Diversionistul Sorin Roşca Stănescu, între banii de la Vagit Alekperov şi „Banda celor zece spioni CIA”

Diversiunea lui Sorin Roşca Stănescu, referitoare la implicarea preşedintelui Traian Băsescu, via fratele său Mircea, într-o operaţiune de trafic de armament şi de finanţare a unor organizaţii „teroriste”, a fost demontată astăzi, punct cu punct, de către jurnaliştii Liviu Iolu şi Mihai Munteanu în cotidianul Evenimentul Zilei.

munteanu evz1

Deşi întreaga poveste aruncată pe piaţă de fostul turnător H15 conţinea suficiente afirmaţii contradictorii, iar acuzaţiile centrale nu erau însoţite de documente, era nevoie, pentru cei care nu pot desluşi singuri iţele unor astfel de operaţiuni de intoxicare, de probe concrete. Probe care au fost obţinute de jurnaliştii menţionaţi.

Iată, mai jos, extrase din Evenimentul Zilei, câteva dintre afirmaţiile făcute de diversionistul H15 şi contrazise de documentele ziariştilor:

Ce susţine Roşca-Stănescu: Înalţi funcţionari ai Romarm, societate subordonată Ministerului Economiei, se fac vinovaţi de participarea la un grup de crimă organizată. În complicitate cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Băsescu, şi locotenentul-colonel (r) Cornel Purcărea, înalţii funcţionari din Romarm se află în legătură cu cetăţeanul belgian de origine libaneză Bakri Imad Abdul Reda, urmărit de Interpol pentru ac ti vităţi cu caracter terorist.

Ce a aflat EVZ: Cornel Purcărea şi Bakri Imad Abdul Reda se cunosc, dar conexinea provine colateral, dintr-o afacere cu cereale, în care Mircea Băsescu nu are im plicaţii. Interpol îl viza pe cetăţeanul libanez pentru o tranzacţie comercială, nu pentru activităţi teroriste. 

Ce susţine Roşca-Stănescu: Bakri Imad Abdul Reda este şi acţionar al firmei Romagro Cereal, unde a deţinut participaţii şi Cornel Purcărea. Acesta din urmă acţiona ca reprezentant al Romagro Cereal chiar şi atunci când, formal, nu mai avea nicio legătură cu societatea.

Ce a aflat EVZ: Bakri Imad este acţionar al Romagro Cereal SRL, dar firma se află în divizare deoarece Cornel Purcărea şi libanezul nu s-au înţeles în 2004 asupra profilului firmei. Libanezul nu voia ca societatea să acţioneze ca producător de cereale, ci doar ca importator-exportator.

Ce susţine Roşca-Stănescu: În 2008, înainte ca Interpol să ceară autorităţilor române urmărirea lui Bakri Imad Abdul Reda, Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Vâcea (SCCOV) a descoperit un straniu surplus de gestiune la uzina mecanică din Băbeni, unitate unde Romarm distrugea muniţia adusă, prin contract, din afara graniţelor.

Ce a aflat EVZ: Dosarul în cauză se află la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea din luna martie a.c., iar explozibilul provine din trun transport făcut în 2008, dar nu din surse externe, ci de la unităţi militare de lângă Bucureşti. În cazul muniţiei din Taiwan, transportul s-a făcut în acest an, sursa fiind externă. Deci, sunt două cazuri diferite.

Ce susţine SRS: Materialele explozibile, provenind din Thailanda, au fost descărcate la Constanţa de către fratele preşedintelui Traian Băsescu, Mircea Băsescu, acesta fiind însărcinat şi cu reurcarea lor pe vapoare.

Ce a aflat EVZ: Muniţia expirată provine din Taiwan, nu din Thailanda. În depozitele firmei Ice Age SRL din Zona Liberă Agigea, au fost depozitate timp de o lună cele 105 containere cu muniţie expirată. În acţionariatul firmei figurează Raluca Băsescu (50%), fiica lui Mircea Băsescu. Cel din urmă a fost contactat de Cornel Purcărea, care căuta spaţiu de depozitare. 

Ce susţine SRS: De comerciarizarea lor la export s-a ocupat firma Romagro Cereal, condusă de locotenentul- colonel Cornel Purcărea. În trecut, acesta a lucrat în serviciul secret al Armatei, fiind specializat în probleme africane. Muni ţia reexportată de Romagro Cereal a fost vândută către UNITA Angola.

Ce a aflat EVZ: Formaţiunea rebelă armată UNITA Angola s-a desfiinţat în 2000, la scurt timp după uciderea liderului ei, Jonas Savimbi. Din scheletul ei s-a format un partid politic, fără ramificaţie militară. Firma care a importat muniţia expirată a fost Oxo Network Corporation, condusă de Pucărea, nu Romagro. Este vorba exclusiv de import, nu de export, aşa cum susţine Roşca Stănescu.

07facsimil

Mai mult decât atât, Corneliu Purcărea le-a declarat celor doi jurnalişti că, în urmă cu patru ani, a fost şantajat de trimişii lui Roşca Stănescu şi obligat să cotizeze la „ZIUA” cu 40-50.000 de euro, dar că ar fi dat doar 10.000 de euro (foto SUS, document publicat de EvZ).

Banii, obţinuţi de trimişii celui supranumit „Naşul”, au fost daţi, oficial, pentru „publicitate”, numai că aceasta nu ar fi apărut în ziarul condus de SRS.

Pe de altă parte, aşa cum am arătat în materialul postat, în urmă cu mai multe zile, pe acest blog, SRS a dezvoltat, de-a lungul anilor, o relaţie specială cu ruşii interesaţi de preluarea controlului politico-economic într-o ţară ce avea să pătrundă în NATO şi să se integreze în Uniunea Europeană.

Reacţia lui Roşca Stănescu nu s-a lăsat aşteptată, el  atacându-i, în stilul caracteristic, pe autorii materialului de presă, acuzându-i că au însăilat informaţii primite de la un serviciu secret, fără să specifice dacă este vorba despre SVR sau FSB.

„Am citit mizeria publicata. Pentru orice jurnalist si, probabil, pentru orice cititor, e limpede ca ea nu constituie rezultatul unei investigatii jurnalistice. Au fost pur si simplu insailate informatii primite de la un serviciu secret. Dar nici acel serviciu secret, aflat in slujba lui Basescu, nu si-a putut permite sa nege in intregime evidenta. “Evenimentului Zilei” i-au trebuit 14 zile pentru a ma ataca. La cerere. Voi raspunde, luandu-mi si eu un timp necesar” – a scris H15 pe site-ul său.

Tot astăzi, însă, a venit şi diagnosticul din partea Comisiei SRI care se poate traduce cam aşa: „Roşca Stănescu bate câmpii!”. Concret, în urma audierilor din cadrul Comisiei parlamentare de control al SRI, preşedintele Cezar Preda a afirmat nu există un caz Băsescu, iar directorul SRI, George Cristian Maior, a spus şi el că nu există nici o legătură între transportul de muniţie vizat şi terorism.

„Suntem o autoritate naţională in domeniul prevenirii terorismului, suntem abilitaţi prin lege, suntem parte a unei comunităţi mai largi din UE şi NATO şi am arătat comisiei că am avut o cunoaştere adâncă în legatură cu toate aspectele semnalate legate de aşa-zisa „conexiune” între acest transport special şi zone ale terorismului, demonstrând că nu există nicio legatura între el şi terorism– a declarat şeful SRI.

Scopul lui Roşca Stănescu a fost, parţial, atins.

Exemplul dat de mine, cu banii primiţi (evident, tot pentru „publicitate” în ziar)de la preşedintele LUKOIL, faptă recunoscută de SRS, este ilustrativ pentru modul de lucru al acestuia, dar şi pentru identificarea celor care stau în spatele lui. Cum am arătat deja, scopul fundamental al dezinformării lansate de Roşca Stănescu a fost compromiterea, în plan internaţional, îndeosebi pe relaţia cu SUA, a preşedintelui Traian Băsescu. Concret, deşi negocierile pentru o vizită a preşedintelui Băsescu la Washington erau destul de avansate, acesta a anunţat public, la câteva zile de la escaladarea scandalului „Băsescu-terorişti”, că vizita nu va mai avea loc. Iată fragmentul cheie din discursul, recent, al preşedintelui Traian Băsescu:

„Însă, şi la noi, şi la partenerul american au fost; la noi vor fi alegeri. Noi avem deja pregătită lista obiectivelor comune spre a fi discutate cu partea americană atunci când lucrurile vor fi stabilite din punct de vedere al realizării unei întâlniri la vârf. Obiectivele au fost însă comunicate prin Departamentul de Stat, dar şi prin ambasada de aici. Sunt în analiză la Washington şi vom vedea care va fi lista a ceea ce ne propunem în comun în perioada anilor următori. Probabil că acest lucru va putea fi definitivat şi tranşat după ce se produc alegerile prezidenţiale şi în România

Scopul diversionistului fusese atins.

Scenariul pus la cale de Roşca Stănescu a fost însă mult mai bine elaborat decât l-ar fi dus pe el capul. Ipoteza lansată pe acest blog, cum că în spatele lui Sorin Roşca Stănescu se află marile interese ruseşti poate fi întărită şi de alte două întâmplări pe care, la data postării anterioare, nu le luasem în calcul.

Datele despre implicarea unuia dintre membrii familiei Băsescu (Mircea) într-o operaţiune comercială monitorizată de DGIPI au apărut la începutul acestui an, iar scurgerea lor către grupul diversionist din care face parte Rosca Stănescu a fost aproape instantanee.Prin urmare, acestea au putut fi obţinute cel mai târziu în februarie 2009. Mai departe, după obţinerea informaţiei privind apariţia numelei Băsescu într-o operaţiune cu produse speciale, SRS şi comandamentul din care face parte (alături de Cozmin Guşă, cunoscuta curea de transmisie a ruşilor, primul care a confirmat „adevărul” celor spuse de SRS) au gândit pas cu pas lansarea diversiunii în mass media.

Diversiunea „Banda celor zece spioni CIA”

banda2

Mai întâi s-au asigurat că, deşi evidentă, nu se va putea face legătura dintre ei şi interesele ruseşti. Ce dovadă mai clară puteau avea, că în spatele lor nu sunt ruşii, decât o confirmare a acestui fapt chiar de la autoritatea în materie, adică… Serviciul Român de Informaţii? Cum o asemenea dovadă nu putea fi obţinută, au recurs la un şiretlic specific KGB: plastografia.

Băieţii din spatele lui Roşca Stănescu au obţinut o astfel de „confirmare” contrafăcută de mai multă vreme (la puţin timp după ce Vagit Alekperov, suspectat a fi fost general al KGB, îi dăduse lui SRS, la Intercontinental, cei peste 800.000 de dolari), din care rezultă, nici mai mult nici mai puţin, că Sorin Roşca Stănescu ar fi fost documentat de lucrătorii din SRI ca făcând parte dintr-o reţea de spionaj coordonată de Pacepa şi finanţată din fonduri ale CIA.

Este vorba despre o Notă-Raport, datată 1999, în care se face vorbire despre zece personalităţi ale vremii (politicieni, ziarişti şi foşti ofiţeri de informaţii) angrenate într-o vastă operaţiune de atac mediatic asupra principalelor instituţii ale statului român. Alături de Roşca Stănescu, printre „spioni” mai apar Mircea Răceanu, Radu Ioanid, Adrian Severin, Dan Pavel, Cornel Dumitrescu, Dan Cristian Turturică şi subsemnatul, Dan Badea.

SRI pag 1_1

Coordonatorii retelei ar fi fost, conform documentului, IM Pacepa şi Liviu Turcu. Înarmat cu „dovada”, Sorin Roşca Stănescu a publicat-o pe 30 martie a.c. în cotidianul ZIUA şi a însoţit-o de un editorial menit să abată atenţia de la scopul real urmărit prin acea „dezvăluire”.

SRI pag 3_1

Fiind inclus şi eu pe acea listă, ca agent de influenţă în coordonarea lui Liviu Turcu, am cerut rapid un drept la replică. Eram convins că documentul publicat era realizat de foşti ofiţeri ai SRI şi nu mi-a trecut prin cap că este vorba despre o plastografie a rusofilului SRS, făcută pe baza unui amestec de informaţii reale cu altele false. Deşi mi s-a promis că mi se va da dreptul la replică, directorul cotidianului Ziua a întârziat publicarea protestului meu, suficient de mult ca efectul dezvăluirii să  nu fie alterat. Replica a apărut după vreo săptămână, iar justificarea întârzierii a fost aceea că s-a aşteptat şi un punct de vedere de la SRI care nu a recunoscut autenticitatea documentului şi nici paternitatea acestuia. De menţionat că fostul director al SRI Costin Georgescu a declarat chiar atunci că documentul publicat de SRS este „o prostie”, fapt care nu i-a împiedicat pe manipulatori să-l publice.Deşi am o vastă experienţă în munca de investigaţii, nu am înţeles atunci care putea fi scopul dezvăluirii, cu toate că, la prima vedere parea a fi doar un atac diversionist la adresa SRI. Ei bine, nu a fost numai atât. Era şi un certificat de „bună purtare” al manipulatorului, bun de invocat mai târziu, în campanie.

Precauţie tactică: Refugiul pe blog
Al doilea pas fundamental făcut de Roşca Stănescu, a fost să rupă legăturile vizibile cu Sorin Vântu şi Liviu Luca, aşa încât declanşarea atacului la preşedintele României să pară a fi gestul unui nebun singular al autorului. Astfel, două luni mai încolo, Sorin Roşca Stănescu a rupt definitiv legăturile contractuale cu Ziua, dându-şi demisia în mai 2009. La puţin timp şi-a lansat şi site-ul personal, adică haznaua în şi din care avea să-şi etaleze diversiunile. De la lansarea site-ului, dincolo de un banner postat pe pagina online a ziarului ZIUA, SRS i-a făcut o publicitate continuă în acest cotidian, editorialele sale fiind însoţie de trimiteri repetate la locul unde avea să-şi mute producţiile SF.

Măsura de a nu-i implica direct pe moguli în găzduirea diversiunilor lui SRS a fost bine gândită deoarece, pe de o parte, ei nu pot fi făcuţi responsabili pentru lansarea invenţiilor lui Stănescu, iar, pe de altă parte, este mult mai credibil să preiei şi să dezbaţi ştirea, decât să fabrici. Mass media mogulilor a avut însă un rol fundamental în răspândirea informaţiilor false ale lui SRS şi în manipularea opiniei publice interne şi internaţionale. A avut şi are în continuare, chiar dacă diversiunea turnătorului H15, sau Deleanu, sau Naşul, sau Ivan a fost deja demontată.

Răul a fost făcut, iar instituţii fundamentale în stat precum Preşedinţia, CSAT, Parlament şi SRI au fost atrase în caruselul dement al unui mogulaş acoperit, infiltrat printre ziarişti.

Reiau, mai jos celelalte piese, prezentate deja, ale dominoului rusesc în care stă agăţat Naşu Ivan Stănescu.

Maica Rusia

Dincolo de interesele pecuniare, bătrânul turnător Roşca Stănescu are şi alte motive de “nebunie”.

                                                                                     Foto: Putin salutând veteranii din FSB/KGB

Unul ţine de instinctul de conservare: dacă Băsescu va fi reales, există riscul ca învinuitul din dosarul Rompetrol să înfunde puşcăria, deoarece îi va fi greu să-i mai ameninţe cu succes pe oamenii legii; prin urmare dă din gură, mâini şi picioare, ca epilepticul, că poate îl crede cineva şi nu mai pune ştampila de vot pe acest candidat .

Al doilea interes e cel evident, electoral, uşor de înţeles dacă socotim grupările mafiote şi forţele politice interne aflate în conflict.

Există însă şi o a treia explicaţie a resorturilor ascunse care au dus la lansarea acestei diversiuni şi ea porneşte de la atacarea şi încercarea de compromitere a instituţiei fundamentale în stat, Preşedinţia.

Nu e deloc greu de priceput că a spune despre Preşedintele României că e implicat în operaţiuni teroriste, într-un context precum cel actual, e o chestiune de o gravitate extremă şi ţine de atacul la securitatea naţională.

Să asociezi numele preşedintelui unui stat membru NATO cu al unui terorist căutat de Interpol, e un deziderat perfect pentru politica externă a Rusiei.

Întrebarea este: a bătut însă, Roşca Stănescu, palma cu ruşii? Probabil, dar nu direct, deoarece dacă ar fi făcut-o personal primea şi el măcar un document probator, care să-i confirme implicarea lui Mircea Băsescu în primirea şi trimiterea peste mări şi ţări a celor cinci vapoare cu muniţie, document plastografiat cu atenţie în laboratoarele serviciului rus de spionaj, SVR (Sluzhba Vneshnez Razvedki).

Interesele comune SRS-SVR sunt evidente şi ele sunt mai mult decât o simplă coincidenţă.

Primul care a sărit în apărarea şi susţinerea elucubraţiilor debitate de SRS a fost “rusnacul” Cozmin Guşă, un alt individ cu relaţii şi simpatii recunoscute printre silovikii lui Putin.

Pe de altă parte, cum se ştie deja, SRS s-a implicat direct, ca acţionar şi “comandant” în agenţia de “ştiri” “Rusia la zi”, alături de rusofilul Mircea Popa, cel care, prin 1989, a cerut azil politic la şefii lui de la Moscova, iar în 2001 a devenit „asistentul politic al scretarului general al PSD”, Cozmin Guşă.

UPDATE: Relaţia dintre Mircea Popa şi Roşca Stănescu, de la sfârşitul anilor ’80, a fost extrem de ciudată, Popa afirmând că Sorin Roşca Stănescu l-a chestionat în legătură cu un eventual refugiu la Moscova. Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani pentru România Liberă, rusofilul Mircea Popa (foto dreapta) a făcut o declaraţie surprinzătoare cu privire la trecutul lui Sorin Roşca Stănescu: „Cu Roşca s-a întâmplat ceva, fiindcă el şi-a predat carnetul de partid şi a venit la mine să mă întrebe dacă am pe cineva legat de Moscova, fiindcă se simţea în pericol. După aceea am făcut samizdatul împreună, dar el a fost cel care l-a oprit, spunându-mi că sunt probleme. Puţin după aceea am fost dat afară de la Cinema Mioriţa, unde lucram. Ce să se fi întâmplat cu fostul turnător al Securităţii care, după ce a fost abandonat oficial de către ofiţerul de securitate îşi căuta sprijinul la Moscova? Şi de ce amicul său sugerează, fără a o recunoaşte însă, că abandonatul Roşca l-a turnat şi pe el la Securitate? Să nu recunoască pentru că, după 2004, i-a dat şi lui o pâine la agenţia „Rusia la zi”? Indiferent de răspunsuri, reţinem că Sorin Roşca Stănescu căuta încă de la sfârşitul anilor 80 un culcuş în braţele KGB-ului.
Înainte de a pune bomboana pe coliva intereselor care l-au obligat pe turnătorul H15 să comită literatură SF pe blogul lui, să ne reamintim că în 2007, când s-a declanşat scandalul care a dus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, Sorin Roşca Stănescu a fost aproape la fel de activ ca şi azi. La fel a fost şi rusofilul Cozmin Guşă, electrizat de vizita la Palatul Victoria a celebrului mason rus Alexander Kondiakov.

Suspendarea preşedintelui Băsescu a fost orchestrată atunci, cu sprijinul structurii de tip mafiot din parlament, de către aceleaşi forţe ruseşti.

Conform lui Ioan Talpeş, fost şef al SIE dar şi al administraţiei prezidenţiale a lui Ion Iliescu, rusul Kondyakov (foto dreapta) ar fi reprezentat o grupare interpusă între România şi Rusia şi ale cărei interese erau/sunt altele decât ale celor două state. „Există o filieră pe linia Bucureşti-Moscova care s-a interpus la Chişinău şi în împrejurimile Kremlinului. (…) Au încercat să se impună ca un fel de manşon de control şi de relaţie între Moscova şi Bucureşti. Aici trebuie vazută inclusiv dezvoltarea spre România a unor influenţe economice, care trec toate prin Moldova. Aceste grupări promoscovite din Moldova au blocat o relaţie normală dintre Rusia şi România, clar in defavoarea României” – a declarat Talpeş.

Despre emisarul Kondyakov, Mare secretar al Marii Loje Masonice Ruse, dar şi consultant pe probleme de informaţii al lui Putin, a făcut atunci şi Traian Băsescu o declaraţie de presă: „priviţi cu multă atenţie afirmaţiile făcute de fostul şef al SIE, Ioan Talpeş. Este interesant, de asemenea, dacă a fost vreo vizită a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua-trei zile înainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate politicienii cu care s-a întalnit pot spune mai multe”.

Politicienii n-au spus mai multe, dar vizita masonului rus a influenţat doar votul frăţiorilor masoni din parlament dar nu şi pe cel al votanţilor de la referendum.

Revenind, nu degeaba a lansat atunci Băsescu expresia “tonomatele pe ruble”. Asta pentru că manipularea declanşată, atunci, prin mass media, a dus la sacrificarea rapidă a unor jurnalişti.

Iată, spre exemplu ce apărea pe site-ul Civic Media. “Simptomatic, atacurile la adresa libertăţii de expresie a unor jurnalişti independenţi din presa română, majoritatea avute în timpul şi după Referendumul anti-prezidenţial de anul trecut, au de a face cu Rusia. Victor Roncea a reuşit să reziste şi să câştige în confruntarea cu directorului ziarului ZIUA, Sorin Roşca Stănescu, dupa ce acesta a încercat să-l demită ca urmare a susţinerii preşedintelui Traian Băsescu şi a demascării relaţiilor directe cu Moscova ale autorilor loviturii de stat mascate în Referendum. În aceeaşi perioadă a fost îndepărtat de la COTIDIANUL de către Doru Buşcu şi analistul politic Cătălin Avramescu, tot in urma unor editoriale în care demonstra intervenţia subterană a Moscovei în afacerile de la Bucureşti.

Roşca Stănescu a fost plătit de ruşi cu peste 800.000 de dolari

Nu în ultimul rând, turnătorul de ieri şi de azi a primit bani frumoşi de la ruşi, ceea ce vine să confirme ipoteza privind implicarea stăpânilor lui de la Moscova în atacul disperat asupra preşedintelui României.

Dovada acestei afirmaţii vine chiar de la turnător. Dacă pentru un act “patriotic” prin care îşi turna un “prieten” la fosta securitate, Roşca Stănescu, alias H15, primea 500 de lei (deh, fondul de premiere al informatorilor era redus, că nu toţi turnau contra cost), iată că pentru promovarea intereselor ruseşti în România, acelaşi turnător avea să primească un sac de bani. Asta nu pentru că ruşii l-ar preţui mai mult, ci din motive strategice, ca investiţie pentru viitor. Şi confirmarea faptului că ruşii nu s-au înşelat investind pe vremuri în posibilităţile “publicitare” ale turnătorului Roşca Stănescu o avem chiar zilele acestea, prin pleaşca făcută cadou propagandei ruseşti.

Astfel, încercând să-şi justifice milioanele de euro de care dispune, Roşca Stănescu a făcut, anul trecut, următoarea declaraţie publică: “Chiar înainte de căderea lui Iliescu, Lukoil a venit în România. Noi (ZIUA) aveam pe atunci numai contracte mici de publicitate. Dar, probabil că au intuit care este potenţialul ziarului. Aşa încât patronul rus al LUKOIL a ocupat un întreg etaj la Intercontinental şi m-a invitat la discuţii. Am băut vodcă cu el la 11 dimineaţa. Şi mi-a propus un contract. Am negociat 830.000 de dolari. A fost uluitor! Nu câştigasem atâţia bani niciodată!”.

Declaraţia, care are valoarea unui autodenunţ, este, într-adevăr uluitoare.

Să recunoşti că Vagit Alekperov (vezi foto, în dreapta lui Putin), un oligarh suspectat a fi fost agent acoperit al KGB sau GRU şi care a fost ministru al Uniunii Sovietice şi apoi al Rusiei, a băut vodcă împreună cu tine, un fost turnător recunoscut al Securităţii, şi ţi-a dat peste 800.000 de dolari doar ca să-i faci publicitate în gazeta pe care o conduci împreună cu Patriciu, e un act de mare curaj.

De ce un reprezentant de bază al serviciilor ruse de spionaj, precum preşedintele Lukoil, l-o fi invitat la o vodcă tocmai pe Roşca Stănescu, un duşman declarat, chipurile, al KGB-ului, e o întrebare al cărei răspuns nu poate fi găsit decât în rapoartele SVR-ului.

Cum să-ţi vină ideea să promovezi firma KGB-ului într-un ziar anti-KGB? – e o altă întrebare cu răspuns la arhive.

Mai remarcăm doar că declaraţia a fost făcută anul trecut, la un an după ce şi naşul “Naşului” Roşca Stănescu, adică Dinu Patriciu, a transferat, tot sub pălăria rusească, pachetul majoritar al companiei Rompetrol.

În urma acestei afaceri, naşul Naşului a încasat, conform presei, peste 1,5 miliarde de euro.

Sumă frumuşică, dacă ne gândim că Patriciu era un neica nimeni în 1990, iar Petromidia o fi moştenit-o, probabil, de la neamurile lui cu cefe roşii.

Turnătorul urmăreşte anularea vizitei lui Traian Băsescu în SUA

Ar mai fi însă un motiv demn de luat în calcul pentru care atacul lui Sorin Roşca Stănescu la adresa preşedintelui României este atât de dur şi e făcut, atipic!, înainte de declanşarea campaniei electorale.

basescu-obama1

După cum se ştie, în urmă cu două luni, ministrul de externe Cristian Diaconescu a vizitat Statele Unite şi, la întoarcere, a declarat că făcut toate demersurile pentru a pregăti, pentru această toamnă, vizita oficială în SUA a lui Traian Băsescu. “Speranţa noastră este că va avea loc” – a spus Diaconescu. Faptul că Diaconescu este încă ministru de externe e o dovadă că vizita va avea loc. Cum o astfel de vizită i-ar aduce un câştig de imagine destul de consistent lui Traian Băsescu, forţele politice anti-Băsescu de la Bucureşti şi Moscova fac tot posibilul să o anuleze. Operaţiunea declanşată prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu, care a lansat, din burta lui de turnător lihnit, acuzaţiile de terorism la adresa Preşedintelui, poate avea aşadar un scop imediat şi extrem de important: împiedicarea vizitei programate a Preşedintelui Traian Băsescu în SUA.

© Dan Badea

Averea lui Mircea Geoană

geoana11
Despre Mircea Geoana s-a vorbit, pana acum, mai putin pe teme legate de afaceri sau despre o avere personala impresionanta. Geoana a stiut sa fie mai discret, iar sotia lui este cunoscuta mai mult prin activitatea desfasurata in cadrul unor fundatii si mai putin datorita participatiilor pe care le detine la doua firme. Cu toate acestea, exista doua zone pe care le putem numi tulburi, in ceea ce priveste implicarea lui Mircea Geoana in lumea afacerilor.

Prima dintre ele se refera la legaturi mai vechi de afaceri in care este implicat si Mircea Geoana: recuperarea creantelor Romaniei sau afacerea Transchem. A doua zona se refera la informatiile legate de afacerile imobiliare ale unui var al sotiei lui Mircea Geoana. Toate aceste date ar putea explica de ce un calcul al revistei “Bilant” arata o necorelare intre veniturile si cheltuielile familiei Geoana, in sensul ca exista o suma de aproximativ 300.000 dolari care nu se poate justifica. Insa, ca si alti politicieni, si la Mircea Geoana trebuie sa fim atenti la familie, la rudele apropiate sau la mosteniri, si mai putin la participatiile pe care le detine la o companie sau alta.

Veniturile presedintelui celui mai mare partid din opozitie

Incepand cu anul 1983, Mircea Geoana, astazi presedintele PSD, a fost platit, cu o singura exceptie, de statul roman, indiferent de posturile pe care le-a ocupat. Exceptia o reprezinta perioada de un an si jumatate (1991-1992), cat a fost bursier al statului francez pentru cursurile ENA (L’Ecole National d’Administration).

Venituri din salarii: 322.001 dolari

In 1990, conform propriei sale declaratii, Geoana a avut un salariu de 3.100 de lei lunar, adica 1.725 dolari. Anul urmator, o data cu avansarea in functie, a crescut si salariul, la aproximativ 500 dolari/lunar. In acelasi an, Geoana a renuntat la functia de director in MAE si a plecat in Franta, la ENA, unde a inceput sa incaseze 8.000 de franci lunar din bursa platita de autoritatile franceze. In cele 18 luni cat a declarat ca a urmat cursurile de la ENA, Geoana a incasat 144.000 de franci, adica aproximativ 24.000 de dolari.

In perioada 1996-2000, salariul de ambasador al lui Geoana i-a adus un venit de aproximativ 174.000 de dolari, presupunand ca, din februarie 1996, a incasat un salariu de 3.000 dolari/lunar, suma care include si indemnizatia de 25% pentru sotie. Totalul veniturilor din salarii obtinute de Geoana pana in prezent se ridica la 322.001 dolari.

Geoana detine actiuni in valoare de 47.107.620 lei (1.717 dolari) la Banca Tiriac. In 2004, el a mai declarat si suma de 118.458.376 lei (4.066 dolari) ca drepturi de autor obtinute de fiul sau Alexandru de la Castel Film.

Conturi in banci: 205.000 dolari

In ultima declaratie de avere, Mircea Geoana a afirmat ca detine sume de bani in cinci conturi, astfel: 72.008.931 lei (2.471 dolari) intr-un cont deschis in 1997 la CEC Bucuresti, 103.017 dolari intr-un cont deschis in 1998 la Citibank USA, 73.520 dolari intr-un cont deschis in 1999 la Morgan Stanley (SUA), 17.965 dolari la HVB Bank (2001) si 50.000.000 lei (1716 dolari) la Bancpost Bucuresti. Totalul sumelor din conturi este de 198.689 dolari, dar, daca tinem cont de dobanzile care s-au adunat din mai anul trecut, suma se ridica la aproximativ 205.000 dolari.

Carte de vizita

Mircea Geoana s-a nascut pe 14 iulie 1958, este casatorit cu Mihaela si are doi copii, Ana Maria (11 ani) si Alexandru (13 ani). Este absolvent al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, promotia 1983. Pana in anul 1990, a lucrat ca inginer la Trustul Energomontaj. In 1987, dupa un stagiu prelungit de santierist, Geoana s-a inscris la cursurile fara frecventa ale Facultatii de Drept, pe care a absolvit-o, cu sincope, in anul 1993. In paralel cu activitatea de inginer si cu aceea de student voiajor la Drept, el a urmat si cursurile unei scoli de arbitri de fotbal si a practicat chiar, vreme de cateva sezoane, pe stadioane de mana a treia, arbitrajul.

In 1990, datorita relatiilor tatalui sau, generalul MapN Ioan Geoana – fost sef al Comandamentului Apararii Civile, Mircea a devenit referent la Ministerul Afacerior Externe (MAE), pe relatia Franta.
In 1991 a fost numit director al Directiei Afaceri Europene si, in acelasi an, a fost trimis sa se perfectioneze la ENA (Scoala Nationala de Administratie) de la Paris.
In 1993, a fost numit purtator de cuvant la Ministerul Afacerilor Externe, functie pe care a detinut-o pana in 1995.

In paralel, Geoana a mai detinut si functia de director general pentru Europa, America de Nord, Asia, America Latina, Orientul Mijlociu si Africa din cadrul MAE.
In 1996, este numit ambasador al Romaniei in Statele Unite ale Americii. Ramane in acest post pana in anul 2000, cand, dupa preluarea puterii de catre PSD, este numit in functia de ministru al afacerilor externe.
In anul 2004, a candidat, alaturi de Traian Basescu, la Primaria Capitalei si a pierdut.

A castigat, in schimb, in 21 aprilie 2005, presedintia PSD, inlocuindu-l pe Ion Iliescu la varful acestui partid.

Cheltuielile familiei Geoana, pe bunuri imobiliare, bijuterii si arta

Cosul zilnic al familiei Geoana este o problema care pune in incurcatura pe oricine. Pentru anul 1990, cand Geoana trecea de la inginerie si arbitraj la Ministerul de Externe si nu avea copii, am estimat cheltuieli lunare de 500 dolari. In 1991, cand acesta devenise deja director in minister, pretentiile au crescut, deci cheltuielile s-au dublat, cu atat mai mult cu cat, vreme de un an si jumatate, Mircea Geoana a fost nevoit sa traiasca in Franta.

In perioada 1993-1995, am estimat cheltuieli lunare de 1.500 de dolari, mai ales ca in 1993 a aparut si primul copil, Alexandru. Dupa numirea lui Geoana ca ambasador la Washington, estimam cheltuieli lunare de 2.000 de dolari. Aceasta estimare tine cont inclusiv de declaratia fostului presedinte Emil Constantinescu, facuta dupa ce Mircea Geoana a afirmat ca a economisit din salariul de ambasador peste 160.000 de dolari. “Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunostinte care lucreaza in mediul diplomatic si care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoana le-a avut in Statele Unite. Mi-au spus ca e greu, e chiar imposibil sa strangi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari in patru ani. Toti mi-au marturisit asta”, a spus fostul presedinte Constantinescu.

In concluzie, cheltuielile cu cosul zilnic, impreuna cu celelalte cheltuieli specifice unei familii aflate cu mult peste medie, sunt estimate, pentru perioada 1990-2005, la cel putin 330.000 dolari.

Afaceri cu sotia lui Ilie Nastase

De asemenea, conform ultimei declaratii de avere, Mircea Geoana a cumparat in 2001 un teren de 1.000 mp in Corbeanca si un autoturism Volkswagen Passat. Valoarea terenului din Corbeanca este de minimum 50.000 de dolari, daca nu l-a cumparat de la varul Barba, iar costul Passat-ului se situeaza la o valoare medie de 26.000 de dolari. Prin urmare, pentru cele doua achizitii din 2001, Geoana a platit aproximativ 76.000 dolari. La capitolul achizitii de lux, facute in perioada 1985-2004, Mircea Geoana a declarat bijuterii in valoare de 6.000 dolari precum si obiecte de cult in valoare de 2.000 dolari, obtinute in perioada 1985-1995.

Pe de alta parte, sotia sa este actionar in doua firme: “Topcont Invest” SRL si “La Maison Consulting” SRL. In prima dintre acestea, infiintata in decembrie 2005 cu un capital social de 10 milioane lei vechi, participatia Mihaelei Geoana la capitalul social a fost de 8 milioane lei (306 dolari). In cea de-a doua societate, La Maison Consulting, inregistrata pe 2 iunie 2004, sotia lui Mircea Geoana detine 30% din capitalul social, cu un aport de 600.000 lei (21 dolari).

Desi legea il obliga sa declare aceste actiuni in ultima declaratie de avere, Geoana le-a trecut cu vederea ca si cand n-ar fi existat. Ceilalti actionari din La Maison Consulting sunt Amalia Elena Nastase (sotia lui Ilie Nastase) cu 35% si francezul Dominique Eugenie Moscovici, cu 35% din capitalul social. Firma are ca obiect principal de activitate declarat “alte activitati de servicii prestate in special intreprinderilor”. De asemenea, Mihaela Geoana mai este implicata si in doua fundatii, ea fiind presedinta fundatiei “Renasterea”, dar si a ONG-ului “Millenium for Human Rights”.

Geoana isi sporeste averea din donatii

In aceeasi declaratie de avere, liderul PSD a mai inscris si “o jumatate de apartament” de patru camere in zona zero a Capitalei si terenul din Corbeanca. Valoarea acestui apartament este de cel putin 150.000 dolari, imobilul fiind situat pe strada Uruguay. Evident, asa cum ne-au obisnuit deja politicienii “jumatatea de apartament” a lui Geoana este obtinuta prin “donatie rude gr. 1″. Nici nu se putea altfel.

Concluzie: balanta pe rosu

Dupa estimarile noastre, veniturile la vedere ale familiei Geoana au fost, in perioada 1990-2005, de 324.718 dolari, iar cheltuielile de 619.327. Diferenta dintre venituri si cheltuieli este de minus 294.609 dolari. Nu exista decat doua explicatii plauzibile pentru o asemenea anomalie: fie noi am gresit calculele si va trebui sa le refacem cat mai grabnic, fie Mircea Geoana va trebui sa refaca, la fel de grabnic, declaratia de avere, macar pentru a introduce piesele care lipsesc ca socoteala sa iasa zero pe zero. Altfel, va trebui sa-l chemam la mediere pe Ilie Botos.

geoana32

Rudele, paravan in afaceri?

Evenimentele care s-au derulat recent pe scena economica romaneasca au scos la lumina modul in care importanti politicieni romani si-au protejat averile, trecand numeroase proprietati pe numele rudelor apropiate. Tocmai de aceea, in analiza care urmeaza, am aruncat o privire in curtea rudelor lui Mircea Geoana.

Socrii lui Geoana, apropiati ai lui Pacepa

Sotia lui Mircea Geoana, Mihaela, este fiica lui Ion si Margareta Costea, o familie care a acumulat in ultimii ani mai multe proprietati. Conform unei surse de peste Ocean, familia Costea a fost apropiata de aceea a generalului de securitate Ion Mihai Pacepa. In urma cu doi ani, saptamanalul “Academia Catavencu” a publicat o fotografie in care, alaturi de generalul Pacepa, aparea ofiterul “de securitate” Ioan Geoana. Fiul acestuia, Mircea Geoana, a negat ca ofiterul din fotografie ar fi tatal lui, cum, la fel, a negat ca acesta ar fi fost ofiter de securitate. Pe buna dreptate, deoarece tatal lui Geoana fusese ofiter al MApN si a activat in aceasta structura in perioada 1965-1992. La sfarsitul anului 1989, Geoana senior detinea functia de sef al Comandamentului Apararii Civile si cunostea subteranele Capitalei, locatii importante in diversiunea care a inceput pe 22 decembrie 1989, acestea fiind locurile din care ar fi actionat asa-zisii “teroristi”. Generalul Geoana a pus la dispozitia echipei lui Ion Iliescu planurile acestor subterane si i-a asigurat, astfel, fiului sau, Mircea, o apropiere de structurile noii puteri.

Colectia de vile a Margaretei Costea

Soacra lui Mircea Geoana s-a imbogatit subit, in ultimii ani, cu patru vile, dintre care doua sunt situate in cartierul Primaverii: una pe strada Herastrau nr. 28, iar cealalta pe strada Jean Monnet nr. 69. Valoarea celor doua imobile se ridica la peste 1,5 milioane de euro, daca socotim doar terenul pe care sunt amplasate. Spre exemplu, in zona Herastrau, terenul este cotat astazi la aproximativ 2.800 de euro/mp. Celelalte doua vile sunt situate in afara Bucurestiului, una in Ghermanesti, Snagov, pe strada Sarmisegetuza nr. 52, iar cealalta in Breaza, pe strada Stefan cel Mare nr. 15.

Vila din Ghermanesti-Snagov, situata pe un teren de aproximativ 3.000 de metri patrati, a fost construita, dupa anul 1990, de familia Costea si, conform unor surse citate de ziaristii de la “Romania libera”, pentru constructia imobilului ar fi fost folosite materiale de la Metrorex. “Au cumparat dupa revolutie mai mult de 1.500 mp de la o femeie. Imediat, au organizat santierul. Strada era plina de camioane grele, care carau materiale. Curgeau cifele de beton mai ceva ca pe vremea raposatului la Casa Poporului. Muncitorii spuneau ca se construieste cu banii si materialele de la Metrorex, ei fiind colegi cu soferii de pe camioane”, a afirmat un localnic. Ulterior, in anul 2002, conform aceleiasi surse, Margareta Costea a mai cumparat inca 1.500 mp de teren cu 60 de euro/mp.

Vila din Breaza este situata pe strada Stefan cel Mare nr. 15. “Intr-o zona linistita, vila are camere pentru toata familia atat la parter, cat si in mansarda special amenajata pentru locuit, construita pe o suprafata declarata de 95 mp. Amplasata pe un teren in suprafata de 2.200 mp, proprietatea revolutionarei Margareta Costea dispune de o gradina cu multa vegetatie si un foisor de vara” (Se inmultesc vilele soacrei lui Geoana, RL 8 aug. 2005). Conform aceleiasi surse, Margareta Geoana a mai achizitionat in Breaza si un teren de 3.000 mp pe str. 1 Mai.

A cincea vila aflata sub aripa Margaretei Costea a fost obtinuta in 2001, pentru o perioada de zece ani, pe baza unui protocol incheiat cu Ministerul Educatiei. Aici isi are sediul fundatia “Tinerii Romaniei”, condusa de soacra lui Mircea Geoana si, conform liderului PSD, acolo “locuiesc noua orfani si doi parinti sociali”.

Schimb de terenuri cu statul

Tranzactia cu terenul castigat la Caritasul politic de catre socrii lui Geoana a fost amintita intr-un numar anterior al revistei noastre. Astfel, in contul lui Mircea Geoana, “rauvoitorii” au trecut si un teren din Busteni, a carui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul nu-i apartine insa liderului PSD, pentru ca n-ar putea sa-l justifice, ci apartine socrilor Ion si Margareta Costea, el fiind obtinut printr-un schimb cu Romsilva, pe vremea cand la conducerea acestei institutii s-a aflat Gheorghe Gavrilescu, membru PSD. Sotii Costea au cedat atunci Regiei Padurilor 5.000 mp in localitatea Banesti si au primit, in schimb, pe baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp in cartierul Zamora din Busteni. Desi norocosii socri ai lui Geoana par a fi defavorizati in ceea ce priveste marimea suprafetei, terenul primit de ei valoreaza de peste zece ori mai mult decat cel pe care l-au cedat. Ei si-au intregit, ulterior, parcela din Busteni, cu inca 2.000 mp, valoarea terenului detinut depasind deja o jumatate de milion de dolari. De remarcat ca schimbul de terenuri s-a realizat la sfarsitul anului 1996, inainte ca Gavrilescu sa fie inlocuit de la conducerea Romsilva. Legea care a permis astfel de jafuri a fost, ulterior, abrogata.

O familie de inalti functionari de stat

Margareta Costea si-a pastrat “o rezerva” si pentru taranisti, atunci cand le-a venit randul la guvernare. Fiul acesteia, Mircea – Ionut Costea, candva inginer silvic, a avut un traseu extrem de interesant. Nascut in 1960, el a lucrat in perioada 1984-1986 la Intreprinderea Heliade, de unde a trecut, rapid, la Trustul de constructii “Carpati”. In 1991, in vreme ce cumnatul sau devenea director in Ministerul de Externe, Ionut Costea pleca pentru doi ani in Suedia, ca economist. Intamplator sau nu, in aceeasi perioada pleca in Franta si Mircea Geoana, pentru o perioada relativ egala de timp.

Cei doi cumnati au imbracat haina functionarului de stat si s-au sprijinit reciproc in anii ce aveau sa urmeze. Ionut Costea a devenit, in 1992, dupa alegeri, consilierul ministrului finantelor si a ramas in aceasta functie pana in 1996. In perioada 1997-1998, a fost secretar de stat la Ministerul Finantelor condus de Mircea Ciumara, iar, apoi, in perioada 1999-2000, Costea a ocupat functia de secretar general adjunct in ministerul condus de Decebal Traian Remes.

Din anul 2000, a reusit sa ocupe un post important, de director-adjunct la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Marea Britanie, cu acoperire in Ucraina, Romania, Moldova, Georgia, Armenia. Dupa patru ani la BERD, Ionut Costea a revenit in forta in Romania, ca presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte, functie pe care o ocupa si azi. Relatiile la BERD au ramas insa intacte si era cat pe ce sa fie “reactivate” cu ocazia ultimelor alegeri pentru presedintia PSD.

Conform unei dezvaluiri facute de Traian Basescu, la o luna dupa ce Mircea Geoana a fost ales presedinte al PSD, acesta avea deja pregatita o varianta pentru situatia in care ar fi pierdut sefia PSD. “Exact la ora 13:00, in ziua in care si-a depus candidatura Mircea Geoana, am primit un delegat al unei banci cu care Romania lucreaza de mult si mi s-a cerut acordul pentru desemnarea lui Mircea Geoana in functia de vicepresedinte al unei foarte importante banci”, a declarat presedintele Traian Basescu. Dupa ce a afirmat ca a fost de acord cu “transferul” lui Geoana, Basescu a conchis: “Deci, Mircea Geoana a avut doua capete. Solutia partid si solutia sa plece vicepresedinte la o banca„. Conform unor informatii aparute in presa, banca la care s-a referit Traian Basescu este BERD, iar Mircea Geoana a confirmat aceasta varianta, care i-ar fi adus un salariu anual de aproximativ 300.000 de euro.

geaona51

Costea, implicat in recuperarea creantelor Romaniei

Asa cum am mai aratat intr-un numar anterior al revistei Bilant, numele lui Ionut Costea a fost legat de recuperarea unor creante din Ghana si Angola. Impreuna cu Mihai Tanasescu (fost director general al Directiei de creante ale statului), o cunostinta mai veche a lui Mircea Geoana, de pe vremea cand era ambasador in SUA, Ionut Costea a avizat favorabil recuperarea unei creante de peste 11 milioane dolari pe care Romania o avea fata de Ghana, in conditiile in care acel stat avea, la randu-i, creante fata de Romania ca urmare a unor lucrari neachitate catre Contransimex. In recuperarea acelei creante au fost interesati, conform unor date din 1997, Dan Fischer (cetatean german de origine romana) si Michael Beck (cetatean american) prin firma IRM International Ltd. din Insulele Bermude.

In noiembrie 2000, guvernul Isarescu a aprobat, prin H.G. nr. 1043, cesionarea catre firma lui Iosif Armas, patronul “Argirom International” SA, a creantelor Romaniei rezultate din activitatea de comert exterior, derulata pana in 1990 in Republica Angola. Se aproba, astfel, ca datoria de 18,7 milioane dolari sa fie incasata de catre firma lui Iosif Armas, statul roman urmand sa primeasca 15% din aceasta suma. Din partea Ministerului Finantelor, cel care a parafat acest contract a fost nimeni altul decat secretarul general-adjunct Ionut Costea. De mentionat ca, trei ani mai tarziu, beneficiarul contractului a fost schimbat, firma lui Armas nerespectand termenul impus de guvernul roman.

Tot in anul 2000, numele lui Ionut Costea a mai fost invocat in scandalul izbucnit intre Dan Fischer (patronul Danubius Securities) si omul de afaceri Alexandru Bittner, cu ocazia controverselor legate de deturnarea unui credit de 300 milioane dolari, provenit de la consortiul englez “TQ Inteligent Solutions”, credit destinat invatamantului romanesc. Atunci, Bittner l-a acuzat pe Fischer ca a incercat sa se interpuna in afacere, replica acestuia din urma fiind ca, de fapt, el a fost solicitat sa acorde consultanta Ministerului Finantelor de catre acelasi Mircea Ionut Costea.

O semnatura de 15 milioane de marci

Intr-un raport al Curtii de Conturi, realizat la sfarsitul lui 1998, Ionut Costea (secretar de stat in Ministerul Finantelor, la acea data) a fost acuzat ca a pagubit bugetul de stat cu peste 15 milioane de marci germane. Paguba a fost constatata in urma verificarii modului in care s-a derulat, in 1997, contractarea de catre Ministerul Finantelor de pe pietele externe, a unui imprumut de 600 milioane marci germane, prin lansarea unei emisiuni de obligatiuni in valuta. In martie 1997, patru banci au raspuns cererii lansate de Ministerul Finantelor, depunandu-si ofertele. Institutiile bancare interesate au fost Credit Suisse First Boston, Deutsche Bank Morgan Grenfell , J.P. Morgan si Merill Lynch. Dintre acestea, au fost alese primele doua, selectia apartinandu-i lui Ionut Costea. Numai ca, asa cum au constatat controlorii financiari, imprumutul a fost contractat cu o dobanda “mai mare decat cea solicitata de creditor in oferta depusa”. Astfel, desi Deutsche Bank ceruse o dobanda intre 7,035 si 7,235 %, Ionut Costea a oferit 7,75%. “Fara a tine cont de oferta firmei, se spune in raportul Curtii de Conturi, contractul de subscriptie incheiat la data de 13 iunie 1997 a fost semnat de secretarul de stat Mircea Costea pentru o dobanda de 7,75% (exclusiv cheltuielile de tranzactie)”. De asemenea, se mai afirma in raport ca “oferta a fost modificata unilateral de catre Mircea Ionut Costea, singurul semnatar al contractului de imprumut”.
Imprumutul fiind contractat pe cinci ani, paguba totala se ridica la 15,45 milioane de marci germane. Afacerea a ramas ingropata in fisetele controlorilor financiari.

In urma cu aproape doua luni, presa a dezvaluit o tranzactie demna de atentia DNA initiata de Mihaela Geoana, sotia liderului PSD. Au aparut atunci informatii despre o noua filiera prin care Mircea Geoana ar fi putut derula nestingherit afaceri, departe de indiscretia curiosilor. Este vorba despre “aripa Barba” a familiei Geoana, adica rudele din partea Margaretei Costea (fosta Barba). Cotidianul “Evenimentul zilei” a dezvaluit recent o afacere imobiliara in urma careia Mihaela si Mircea Geoana au intrat in posesia unui teren in valoare de aproximativ 1,5 milioane de euro, pe care au achitat o suma de peste 30 de ori mai mica. Tranzactia, facuta in familie, nu a fost consemnata in declaratia de avere a lui Mircea Geoana, fapt care ar fi trebuit sa atraga, ca si in cazul lui Dan Ioan Popescu, declansarea automata a procedurilor legale de control al modului de dobandire a averii.

Concret, pe 22 septembrie 2005, Mihaela Geoana a cumparat de la arhitectul Octavian Vasile Barba, varul sau, un teren de aproximativ 8.000 mp, situat pe strada Nades din cartierul bucurestean Straulesti, in apropierea bazei sportive Pro Rapid. Pretul tranzactiei a fost de 48.300 de euro, iar valoarea reala a terenului, conform pretului zonei, este de 1,6 milioane de euro, adica de peste 30 de ori mai mare.

Varul Barba si terenul din Straulesti

Conform intelegerii dintre parti, pe terenul cumparat de familia Geoana urma sa se construiasca un mic complex de locuinte, iar Geoana si-ar fi luat angajamentul sa atraga investitori pentru acest proiect. Aceasta ultima obligatie contractuala, coroborata cu neplata, in termen de trei luni, a pretului convenit pentru teren, ar fi dus la anularea contractului dupa cele trei luni, conform declaratiei lui Mircea Geoana. Dupa trei luni insa, contractul n-a fost anulat, iar terenul a intrat deja in proprietatea sotilor Geoana, el fiind inscris pe numele acestora inclusiv in Cartea funciara.

Pe 31 decembrie 2005, conform legii, senatorul Mircea Geoana s-a sustras insa de la consemnarea in declaratia de avere a acestui teren, in valoare de peste 1,5 milioane de euro. Dupa aproape trei saptamani a intrat in panica. Presa declansase scandalul “matusa Tamara” si Adrian Nastase intrase in corzi. Amploarea acestui scandal l-a obligat pe Geoana sa-si acopere panamaua din Straulesti si solutia gasita a fost anularea tranzactiei.

Barba si Costea actionari in SRI

Ca o dovada ca povestea lui Geoana, potrivit careia tranzactia a fost anulata ca urmare a nerespectarii angajamentului catre varul sau, Barba, a fost prost incropita, presa a mai adus un argument forte: pe 19 decembrie, la Oficiul National al Registrului Comertului, a fost inregistrata societatea Topcont Invest SRL, firma ai carei actionari erau Mihaela Geoana cu 80% din capitalul social si Octavian-Vasile Barba, cu 20%. Obiectul de activitate al noii societati este “activitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea”. Prin aceasta firma, cei doi actionari intentionau sa duca la bun sfarsit proiectul initiat cu trei luni mai devreme. In aceste conditii, este greu de admis ca firma ar mai fi fost infiintata daca arhitectii-afaceristi ar fi intentionat sa anuleze, trei zile mai incolo, tranzactia cu terenul din Straulesti. Rezilierea contractului Barba-Geoana n-a dus insa si la blocarea activitatii firmei Topcont Invest.

Dimpotriva, societatea si-a intrat in paine, dar nu pe obiectul principal de activitate (arhitectura), ci pe piata intermedierilor imobiliere, semn ca Barba stia dinainte pretul corect pentru un imobil. Conform aceluiasi cotidian, Topcont Invest ar fi fost atrasa in intermedierea vanzarii unor active aflate in proprietatea societatii Uzin International, firma din grupul Uzinexportimport. Activele scoase la vanzare sunt doua hoteluri de pe litoral, unul din Eforie si celalalt din Mamaia.

Conform aceleiasi surse, un al treilea hotel, din Breaza, ar fi fost preluat spre vanzare tot de firma verilor Barba/Geoana. Mai interesanta decat afacerea in sine este insa “intermedierea” acestei intermedieri de vanzare. Cel care s-a ocupat de plasarea afacerii catre firma Topcont este directorul economic de la Uzin International, Anca Barba, adica verisoara celor doi arhitecti. Astfel, familia Barba, reunita cu Geoana, deruleaza afaceri destul de profitabile.

Cu zece ani in urma, Octavian Vasile Barba a mai infiintat o societate in care l-a atras pe varul Ionut Costea, consilier in cadrul Ministerului Finantelor, chiar cu putin timp inainte ca acesta sa devina secretar de stat. Este vorba despre “Societatea Romana pentru Investitii” SA (SRI SA), firma care, in ultimii cinci ani, nu a depus nici un bilant la Ministerul Finantelor, ea aflandu-se insa pe lista societatilor radiate conform articolului 30 din Legea nr. 359/2004. Actionarii SRI SA, cu sediul in Bucuresti, strada G-ral Stefan Burileanu nr. 1-3, Bl. 21 E, apt. 21, au fost: Mircea Ionut Costea (18%), Octavian Vasile Barba (18%), Nanu Carzol (20%), Daniela Viorica Glasberg (20%), Mihai Gheorghe Macovei (4%), Dominic-Pan Meghea (20%). Printre administratorii acestei firme au fost atat Octavian Barba, cat si Elisabeta Barba (supleant, cenzor permanent) si Ionut Costea (supleant, cenzor permanent).

Barba, pe barba lui in afaceri

Arhitectul Barba este un om de afaceri destul de prolific. El a infiintat si alte societati pentru prosperitatea familiei. Astfel, in 1992, a infiintat societatea Baroc SRL, cu sediul la aceeasi adresa unde avea sa infiinteze mai tarziu firma SRI SA, adica strada G-ral Stefan Burileanu nr. 1-3 Bucuresti. Firma, al carei unic actionar a fost Octavian Barba, a avut aceeasi soarta cu SRI SA, fiind azi dizolvata de drept. O a doua societate a lui Barba, infiintata in iunie 1993, se numeste Lora Construct SRL si are ca obiect de activitate “activitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea”, adica exact obiectul de activitate de la Topcont Invest SRL.

Sediul societatii este acasa la unul dintre actionari, Radu Loreta Georgeta (43%) pe str. Digului nr. 7 din Giurgiu. Ceilalti actionari sunt Octavian Barba (43%) si Razvan Tiberiu Popescu (14%). Firma este in functiune si a obtinut profituri modeste in ultimii ani. Astfel, daca in 2001 profitul net era de 9,3 milioane lei, in 2004 acesta ajunsese la 1,61 miliarde lei. In acelasi timp, datoriile au crescut si ele corespunzator profitului: daca in 2001 datoriile erau de 10,6 milioane lei, in 2004 acestea au ajuns la 2,26 miliarde lei.

O a treia societate infiintata de Octavian Barba a fost Luxconfort SRL, lansata pe piata in decembrie 1995. Firma, radiata pe baza aceleiasi Legi nr. 359/2004, avea sediul in bd. Banul Manta nr. 22, bloc 29, ap. 1 si un capital social de 100.000 RON (cf. datelor de la ONRC). Obiectul de activitate era “activitati de intermedieri in comert cu ridicata”. Actionarii de la Luxconfort au fost societatea Comimpex 94 Valasa SRL (50%) si persoanele fizice Vasile Octavian Barba (2%), Andrei Barba (2%), Mihai Barba (16%) si Gheorghe Laurentiu Gruia (30%). De remarcat faptul ca Mihai Barba este posibil sa fie tatal lui Octavian, el fiind nascut in 1931, in aceeasi localitate cu Margareta Barba-Costea (Uzungi – Orman, Bulgaria). Ultimul bilant al acestei societati dateaza din 1999, cand, la un total active de 22,9 miliarde lei si o cifra de afaceri de 411,8 milioane lei, societatea avea datorii de 6,9 miliarde si un profit net de 251 milioane lei.

O a patra firma a lui Octavian Barba este Elan Soft SRL, infiintata in martie 2002, cu sediul in str. G-ral Stefan Burileanu nr. 1-3, bloc 21E, ap. 21, sector 1, Bucuresti. Firma se ocupa cu “activitati legate de bancile de date”, numai ca, pana acum, nu a depus nici un bilant la ONRC (Oficiul National al Registrului Comertului), desi este in functiune. Actionarii Elan Soft sunt Octavian Barba (25%), care detine si functia de administrator, Geo Mugur Bucuresteanu (50%) si Andrei Barba (25%).

Vilele din Bucuresti si de la munte ale soacrei lui Geoana

Intr-un drept la replica transmis presei, ca urmare a dezvaluirilor legate de explozia imobiliara din portofoliul soacrei sale, Mircea Geoana a dat urmatoarele explicatii:

“1. Imobilul din strada Nicolae Caranfil nr. 125 (fosta Scoala Herastrau) nu este proprietatea soacrei mele, Margareta Costea. Este o cladire aflata in proprietatea Ministerului Educatiei si Cercetarii care, in baza unui protocol de colaborare – valabil zece ani – cu fundatia “Tinerii Romaniei”, condusa de Margareta Costea, este folosita de aceasta fundatie. In imobil locuiesc noua orfani si doi parinti sociali.

2. Imobilul din strada Jean Monnet nr. 69, in care locuiesc socrii mei, a fost achizitionat in anul 2001, in baza Legii nr. 112 din 1995. Socrii mei locuiau in acest imobil din septembrie 2000.

3. In ceea ce priveste casa din strada Scoala Herastrau nr. 28, aceasta a fost cumparata in noiembrie 1999 de fratele soacrei mele, care este stabilit in strainatate. Pentru buna intretinere a imobilului, acesta l-a donat surorii sale in anul 2001.

4. Apartamentul din strada Dr. Felix nu mai este in proprietatea mea si a sotiei mele din 1994.

5. In ceea ce priveste situatia cabanei de la Busteni, afirm ca nu-mi apartine nici mie, nici unui alt membru al familiei mele.”

Afacerea Transchem a adus statului roman o paguba de 90 de milioane de dolari

Ionut Costea a fost implicat, ca inalt functionar in Ministerul Finantelor, intr-o afacere asupra careia planeaza mari semne de intrebare si care a adus statului roman o paguba de peste 90 de milioane de dolari, cei implicati nefiind inca trasi la raspundere. Este vorba despre afacerea “TransChem” sau proiectul “Romag 98″, cum era numita la vremea respectiva. La inceputul lui 1997, doua companii americane, Case si Valmont, se aflau in faza avansata a unor negocieri cu guvernul Ciorbea, pentru modernizarea agriculturii romanesti.

Proiectul romano-american viza importul unor echipamente si utilaje agricole care sa acopere necesarul pentru mai mult de 300.000 de hectare de teren, inclusiv irigatii pentru o cincime din aceasta suprafata, furnizarea cantitatilor necesare de seminte, constructia de silozuri etc. In plus, fusese stabilita si finantarea proiectului cu aproape 160 milioane dolari, in conditii avantajoase, de la Citibank SUA, in vreme ce profitul estimat al intreprinzatorilor romani s-ar fi ridicat la 300 milioane dolari. Numai ca, intre timp, reprezentantii guvernului roman, ministrul Ciumara si secretarul de stat Ionut Costea, s-au razgandit. Acest fapt s-a produs dupa vizita pe care o delegatie oficiala condusa de Victor Ciorbea, din care a facut parte si Ionut Costea, s-a deplasat in SUA.

Conform unor informatii din presa vremii, cel care i-a determinat pe demnitarii romani sa schimbe proiectul initial a fost ambasadorul Romaniei la Washington, Mircea Geoana, ca urmare a interventiei directe, la acesta, a lui Alfred Moses, fostul ambasador american la Bucuresti.
Vizita delegatiei romane in SUA ar fi fost astfel hotaratoare pentru soarta acelui proiect. Presa a semnalat si aspecte destul de interesante ale vizitei din SUA, cum ar fi intalnirea privata a lui Ionut Costea, secondat de cumnatul Mircea Geoana, cu reprezentantii societatii americane Transchemical, pe unul dintre iahturile companiei din Miami.

Interventia fostului ambasador Alfred Moses in aceasta afacere i-a determinat pe romani sa accepte intrarea in combinatie a firmei indicate de Moses, TransChem Finance & Trade Corporation. Firma promovata si protejata de ambasadorul Alfred Moses mai tepuise deja, in 1992-1993, guvernul ucrainean cu 70 de milioane de dolari, prin celebra “afacere Kaplan”, cea care avea sa fie, culmea!, copiata la indigo in Romania anilor 1997-2000.

Astfel, in noiembrie 1997, prin H.G. nr. 686/1997, semnata de Victor Ciorbea, Mircea Ciumara si Dinu Gavrilescu, s-a autorizat Regia Autonoma a Imbunatatirilor Funciare (RAIF) sa achizitioneze, in cadrul Proiectului agricol roman si al Proiectului “Romag ’98”, pachete agricole, tehnologii si servicii. RAIF a fost astfel “mandatata sa semneze contractele comerciale cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor Case Corporation, Valmont Industries si TransChem Finance & Trade Corp., precum si contractele de imprumut cu Citibank N.A. – SUA” (art. 3). De asemenea, s-a autorizat comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior “sa aprobe garantarea integrala a creditului extern in valoare de 160 milioane dolari SUA, acordat de Citibank N.A. – SUA” (art. 4).

La fel, Ministerul Finantelor a fost si el autorizat sa garanteze, in numele statului, creditul extern, inclusiv “dobanzile, comisioanele, spezele bancare, primele de asigurare, precum si alte cheltuieli aferente creditului garantat” (art. 5).

Inceputa si perfectata prin lobby-ul de succes al ambasadorului Moses, afacerea a degenerat curand, dupa remanierea guvernului Ciorbea. Prima transa a imprumutului s-a consumat rapid in echipamente si utilaje care fie au fost folosite in Insula Mare a Brailei, fie au fost stocate prin porturi si containere. De asemenea, datele initiale ale proiectului “Romag 98″ s-au schimbat, prin aparitia a doua societati infiintate in Romania si care preluau obligatiile TransChem: societatea Trans Ag Production Company SRL, ai carei actionari erau 11 americani si o firma inregistrata in Limasol Cipru, T-Ag Ltd., si societatea Agroserv Consult SRL, o firma nou-constituita intre RAIF (49%) si TransChem (51%). La cativa ani de la demararea acestui proiect, in agricultura romaneasca nu s-a produs nici o schimbare semnificativa, cu exceptia unei pagube imense, de peste 90 de milioane de dolari, bani achitati de Ministerul Finantelor, care garantase imprumutul de la Citibank.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 18, martie 2006