Micile secrete ale lui Codruţ Şereş


In perioada 1993 – 1999, Seres a lucrat in Ministerul Apararii Nationale, fiind absolvent al Academiei Tehnice Militare (ATM). Desi a parasit armata, cu gradul de capitan, Codrut Seres a ramas colaborator al ATM, fiind, in plus, si consultant in afaceri pentru anumite persoane fizice. Ascensiunea politica a lui Codrut Seres a inceput in anul 2001, o data cu intrarea in Partidul Conservator (PC), pe cand lucra inca in Grupul Grivco, ce apartine presedintelui PC.

In plan politic, Codrut Seres a avut o ascensiune extrem de rapida. Dupa ce, in 2001, a devenit membru al partidului condus de Dan Voiculescu (PUR, pe atunci), el a trecut succesiv prin functiile de sef al Departamentului profesional de dezvoltare proiecte (2002), secretar general (2003) si vicepresedinte al PUR (2004).

Tot in 2004 (aprilie), Codrut Seres a fost desemnat candidatul acestui partid pentru functia de presedinte al Romaniei, candidatura la care s-a renuntat, cateva luni mai tarziu, ca urmare a noii aliante cu PSD si a deciziei de a sustine candidatura lui Adrian Nastase. Dupa alegerile din 2004, a devenit senator de Maramures din partea PUR si, la formarea guvernului Tariceanu, a fost desemnat ministru al economiei si comertului. In decembrie 2006, dupa ce o comisie prezidentiala a decis aprobarea cererii procurorului general de incepere a urmaririi penale impotriva lui Codrut Seres, acesta a fost inlocuit cu Varujan Vosganian, miscare insotita de iesirea Partidului Conservator (fost PUR) de la guvernare. Codrut Seres si-a recapatat insa fotoliul de senator in Parlamentul Romaniei.

Viata de familie
Codrut Seres si-a refacut recent viata de familie, el fiind casatorit pentru a doua oara. In 1995 s-a casatorit cu Adina Zugravu, de profesie inginer textilist. Are cu aceasta o fetita, Anca, nascuta in ianuarie 1996. La inceputul lui 2004, datorita „divergentelor de opinie asupra vietii“, sotii Seres au divortat, singura relatie care a mai ramas intre ei fiind Anca, fetita pentru care Codrut achita lunar pensia alimentara. In noiembrie 2004, a cunoscut-o, in Baia Mare, pe Lorina Pop, de care s-a indragostit, dupa cum se spune el, „la prima vedere“. Ulterior, tatal Lorinei, omul de afaceri baimarean Ioan Pop, a devenit consilierul personal al lui Seres. Pe 2 septembrie 2006, Codrut si Lorina s-au casatorit, ceremonia „civila“ consumandu-se cu mare fast la Snagov, pe unul dintre fostele iahturi ale lui Ceausescu. Nasul de cununie a fost controversatul om de afaceri ploiestean Sebastian Aurelian Ghita, patronul grupului de firme Asesoft. De la nunta n-a lipsit nasul spiritual al lui Seres, Dan Voiculescu. Darul de nunta, consemnat oficial in declaratia de avere, a fost de 55.400 de euro, 10.700 dolari si 21.700 lei.

Relatii si jocuri periculoase cu „spioni“

Daca am da crezare procurorilor care-l cerceteaza in „dosarul spionilor de la MEC“, Codrut Seres ar fi un tradator. Conform rezolutiei procurorilor DIICOT, prezentate instantei de la Inalta Curte de Casatie si Justitie la sfarsitul anului trecut (20 decembrie 2006), ministrul Codrut Seres ar fi obtinut si transmis grupului de spionaj coordonat de Stamen Stantchev date si informatii secrete din domeniul economic si comercial de natura a periclita securitatea statului. Acuzatia formulata impotriva sa, de tradare prin transmitere de secrete, este cea mai grava dintre cele care i se puteau aduce, daca tinem cont ca el este si absolventul unei institutii militare.

Acelasi lucru se poate spune si despre Stamen Stantchev, bulgarul acuzat de „spionaj in forma continuata“, cel care ar fi, in acceptia acelorasi procurori, coordonatorul retelei de spionaj economic in care ar fi fost atras ministrul Codrut Seres. Intamplator sau nu, bulgarul Stantchev, ca si Codrut Seres, este si el absolvent al unei institutii militare, din Sofia, specializarea inginer arme. Acuzatiile, bazate si pe rezultatul a mii de ore de filaj si interceptare din partea serviciilor speciale, au fost insotite de scurgerea, mai mult decat suspecta, catre presa, a unor fragmente relevante din stenogramele unor discutii telefonice purtate de ministrul Codrut Seres cu Stamen Stantchev, sau de catre acesta din urma cu alti membri ai „retelei“. Cea mai interesanta dintre discutiile „scurse“ catre presa pare a fi acea dintre Seres si Stantchev, din seara de 29 iunie 2005, data la care tocmai fusese respinsa in guvern ordonanta privind pachetul de 8% din actiunile Petrom cuvenite salariatilor reprezentati de liderul sindical Liviu Luca; actul normativ realizat de consilierul Stamen Stantchev fusese prezentat in guvern de ministrul Codrut Seres. In discutia telefonica mentionata, dupa ce, mai devreme, Seres afirmase ca nu va mai promova inca o data textul proiectului de ordonanta, Stantchev i-a spus acestuia: „Treaba ta nu este sa sustii, ci sa prezinti“. Rupta din context, expresia poate fi pe cat de sugestiva, pe atat de incriminatoare intr-o ecuatie a tradarii. Daca a fost sau nu tradare, doar instanta poate decide. Indiferent de solutia finala insa, el a fost atras, cu siguranta, intr-un joc extrem de periculos. Ca si cand nu ar fi fost de ajuns, numele sau a fost agatat si in dosarul „baietilor destepti“ de la Hidroelectrica, pe baza unei rezolutii a DIICOT de la inceputul lunii aprilie. Seres este acuzat astfel, alaturi de alte opt persoane, de complot si subminarea economiei nationale.

Solicitandu-i un punct de vedere cu privire la acuzatiile care i se aduc in cele doua dosare penale, Codrut Seres ne-a declarat: „La primul dosar „baietii destepti“ m-au „rezolvat“ pentru ca am incercat sa fac curat in piata de energie, incurcandu-le socotelile si facandu-i sa piarda bani. Al doilea dosar este consecinta prezentarii publice a biletelului Alro si a dezvaluirii ca dl. Basescu m-a sunat de trei ori pentru a interveni in favoarea Alro.

Apreciez invinuirile ca fiind denigratoare, mincinoase, fara dovezi, facute sa atraga atentia publica asupra faptului ca se face „reforma“ in justitie; sunt convins ca voi dovedi ca sunt nevinovat. In primul dosar sunt invinuit de fapt, ca la privatizarea Electrica Muntenia Sud, comisia de negociere a obtinut cu 100 milioane de euro mai mult de la cumparator, firma Enel (pretul final fiind de 820 milioane euro, pentru 76% din actiuni, mai mult decat s-a obtinut pentru toate celelalte distributii de electricitate, mai mult decat s-a luat pentru distributiile de gaze naturale sau mai mult decat s-a luat pentru Petrom). Ca sa glumim, as fi inteles sa ma invinuiasca firma Enel (statul italian), si nu procurorii romani.

A doua invinuire priveste vanzarea a 8% din actiunile Petrom catre salariati, proiectul de act normativ fiind expus pe site-ul MEC si fiind intens dezbatut in 2005 si in 2006 in presa, intre sindicate si MEC etc. Actul normativ era finalizat in octombrie 2006, eu ajungand atunci la o solutie legala cu Ministerul Justitiei. In al doilea dosar sunt invinuit pentru faptele din perioada 2002-2004 ale unor angajati ai Hidroelectrica (unii nici macar nu mai erau angajati in 2005, cand am preluat mandatul de ministru). Acesta este pretul pe care il platesc pentru ca am refuzat sa fiu aservit PD“.

Nasul si socrul surprinsi la mierea din borcanul MEC

Codrut Seres a mai fost, teoretic, neinspirat si in momentul in care si-a ales nasul de cununie la casatoria cu baimareanca Lorina Pop. Nasul Ghita, cum l-a numit presa pe omul de afaceri Sebastian Aurelian Ghita, patronul grupului de firme Asesoft, avea o mare calitate si doua defecte pe masura.

„Calitatea“ sa recunoscuta era pozitia buna ocupata in topul milionarilor, iar „defectele“ erau, primul, trecutul pigmentat cu numeroasele „tepe“ comise in afaceri cu institutii bugetare din Prahova, precum si dosarele penale din perioada 2001-2004, si al doilea, contractele incheiate cu MEC sau cu institutii subordonate in perioada 2005-2006. Conform dezvaluirilor presei, Sebastian Ghita a primit, pe relatia cu ministerul condus de Seres, cel putin cinci contracte ce totalizeaza peste 1,5 milioane de euro.

Socrul Ioan

Au existat speculatii insa si cu privire la favorizarea lui Ioan Pop, cel care avea sa-i devina socru in septembrie 2006. Astfel, socrul Ioan a devenit, in 2005, consilierul personal al ministrului Seres. Din acesta postura, el a fost desemnat in consiliile de administratie ale unor societati din subordinea MEC, precum Santierul naval Daewoo Mangalia sau Transgold SA (fosta Aurul SA).

In paralel, Ioan Pop a mai fost cooptat, conform presei maramuresene, si in consiliile de administratie de la firmele Martexin, Trans Euro Hotel, MCB, EcoNord si Bentonita SA. Liderul democratilor maramureseni, Mircea Man, a facut chiar un scandal prelungit pe plan local, cu privire la prezenta socrului Ioan in conducerea societatii aflate in subordinea Remin SA, Econord.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 32, mai 2007

Micile secrete ale lui Adriean Videanu

Fotbalul, politica si gena de la primarie. Supranumit regele marmurei din Romania, liderul PD Adriean Videanu este, din aprilie 2005, primarul general al Capitalei. El a pus intotdeauna afacerile mai presus de politica, existand cel putin trei argumente in acest sens: s-a imbogatit folosind atributiile de demnitar, fiind membru al Camerei Deputatilor in toate legislaturile de pana acum, a renuntat la calitatea de deputat atunci cand a fost pus sa aleaga intre politica si afaceri, si a avut relatii destul de avantajoase in plan financiar cu guvernul PSD.

Videanu s-a nascut pe 1 iunie 1962 in comuna Crevenicu din Teleorman, este casatorit cu Miorita Videanu (42 ani) si are doi copii, Diana-Alexandra (14 ani) si Andrei-Valentin (16 ani). Provine dintr-o familie de agricultori, parintii sai (Alexandrina si Dumitru), fiind, multi ani, zarzavagii de varf in Teleorman. Bunicul sau a fost paznic la primarie si se pare ca el le-a transmis urmasilor “gena de primar” cu care a fost contaminat, mai intai, unul dintre verii lui Adriean, Lucian Militaru. Acesta, fost prim-secretar UTC al judetului Teleorman, se afla deja la al doilea mandat de primar in Videle. Adriean avea sa-i urmeze exemplul, la o scara mai mare, abia in aprilie 2005, cand a preluat Primaria Capitalei.

Revenind la trecut, Videanu a absolvit scoala generala din Videle, liceul de matematica-fizica din Magurele si, in 1987, Facultatea Videanu tanarde Transporturi din cadrul Politehnicii Bucuresti, sectia Autovehicule Rutiere (AR). In liceu si, apoi, in facultate, a jucat volei (divizia B) si apoi fotbal de performanta pentru Petrolul Videle (divizia C), alaturi de unul dintre cei doi frati, Marian Videanu. Acesta din urma avea sa ajunga ulterior sofer profesionist.

Celalalt frate, Fanel, a fost atras in afa-cerile cu marmura ale lui Adriean, el ajungand sa faca parte din Consiliul de administratie al Titan Mar SA, condus de viitorul vicepremier din guvernul Tariceanu, Gheorghe Pogea. Afacerile cu marmura aveau sa-i aduca lui Videanu functia de vicepresedinte al Organizatiei Internationale a Marmurarilor.

Miorita, sotia lui Adriean Videanu, nascuta pe 12 august 1963 in comuna Grosu-Teleorman, a fost colega de gimnaziu cu actualul primar general al Capitalei si a absolvit Academia de Stiinte Economice. Cei doi s-au casatorit in 1987, dupa absolvirea facultatii. Incepand din acelasi an, Videanu a fost repartizat la SUT Ploiesti, sectia Videle, unde evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins in functia de sef de sectie.

Cunoscut mai mult ca fotbalist decat ca inginer, Adriean Videanu a fost inscris pe listele FSN din Teleorman. Conform propriilor declaratii, cel care l-a recomandat pentru Parlament a fost Cazimir Ionescu, fost vicepresedinte al CFSN la inceputul lui 1990. Politica avea sa-i schimbe viata, facand din el unul dintre cei mai bogati politicieni.

In mai 1990, Adriean Videanu a fost ales deputat de Teleorman, functie pe care si-a mentinut-o pana in 2003, datorita pozitiei privilegiate din partid pe care a obtinut-o destul de repede. Astfel, in perioada 1993-1996 a fost presedintele organizatiei de tineret a PD, apoi secretar al Biroului Executiv al acestui partid si, in 2001, a fost ales vicepresedinte al partidului condus de Traian Basescu, fiind responsabil cu probleme de ima-gine, relatii cu mass-media si purtator de cuvant al PD. Dupa alegerile generale din 2004, la sfarsitul lunii decembrie, Adriean Videanu a fost numit mi-nistru de stat si vicepremier in guvernul Tariceanu. A demisionat in martie 2005, pentru a candida la functia de primar general al Capitalei si a fost ales cu 53,01% din voturile unui sfert din bucuresteni.

Comert cu bumbac si produse petroliere

Inainte de a intra in afacerile cu marmura, Adriean Videanu si-a facut “mana” in “afaceri de trading”, cum avea sa declare multi ani mai incolo. Concret, a desfasurat activitati de comert cu “bumbac si produse petroliere”. In 1991, Adrian si Miorita Videanu au intrat in Consiliul de administratie al firmei Rocas SA, care apartinea unor prieteni din Albesti-Muscel. Acestia infiintasera societatea cu 150 milioane lei, adica 1,9 milioane dolari, o suma imensa pentru acele vremuri. Societatea Rocas SA, cu obiect de activitate “extractia pietrei pentru constructii”, a intrat in imperiul lui Videanu atunci cand Miorita, sotia acestuia, avea sa detina aproximativ 85% din capitalul social, cu o contributie de peste 1,3 mi-liarde lei.

Miorita Videanu si-a pastrat si locul de cenzor permanent in Consiliul de administratie de la Rocas. O alta afacere a fost demarata in 1993, prin infiintarea firmei Secon SA, in Rosiori de Vede (Teleorman), alaturi de alti patru parteneri: sotii Rodica si Nicolae Lunganu, Victor Robu si Alexandru Mocanu, actualul deputat PD de Teleorman. Atat Videanu, cat si Mocanu au contribuit financiar la capitalul social al Secon cu cate 666 milioane lei, suma care, in 1993, reprezenta echivalentul a 876.948 dolari. Partenerul Alexandru Mocanu, devenit ulterior inlocuitorul lui Videanu in Parlamentul Romaniei (in 2003 si 2005), a detinut functia de director tehnic la Secon pana in 1998, cand s-au deschis noi oportunitati ale afacerii. Cum firma Secon avea ca obiect de activitate “comert cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si al produselor derivate” cea mai buna afacere era atragerea SNP Petrom in acest business, lucru ce avea sa se intample in 1998. Astfel, Videanu, impreuna cu asociatii din Secon SA infiinteaza in 1998, la acelasi sediu din Str. Dunarii 51, societatea Secon Gaz SA.

Asociat persoana juridica, cu 30% din capitalul social, devine SNP Petrom, cu o contributie de peste 600.000 de dolari (5,4 miliarde lei). In noua firma, care se ocupa cu “productia si distributia gazelor”, Videanu a investit peste 470.000 de dolari. Afacerea n-a avut aparent nici un beneficiu pentru Petrom, cata vreme bilanturile ulterioare nu indicau profituri semnificative, iar firma avea sa fie, ulterior, radiata. Nu acelasi lucru se poate spune insa si din perspectiva lui Videanu pentru care business-ul a fost o “tranzactie” de succes. “Secon a luat fiinta printr-o finantare externa: Banque Nationale de Paris, pentru un centru de imbuteliere aragaz. Am functionat ca un fond de investitii: am luat un credit, am facut afacerea si am vandut-o”, declara, anul trecut, Videanu, fara sa spuna care era afacerea si cum a reusit sa convinga conducerea SNP Petrom sa se asocieze cu firma din Rosiori de Vede.

Inginerie imobiliara cu soacra

In majoritatea firmelor infiintate, Adriean Videanu figureaza cu domiciliul in str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6 Bucuresti. La inceputul anului 1990, sotii Videanu locuiau in Videle, pe strada Progresul nr. 8, locuinta care apartinea socrilor sai. In acelasi timp, Videanu locuia in Bucuresti, str. Adrian Fulga nr. 6, sector 6, pe baza unui contract provizoriu de inchiriere. Conform unei anchete fina-lizate de parlamentari, in 1995, si cunoscuta la acea vreme sub numele “Raportul Apartamentul”, Adriean Videanu, impreuna cu sotia si soacra, a facut in 1993 o ingenioasa inginerie imobiliara care trebuia sa atraga atentia opiniei publice inca de atunci. Astfel, conform documentelor vremii, dupa ce a devenit deputat de Teleorman, Adriean Videanu si-a definitivat contractul de inchiriere pe locuinta din str. Fulga, iar, apoi, in 12 august 1991, a solicitat si i s-a aprobat luarea in spatiu a soacrei sale.

Ulterior, pe 26 mai 1993, sotii Videanu au solicitat (si li s-a aprobat din nou) schimbarea titularului de contract de inchiriere de pe numele sotiei pe numele mamei acesteia. Dupa ce soacra lui Videanu a devenit titulara, ea a cerut, si din nou i s-a aprobat, in februarie 1994, cumpararea de la stat a acelui apartament. In paralel cu operatiunea soacrei, Videanu a demarat, sub haina parlamentara, procedurile pentru obtinerea unei noi locuinte de la stat pentru el si familia lui. Constatandu-se ca Videanu n-a detinut niciodata in proprietate vreo locuinta de la stat, Camera Deputatilor i-a repartizat, pe 10 iunie 1992, un apartament de trei camere in Calea Calarasilor nr. 311. Pe 27 mai 1993, a doua zi dupa ce a schimbat titularul de contract de pe numele sotiei pe numele soacrei in str. Fulga, Adriean Videanu a semnat contractul de inchiriere pentru noua locuinta din Calea Calarasilor. Ulterior, pe 5 octombrie 1993, a cumparat acest apartament, ca orice chirias cinstit. Numai ca, asa cum aveam sa aflam 12 ani mai incolo, din declaratia de avere a primarului general Adriean Videanu, locuinta a fost cumparata, atunci, nu de cel care o primise, ci de sotia lui.

Astfel, in declaratia de avere a lui Videanu, din 1 ianuarie 2006, scrie ca apartamentul nr. 35 din Calea Calarasilor nr. 311 bloc 71 scara 2, repartizat din fondul Camerei Deputatilor a fost cumparat de Miorita Videanu. In acelasi an insa familia Videanu mai cumpara, de la Romconfort, un apartament in Piata Alba Iulia nr. 4 bloc I3 sc. A etaj 9 ap. 45 sector 3 Bucuresti. Si aceasta locuinta este trecuta pe numele Mioritei Videanu, aici fiind si sediul unora dintre firmele de familie (Rocas SA, Equity Invest SA).

Ferma animalelor din Rosiori

O alta afacere demarata de Videanu in 1994 este in domeniul agricol si vizeaza cresterea pasarilor si a animalelor de rasa. Cu un aport la capitalul social de 1,7 miliarde lei, Videanu a infiintat in Rosiori de Vede societatea Pecon SA, al carei obiect de activitate este “cresterea cabalinelor, magarilor si catarilor”, precum si a pasarilor. Societatea a fost inregistrata pe aceeasi adresa cu Secon si Secon Gaz, in str. Dunarii nr. 53 din Rosiori de Vede. In perioada 1999-2004, societatea a avut pierderi anuale de cateva sute de milioane lei, iar in 2004 inregistra, pe langa pierderi, datorii de peste 5,5 miliarde lei cu toate ca, intre timp, cresterea animalelor a fost inlocuita cu cresterea pasarilor. Astazi, Adriean Videanu este in continuare actionar cu 30% la Pecon, actiunile detinute de el fiind trecute si in ultima declaratie de avere. Ceilalti actionari de la ferma lui Videanu sunt aceiasi nelipsiti soti: Florina si Nicolae Lunganu (35%), si Rodica si Alexandru Mocanu (35%).

Afacerea Marmura

Anul 1994 a reprezentat inceputul celei mai importante dintre afacerile lui Videanu, marmura. Ca sa intre intr-o asemenea afacere, avea nevoie de foarte multi bani. Potrivit declaratiilor sale, a inceput aceasta megaafacere cu 30.000 de dolari, pe care i-a acumulat in cei patru ani de “trading”. Langa aceasta suma a adaugat, cu sprijinul dezinteresat al lui Dan Pascariu, presedintele de atunci al Bancii Bucuresti, 350.000 de dolari. Videanu mai spune ca banii i-ar fi fost dati de Pascariu pe incredere. “Am intalnit un bancher care a avut incredere in mine si in planurile mele de afaceri”, povesteste Adriean Videanu azi, la gura sobei, pentru un cotidian central. La acea vreme, interesul pentru preluarea productiei de marmura din Romania era mare. Cum se face ca tocmai Videanu a fost cel ales pentru aceasta afacere? Explicatia sa fie “flerul” lui Pascariu si al celorlalte “proptele” cu nume de fonduri de investitii inregistrate in paradisuri fiscale (Delaware-SUA, Cipru) sau a fost ordin pe linie de partid si de stat? Acesta este unul dintre marile secrete ale lui Videanu. El spune ca s-a descurcat singur, a girat cu casa, a mai avut cativa prieteni care au girat si ei, si asa a pus mana pe creditul necesar pentru dezvoltarea afacerii cu marmura. Liderul tinerilor din PD ar fi tras apoi din greu, trei ani, pentru a pune pe picioare marele business de la Marmosim, preluarea fabricii de marmura din Simeria.

Asadar, in 1994, Videanu a infiintat societatea Titan Mar, firma in care a atras, alaturi de sotie, si cativa apropiati. Firma avea ca obiect de activitate “taierea, fasonarea si finisarea pietrei”, precum si fabricarea de produse abrazive. Pana in 1997, Videanu a reusit sa puna la punct toate itele afacerii si sa obtina finantarea pentru proiectul preluarii Marmosim. Momentul i-a fost favorabil, dupa ce a fost numit se-cretar executiv al Partidului Democrat, iar acest partid a intrat la guvernare. “In 1997, cu sprijinul Fondului Romano-American pentru Investitii, am achizitionat, in urma procesului de privatizare, 70% din actiunile Marmosim SA, cea mai mare fabrica de prelucrare a pietrei naturale din tara noastra. Restul… este istorie”, declara, in august 2004, pentru revista “Constructiv”, Miorita Videanu, director general al companiei Titan Mar – Marmosim.

Inainte de achizitionarea Marmosim, Adriean Videanu a atras in afacere doua fonduri de investitii: RAEF – Romanian American Enterprise Fund (Delaware – SUA) si RIF – Romanian Investment Fund Cyprus Limited (Nicosia-Cipru). Pentru inceput, RAEF a investit 1,6 milioane dolari in proiect. Ulterior, in afacere a intrat si RIF. Avand banii, s-a creat apoi si cadrul legal de preluare. “In 1997 – spunea Adriean Videanu intr-un interviu din “Evenimentul zilei” – a fost o licitatie internationala organizata de FPS, la care firmele romanesti au avut un mare atu: acela ca in caietele de sarcini s-a prevazut ca statul isi pastreaza actiunea nominativa de control. Firmele straine s-au retras inainte de licitatie, a fost o temere la vremea aceea in mediul politic si economic autohton”. Din aceasta declaratie rezulta clar cum au fost descurajati contracandidatii lui Videanu, de fostul Fond al Proprietatii de Stat (actuala AVAS) condus, la vremea aceea, de Radu Sarbu. Chestiunea cu “temerea” este o poveste, ea existand doar in familia Videanu sau in PD, nicidecum in mediul politic si economic autohton.

Dimpotriva, la vremea aceea, dupa castigarea alegerilor de catre CDR a fost o mare deschidere pe toate planurile, iar temerile nu erau decat in interiorul grupurilor de interese autohtone. Cert este ca, in 1998, actiunile Marmosim achizitionate de “Titan Mar” valorau peste 35 miliarde lei (aproximativ patru miloane de dolari). Potrivit sotiei sale, cele doua fonduri au investit in “Titan Mar”, societatea care a prelut “Marmosim”, 5,5 milioane dolari astfel: “RIF a investit 3.952.820 de dolari, iar RAEF, 1.485.511 de dolari”.

In 2000, actionariatul Titan Mar arata astfel: Adriean Videanu – 18,441 %, Miorita Videanu – 38,972 %, Zorica Alexandru Eugen Popescu – 2,459 %, Ioana Nutu – 1,23 %, Tinca Baltatu – 3,074 %, RAEF – 17,912 % si RIF – 17,912 %. La acea data, sotii Videanu detineau, asadar, controlul societatii cu 57,4%.
In 2004 cele doua fonduri ar fi detinut, conform Mioritei Videanu, 64,5% din actiunile Titan Mar, iar familia Videanu 35,2%.

In iulie 2005, insa, familia Videanu detinea controlul total asupra societatii, actionarii fiind Adriean Videanu – 75,41 %, Miorita Videanu – 22,94% si Tinca Baltatu – 1,65%. Cele doua fonduri de investitii au disparut complet, ca si cand n-ar fi existat vreodata. La aceeasi data, administratorul societatii nu era altul decat Gheorghe Pogea, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu. Alaturi de Pogea mai figurau, in Consiliul de administratie, sotia lui Adriean si fratele acestuia, Fanel.

In anul 2000, sotii Videanu au infiintat o noua societate – Microsim SA – pentru exploatarea de la Simeria. Condusa de Gheorghe Pogea, noua firma avea ca actionari societatile Marmosim SA (49, 9173%), Mikro Carb 2000 BT (49, 9173) din Ungaria si persoanele fizice Adriean Videanu (0,05%), Ioan Sebestyen (0,1%) si Alexandru Eugen Zorica Popescu (0,05%). Afacerile s-au extins si, de la preluarea Marmosim pana astazi, fami-lia Videanu a reusit sa exploateze cele mai importante rezerve de marmura din Romania. Celebra marmura de Ruschita i-a adus recunoastere internationala, compania Titan Mar- Marmosim fiind lider in Romania pe piata de profil. “In primele sase luni ale lui 2004 am exportat in Bahrein, Germania, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite, Sultanatul Omanului, Siria, Italia, Belgia. Valoarea acestor exporturi ajunge la aproximativ doua milioane de euro, o valoare relativ egala cu cea a exporturilor efectuate in prima jumatate a anului trecut”, declara, cu mandrie, pentru “Constructiv”, Miorita Videanu. “Pe plan extern, s-a utilizat marmura de Ruschita pentru Palatul Sultanului din Brunei, Sediul BBC din Mannheim, vila din Monte Carlo a pilotului de Formula 1, Michael Schumacher, pentru a enumera doar cateva din cele mai reprezentative”. Pe plan intern, declara Miorita Videanu, “printre obiectivele mari catre care am furnizat si montat material se numara: Aripa Noua a Aeroportului Otopeni, Biblioteca Judeteana Constanta, Casa Capsa, Casino Hotel Marriott, Liga Profesionista de Fotbal, Muzeul de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Palatul Telefoanelor”.

Vanghelie contra Videanu

In campania electorala de anul trecut, pentru Primaria Capitalei, Marian Vanghelie, contracandidatul lui Videanu, l-a acuzat la scena deschisa pe liderul PD ca a primit importante favoruri de la guvernul Adrian Nastase. Este vorba despre trei noi licente (“de concesiune a acti-vitatii miniere”) de exploatare a unor cariere de marmura si travertin in judetul Hunedoara, licente pe care guvernul Nastase le-a aprobat cu dedicatie pentru compania lui Videanu. Hotararea de guvern a fost data pe 28 decembrie 2004, adica exact in ultima zi de activitate a acestuia. Hotararea de guvern a fost semnata de Eugen Bejinariu (prim-ministru interimar), Dan Ioan Popescu, Mihai Tanasescu si Maria Ioana Stratulat, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM). Cele trei noi concesiuni intareau imperiul lui Videanu, noile cariere adaugandu-se, astfel, celor 11 aflate deja in exploatarea companiei Titan Mar – Marmosim.

Vanghelie stia ceva si chiar a facut eforturi sa se faca inteles insa, pentru ca a avut o exprimare mai greoaie, nu i-a convins pe bucuresteni. Daca-l intreba pe Videanu despre apartamentul soacrei din strada Adrian Fulga nr. 6, acum “Marean” Vanghelie ar fi fost, poate, primar general.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 17, februarie 2006