Patrimoniul sindical a fost furat de la UGSR în baza unei semnături false! (I)

Ștefan Călinescu, președinte UGSR
Ștefan Călinescu, președinte UGSR

Președintele UGSR, Ștefan Călinescu, a reușit, după 23 de ani de luptă cu mafia sindicală din România reprezentată de boierii sindicali Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu, Marius Petcu, Minică Boajă, Baciu Iacob, Liviu Luca & Co să demonstreze pe cale legală că patrimoniul UGSR a fost jefuit de către aceștia, fiind preluat ilegal, pe baza unor documente falsificate și folosit în interes personal de personajele amintite, infractori în fapt dar, pentru că de la comiterea faptelor au trecut peste 20 de ani și a intervenit prescripția, cetățeni onorabili aflați și azi în funcții înalte din sfera sindicală sau politică.

Dovada jafului unui patrimoniu imens, format din zeci de mii de imobile și peste 5 miliarde de lei la nivelul anului 1990, ce aparțineau celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 de sindicate existente în România la nivelul anului 1989, a fost făcută de Departamentul Național Anticorupție, prin procurorul Claudia Roșu, la sesizare personală a președintelui UGSR, Ștefan Călinescu.

Rezoluția procurorului anticorupție face o radiografie pertinentă a modului în care s-a produs jaful, identificând veriga slabă a construcției mafiote începute de Victor Ciorbea în 1990, azi parlamentar național-socialist-liberal-țărănist, prin intermediul luii Minică Boajă trimis la înaintare infracțională.Cum întreaga operațiune de preluare a patrimoniului UGSR s-a făcut printr-un proces verbal de predare-primire, procurorul DNA a demonstrat că acest document a fost falsificat într-un mod ordinar, prin aceea că în locul celui care trebuia să predea patrimoniul (Ștefan Călinescu – reprezentantul Comitetului Național Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România) a semnat o persoană, un anume Ilie Porojan (personaj de poveste), care n-avea nicio calitate de reprezentare. Toate actele emise ulterior ce pleacă de la acest document fals, sunt, așadar, lovite de nulitate.

Patronii sindicali s-au dovedit astfel a fi niște infractori care, ascunși prin parlament și guvern (unul dintre ei a fost chiar prim-ministru al României!) au jefuit fără teamă averea milioanelor de pălmași din întreaga țară. Este cel mai mare furt din istoria recentă a României, depășind FNI-ul de câteva ori.

Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului
Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului

Cele trei mari confederații sindicale (CNSLR , Cartel Alfa și CSI Frăția – care avea să fuzioneze ulterior cu CNSLR), care și-au împărțit averea sindicaliștilor vor fi obligate s-o restituie cu dobânzi constituite probabil din averile foștilor, sau actualilor lideri mafioți.mitrea

Așadar, împotriva propagandei sindicaliste a boierilor sindicali, care au încercat în câteva rânduri, fără succes, să forțeze parlamentul și guvernul să-i facă proprietari pe patrimoniul preluat ilegal de la UGSR, averea sindicaliștilor va trebui să se întoarcă la matcă. Adică la UGSR.

Iată, mai jos, documente ascunse opiniei publice, acte ce demonstrează furtul uriaș comis de niște derbedei iviți din îmbulzeala decembristă: Ciorbea, Mitrea, Hossu, Petcu (singurul priponit – deocamdată), Boajă etc etc.

Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el
Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el

Prin Ziarul Solidaritatea, dar și prin această platformă de investigații, vom prezhossu 1enta toate documentele false întocmite de boierii sindicali, distrugându-le astfel, cărămidă cu cărămidă, întreaga construcție diabolică prin care au furat și exploatat ceva ce nu le-a aparținut niciodată.

În favoarea interesului public şi al adevărului istoric, publicăm aceste documente de o însemnătate deosebită pentru mişcarea sindicală internă şi internaţională, atât în ziarul Solidaritatea, cât și pe acest site. Este vorba despre mai multe  documente rezultate în urma anchetelor desfăşurate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie în cazul fraudării patrimoniului UGSR. 
Așadar,
Cum au început cercetările:
 
rezolutie dosar 95 P2011   000
rezolutie dosar 95 P2011   001
Prin Rezoluţia DNA din 02.05.2011 din Dosaul nr. 95/P/2011, semnată de procurorul Claudia Roşu, se arată că  ”la data de 18.04.2011 a fost înregistrată la instituţia de control plângerea formulată de numitul CĂLINESCU ŞTEFAN, preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la modalitatea de preluare a patrimoniului UGSR de către CNSLR, în anul 1990, petentul susţinând că documentul prin care s-a efectuat în fapt această operaţiune are caracter fals. La plângere au fost ataşate o serie de documente în fotocopie, în susţinerea acesteia.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La 23.01.1990 a fost înregistrată la Judecătoria sector 1 cererea de transformare a Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) în Uniunea Federaţiei Sindicatelor Libere din România (UFSLR), al cărei organ de conducere s-a intitulat Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSL).
Ulterior, la 09.02.1990, UFSLR a solicitat a se lua act de renunţarea la cererea de dobândire a personalităţii juridice, deoarece aceasta era deja dobândită, fiind menţionată, în baza legislaţiei în vigoare, în Statutul UGSR, în art. 19. 
La 16.03.1990, prin sentinţa nr. 782, Judecătoria sector 1 a admis cererea de înscriere ca persoană juridică a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), căreia i-a acordat personalitate juridică.
Conform art. 26 al Statului CNSLR, fondurile băneşti ale acesteia provin şi din patrimoniul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, dobândit de Consiliul CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie.
Notă: În vederea protejării patrimoniului, CNPOSL a blocat toate conturile UGSR. Deoarece sindicatele virau cotizaţiile colectate de la membrii de sindicat, CNPOSL a fost nevoit să deschidă niște subconturi.
 
UGSR solicită premierului Roman să nu divizeze patrimoniul confederaţiei
 
La 3.04.1990, CNPOSL, prin reprezentant CĂLINESCU ŞTEFAN, a adresat o solicitare domnului PETRE ROMAN, prim-ministru al Guvernului României, solicitându-se sprijinul organelor statului în procesul de organizare a sindicatelor, arătându-se, între altele, că o eventuală divizare a patrimoniului fostului CC al UGSR este de competenţa exclusivă a Congresului sindicatelor din România, precum şi că patrimoniul fostului CC al UGSR (în care nu se cuprinde şi patrimoniul organizaţiilor sindicale ş.a), totalizat la 31.12.1989, aproape 5 miliarde de lei, din care circa 4,7 mili-­ arde reprezentau disponibilităţile depozitate în conturile deschise la BNR şi BRCE. 
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”

Prin rezoluţia din 3.04.1990, prim-ministrul a aprobat solicitarea, cu menţiunea „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după Congresul sindicatelor”.

adresa catre PR002

În perioada 28/29.06.1990 a avut loc Congresul CNSLR.
adresa catre PR003
La 04.07.1990 a fost încheiat un proces-verbal între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării/primirii patrimoniului fostului CC al UGSR, inclusiv patrimoniul organizaţiilor sindicale judeţene, pe bază de documente contabile.
În calitate de reprezentant al CNPOSL a fost menţionat CĂLINESCU ŞTEFAN, coordonator, iar în calitate de reprezentant al CNSLR a fost menţionat vicepreşedintele BOAJĂ MINICĂ. 
 
 Semnătura preşedintelui UGSR a fost falsificată!
 
Prin tranzacţia generală din 7.11.1991, CNSLR, CNS CARTEL ALFA şi CSI FRĂŢIA au luat în discuţie partajarea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului CC al UGSR, împărţind fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament şi ale unităţii, stabilindu-se că preluarea efectivă se va face pe bază de inventar. 
În plângerea formulată, CĂLINESCU ŞTEFAN a precizat că semnătura de pe documentul menţionat, din 04.07.1990, nu îi aparţine, fiind executată de numitul POROJAN ILIE, care nu avea calitatea de a reprezenta CNPOSL.
Documentul falsificat de la care a început jefuirea patrimoniului UGSR

 

În declaraţia dată organelor de urmărire penală, numitul POROJAN ILIE a recunoscut că semnătura de pe procesul-verbal îi aparţine, fiind executată la rugămintea numitului BOAJĂ MINICĂ (foto). De asemenea, POROJAN ILIE a precizat că la momentul semnării nu avea nicio calitate în CNPOSL, care să îi confere atribuţii de reprezentare, şi nu a avut niciun mandat scris sau verbal din partea lui CĂLINESCU ŞTEFAN.
POROJAN ILIE a arătat că a cedat rugăminţilor lui BOAJĂ MINICĂ, întrucât exista o stare de incertitudine legată de locul său de muncă, iar BOAJĂ MINICĂ era unul dintre liderii noii mişcări sindicale de după 1989.
Cu ocazia audierii, numitul BOAJĂ MINICĂ  a declarat că nu îşi aminteşte dacă conţinutul înscrisului aflat la dosar este acelaşi cu cel original, că semnătura îi aparţine, dar că nu poate preciza dacă în anul 1990 a semnat acest document sau semnătura de pe fotocopia prezentată a fost preluată de pe alt document. BOAJĂ MINICĂ a mai susţinut că preluarea patrimoniului s-a făcut în baza unor documente financiar-contabile predate de VISALON VALERIU (decedat), care avea funcţia de director în fostul UGSR. 
Având în vedere că problema care se ridică nu este aceea a unui fals material, ci a unui fals prin contrafacerea subscrierii, nu este necesară obţinerea originalului pentru expertizare. Mai mult, actul şi conţinutul acestuia au fost recunoscute ca fiind conforme cu realitatea de către semnatarul POROJAN ILIE.
Înscrisul analizat emană de la o persoană juridică de interes public, astfel cum este calificată de art. 145 C.p., în consecinţă fiind un înscris oficial, conform art. 150 C.p.
 
Se constată şi se recunoaşte săvârşirea infracţiunii de fals material
 
Din cercetările efectuate a rezultat că înscrisul intitulat „proces-verbal încheiat azi, 4.07.1990, între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării-primirii patrimoniului fostului CC al UGSRare caracter fals, fiind falsificat prin contrafacerea subscrierii, respectiv prin semnarea de către o persoană fără calitate de reprezentare, POROJAN ILIE, în locul semnăturii reprezentantului CNPOSL, CĂLINESCU ŞTEFAN.
Sub aspect penal însă, se constată, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data comiterii, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p., a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 22 lit. D C.p., astfel că se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul POROJAN ILIE.
 
Făptuitorii scapă din cauza prescripţiei, dar fapta rămâne!
 
Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 5 C.p., constând în inducerea în eroare a organelor administrative şi a băncilor în care se aflau fondurile băneşti ale CC al UGSR, la nivelul anilor 1990-1991, prin prevalarea de efectele unui document fals (astfel cum am arătat mai sus), în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste de către CNSLR, pricinuindu-se UGSR, care avea calitatea de persoană juridică, o pagubă în cuantum de circa 5 miliarde de lei vechi (conform informării privind fondurile şi activele care constituie patrimoniul UGSR nr. 90/16.03.1990), se va dispune, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOAJĂ MINICĂ, întrucât, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data săvârşirii faptei, a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 lit. a C.p.
 
DNA extinde cercetările şi asupra altor lideri sindicali
Este de menţionat însă că, potrivit unei decizii de speţă (nr. 8328/15.10.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, irevocabilă), „problema patrimoniului fostului UGSR nu a primit o rezolvare legislativă până la momentul actual. În lipsa cadrului legal de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor care au aparţinut fostului UGSR către organizaţiile sindicale, CNSLR-FRĂŢIA nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu”. Tot în această decizie de speţă s-a reţinut că Legea sindicatelor nr. 54/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate al fostului UGSR către CNSLR.
Având în vedere că în prezenta cauză se efectuează cercetări şi cu privire la săvârşirea de către PETCU MARIUS GRIGORE, HOSSU BOGDAN ş.a. a infracţiunilor  prevăzute de art. 254 C.p., raportate la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectele menţionate, astfel cum au fost consemnate în cuprinsul rezoluţiei de disjungere a cercetărilor nr. 14/P/2011 din 11.04.2011.
rezolutie dosar 95 P2011   001
rezolutie dosar 95 P2011   002
rezolutie dosar 95 P2011   003
rezolutie dosar 95 P2011   004
rezolutie dosar 95 P2011   005
rezolutie dosar 95 P2011   006
rezolutie dosar 95 P2011   007
Chiar dacă participanții la falsificare au fost exoneraţi de răspundere deoarece a trecut o perioadă mai mare de timp de la comiterea infracţiunii, fapta rămâne şi demonstrează un singur lucru: patrimoniul UGSR trebuie să revină la cei de la care a fost furat!
Curând vom publica documente incendiare care demonstrează că liderii sindicali au comis falsuri în cascadă pentru a-și însuși ceva ce nu le-a aparținut niciodată: averea a peste 7 milioane de români, adunată pe parcursul unui secol.
(Va urma)


Dan Badea
Director Departament Investigații – ziarul SOLIDARITATEA

Micile secrete ale lui Ion Ţiriac

Micile secrete tiriac1

Considerat o legenda vie a tenisului romanesc, Ion Tiriac si-a dobandit o pozitie privilegiata in comunitatea oamenilor de afaceri romani. Fostul tenisman si-a dezvoltat afacerile pe mai multe domenii, succesul sau datorandu-se atat renumelui din sport, cat si pragmatismului calculat in relatiile cu partenerii sau, dupa 1990, cu puterea de la Bucuresti. Desi celibatar, Tiriac are trei copii, dintre care primul, Ion Ion Tiriac, are ca mama un fotomodel american, ceilalti doi (Karin Mihai si Ioana Natalia) avand mama o egipteanca numita Sophie-Ayad.Debutul in afaceri: managementul sportivDesi a debutat in sportul de performanta ca jucator de hochei, prin participarea la Jocurile Olimpice de Iarna de la Insbruck (1964) in calitate de membru al echipei nationale de hochei pe gheata a Romaniei, Ion Tiriac s-a consacrat si a obtinut rezultate deosebite in tenisul de camp.tiriac-nastase-site 

Dupa retragerea din activitatea competitionala, Ion Tiriac si-a continuat cariera sportiva ca antrenor si manager al unor tenismani de varf precum Ilie Nastase, Guillermo Vilas, Henri Leconte, Boris Becker, Mary Joe Fernandez, Anke Huber si Goran Ivanisevici. S-a implicat, de asemenea, ca manager, in organizarea unor renumite turnee de tenis de camp ale ATP si WTA, precum Eurocard Open, Austrian Open, Italian Open, Faber Grand Prix si Open Romania. A fost consilier, coordonator si strateg al Campionatului Mondial al ATP organizat in Hanovra de EXPO 2000, consilier al Federatiei Germane de Tenis pentru organizarea meciurilor de Cupa Davis ale acestei tari cum, la fel, a detinut si comercializat, impreuna cu magnatul Rupert Murdoch, drepturile a trei campionate mondiale de natatie.

Oficial, primele afaceri in “industria sportului” sau in “sport-management”, cum numeste fostul tenisman domeniul in care s-a implicat, le-a inceput in SUA, unde a organizat primele turnee de 100.000 dolari.

Protejatul lui Ion Gheorghe Maurer

Tiriac si Maurer
Tiriac si Maurer

Neoficial, despre inceputurile afacerilor fostului tenisman circula diverse legende. Conform uneia dintre ele, succesul lui Tiriac s-ar datora, dincolo de abilitatile sale sportive demonstrate pe terenul de joc, sprijinului de care s-ar fi bucurat din partea lui Ion Gheorghe Maurer (foto), fost inalt demnitar comunist si presedinte al Consiliului de Ministri in perioada1961-1974. Intr-o declaratie publica, fostul tenisman a recunoscut relatia apropiata pe care a avut-o cu Maurer. “De foarte tanar, la Brasov, am avut un cerc de cunoscuti care se duceau la vanatoare. Mai tarziu, cand mi-am luat permis, am vanat de sute de ori cu Gheorghe Maurer pentru care si azi am o stima foarte mare atat ca vanator, cat si ca om” – a declarat Ion Tiriac.

Relatia cu Maurer, spun surse din fostele structuri de informatii, a fost folosita atat pentru transferul tanarului Tiriac de la echipa de hochei la cea de tenis de camp, antrenata de Gogu Viziru, cat si pentru trimiterea tenismanului in Germania, unde avea sa si ramana ulterior, pentru “perfectionare” si antrenament. Aceleasi surse vorbesc si despre folosirea lui Ion Tiriac, la inceputul anilor ‘70, ca intermediar pentru aducerea in Romania a catorva autoturisme Mercedes, care-i aveau ca destinatari pe cativa dintre nomenclaturistii vremii. Afacerea ar fi fost strecurata, pentru aprobare, intr-o hotarare a Consiliului de Ministri semnata de Maurer, dar secretizata deoarece privea rezultatul unei operatiuni de contraspionaj (fara legatura cu importul de masini). Conform altei surse insa, intermediarul acestei afaceri ar fi fost nu Ion Tiriac, ci Domitian Baltei, seful rezidentei de spionaj din Koln.

O vila cadou de la Guvernul Petre Roman

In 1990 Ion Tiriac a revenit in Romania pentru a-si dezvolta afacerile. Desi la acea data era deja multimilionar in dolari, fostul tenisman a beneficiat de cateva favoruri materiale din partea guvernului condus de Petre Roman. Primul-ministru de atunci i-a repartizat o vila cu 14 camere din patrimoniul de stat, cu terenul aferent, imobil a carei destinatie a fost schimbata “prin abuz in serviciu”, conform unui raport intocmit Valerian Stan in calitate de sef al corpului de control al guvernului, pentru a-i da posibilitatea omului de afaceri sa o cumpere la un pret derizoriu. Anterior primirii repartitiei de la Petre Roman, repatriatul Tiriac a donat vila proprietate personala, pe care o detinea deja in Bucuresti, fiului sau.
In 1990, prin Grupul de firme “Ion Tiriac”, fostul tenisman a infiintat prima banca privata din Romania, Banca Tiriac (BCIT), institutie devenita operationala in aprilie 1991. Afacerile lui s-au concretizat ulterior, prin grupul de peste 40 de firme reunite in Tiriac Holdings Ltd, in domenii precum reprezentanta si distributie auto pentru zece marci, printre care sunt Mercedes, Ford, Hyundai, Opel, Jeep si Mazda, asigurari (Allianz Tiriac), servicii aviatice, publicitate si media (MediaPro, ProTv), comert (Metro) etc.

Scandaluri si conflicte

Ion Tiriac a fost implicat, de-a lungul anilor, in mai multe scandaluri dintre care au fost mai mult sau mai putin mediatizate cele privind vila de protocol primita in 1990 de la guvernul Roman si cumparata ulterior la un pret modic, scandalul ProTv si conflictul cu Adrian Sarbu, scandalul Andreea Marin si/sau Nadia Coroi, scandalul Paula Wiesinger, scandalul privind amanarea integrarii in UE, ARIS si, cel mai recent, scandalul “cocaina pentru VIP-uri” in care a fost atras cand fiul sau, Ion Ion Tiriac, a fost pus sub urmarire penala pentru consum de droguri.

Scandalul ProTV
Izbucnit in 2001, conflictul dintre Ion Tiriac si Adrian Sarbu a pornit de la datoriile imense acumulate, aparent inexplicabil, de postul de televiziune PRO TV atat la bugetul de stat, cat si la holdingul condus de Ion Tiriac. Conflictul s-a acutizat in momentul in care Tiriac, reprezentantul unei firme cipriote (Rootland Trading Ltd) ce detinea 19% din actiunile trustului Media Pro International, a refuzat sa participe la o majorare de capital a societatii ce detine PRO TV inainte ca managerul trustului, Adrian Sarbu, sa dea explicatii referitoare la situatia financiara dezastruoasa in care fusese adusa societatea. Desi Adrian Sarbu a incercat sa-l scoata din afacere pe Tiriac, acesta din urma a reusit sa evite manevrele de culise ale lui Sarbu si sa-si mentina a doua pozitie in ierarhia trustului Media Pro. Ationarul majoritar Central European Media Enterprises Ltd (CME), proprietatea multimiliardarului american Ronald Lauder, a preluat ulterior controlul pachetului majoritar de actiuni de la PRO TV, iar datoriile acumulate la buget au fost achitate inainte de inceputul ultimei campanii electorale. Conform ultimei configuratii a actionariatului PRO TV existente la CNA, firma controlata de Ion Tiriac, Rootland Trading Ltd, si-a pastrat totusi un pachet de 5% din actiunile PRO TV SA si 40 % din Media Pro SA.

Omul care sustine amanarea intrarii Romaniei in UE
Cunoscut ca un sustinator al PSD, Ion Tiriac a fost numit in 2003 presedintele Consiliului pentru sprijinirea investitiilor straine din Romania din cadrul Agentiei Romane pentru Investitii Straine (ARIS), condusa atunci de cel care avea sa preia Ministerul Administratiei si Internelor, Marian Saniuta. Din consiliul condus de Tiriac mai fac parte Bodo Hombach, fostul coordonator al Pactului de Stabilitate in Europa de Sud-Est, Klaus Mangold, presedintele Daimler-Chrysler Services, Karel Wurstin, fostul presedinte al Philips, si Siegfrid Wolf, presedintele companiei Magna Europa. Cu toate acestea, pozitia exprimata public de Ion Tiriac referitor la amanarea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana a produs stupefactie si a aruncat o noua lumina asupra intereselor reale ale omului de afaceri. “Daca as fi Papa acestei tari, a declarat Tiriac, as refuza sa intru in 2007 si as alege 2010, sa-mi aranjez lucrurile asa cum trebuie, sa putem negocia. (É) Daca ma grabesc si ader in 2007, ce carti am in mana? – a filosofat fostul tenisman. Cate paini poti sa faci azi? 100 de paini, dar eu cred ca pot sa fac 10.000 de paini si cu asta trebuie sa intru in UE !”. Plecand de la pilda biblica a multiplicarii painilor, Tiriac si-a extins argumentatia amanarii cu trei ani a aderarii la UE, prin inmultirea vacilor. “Cel care are 100 de vaci astazi poate sa aiba 1.000 de vaci in 2008 si deci va putea exporta mai mult” a spus Ion Tiriac. Pozitia sustinuta de Tiriac, la care ulterior avea sa adere si omul de afaceri Dan Voiculescu, a fost interpretata fie ca o incercare de a preintampina un eventual insucces al negocierilor privind integrarea in UE, fie ca o teama fata de competitia la care va trebui sa faca fata grupul sau de firme prin patrunderea pe piata romaneasca a altor concurenti de renume.

Dan Badea

Revista Bilant, Nr.4, ianuarie 2005