis, Danone, Avicola Calarasi, Elite etc.

In a doua parte a lui 2006, falimentul retelei Univers’all era deja o certitudine. Societatea intrase in incetare de plati, iar datoriile erau imense. Astfel, pe 31 decembrie 2006 datoriile Univers’all Trading ajunsesera, conform administratorului judiciar, Cris Consult, la peste 20 milioane de euro, din care un milion de euro catre bugetul de stat, iar restul catre creditori. La acea data insa, grupul reprezentat de Razvan Petrovici isi luase toate masurile de precautie pentru ca firma falimentata sa fie golita de majoritatea activelor care puteau fi valorificate pentru despagubirea creditorilor.

In paralel, s-au derulat mai multe operatiuni pentru a-i induce in eroare pe creditori si a-i determina sa creada ca vor avea de unde sa-si recupereze contravaloarea marfurilor furnizate retelei de magazine Univers’all. Astfel, in noiembrie 2006, Razvan Petrovici a iesit cu declaratii publice, in mass-media, si a afirmat ca va scoate la vânzare mai multe imobile ale firmei si va obtine astfel fonduri pentru a-si achita furnizorii de marfa. In decembrie 2006, cinci dintre imobilele Univers-all (Suceava, Târgu Mures, Sibiu, Târnaveni si Iasi) erau deja vândute, iar suma obtinuta se ridica la 11 milioane de euro. Numai ca, desi se parea ca Univers’all Trading era solvabila, putini stiau ca, de fapt, imobilele vândute nu apartinusera firmei falimentate, ci fusesera doar inchiriate de aceasta.

Mai mult, activele care apartineau totusi Univers’all Trading au fost drastic reduse, fiind rapid instrainate inainte de a se dispune deschiderea procedurii insolventei. Astfel, in perioada noiembrie-decembrie 2006, administratorul Univers’all Trading a instrainat toate terenurile detinute si a reusit sa vânda constructii in valoare de aproximativ 3,5 milioane RON. Ulterior, dupa deschiderea procedurii de insolventa si numirea ca administrator judiciar a unei societati (Activ Lichidator IPURL), care s-a dovedit a fi complicele grupului Petrovici in fraudarea fondurilor societatii debitoare, au fost puse la adapost si ultimele active care mai puteau fi executate. Din contul unic al societatii au disparut rapid, sub forma de plati nejustificate – conform administratorului judiciar – aproximativ 20 de miliarde de lei. In paralel, ultimul administrator statutar al Univers’all, Gheorghe Buruiana, a declansat toate demersurile pentru a prelungi cât mai mult actiunea de recuperare a creantelor pentru despagubirea creditorilor.

Drumul intortocheat al Univers’all in Justitia româna

Deschiderea procedurii de insolventa a societatii Univers’all Trading România s-a dispus pe 9 ianuarie 2007, iar ca administrator judiciar a fost desemnata firma Activ Lichidator IPURL. Trei luni mai târziu s-a decis schimbarea acestuia. „Activ Lichidator“ era acuzata ca a lasat „sa se evapore pur si simplu in sistem online fondurile debitoarei, existente in contul unic, in valoare de 200.000 ron (20 miliarde lei vechi), (…) debitoarea reusind cu incuviintarea tacita a fostului administrator judiciar numit in aceasta cauza sa fraudeze din nou creditorii“. In luna mai 2007, cu incuviintarea judecatorului sindic, este desemnat un nou administrator judiciar, societatea Cris Consult SPRL.

Datorita sustragerii repetate de la plata datoriilor, dar si a refuzului de a prezenta inventarul bunurilor de care mai dispunea Univers’all, creditorii au cerut in instanta ridicarea dreptului de administrare a administratorului statutar Gheorghe Buruiana. Cum instanta a dispus in iunie 2007 ridicarea acestui drept, Buruiana a facut recurs. In noiembrie 2007 recursul a fost respins, dar grupul Petrovici a mai câstigat astfel cinci luni pentru a-si desavârsi opera de lichidare si protejare a ceea ce mai ramasese din Univers’all.

De asemenea, tot pentru a intârzia executarea, Gheorghe Buruiana a cerut la Inalta Curte de Casatie si Justitie stramutarea dosarului de fond si, deci, suspendarea judecarii acestui dosar pâna la judecarea cererii de stramutare. Desi cauza de fond era guvernata de procedura de celeritate, instanta a suspendat judecarea pentru mai bine de patru luni. Motivul central invocat de Buruiana, „banuiala legitima“ ca in Bucuresti nu are parte de un proces corect, a fost justificat prin afirmatia ca majoritatea creditorilor sunt din Bucuresti si „acestia ar putea influenta hotarârile judecatorului sindic“.

Pe 23 octombrie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie anuleaza cererea de stramutare formulata de Gheorghe Buruiana, urmând sa se reia, la Tribunalul Bucuresti, judecarea pe fond a dosarului cauzei. Numai ca, folosind o stratagema interesanta, Buruiana reuseste ca, in mai putin de trei luni, sa obtina de la un alt complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie o decizie total opusa primeia: admiterea cererii de stramutare. Interpusul folosit aici de grupul Petrovici pentru a-si atinge scopul este societatea lui Jean Valvis, Dorna Lactate SA.

Dorna Lactate – instrumentul prin care a fost violata legea

Pe 15 noiembrie 2007, la mai putin de o luna dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins cererea de stramutare a procesului, formulata de administratorul Univers-all, la aceeasi instanta este inregistrata o noua cerere de stramutare din partea creditorului Dorna Lactate SA. Firma, detinuta de cunoscutul actionar minoritar de la Rapid, Jean Valvis, avea de recuperat de la Univers’all o creanta de 59.000 ron.

Inregistrând noua cerere, instanta a suspendat din nou judecarea dosarului de fond, cu inca trei luni. La o saptamâna insa de la depunerea cererii, Dorna Lactate si-a cesionat creanta catre firma Tichet Plus Services SRL, o societate ce apartine grupului Petrovici si era reprezentata de acelasi Gheorghe Buruiana, fostul administrator de la Univers’all. Preluând creanta, Tichet Plus Services a preluat de la Dorna Lactate si cererea de stramutare a procesului. Culmea este ca aceasta cerere de stramutare, formulata de Dorna Lactate, era o copie aproape perfecta (s-au copiat pâna si greselile de tipar!) a cererii de stramutare facute de Univers’all Romania Trading SRL, asta fiind o dovada clara ca firma lui Jean Valvis a fost folosita in mod premeditat, de grupul Petrovici, pentru blocarea sau taraganarea recuperarii celor 20 de milioane de euro datorati creditorilor.

Ceea ce pare insa de domeniul absurdului este modul in care judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au inteles sa rezolve aceasta cerere. Desi, cu trei luni inainte, un complet al aceleiasi instante respinsese cererea de stramutare formulata de Buruiana (in numele Univers’all), pe 24 ianuarie 2008, un alt complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie admite aceeasi cerere de stramutare copiata dupa cea formulata de Buruiana (in numele Tichet Plus Services, cesionarul creantei Dorna Lactate). Altfel spus, judecatorii Inaltei Curti se pronunta in contradictoriu, de doua ori, pe aceeasi cerere. Asta insa nu este totul.

Scopul ascuns al manevrei – protejarea activelor deja instrainate

Pentru a ajunge aici, completul condus de judecatorul Veronica Radulescu a incalcat legea, in mod flagrant, de mai multe ori. In primul rând, pe 24 ianuarie 2008, data la care s-a dat aberanta decizie, trebuia sa se solutioneze cererea de preschimbare a termenului de judecare a cererii de stramutare. Conform administratorului judiciar, profitând de faptul ca reprezentantii creditorilor nu erau prezenti, pentru ca nu fusesera citati, completul maestrei Veronica Radulescu a fixat preschimbarea termenului pentru aceeasi zi, data la care a judecat, la foc automat, si cererea de stramutare, cu rezultatul dorit de grupul Petrovici.

Mai mult decât atât, completul aceleiasi Veronica a dispus, in contradictoriu cu legislatia in vigoare, ca Tichet Plus Services este creditor si l-a tratat ca atare, desi firma amintita nu primise acest statut de la judecatorul sindic, ea nefiind inregistrata la masa credala. S-a ajuns astfel la situatia de neconceput in care la un termen acordat pentru judecarea unei cereri de preschimbare a termenului, sa se judece o cerere de stramutare a unui dosar de faliment, nu numai fara citarea tuturor creditorilor in calitate de parti-intimati in dosar (creditori necitati nici pentru preschimbare, nici pentru termenul din 07.02.2008, când trebuia sa se judece cererea de stramutare), ci, mai mult, fara ca petenta insasi sa fie prezenta in sala de judecata.

Altfel spus, unul a fost obiectul cauzei deduse judecatii la acel termen, altul este petentul din citatie pentru a se ajunge ca, in dispozitiv, instanta sa se pronunte asupra altui obiect decåt cel dedus judecatii si cu participarea altei persoane decât cea a petentului. Nici macar nu s-a dispus introducerea in cauza a celei care a stat in fata instantei, la termenul din 24 ianuarie 2008.

Desavârsirea „operei de arta“, cu care a fost insarcinat completul condus de Veronica Radulescu, a constat in aceea ca s-a dispus, prin sfidarea sutelor de creditori, anularea tuturor actelor facute anterior formularii cererii de stramutare. In acest mod, toate cererile de anulare facute de administratorul judiciar au devenit inutile. Acesta a fost, de fapt motivul actiunii concertate de grupul Petrovici impreuna cu judecatorii Inaltei Curti de Casatie. Prin demersurile stopate de completul favorabil lui Petrovici urmau a fi anulate toate instrainarile de imobile facute fraudulos de apropiatii sai in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa. Readucerea acestor active in patrimoniul Univers’all si valorificarea lor aveau scopul de a asigura fondurile necesare achitarii creantelor catre firmele pagubite.

Printr-o singura manevra insa, aparând interesele grupului Petrovici, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a transformat din cel mai inalt organ al controlului legalitatii in instrumentul prin care se legalizeaza frauda in România. Autorii acestei performante unice in analele justitiei române sunt judecatorii Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu de la Sectia Comerciala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Razvan Petrovici: Administratorul judiciar are o atitudine de derbedeu

Razvan Petrovici afirma ca, dupa ce s-a decis inchiderea afacerii Univers’all, a facut tot posibilul pentru a minimaliza pierderile furnizorilor, dar ca, prin interventia administratorului judiciar Cris Consult, lucrurile au scapat de sub control. „Eu am administrat o societate pe care am si fondat-o, al carei esec se rasfrânge asupra mea personal, pentru prima data, iar din punct de vedere financiar eu am incercat, in momentul in care am preluat administrarea, sa minimalizez cât mai mult pierderile partenerilor cu care am lucrat timp de cinci ani, dupa care au venit niste derbedei care, stiti cum sunt hienele in jungla, vin unii si vâneaza si altii iau ce gasesc…

Niste derbedei pe care nu-i cunosc, dar care sunt reprezentati de doamna Cristina Dica, administratorul Cris Consult, cea care v-a dat informatiile. Pe dânsa ma feresc s-o numesc derbedeu, dânsa este prost informata, dar in orice caz atitudinea este de derbedeu, de om care n-a muncit in viata lui absolut nimic, care n-a platit un salariu, care n-a construit nimic si care se suie cu picioarele pe un bolnav, cum a fost Univers’all-ul, in coma, si a taiat si ultima parte de viata.

Eu am construit. Acum, daca eu am construit bun sau rau, pe mine ma judeca justitia“ – afirma Razvan Petrovici. Mai mult, el sustine ca datoriile Univers’all nu sunt cele consemnate de administratorul judiciar, ci cu mult mai mici, de aproximativ 7 milioane de euro. In schimb, el acuza administratorul judiciar ca ar fi sustras, in urma vânzarii unor active, 187.000 de euro, „bani pe care i-a bagat in buzunar si n-a dat nimic la furnizori. Nici la stat, nici la furnizori. S-a devalizat absolut tot, s-a furat intr-o situatie total ilegala, pentru ca administratorul judiciar a fost numit, confirmat de un judecator sindic, cu 16% reprezentare fata de 51% din creditori“ mai afirma Petrovici.

Referitor la manevra facuta prin firma lui Jean Valvis, Dorna Lactate, Razvan Petrovici a refuzat sa dea o explicatie plauzibila, considerând-o nerelevanta in economia afacerii.

Paradisul fiscal din Nicosia, paravanul cipriot al afacerii Univers’all

Operatiunea Univers’all a fost declansata in iunie 2001 prin infiintarea “Univers’all Romania” SRL, o societate care avea sa fie centrul nervos al afacerii si detinatoarea tuturor activelor imobiliare ale operatorului de retail “Univers’all Trading Romania” SRL, ce urma sa fie aruncat doi ani mai târziu pe piata româneasca.

“Univers’all Romania“ era noua denumire a unei firme mai vechi de-a lui Petrovici, GFS Mall, detinuta in proportii egale de GFS Distribution Romania SRL si GFS Duty Free Romania SRL. Ulterior, GFS Distribution s-a transformat in Afareas Trading Romania SRL si a fost radiata, iar GFS Duty Free Romania SRL si-a schimbat numele in GFS Investments Romania SRL. Patronul, dar si administratorul afacerii era Razvan Petrovici.

Conform unei legende aruncate pe piata media insa, Petrovici ar fi vândut afacerea duty-free unui misterios “fond de investitii” din Cipru. In 2005, Petrovici a facut mari presiuni pentru anularea ordonantei date de Monica Macovei, ministrul de atunci al justitiei, prin care se interzicea activitatea de duty-free de pe granita terestra a României. Desi afirmase ca afacerea GFS nu-i mai apartinea, lansând deja ipoteza cu “fondul de investitii” cipriot, Razvan Petrovici actiona acum in calitate de presedinte al asociatiei Tax Free Romanian Association (TFRA), asociatie reprezentata la acea vreme de decanul Baroului Bucuresti, Cristian Iordanescu.

Pe de alta parte, unul dintre oamenii de incredere ai lui Petrovici, Ionut Elie Zisu, devenise noul administrator al GFS, iar sotia sa, Monica Zisu, administratorul societatii implicate in afacerea de preluare de la RAAPPS, cu sprijinul liberalului Radu Stroe, a peste 450 hectare de teren de la Moara Vlasiei. Firma aruncata la inaintare in afacerea RAAPPS este “Dacia Companie de Investitii” SRL, fosta GFS Flight Services SRL, societate al carei actionar unic este ascuns in aceeasi casuta postala din Limassol-Cipru si se numeste Aglaos Trading Limited. Acelasi Ionut Elie Zisu mai apare ca director la societatea RAMI-Dacia SA – fosta Fabrica de Diamante Sintetice Dacia (un partener de afaceri al grupului Petrovici), iar sotia sa la CFS Trading (Overseas) Limited.

Tot in afaceri cu RAAPPS-ul lui Radu Stroe a fost implicata si Universal’all Romania SRL, dupa schimbarea numelui acesteia in Commercial Center Developments SRL, noua societate semnând, in 2006, un contract de asociere cu institutia statului pentru un teren de 73.000 mp in B-dul Expozitiei din Capitala, in spatele World Trade Center. Afacerea a fost stopata dupa ce culisele ei au fost dezvaluite de presa. Toate cele de mai sus sunt câteva argumente ce pun sub semnul intrebarii instrainarea afacerilor lui Razvan Petrovici catre “un fond de investitii” din Cipru al carui nume a ramas un secret desavârsit pentru opinia publica româneasca.

Petrovici a refuzat cu obstinatie sa dezvaluie numele “fondului de investitii”, ceea ce inseamna fie ca el nu exista, fie ca el nu trebuie cunoscut. Indiferent de situatie insa, grupul din Cipru este reprezentat de Razvan Petrovici si de locotenentii sai.

Botezul cipriot al retelei de retail

Inainte de infiintarea firmei Univers’all România, pe 11 iunie 2001, Razvan Petrovici a transferat toate actiunile detinute la GFS Mall (prin GFS Distribution si GFS Duty Free) catre un off-shore cipriot, Agitator Trading Limited, cu sediul declarat intr-o casusa postala (PO BOX 56040) din Limassol-Cipru. Pe 25 iunie 2001, el a schimbat numele GFS Mall in “Univers’all Romania” SRL. In iulie 2003 a fost infiintat operatorul de retail “Univers’all Trading Romania” SRL, cu sediul social in Ghermanesti-Snagov nr. 17, jud Ilfov, acelasi sediu cu al “Univers’all Romania”.

Actionarii pregatiti pentru noua societate sunt doua off-shoruri situate la aceeasi adresa din Limassol-Cipru (str. Olympion, Libra Tower nr. 23, et. 4), Afareas Trading Limited (90%) si Quick & Smart Trading Limited (10%). Trei luni mai târziu, in octombrie 2003, Univers’all Trading declara 11 puncte de lucru obtinute prin inchiriere sau prin alte moduri. In 2005, la acestea se mai adauga inca doua, iar in 2007, dupa deschiderea procedurii de insolventa, mai apar alte doua puncte de lucru, in comuna Pantelimon, judetul Ilfov, pe str. Sf. Gheorghe, nr. 20, hala 7 Ferma 7 si hala 6 Ferma 6. In toate aceste puncte de lucru societatea „Univers’all Trading Romania” SRL desfasoara aceeasi activitate cu cea declarata de „Univers’all Romania” SRL.

Morisca administratorilor

In spatele operatorului de retail s-a aflat permanent societatea „Univers’all Romania” ai carei administratori au avut grija ca activele detinute de operator (prin inchiriere sau cumparare) sa nu fie in pericol de a fi executate. De altfel, Razvan Petrovici impreuna cu un grup restrâns de persoane au asigurat, prin rotatie, administrarea in paralel a celor doua societati si, tot in paralel, au schimbat de câteva ori actionarii acestor firme, asa incât partenerii de afaceri sa fie cât mai confuzionati.

Astfel, la „Univers’all Romania”, administratorii s-au rotit in urmatoarea formula: Razvan Petrovici – Octavian Baltac – Razvan Petrovici – Iffly Patrick Jean Philippe – Razvan Petrovici – Savici Serdar – Gheorghe Buruiana – Catalin Marian Tudor. In partea cealalta, la „Univers’all Trading Romania”, administratorii s-au rotit si ei in formula: Baltac – Petrovici – Sedar – Buruiana – Petrovici – Buruiana. Dincolo de implicarea directa in administrarea celor doua firme-surori, Razvan Petrovici supraveghea de la distanta orice miscare facuta in magazinele din reteaua Univers’all. El a si declarat, de altfel, ca „din biroul sau din Bucuresti putea urmari prin intermediul a 38 de camere video tot ce se intampla in cele 14 magazine Univers’All din tara”.

Dansul actionarilor

In paralel cu morisca administratorilor, Razvan Petrovici a avut grija si de schimbarea regulata a actionarilor celor doua firme implicate in afacere. Astfel, la prima societate (Univers’all Romania) s-au produs urmatoarele modificari de actionariat: GFS Distribution si GFS Duty Free si-au vândut actiunile catre Agitator Trading Limited (11.06.2001), iar aceasta din urma le-a vândut, pe 28.01.2004, catre Romwest Trading Limited. Aceste ultime doua societati (Agitator si Romwest) au acelasi sediu din Limassol-Cipru.

In acelasi timp, pentru o si mai buna acoperire, firma si-a schimbat numele din Univers’all Romania (fosta GFS Mall) in Commercial Centre Developments SRL, iar apoi in Trust Com Center SRL. De mentionat ca ultimele doua “botezuri” ale societatii au avut loc dupa ce reteaua de magazine a intrat in colaps, iar creditorii au inceput sa tipe pe la usi. In acelasi timp, si tot in paralel, cealalta firma, Univers’all Trading Romania, si-a schimbat si ea actionarii. In septembrie 2005, când falimentul era previzibil, actionarul majoritar Afareas Trading Limited si-a cesionat actiunile catre SC CFS (Overseas) Trading Limited, iar doua luni mai târziu, pe 10.11.2005, actionar unic devine off-shorul SC Apestos Trading Limited, dupa preluarea actiunilor de la ceilalti doi actionari, CFS (Overseas) Trading Limited si Quick & Smart Trading Limited. Evident, toate off-shorurile implicate aici au aceeasi adresa in Cipru, in aceeasi localitate, aceeasi strada, acelasi numar si acelasi etaj. Asta nu poate sa insemne decât ca in spatele lor se afla aceeasi persoana sau acelasi grup de interese reprezentat de Razvan Petrovici.

Razvan Petrovici: «Va decontez eu, daca e nevoie, drumul påna in Nicosia!»

Iată dialogul pe care l-am avut, luni, cu Razvan Petrovici pe acest subiect:

„Rep.: Domnul Petrovici am vazut ce firme sunt implicate, am luat toate firmele care sunt nascute in aceeasi casuta postala, care au intrat aici, la Univers’all…

Razvan Petrovici: Imi permit sa va contrazic. Daca dvs. numiti firmele astea, care au desfasurat asemenea activitati in România, casute postale, va rog frumos sa va suiti in primul avion si sa va duceti la adresa.

– Rep.: O sa fac si asta.

-R.P: …sa vedeti ce sediu au acolo, sa vedeti cine auditeaza conturile acestor societati!

-Rep.: Dar cum intra 30 de firme in aceeasi incapere?

-R.P: Pai, dar duceti-va sa vedeti cum arata! Duceti-va sa vedeti sediul ala.

-Rep.: O sa incerc sa obtin o fotografie de acolo, da.

-R.P: Va rog eu foarte mult, nu trebuie fotografie. Va suiti in avion si va duceti pâna acolo fizic.

-Rep.: Pai, cum sa ma duc eu pâna acolo? Nu-mi permit.

-R.P.: Va decontez eu daca este nevoie, va duceti sa faceti o investigatie, domnu’ Badea. Aia nu e casuta postala, este o companie care are conturile auditate de o firma de renume.
-Rep.: Pai, da, domnule, dar sunt 30 de firme la aceeasi adresa!

-R.P.: In primul rând nu va suparati, vorbiti inexactitati. Nu sunt 30 de firme.

-Rep.: 40 de firme, imi cer scuze! Am luat de la Registrul Comertului toate firmele care sunt nascute acolo…

-R.P.: Eu nu inteleg de ce râdeti?

-Rep.: Pai, râd pentru ca va contraziceti.

-R.P.: Mie nu mi se pare nici un fel de gluma. Daca eu va spun sa va duceti pâna acolo, de ce nu va duceti? Nu inteleg.”

Dan Badea,

Gardianul din 25 şi 26 martie 2008

Falimentul „la cheie”, prin metoda off-shore

Mic tratat de neo-inginerie fiscală: cum să-ţi devalizezi firma şi să scapi de răspundere

O grupare condusă de clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy, specialist în consultanţă şi înfiinţare offshore, derulează în România, la vedere, operaţiuni de ştergere a urmelor evazioniste ale administratorilor unor societăţi, de recuperare a creanţelor sau de preluare şi lichidare a firmelor cu datorii, fără ca societatea prin care operează să fie înregistrată fiscal în România şi, deci, să poată derula activităţi aducătoare de profit. Narfalk Invested Limited, „fantoma” reprezentată de Kiss Laszlo, este un off-shore dublu protejat, cu sediu în Cipru şi acţionar majoritar în Delaware – SUA.

Kiss Laszlo Gyorgy
Kiss Laszlo Gyorgy

Economia românească se confruntă, de la o vreme, cu un nou tip de inginerie fiscală în faţa căreia autorităţile nu au prea multă inspiraţie şi deci nici mijloace de reacţie. Este vorba, pe de o parte, despre devalizarea unor societăţi comerciale prin vânzarea activelor, transformarea acestora în lichidităţi şi transferul sumelor în străinătate prin intermediul unor firme offshore şi, pe de altă parte, despre păgubirea bugetului de stat prin neîndeplinirea obligaţiilor fiscale asumate de firmele care intră deliberat în lichidare sau faliment.

Nu în ultimul rând, este vorba şi despre exonerarea de răspundere a unor persoane care, din poziţia de administratori ai unor societăţi, au devalizat sistematic firmele pe care le-au condus. În urmă cu câţiva ani, soluţia optimă pentru firmele cu datorii era vânzarea lor către un cetăţean străin, de regulă arab, care fie avea nume sau adresă fictivă, fie dispărea din ţară şi era apoi imposibil de găsit.

A mai fost, la fel, fenomenul arhicunoscut al firmelor fantomă care a adus pagube imense bugetului de stat. Întărirea legislaţiei fiscale, prin cârpirea breşelor evazioniste vechi, n-a reprezentat însă o problemă pentru inginerii fiscali. Au fost introduse în joc firmele off-shore.

Modus operandi

Atragerea clienţilor (firme cu datorii) se face prin intermediul unor site-uri web precum delaware.ro, assetprotection.ro, debitservice.ro sau bizbroker.ro, unde inginerii financiari pretind că au experienţă în înfiinţarea de off-shore-uri sau consultanţă fiscală. Falimentul, spun ei, este o afacere. „Ceea ce dorim noi să arătăm este că falimentul este un proces natural, deloc ruşinos, este un mecanism de protecţie a comerciantului aflat în incapacitate de plată. Este mai degrabă începutul unor noi afaceri, nicidecum ieşirea din lumea business-ului” – se afirmă pe site-ul Debit Service Ltd (parte a grupului Biz Broker).

Fie că e vorba de cesionarea acţiunilor unei companii româneşti, fie despre recuperarea unor creanţe, operaţiunile par a fi legale. O societate off-shore, deci neînregistrată fiscal în România, preia părţile sociale ale firmei-client, acelaşi off-shore (sau o firmă-fiică a acestuia) este numit administrator al societăţii şi, în fine, ca reprezentant al administratorului poate fi numită o persoană de negăsit sau cu domiciliu fictiv.

Cum vom arăta mai jos, acţiunea de preluare poate fi precedată de „curăţarea” firmei de creanţe prin cesionarea lor (evident, gratuit) către acelaşi off-shore care se obligă să le restituie integral după ce le obţine pe cale judiciară; în acest caz se încheie contracte prin care off-shore-ul primeşte dreptul de a urmări debitorii, inclusiv pe calea procedurii de insolvenţă, emit „facturi” către aceştia, după care, în cazul în care nu sunt virate sumele datorate, se declanşează procedura insolvenţei.

Pentru ca operaţiunea de recuperare să nu poată fi urmărită de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, se foloseşte inclusiv metoda subcesionării creanţelor după fragmentarea lor în sume mai mici, care să nu atragă atenţia. Numai că bruma de legalitate invocată iniţial dispare în momentul în care off-shore-ul, devenit „recuperator de creanţe”, emite facturi sau plăteşte taxa judiciară de timbru. Asta deoarece, conform legislaţiei în vigoare, o entitate neînregistrată fiscal în România nu poate desfăşura astfel de activităţi aducătoare de venit. C.U.I.-ul este necesar atât pentru emiterea unui ordin de plată, cât şi pentru plata în numerar a taxei judiciare de timbru.

„Persoanele juridice plătesc taxele judiciare de timbru în numerar sau prin virament, în contul bugetului de stat, la unităţile trezoreriei statului în raza cărora îşi au sediul fiscal” – se arată în art. 38 al. (2) din Ordinul MJ 760/99. Altfel spus, nu ai sediu fiscal, nu poţi să plăteşti. Şi dacă nu poţi plăti, nu poţi promova în instanţă cereri de insolvenţă. Aceleaşi precizări privind obligativitatea înregistrării fiscale în România sunt prevăzute şi în Codul fiscal. În practică însă, aceste aspecte nu sunt luate în seamă, dovada fiind numeroasele operaţiuni derulate de aceste firme fantomă.

Fantoma Narfalk, un off-shore dublu protejat

Un caz concret este societatea Narfalk Investments Limited, care acţionează fie direct, implicându-se în toate tipurile de operaţiuni descrise, fie indirect, prin alte societăţi pe care le controlează. Firma este reprezentată în România de clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy, persoană implicată în înfiinţarea, pentru clienţi români, a zeci de mii de firme off-shore şi în administrarea directă a mai multor societăţi româneşti. Kiss Laszlo se află, de altfel, în fruntea unei grupări din care mai fac parte persoane precum MDH, Mariana Andrieş, Ian Taylor sau avocatul C.N.

Narfalk Investment Ltd este un off-shore dublu protejat, având sediul în Nicosia – Cipru şi acţionarul principal în Delaware – SUA. Firma are ca acţionari off-shore-ul Baltik Swiss Capital Ltd (99,98%) şi entitatea D.G.G. Nominees Limited (0,02%). Reprezentantul acţionarului majoritar, dar şi directorul nominal al firmei cipriote este neo-zeelandezul Ian Taylor, care l-a împuternicit cu toate drepturile de reprezentare pentru firma Narfalk pe clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy.

Deşi nu este înregistrată fiscal în România, Narfalk acţionează ca o societate autohtonă, prestează servicii aducătoare de profit şi, culmea, nimeni nu s-a sesizat până acum. „Fantoma” plăteşte taxă de timbru, emite facturi şi ordine de plată, cesioneză facturi purtătoare de TVA şi virează sumele într-un cont de la Piraeus Bank, se prezintă chiar în faţa instanţelor de judecată româneşti şi câştigă procese într-un desfrâu greu de imaginat. Mai îngrijorător este faptul că nimeni din Ministerul Finanţelor Publice nu a fost capabil să răspundă oficial întrebării adresate de noi cu privire la legalitatea acestor operaţiuni.

Astfel, gruparea condusă de Kiss Laszlo s-a implicat în ştergerea urmelor activităţii falimentare sau evazioniste ale administratorilor unor societăţi precum Vâlceana, Oxalaga, Ventfarm, Biometric, Petrobăneasa etc. etc.
Prezentăm mai jos un exemplu de preluare de către un off-shore a unei societăţi cu datorii uriaşe, în scopul lichidării, după ce mai întâi a fost devalizată de active prin cesionarea creanţelor către un alt off-shore. Operaţiunea este coordonată de cuplul Kiss Laszlo–MDH.

Studiu de caz: Ventfarm Ploieşti

Astfel, în noiembrie 2006, administratorul unei firme cu datorii de miliarde (Ventfarm Ploieşti) a cedat către Narfalk Investments Limited, reprezentată de Kiss Laszlo, creanţe ale firmei (incluzând TVA-ul datorat statului) contra mai multor debitori. Aparent, conform contractelor de cesiune, preţul acestor tranzacţii a fost zero, sumele urmând a fi achitate după recuperarea lor integrală.

schema narfalk

Ulterior, o parte din unele creanţe au fost fragmentate şi subcesionate către Boaz Active SRL, o firmă românească al cărei unic asociat este acelaşi Narfalk Investments Ltd, iar administrator este tot Kiss Laszlo Gyorgy. Mai departe, pentru recuperarea creanţelor, atât Narfalk cât şi Boaz declanşează, după notificările aparent legale, proceduri de intrare în insolvenţă contra debitorilor cedaţi de Ventfarm.

În paralel însă, se declanşează a doua fază a operaţiunii: cesionarea acţiunilor Ventfarm. Toate acţiunile firmei româneşti sunt cedate unui alt off-shore din paradisul fiscal Delaware, Iulius Bar Debit Management and Consultancy Group Corp, societate reprezentată de clujeanul MDH. Firma intră apoi, în foarte scurt timp, în procedură de lichidare judiciară voluntară.

Pentru a alege lichidatorul, intră în scenă avocatul C.N., specialist în drept financiar şi fiscal, care-l recomandă pe lichidatorul Daniel Lucian Bălan din Tulcea. Tot în aceeaşi perioadă, Daniel Bălan devine asociat într-un SRL (Casa de insolvenţă Bogdan Dumitru şi Asociaţii) cu o societate (Lehman Brothers Insolvency and Debit Management Group Ltd) din paradisul fiscal Seychelles.

Avocatul Dumitru Bogdan, asociatul lui Daniel Bălan, este desemnat ca mediator într-unul din contractele de cesiune încheiate cu Ventfarm, ceea ce creează un flagrant conflict de interese după numirea ca lichidator a celui din urmă. De asemenea, înainte de a fi numit lichidator la Ventfarm, Daniel Bălan depune la Tribunalul Satu Mare, în ianuarie 2007, o cerere de a fi numit lichidator al unui debitor din localitate, cedat de Ventfarm, arătând că acceptă în acest scop „o remuneraţie sub nivelul celei solicitate de oricare din ceilalţi ofertanţi”.

Cu o săptămână mai devreme însă, deci înainte ca Daniel Bălan să-şi exprime dorinţa de a acţiona în Satu Mare, Kiss Laszlo l-a recomandat pe acesta, printr-o cerere, instanţei din Satu Mare. Între timp, Daniel Bălan a devenit lichidatorul Ventfarm, numai că habar nu avea de cesiunile de creanţe operate între fostul administrator şi Kiss Laszlo, deci nici de solicitările transmise, în numele său, la Satu Mare. Mai mult, în urma investigaţiilor noastre a rezultat că el nu fusese informat de situaţia reală de la Ventfarm şi a fost folosit ca pion pentru lichidarea „paşnică” a societăţii devalizate.

De ce fusese băgat la înaintare? Pentru că avea o poziţie care „garanta”, în faţa unor curioşi, seriozitatea operaţiunii: la acea dată era director de cabinet la secretarul de stat din MCTI, Daniel Bejan, dar şi membru în Consiliul de Administraţie de la Poşta Română. Numai că, întrebat asupra culiselor acestei afaceri, ce seamănă izbitor cu bancruta frauduloasă, Daniel Bălan a afirmat că a fost introdus în combinaţie de către avocatul C.N., căruia îi dăduse „un teanc de oferte”, că nu ştie nimic despre încercarea de a fi „plasat” pentru cazul din Satu Mare (deşi oferta sa indică negru pe alb debitorul din Satu Mare, e semnată de el şi e adresată instanţei sătmărene), că la Ventfarm situaţia este cu totul alta decât îi fusese prezentată, că nu i s-a spus nimic despre creanţele cesionate anterior şi că de când a devenit lichidatorul societăţii nu l-a putut contacta pe administratorul MDH, deoarece nu mai locuieşte la adresa oficială.

Antecedente sonore ale grupării Kiss

* Gruparea Kiss a preluat, la sfârşitul lui 2006, printr-un off-shore reprezentat de MDH, societatea Oxalaga, după ce aceasta a falimentat fabrica de încălţăminte Vâlceana SA. Oxalaga aparţinuse, până la preluare, lui Doru Gică Mladin, actual preşedinte al Organizaţiei Patronale Pielărie-Încălţăminte. Recent, pe un site de Internet deschis de gruparea Kiss, a fost scoasă la „licitaţie” o creanţă de peste 500.000 lei a unui creditor de la Vâlceana SA.

* Numele reprezentantului Narfalk a mai fost invocat şi în afacerea Munteniţa, când, prin intermediul off-shore-ului Boaz Active SRL a participat, alături de firma Maricicăi Ioviţă (Iris Company), la licitaţia pentru cumpărarea activelor fabricii vasluiene.

* Kiss Laszlo a preluat o creanţă deţinută de societatea Digitronix la Rodipet şi a cerut în instanţă falimentul societăţii lui Hassan Awdi. Deşi a pierdut procesul cu Rodipet, creanţa a fost scoasă la „licitaţie” pe un site al grupării Kiss.

* Ian Taylor, partenerul lui Kiss Laszlo, a fost implicat anul trecut în câştigarea unui contract pentru finalizarea lucrărilor de consolidare şi refacere a 11 şcoli din Capitală, valoarea contractului fiind de 12,5 milioane euro. Firmele neo-zeelandezului Ian Taylor sunt Global Invest & Trade LLC şi General Construct & Consult Ltd. De asemenea, un alt off-shore din grup, Kontex Business Group SRL, a fost implicat în celebrul scandal Expo-Flora din Parcul Herăstrău, alături de şeful Administraţiei Lacuri şi Parcuri din cadrul Primăriei Capitalei, Virgil Cârstea.

* La sediul operativ al grupării Kiss, din B-dul N. Titulescu, funcţionează şi firma Valkys Technology, care se ocupă de comercializarea echipamentelor de supraveghere audio-video de înaltă performanţă. Unul dintre asociaţii Valkys este un off-shore panamez, reprezentat de acelaşi Kiss Laszlo.

Parazitarea Bursei Române a Creanţelor

Kiss Laszlo Gyorgy a fost, vreme de mai mulţi ani, manager al filialei româneşti a firmei internaţionale de consultanţă şi înfiinţare off-shore Laveco Ltd. Numai că el a înfiinţat ulterior două noi firme în România, cu acelaşi nume, Laveco, motiv pentru care a fost acuzat de proprietarul mărcii originale Laveco, Varadi Laszlo, că ar fi preluat astfel clienţii fostei firme şi, ulterior, în urma proceselor care au avut loc, a fost obligat să nu mai folosească denumirea firmei iniţiale.

Recent, gruparea reprezentată de Kiss Laszlo a mai avut o idee extrem de originală: a lansat pe Net Bursa Română de Creanţe. Astfel, oricine accesează adresa www.bursadecreante.ro poate licita pentru cumpărarea de creanţe ale unor societăţi precum Rodipet, Vâlceana, Centrul Medical Doris, Spitalul Obregia, Spitalul Judeţean 1 Craiova etc., etc. Pe lista cu debitori se află, evident, aproape toate societăţile urmărite în instanţă de firmele administrate de cuplul Kiss–MDH, adică de Narfalk şi Boaz.

Mai mult, domeniul adresei de Web este înregistrat la aceeaşi adresă cu a unei societăţi din reţeaua lui Kiss, Horus Service SRL. Firma, cu sediul în Banu Manta nr. 22, are ca acţionar majoritar tocmai off-shore-ul Narfalk Investment Ltd. Este de prisos să adăugăm că administratorul site-ului nu-şi asumă nicio obligaţie sau responsabilitate cu privire la informaţiile vehiculate şi nici nu prezintă vreo indicaţie cu privire la legalitatea eventualelor tranzacţii cu creanţe. Talciocul electronic al grupării Kiss parazitează astfel iniţiativa respectabilei societăţi Urban & Asociaţii, firmă care a lansat, tot pe Net, Bursa Română a Creanţelor.

Avocatul C.N: „Impozitele se plătesc în Cipru”

Încercările repetate de a avea o discuţie clarificatoare cu Kiss Laszlo Gyorgy au fost întâmpinate cu refuz, el nefiind de găsit la niciunul din telefoanele mobile personale. Prin intermediul unuia dintre avocaţii săi, C.N., i-am transmis un set de întrebări la care a refuzat să ne răspundă.

Totuşi, avocatul C.N. ne-a declarat că toate operaţiunile comerciale derulate de firmele lui Kiss sunt legale şi că firmele off-shore reprezentate de Kiss Laszlo beneficiază de tratatul de dublă impunere dintre Cipru şi România, în baza căruia impozitarea se face în Cipru. De asemenea, ne-a mai declarat avocatul C.N, „din câte ştiu, firma Narfalk nu desfăşoară activităţi lucrative”, ceea ce ar exclude obligativitatea înregistrării fiscale în România. Totuşi, având în vedere complexitatea operaţiunilor derulate de societatea Narfalk Investments Ltd, este destul de greu de admis că acestea sunt „nelucrative”.

Dan Badea

(Material aparut partial in Adevarul, 19 iun 2007)

PS. Kiss Laszlo Gyorgy a preluat recent (februarie 2009), de la consiliul local din Dorna Cândreni-Suceava, aerodromul Floreni, aflat, pînă în 2005, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. De data asta, etnicul Laszlo reprezintă Asociaţia Piloţilor şi Proprietarilor de Aeronave Ultrauşoare Motorizate din România, parte în contractul de asociere cu edilii suceveni.