Micile secrete ale lui Dinu Patriciu

 

Dinu Patriciu s-a nascut pe 3 august 1950 in Bucuresti si este fiul cunoscutului petrolist si profesor Valeriu Patriciu. Tatal sau a fost profesor de geologie la Politehnica din Timisoara in perioada 1930-1950, iar apoi, pana in 1958, profesor la Universitatea din Bucuresti. Pana in 1947, el a detinut si functia de director al companiei Shell Romania.

Valeriu Patriciu a fost arestat in doua randuri, in 1945 si in 1948, de Siguranta, respectiv Securitate, iar in 1958 a fost dat afara din invatamantul superior pe motiv ca ar fi sprijinit anumite grupuri de rezistenta din Prahova. Pana in 1964, cand a fost reabilitat, sotia sa a fost nevoita sa lucreze ca laboranta pentru a-si intretine familia.

patriciu 1

Arhitectul emirului

Pe Dinu Patriciu il cheama, de fapt, Dan Costache Patriciu. El a absolvit, in 1975, Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din Capitala si a devenit ulterior profesor al aceluiasi Institut. In perioada 1975-1984, a castigat cateva premii la concursurile internationale de arhitectura. Daca in 1975 a obtinut locul opt la concursul international pentru cladirea Operei din Sofia, iar in 1977 a primit mentiunea juriului pentru Libraria Nationala din Teheran-Iran, in 1984 Patriciu a obtinut premiul intai pentru arhitectonica centrului capitalei Emiratelor Arabe Unite, Abu-Dhabi.

Asta a facut ca, in perioada 1984-1990, arhitectul Dinu Patriciu sa participe la constructia a 11 cladiri de birouri in Abu-Dhabi, a hotelului de patru stele Al Jazira din Dubai, precum si a patru resedinte pentru seful statului. Conform lui Patriciu, banii care au insotit premiul castigat pentru Abu-Dhabi ar fi fost incasati de catre Securitate prin intermediul Institutului Roman de Consulting Romconsult, firma care se ocupa de gestionarea in exterior a proiectelor de arhitectura si care, in 1989, era condusa de Florin Burada.

Intr-un numar din Scanteia acelor ani, s-a precizat de fapt ca banii castigati, cateva zeci de mii de dolari, ar fi fost donati de catre Patriciu statului roman. Pana in 1989, el a castigat totusi destul de bine, la salariul de profesor adaugandu-se sumele obtinute din meditarea a sute de elevi care aspirau sa intre la Institutul de Arhitectura, precum si castigurile din capitala Emiratelor Arabe Unite. In Romania, Patriciu a proiectat magazinele universale din Focsani si Barlad, precum si mai multe locuinte de lux si sedii ale unor banci.

Aventurier in politica

In 1990, arhitectul Dinu Patriciu intra in politica. Se inscrie in PNL si, pe 20 mai 1990, devine deputat de Timis. Doua luni mai tarziu, in urma unui conflict cu Radu Campeanu, Patriciu, impreuna cu Calin Popescu-Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru si Gelu Netea, sunt exclusi din PNL si infiinteaza PNL-Aripa Tanara. In 1992, candideaza din nou pentru Camera Deputatilor, pe listele CDR din Dambovita, si obtine un nou mandat de deputat in legislatura 1992-1996. In 1993, infiinteaza PL ‘93 si devine liderul acestui partid.

In 1997, PL ‘93 fuzioneaza cu PNL – CD, condus de Niculae Cerveni, noua formatiune politica fiind numita Partidul Liberal. Un an mai tarziu, intra in conflict si cu Niculae Cerveni, care se impotriveste comasarii prin absorbtie dintre PL si PNL. Cerveni a numit atunci actiunea lui Patriciu “destabilizatoare si marsava”. Trei ani mai tarziu, Dinu Patriciu devine vicepresedinte al PNL, dupa ce, in 2000, este ales deputat pe listele PNL Prahova. In iunie 2003, fiind pus sa aleaga intre politica si afaceri, renunta la mandatul de deputat in favoarea afacerilor. Doi ani mai tarziu, avea sa cunoasca, pentru prima oara, atmosfera unei celule de arest, dovedind astfel ca nu a facut o alegere tocmai potrivita.

Disparitia misterioasa a doamnei Nastase

In paralel cu politica, Dinu Patriciu s-a lansat in afaceri inca din 1990. Cea mai importanta dintre societatile lui Patriciu de la inceputul anilor ‘90 a fost “Alpha Constructii si Investitii Imobiliare”. Firma, infiintata in 1991, a fost implicata intr-un incident extrem de neplacut, chiar la sfarsitul acelui an. Pentru a construi un ansamblu de locuinte pe strada Scoala Herastrau din Bucuresti, Dinu Patriciu cumpara doua proprietati situate la numerele 12 si 16, care ocupa impreuna 4.000 de metri patrati. Intre ele, la nr. 14, se afla insa proprietatea unor batrani octogenari, care nu se lasa usor convinsi sa-si vanda casa si terenul firmei de constructii a lui Patriciu.

patriciu 21

Dupa multe insistente, reprezentantul firmei Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, George Gaita, reuseste sa-i convinga pe sotii Emilia si Alexandru Nastase sa incheie, pe 14 noiembrie 1991, o intelegere prin care cei doi se obliga ca la o data ulterioara (“de indata ce vor fi stabilite conditiile de pret ce vor fi prevazute in cadrul obligatiilor”) sa vanda societatii lui Dinu Patriciu casa si terenul de 240 mp situate in str. Herastrau nr.14. Prin aceeasi intelegere, George Gaita se obliga sa ofere la schimb 57 dolari/mp de teren plus un imobil situat in strada Bucegi nr. 50, compus din casa si un teren de 400 mp, “de indata ce va putea vinde” acel imobil. Intelegerea era un punct de pornire pentru un viitor contract de vanzare-cumparare.

La mai putin de o luna de la semnarea conventiei, pe 8 decembrie 1991, batranul Nastase moare, iar zece zile mai tarziu, sotia sa dispare de la domiciliu. In aceeasi zi, are loc si un mic incendiu in casa Emiliei Nastase, incendiu sesizat de un vecin de la nr. 18. Un nepot al batranei a cautat-o in acele zile si n-a gasit-o la domiciliu, dar nu a sesizat la Politie disparitia acesteia. Cel care sesizeaza politia va fi, o luna mai tarziu, George Gaita, reprezentantul firmei lui Dinu Patriciu. Acesta avea sa declare ca a cautat-o fara succes pe batrana prin spitale si chiar la morga. Batrana a fost de negasit, cu toata desfasurarea ulterioara de forte din partea Politiei.

Cu toate acestea, desi Emilia Nastase era inca proprietar al imobilului din str. Scoala Herastrau nr. 14, firma lui Patriciu a sprijinit rudele din Focsani ale batranei care au trecut rapid la demolarea imobilului, punandu-le la dispozitie utilaje de transport pentru materialele recuperate in urma demolarii. Desi cazul a fost facut public, nimeni n-a mai aflat, ulterior, nimic despre misterioasa disparitie a batranei Emilia Nastase. Trei ani mai tarziu, in urma unui scandal de presa, Dinu Patriciu a afirmat ca el n-a fost implicat in aceasta disparitie si ca, din contra, firma sa a fost prejudiciata prin amanarea demararii lucrarilor la ansamblul de locuinte.

Andreea din Insulele Belize

O afacere cu iz de teapa a fost semnalata spre sfarsitul anului 1996, cand miliardarul Dinu Patriciu a fost acuzat ca refuza sa-si achite obligatiile contractuale incheiate cu societatea Severnav din Drobeta Turnu-Severin. In februarie 1995, Patriciu a comandat constructia unei nave la Severnav SA, iar patru luni mai tarziu, pe 23 iunie, cargoul multifunctional “Andreea” de 3.050 tdw intra in proprietatea firmei acestuia, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA. Desi constructorul si-a indeplinit la timp obligatiile contractuale, Patriciu achita, in urmatoarele trei luni, mai putin de jumatate din contravaloarea navei.

Intelegatori, cei de la Severnav, accepta, in septembrie 2005, incheierea unui addendum la contractul de livrare, prin care se esaloneaza in zece rate lunare restul de plata, in valoare de 1,26 milioane dolari, ramas neachitat de catre societatea lui Patriciu. O luna mai tarziu, pentru a arata ca este bine intentionat, Patriciu pune la dispozitia Severnav o scrisoare de garantie bancara de la Credit Bank, valabila pana pe 24.07.1996 si semnata de Emil Cioflan. Cu toate acestea, Patriciu a refuzat sa-si mai achite ultimele trei rate, ce totalizau 380.000 de dolari. In septembrie 1996, la patru luni de la intreruperea oricarei legaturi cu Dinu Patriciu, reprezentantii firmei mehedintene inca mai plangeau dupa restul de bani pe la Politie, Justitie si BNR. Ei aflasera, intre timp, faptul ca inainte cu doua zile de a primi nava “Andreea” , Dinu Patriciu o vanduse deja, pe un dolar, societatii “Andreea Shipping” Ltd. din paradisul fiscal Insulele Belize.

Firme la vedere

Dinu Patriciu apare astazi direct implicat, ca actionar, in doar cateva firme inregistrate in Romania: Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Agrochim Impex SRL, Praxis SRL Rompetrol Distributie SA si Trustul de presa Ziua (“Ziua” SRL, “Editura Ziua” SRL, “Ana Maria Press” SRL). El figureaza insa, ca administrator, in noua societati: Grupul Rompetrol (Rompetrol Quality Control SRL, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Rompetrol Rafinare SA si Rompetrol Downstream SA), Administrator Int. SA, Sanex SA, Praxis SRL si Alpha Constructii Imobiliare SA.

De asemenea, prin societatea Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, el este implicat in firmele SGD Services SRL, Artis Design SA, Fitofarma SA, SG International SA si Alpha Construct SA. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, Patriciu a mai participat direct la infiintarea urmatoarelor societati: Compania de Constructii Phoenix Alpha SA (1992, impreuna cu societatea franceza Phoenix SA), Alpha International Construct SA (1993, alaturi de germanul Robert Perlitz care, cativa ani mai incolo, avea sa escrocheze cateva sute de persoane atrase in jocul piramidal cu certificate de actionar BPS Brokers SA; romano-germanul Perlitz a parasit Romania in 1999, fiind, ulterior, dat in urmarire prin Interpol, el avand la activ si alte ilegalitati comise in Germania), Hein Romania SA (1997, alaturi de Hein GmbH din Germania) si Baneasa Investitii Imobiliare SA (1997, impreuna cu firma Hein GmbH).In toate aceste firme, alaturi de Dinu Patriciu apare ca actionar sau administrator si partenerul acestuia, George Gaita.

Pe de alta parte, fratele sau, Valeriu Romulus Serban Patriciu, este actionar in sapte societati din Romania: Deutsch-RumŠnische Immobilien SA, Tele Distribution SRL, Expres Cargo SRL, Industrial Park SRL, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Alpha Construct SA si Agrochim Impex SRL.

Ziua lui Patriciu a fost foarte profitabila

Dinu Patriciu s-a implicat direct atat in domeniul constructiilor, cat si in mass-media, fonduri mutuale si de investitii, recuperarea creantelor bancare si industria petroliera. Osciland intre politica si afaceri, a incercat sa actioneze cat mai discret si sa se mentina cat mai departe de scandaluri. Cum in afaceri discretia este asigurata cel mai bine de folosirea unor off-shoruri, Patriciu a folosit si aceasta cale pentru a se mentine in umbra. Putini au fost, spre exemplu, cei care au stiut ca managementul cotidianului “Ziua” a fost asigurat, cel putin in primii doi-trei ani, personal de catre Dinu Patriciu.

“Nu stiu daca “Ziua” era singurul ziar profitabil, dar era foarte profitabil si a fost intotdeauna, pentru ca a avut un management corect. Din 1995 pana prin ’98, m-am ocupat personal de chestia asta si a avut intotdeauna profit”, declara recent Patriciu. De altfel, in perioada 1994-2000, Dinu Patriciu a fost presedinte al Omega Press Investment SA, societatea care edita cotidianul “Ziua”. Printre actionarii Omega Press figurau, in stilul obisnuit al afacerilor lui Patriciu, si doua societati straine, Lakeline Limited din Cipru si Omega Media Holdings Ltd din Israel. Ca administrator, alaturi de Sorin Rosca Stanescu si de George Gaita, figura si Dinu Patriciu.

El a renuntat totusi, la sfarsitul anului trecut, la actiunile detinute la trustul de presa “Ziua” in favoarea Sindicatului FSLI condus de Liviu Luca, chiar daca azi inca mai figureaza in scriptele Registrului comertului ca actionar la acest trust. De remarcat ca Omega Press Investments a beneficiat, la inceputul anilor 2000, in sistem barter, de doua autoturisme Hyundai Santamo de la Omar Hayssam, autoturisme introduse ilegal in Romania (in 1999, printr-o firma din Insulele Virgine), dupa ce fusesera declarate furate in China.

Administratorul

Dinu Patriciu s-a implicat, vreme de cativa ani, in administrarea creantelor bugetare. In 1998, Patriciu a avut un rol important, indeosebi prin actiuni de lobby, in infiintarea Fondului de restructurare Dunarea, a carui administrare a fost preluata de catre o societate controlata de el, Administrator Int. Oficial, Administrator Int., societatea care administra si fondul ipotecar Alpha (FDI Alpha), avea drept actionari cateva societati inregistrate in paradisuri fiscale precum Liechtenstein sau Cipru: Administrator Ag. (70%), Tudori si Danama Foundation (infiintate de Sorin Marin, un fost partener al lui Patriciu), Muldown Holdings Ltd. si Lakeline Ltd. Ultima dintre aceste firme – Lakeline, din Cipru – figureaza si printre actionarii societatii care edita cotidianul “Ziua” – Omega Press Investments SA.

Dupa cum se stie deja, administrarea Fondului de restructurare Dunarea, infiintat in 1998, a fost o afacere deloc rentabila pentru stat. Astfel, desi a preluat de la Banca Agricola creantele a peste 280 de societati neperformante, creante in valoare de aproximativ 2.700 miliarde lei (basca lichiditatile de 130 miliarde lei prin care Banca Agricola detinea 90% din capitalul social al Fondului), administratorul fondului n-a reusit sa valorifice mare lucru din acestea, firma Administrator Int. multumindu-se cu incasarea comisionului de administrare. Ulterior, locul Bancii Agricole in Fond a fost luat de catre AVAB.

Cativa ani mai tarziu, Ionel Blanculescu anunta tragerea la raspundere a lui Dinu Patriciu pentru modul in care a administrat Fondul Dunarea ale carui active aveau sa treaca, in final, tot la AVAB. Cu acea ocazie, s-a constatat faptul ca 2,8 milioane dolari fusesera depozitate intr-o fosta banca populara (Eurocredit) falimentata. Cele aproape 3 milioane de dolari reprezentau garantia pentru un credit contractat de o firma a aceluiasi Dinu Patriciu.

Ulterior, in favoarea AVAB avea sa se constituie o noua garantie, constand intr-un teren care avea sa intre rapid in proprietatea AVAB, prin executare. Administrator Int., reprezentata de Dinu Patriciu, a participat si la licitatia pentru preluarea societatii de asigurare Astra, organizata de FPS in octombrie 2000.

Desi s-a clasat pe locul al doilea, dupa firma de apartament Ceptura SRL, societatea Administrator Int. s-a retras din competitie, dand astfel posibilitatea firmei clasate pe locul al treilea, Nova Trade, sa fie declarata castigatoare a licitatiei, in urma unui proces castigat mai tarziu in instanta. Fara retragerea lui Patriciu din cursa pentru Astra, Dan Adamescu, proprietarul Nova Trade, n-ar fi putut avea posibilitatea sa preia societatea de asigurari. Motivele reale ale retragerii lui Patriciu au ramas insa necunoscute.

Petrolistul din off-shore

In anul 1998, impreuna cu fostul sau partener, Sorin Marin, Patriciu a cumparat de la angajatii societatii un pachet semnificativ de actiuni Rompetrol. Tranzactia s-a facut prin intermediul SG International. Rompetrol a fost privatizata prin MEBO in prima parte a deceniului trecut si a fost vanduta de salariati in momentul in care a inceput sa inregistreze pierderi. In 1999, Rompetrol cumpara de la Fondul Proprietatii de Stat (actuala AVAS) rafinaria Vega din Ploiesti. Ulterior, Rompetrol si Vega fuzioneaza, rezultand, astfel, societatea Rompetrol, actualmente listata pe Rasdaq. Cea mai importanta dintre afacerile lui Dinu Patriciu, dar si cea mai controversata, pare a fi preluarea rafinariei Petromidia din Constanta.

Pentru a intra in posesia rafinariei, Patriciu a facut eforturi deosebite atat pe plan politic, cat si financiar, infiintand mai multe societati in strainatate, indeosebi in paradisuri fiscale sau in state cu o fiscalitate permisiva. Interesul lui Dinu Patriciu pentru rafinaria Petromidia este mai vechi. In anul 1997, alaturi de un consortiu format din cateva firme occidentale, Patriciu a intentionat sa preia rafinaria Petromidia, la concurenta cu Glencore (care a participat la licitatia FPS intr-un consortiu cu grupul Grivco, controlat de Dan Voiculescu).

Desi preluarea a esuat, Patriciu n-a renuntat sa spere in reusita achizitiei nici dupa ce societatea turca Akmaya a castigat licitatia pentru privatizarea Petromidia, la sfarsitul anului 1999, inceputul lui 2000. Akmaya, din cauza unor neintelegeri cu FPS, a fost obligata sa renunte la pachetul majoritar de la Petromidia (69,9%), si in urma unei noi licitatii, grupul Rompetrol (The Rompetrol Grup BV Olanda) a preluat pachetul majoritar de la Petromidia. Pentru a ascunde numele investitorilor implicati, dar si pentru a beneficia de o fiscalitate redusa, The Rompetrol Grup BV Olanda era controlata de un off-shore – Romanian Oil and Gas Investments SARL din Luxemburg. Numele unuia dintre investitori, Sorin Marin, a iesit la iveala in 2001, abia atunci cand si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol, pentru suma de aproximativ 22 de milioane de dolari.

Inainte de a fi preluat de Rompetrol Group BV Olanda, pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a fost transferat in proprietatea mai multor societati. Printre acestea, mentionam fundatiile Danama Foundation, Tudori Foundation din Liechtenstein (reprezentate de Sorin Marin) si Waverton Investments, care avea in spate off-shorul Romania Fund Investments din Luxemburg.

In cursul acestor operatiuni de transfer de actiuni de la o societate la alta, printre proprietarii Rompetrol, cu un pachet minoritar, a aparut si Romania&Moldova Direct Fund, un fond de investitii care-i avea printre actionari pe Dinu Patriciu, International Equity Partners din SUA, IFC si DEG din Germania. Printre societatile utilizate in transferul de actiuni, figureaza si East Capital Investments BV.

In 2003, Romania&Moldova Direct Fund iese din actionariatul Rompetrol si, in acelasi timp, OMV Austria cumpara 25,1% din companie. In aprilie 2005, ca urmare a achizitiei de catre OMV a pachetului majoritar de la Petrom, grupul Rompetrol rascumpara pachetul de actiuni de 25,1% din capitalul social, pachet detinut pana atunci de compania austriaca. Astazi, grupul Rompetrol este controlat de The Rompetrol Group NV Olanda, care este detinut, la randul sau, de Rompetrol Holding SA Elvetia si ai carui actionari sunt Dinu Patriciu (80%) si americanul Phil Stephenson (20%).

Stephenson este vicepresedintele firmei olandeze si raspunde de tranzactiile internationale si relatiile cu investitorii, iar Dinu Patriciu este presedintele Consiliului de administratie. Grupul Rompetrol este compus din 12 societati: Rompetrol SA, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Petrochemicals SRL, Rompetrol Downstream SA, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Romoil SA, Rominserv SA, Ecomaster-Servicii Ecologice SA, Palplast SA, Rompetrol Moldova si Rompetrol Bulgaria.

Prin Rompetrol, Dinu Patriciu a preluat Rafinaria Vega din Ploiesti si, pentru o perioada, cu sprijinul lui Radu Sarbu, administrarea societatii Conpet SA, care asigura intreaga infrastructura a sistemului national de transport al titeiului prin conducte.

Patriciu poposeste in gaura cu sobolani

In 2003, Rompetrol acumulase o datorie la bugetul de stat de aproximativ 603 milioane de dolari. Spre sfarsitul anului, guvernul a hotarat, printr-o ordonanta de urgenta, transformarea acelei datorii in obligatiuni de stat cu posibilitatea rascumpararii in sapte ani. Desi atunci a rasuflat usurat, cateva luni mai tarziu, Patriciu a intrat in atentia PNA, ca urmare a unui raport avizat favorabil de Ioan Talpes, privitor atat la modul in care s-a derulat privatizarea Petromidia, cat si la activitatea postprivatizare.

Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a sesizat PNA, dupa ce a descoperit si instrumentat implicarea lui Dinu Patriciu si a altor persoane din conducerea grupului Rompetrol intr-o vasta operatiune de spalare de bani. Operatiunea viza peste 20 de firme, trei fundatii si noua persoane fizice. Ulterior, Dinu Patriciu a fost chemat sa dea explicatii la Parchet si, pe 27 mai a.c., a fost acuzat oficial de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune. Pentru 24 de ore, Dinu Patriciu a fost arestat si obligat sa mediteze, intr-o “gaura” de opt metri patrati, alaturi de infractori marunti si sobolani, la relatia dialectica dintre accize, politica, afaceri si Ioan Talpes.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr.9, iunie 2005

Averea lui Călin Popescu Tăriceanu

Mici secrete057

Premierul României, Calin Popescu Tăriceanu, şi-a dezvoltat, în paralel, cariera de politician şi de om de afaceri. A debutat în politică în 1990, ca deputat PNL, şi în 1991 a participat la înfiinţarea postului de radio “Radio Contact”. Afacerile în care s-a implicat, în ultimii 15 ani, au acoperit diverse domenii, de la media, transporturi rutiere sau lucrări de construcţii, la intermedieri financiare.

Daca în politică a fost permanent în lumina reflectoarelor, ca deputat, ministru, presedinte al PNL si premier, in business a actionat cu prudenta, diversificandu-si participatiile (cu un aport de 20%-30% din capitalul social) la companii din domenii variate. A jucat doar o singura carte in comertul cu automobile, la societatea Automotive, unde a devenit asociat unic, carte care s-a dovedit castigatoare. Insa a intrat intr-un sistem relational care, in timp, s-a dezvoltat in jurul lui, datorita rolului pe care l-a jucat in mediul politic si de afaceri romanesc.

Nume sonore din businessul romanesc si din mediul politic i-au fost sau ii sunt parteneri de afaceri: ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, fostul presedinte al AVAS, Gabriel ZbArcea, presedintele HVB Bank, Dan Pascariu, omul de afaceri Dinu Patriciu, Gabriel Popoviciu, Nicolae Badea, Cristian Burci – un apropiat al lui Miron Mitrea – Cristian Boureanu, suspendat temporar din PNL.

Biografie
Călin Popescu Tăriceanu s-a născut pe 14 ianuarie 1952 în Bucureşti. Este căsătorit, pentru a patra oară (!), şi are doi copii.

În 1976 a absolvit Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti, specializarea inginer hidrotehnician. A lucrat, în perioada 1976-1977 la Consiliul Naţional al Apelor, filiala Argeş, iar între 1977-1979 ca inginer la Trustul de Construcţii Industriale Bucureşti. În perioada 1980-1991 a fost asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică. În mai 1990 devine deputat de Arad din partea PNL şi membru în Comisia Economică a Camerei Deputaţilor.

Mici secrete050

În iunie 1990 participă la crearea PNL- AT (Aripa Tânără) iar în 1992 a candidat fără succes la Primăria Capitalei. În perioada 1992-1996 este director general la Radio Contact România. De asemenea, din 1993 devine partener asociat la Automotive Trading Services, dealer oficial Citroen pentru România. Este membru fondator dar şi preşedinte al APIA (Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile) în perioada 1994-1997 şi 2001-2003, ulterior devenind preşedinte de onoare APIA.

In perioada 1993-2004 a fost vicepreşedinte al PNL, iar între octombrie 2004-februarie 2005 a fost preşedinte interimar al acestui partid. Din februarie 2005 este preşedintele PNL. În 1996 a devenit deputat de Bucureşti pe listele CDR, iar între 1996-1997 a fost ministru de stat şi ministru al Industriei şi Comerţului în guvernul Ciorbea. În perioada 2000-2004 a fost deputat de Bucureşti şi vicepreşedinte al Comisiei Buget, Finanţe şi Bănci din Camera Deputaţilor. În perioada 2003- martie 2004 a fost administrator la societatea controlată de Dinu Patriciu, Rompetrol Downstream SA. Firma a intrat, de anul trecut, în atenţia Oficiului pentru Prevenirea Spălării Banilor şi a Parchetului, fiind suspectată de implicare în operaţiuni de spălare de bani. Anul trecut, Călin Popescu Tăriceanu avea o avere, estimată de unii, la 15 milioane de euro, deşi în realitate lucrurile nu stau chiar aşa.

TĂRICEANU FIRMĂ CU FIRMĂ

1.Automotive Trading Services (ATS) SRL
Este societatea care se presupune că i-a adus lui Tăriceanu cele mai multe venituri. Firma, profilată pe comerţ cu autovehicule, este unicul dealer autorizat Citroen pentru România. ATS a fost înfiinţată pe 23 septembrie 1992, Tariceanu contribuind la capitalul social cu 400.000 de lei (aproximativ 1300 dolari, la valoarea medie din 1992 de 307,95 lei/dolar cf. BNR), corespunzător celor 33 de procente deţinute.

Istoricul acestei societăţi arată că, de-a lungul anilor, la Registrul Comerţului s-au operat şapte cereri de menţiuni. Astfel, în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu devine asociat unic (100%) la ATS, aportul său la capitalul social fiind, atunci, de 2768 dolari (20 mil. lei).

În aprilie 1998, în urma unei majorări de capital însoţită de cooptarea unui nou acţionar, Tăriceanu revenea la o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33%, cu un aport la capitalul social de 84 milioane lei (9.464,2 dolari, la valoarea medie de 8.875,55 lei/dolar), ceea ce înseamnă un plus de 64 mil lei (7.211 dolari). În firmă se face o infuzie de capital din partea noului partener care, în schimbul acţiunilor primite, contribuie cu 168 milioane lei (18.928,4 $).

Noul asociat, Paneuro Internaţional SRL din Podeni, Târgu Mureş, se retrage însă din societate doi ani mai târziu, pe 17 aprilie 2000, moment în care, ca urmare a unei noi majorări de capital, valoarea acţiunilor lui Tăriceanu ajunge la 252 milioane lei (11.616,7 dolari la valoarea medie de 21.692,74 lei/$). Astfel, Tariceanu cumpără actiunile de la Paneuro International cu 168 milioane lei, adică 7.744,5 dolari. Pe 10 mai 2005, în urma unei noi majorări de capital la ATS, acesta ajunge la 500 milioane lei (23.049,1 dolari), deci cu o contribuţie în plus de 248 mil. lei (8.512 dolari).

Pe 4 decembrie 2001 Tăriceanu face o nouă majorare de capital la ATS, acesta ajungând la 3,5 miliarde lei (120.436,9 dolari). Noua infuzie de capital s-a ridicat astfel la 3 miliarde lei, adică 103.231,6 dolari.

Ultima modificare în acţionariatul de la Automotive Trading Services SRL are loc pe 25 noiembrie 2005, după alegerile generale, când Călin Popescu Tăriceanu vinde 10% din acţiunile societăţii către Valeriu Bogdan Bucurescu, valoarea acestora fiind de 35.000 RON (12.012,2 $ la valoarea de 2,9137 RON/$). Astfel, de la sfârşitul lui 2005, Călin Popescu Tăriceanu mai deţine doar 90% din Automotive Trading Services SRL.

Cu toate acestea, în ultima declaraţie de avere din 31.12.2005, prim ministrul Tăriceanu declară că deţine 100% din ATS, deşi, cum se poate proba prin documentele de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), el înstrăinase deja, cu o lună mai devreme, 10% din aceste acţiuni, menţiune operată deja la ONRC.

În concluzie, de la înfiinţare până în acest moment (ianuarie 2006), contribuţia financiară a lui Tăriceanu la capitalul social al firmei Automotive Trading Services a fost de 128.467 dolari.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la societatea Automotive Trading Services SRL, conform profiturilor nete înregistrate în bilanţurilor oficiale depuse la Registrul Comerţului şi Ministerul Finanţelor, au fost de 2.008.672,3 dolari.

Conform ultimului bilanţ depus de ATS la Ministerul Finanţelor şi publicat pe site-ul acestuia, firma avea în 2004 datorii care se ridicau la 240,5 miliarde lei (7,36 milioane dolari), de aproape trei ori mai mari decât cele înregistrate în 2003. În acelaşi timp, totalul activelor circulante se ridica la 259,2 miliarde lei (7,94 milioane dolari) iar activele imobilizate erau de 30,765 miliarde lei (942.657 dolari).

2. ROMTRUCKS SRL

Societatea, înregistrată în decembrie 1994, are ca obiect de activitate « transporturi rutiere de mărfuri ». La înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu deţinea 20% din capitalul social cu un aport subscris de 200.000 lei (120,8 dolari). În iunie 1998, ca urmare a unei majorări de capital, valoarea acţiunilor deţinute de Tăriceanu este de 400.000 lei (45 dolari). În octombrie 2003, acţionarul Dan Sergiu Celebidache îi vinde lui Tăriceanu 30% din acţiuni, fiecare dintre cei doi ajungând să deţină câte 50% din societate.

Pe 9 ianuarie 2006, la un an de la preluarea mandatului de prim ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu iese din Romtrucks SRL vânzându-şi acţiunile către Dan Sergiu Celebidache (30%) şi Dan Cozmin Săndescu (20%).

Dividendele cuvenite lui Tăriceanu în perioada 1994-2004, au fost de 3980 dolari
Astfel, societatea a înregistrat profituri în anii 1996, 1997, 2000, 2002 şi 2003, în ceilalţi ani consemnând pierderi. Profiturile nete cuvenite lui Tăriceanu au fost repartizate astfel: 1996 – 272.800 lei (88,5 dolari), 1997 – 4.322.400 lei (603 dolari), 2000 – 260.600 lei (12 dolari), 2002- 41.264.600 lei (1248,3 dolari) şi în 2003 de 67.329.800 lei (2028 dolari). Dacă în 2001 societatea avea înregistrate pierderi de 487,6 milioane lei, în 2004 acestea erau de 477,9 milioane lei.

3. PRIMA BROADCASTING GROUP SA

Înfiinţată în septembrie 1991, societatea Radio Contact România SA a lansat postul «Radio Contact», unul dintre primele posturi private de radio din România. La înfiinţare, Călin Popescu Tăriceanu a avut 22% din capitalul social al acestei societăţi (220 părţi sociale), corespunzător unui aport la capital de 275.000 lei (3.596 dolari). În iulie 1993, el deţinea 18% din capitalul social (10.080 ps) echivalentul a 15.113 dolari, celelalte acţiuni fiind deţinute de Radio Contact Bruxelles (74%) şi Giuseppe Rossi (8%). Conform propriilor declaraţii publice, el nu a contribuit financiar la capitalul social, acţiunile fiindu-i oferite gratis de către acţionarul majoritar. În august 1999 are loc prima majorare serioasă de capital, contribuţia lui Tăriceanu fiind de 169.550.000 lei (11.054 dolari), numărul de acţiuni deţinute atunci fiind de 144.000. Pe 30 mai 2000, acţiunile deţinute de Tăriceanu corespundeau unui aport la capitalul social de 360 milioane lei, după o infuzie de capital de 178.748.000 lei (8.239,9 dolari). Urmare a unei tranzacţii de succes, pe 27 noiembrie 2003, Călin Popescu Tăriceanu vinde 143.999 acţiuni (18%) contra unei sume rămase confidenţială, el menţinându-şi însă o acţiune «de control» a cărei valoare era atunci de doar 2500 lei. Cumpărătorul este societatea “European Radio Investment” Ltd Londra (acţionar persoană fizică este Anthony William Ghee – 99%) care preia astfel 99, 9997%. În urma acestei tranzacţii postul de radio îşi schimbă numele în “Kiss FM”. Pe 26 septembrie 2005 Tăriceanu iese din “Prima Broadcasting Group » după ce vinde acţiunea « de control » cu 10.000 de euro.

În jurul tranzacţiei menţionate, prin care controlul oficial al postului de radio Contact a fost preluat de societatea londoneză, iar controlul real de către Cristian Burci, patronul de la Prima TV s-au lansat numeroase speculaţii, toate acreditând ideea că proprietarul real al fostului Radio Contact ar fi Cristian Burci. Pe noi ne interează însă mai puţin proprietarul cât preţul real oferit pentru acţiunile cumpărate de acesta. Astfel, pe 1 martie 2005, SBS Broadcasting a anunţat preluarea controlului televiziunii Prima TV şi a posturilor de radio Kiss FM şi RadioStar contra sumei de 30,3 milioane de euro.

Conform comunicatului, cele două posturi de radio au fost preluate contra sumei de 22,5 milioane de euro. Presupunând că preţul Kiss FM ar fi fost de 11,25 milioane euro, rezultă că valoarea acţiunilor deţinute de Tăriceanu, care reprezentau 18% din total, ar fi fost acum de aproximativ două milioane de euro. Având în vedere însă că tranzacţia din 2005 s-a făcut după rebrandarea celor două posturi de radio, valoarea acestora a crescut cu cel puţin 50%. În aceste condiţii se poate aprecia că valoarea acţiunilor deţinute de Călin Popescu Tăriceanu se situează sub un milion de euro. La vremea respectivă, pe 13.11. 2003, s-a lansat chiar, în presă, cifra de 1,5 milioane dolari ca fiind estimarea pe baza unor « surse din piaţă » a valorii acţiunilor (74%) deţinute de Radio Contact Bruxelles.

Asta ar însemna ca pachetul deţinut de Tăriceanu să fi fost evaluat la 365.000 de euro. Numai că, în piaţă, aceste calcule nu au prea mare relevanţă câtă vreme, spre exemplu, o acţiune de 2500 de lei a fost vândută oficial, de acelaşi Tăriceanu, cu 10.000 de euro, adică cu o valoare de 145.000 de ori mai mare. În lipsa unor date oficiale, tranzacţiile de acest gen fiind greu de controlat, putem avansa cifra de 700.000 de euro, ca medie a celor două estimări prezentate.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la Radio Contact, în perioada 1991-2003, totalizează 205.204.7 dolari.

Mici secrete051

4. Leader High-Tech (LHT) SA

Înfiinţată în septembrie 1998, cu obiectul de activitate “fabricarea calculatoarelor şi a altor echipamente electronice”, societatea a fost dizolvată în 2005. Contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social al LHT a fost de 100 milioane lei (11.266,9 dolari), corespunzător a 10% din acţiuni. În aprilie 1999, ca urmare a unei majorări de capital, Tăriceanu contribuie cu încă 50 milioane lei (3.261 dolari) la capitalul social. În aprilie 2000, capitalul social se reduce aşa încât aportul lui Popescu Tăriceanu scade la 2,5 milioane lei. Pe 22 iulie 2005, prin nepreschimbarea în termenul legal al certificatului de înmatriculare, societatea este dizolvată de drept.

Conform datelor de bilanţ, Lider High-Tech a înregistrat profituri doar în 1998 (1.266.000 lei), 2001 (1.016.000 lei) şi 2002 (1.080.000 lei), acestea fiind nesemnificative pentru a fi luate în calcul. În 2004 societatea avea datorii de 460, 4 milioane lei.
Demn de semnalat este faptul că printre acţionarii societăţii s-a aflat şi Sebastian Vlădescu (18,5%), actualul ministru de finanţe, alături de Nicolae Rotileanu (49%), Ionel Manole (12,5%) şi societatea Medist SA a aceluiaşi Sebastian Vlădescu.

5. ICARE Services SRL – firmă de sertar

Înfiinţată în 1994, cu sediul în strada Jean Louis Calderon nr.4 sector 2 Bucureşti, societatea a funcţionat până în 2005 “în clandestinitate”, câtă vreme nu a depus vreodată bilanţuri la instituţiile în drept. Singura urmă a acestei firme se găseşte doar în declaraţia de avere a premierului Călin Popescu Tăriceanu. Acţionarii de la Icare Services au fost : Călin Popescu Tăriceanu (7,52%), Giuseppe Rossi (5,3%), Andrei Călin Mihăileanu (3,09%), Dana Croitoru (6, 19%), Alexei Florescu (6,19%), Ion Corlan (5,3%) şi societatea franceză Euromat Services (64,48%). Administratorul acestei firme a fost un anume Cyrille Polack din Boulogne-Billancourt, Franţa.

6. SOPAS – Servicii Financiare & Leasing SA

Societatea a fost înfiinţată în 1993, cu sediul în Bucureşti, strada Siriului nr.74-76 şi obiectul principal de activitate «servicii prestate în special întreprinderilor». Capitalul social, la înfiinţare, a fost de un miliard de lei (1.315.772,1 dolari) sumă din care contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu a fost de 3 milioane lei (3.947,3 dolari), corespunzător celor 0,3% din acţiuni. Printre acţionarii de la SOPAS se află nume sonore din afacerile şi politica românească precum George Danielescu (3,61%), Ion Basgan (5,92%), Ioan Andrei Chiliman (0,3%), Marcel Ivan (0,06%), Dan Constantinescu (1,04%), Eugen Bara (0,3%), Victor Babiuc (1,56%), Ovidiu Nicolescu (0,15%). De asemenea, acţionarii persoane juridice sunt Banca Ion }iriac (6,12%), Credit Bank SA (5%), ARI Electronics SRL (2, 79%), Radio Contact România SA (1,49%), Flanco Import Export SRL (6,67%) şi BRRE – Libra Bank SA (9,99%).

Printre administratorii acestei firme, numit în 1999, a fost nu mai puţin celebrul George Danielescu, unul dintre artizanii de la SAFI FMOA.
Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu de la SOPAS au fost de 6.587 dolari.

Mici secrete053

7. INTERVAM SA

Societatea a fost înfiinţată în iulie 1994, cu sediul în Calea Victoriei nr 21 şi obiectul de activitate intermedieri financiare, creditare şi servicii prestate în special întreprinderilor. Firma are acelaşi nucleu de acţionari care se regăsesc şi la SOPAS, cu câteva modificări. Spre exemplu, în locul lui Victor Babiuc sau Marcel Ivan, aici apare în schimb Dan Radu Ruşanu (0,95%). De asemenea, ca persoane juridice apar firme celebre precum ELVILA Internaţional (4,9%), FMOA – Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (2,45%), SAFI SA (2,45%), Vimob Impex SRL (50,215%), Publimedia SRL (8%), Radio Contact România SA (4,9%) etc. Printre administratorii societăţii apar nume de finanţişti la fel de celebri precum Dan Radu Ruşanu, Paul Coman sau Doina Popescu.
Călin Popescu Tăriceanu intră în INTERVAM pe 11 aprilie 1995, cu un aport la capitalul social de 24, 5 milioane lei (12.049,4 dolari), corespunzător unui pachet de 2% din acţiuni. La aceeaşi dată devine acţionar persoană juridică şi Radio Contact România SA (5%). În iulie 2000 Tăriceanu îşi dublează aportul la capitalul social (cu echivalentul a 1129,4 dolari), ajungând la 49 milioane lei (4,9%). În acelaşi timp, în societate apare un nou acţionar, Libra Bank, care preia 63,56 din acţiuni de la câteva firme care ies din societate (Elvila International, Vimob Impex, SAFI, şi FMOA). În august 2002, acţiunile deţinute de Tăriceanu se reduc la 1,225 %. O nouă majorare de capital, din aprilie 2005, reduce pachetul de acţiuni al lui Călin Popescu Tăriceanu la 0,74%.

Societatea a înregistrat profituri nesemnificative până în 1997, când acestea s-a ridicat la 248,65 milioane lei. Profituri au mai fost înregistrate în 2000 (1,787 miliarde lei) şi în 2004 (1,243 miliarde lei). Dividendele cuvenite lui Călin Popescu Tăriceanu au fost aşadar, în 2000, de 57.332.916 lei (2642,9 dolari), iar în 2004 de 15.226.750 lei (466 dolari).

8. TILT & PARTNERS Production România SA

Înfiinţată în februarie 1994, societatea a avut ca obiect de activitate editarea înregistrărilor sonore şi un capital social de 3 milioane de lei. Contribuţia lui Călin Popescu Tăriceanu la capitalul social a fost de 690.000 lei (416,8 dolari), el deţinând 23% din acţiuni. Ceilalţi acţionari au fost Giuseppe Rossi (20%), belgianul Houtmans Pierre (7%) şi societatea belgiană TILT & PARTNERS. În mai 2005 societatea a fost dizolvată prin nepreschimbarea în termen legal a certificatului de înmatriculare.

Dividendele încasate de Tăriceanu în perioada 1994-2005 au fost în valoare de 16.402,3 dolari.
Societatea a înregistrat profituri doar în perioada 1994-1998. În perioada 1999-2004 societatea a înregistrat pierderi de mai multe sute de milioane lei.

9. L.C.S. Cargo Internaţional SRL

Înfiinţată în 1994, societatea LCS a avut ca obiect de activitate «transporturi terestre de călători, ocazionale», iar acţionarii au fost, alături de Călin Popescu Tăriceanu (200.000 lei, adică 121 dolari, corespunzător la 20% din acţiuni), Laura-Delia Irinescu (45%) şi Dan Sergiu Celebidache (35%). Singurul an în care societatea a înregistrat profit a fost 1995 (225.270.000 lei). Dividendele cuvenite lui Tăriceanu, în 1995 au fost de 45.054.000 lei (22.158, 2 dolari). În 2000, societatea a cerut dizolvarea pe motiv că se află în « imposibilitatea realizării obiectului de activitate ». Cu toate acestea, societatea a fost dizolvată în 2005 prin nepreschimbarea în termen legal al certificatului de înmatriculare.

Mici secrete054

10. PUBLI-MEDIA SRL

Societatea a fost înfiinţată în februarie 1995 şi a avut drept obiect principal de activitate “intermedieri în comerţul cu textile, confecţii, încălţăminte şi articole de piele” deşi numele şi activitatea ulterioară a Publi-Media a fost asociat pe bună dreptate cu publicitatea. De la înfiinţare şi până în noiembrie 1997, Călin Popescu Tăriceanu a deţinut 85% din capitalul social, cu un aport de 850.000 lei (418 dolari). În noiembrie 1997 acesta şi-a redus cu 5% numărul de acţiuni, iar, în aprilie 1998, a ajuns să deţină doar 32%. Ceilalţi acţionari au fost, din 1998, Giuseppe Rossi (20%) şi belgianul Pierre Houtmans (48%). În iunie 2005 societatea a fost dizolvată.Conform bilanţurilor depuse la fisc, societatea a înregistrat profituri în primii 3 ani de activitate, ulterior fiind mai degrabă susţinută financiar pentru a acoperi pierderile înregistrate.
Dividendele cuvenite lui Tăriceanu au fost de 160.642,7 dolari.


11. LIBRA BANK SA

Călin Popescu Tăriceanu a participat cu 74 milioane lei (0,592%), adică 24.006 dolari, la înfiinţarea, în ianuarie 1996, a Libra Bank. În mai 2005, când acţiunile deţinute reprezentau 0,148% din capitalul social al băncii, Tăriceanu iese din acţionariatul acesteia. Nu se cunoaşte câştigul obţinut de el din această societate. Printre acţionari s-au aflat, alături de Tăriceanu, majoritatea celor care se regăsesc în societăţile SOPAS şi INTERVAM, la care se adaugă şi alţii precum Viorel Cataramă (4 miliarde lei), Gheorghe Tofan (1,7 miliarde lei) şi Elvila Internaţional (6,9 miliarde lei).

12. Antrepriza de Lucrări Publice şi Industriale – A.L.P.I. SA

Societatea a fost înfiinţată în 1999, cu sediul la domiciliul lui Călin Popescu Tăriceanu din str. Sf. Spiridon nr.6, apt.5, sector 2, Bucureşti. Obiectul de activitate al societăţii a fost «lucrări de construcţii inclusiv lucrări de artă», iar aportul lui Tăriceanu la capitalul social a fost de 25 milioane lei (1630,4 dolari). Printre acţionari se regăsesc Sebastian Vlădescu (18%), Cristian Alexandru Boureanu (13%), Nicolae Drumen (15%), Gabriel Ioan Pivnicov (14%) şi Rossi Giuseppe (5%). De la înfiinţare şi până la dizolvarea din 2004 firma a înregistrat pierderi, cu o singură excepţie : în 2001 a avut un profit de 86 milioane lei.

Mici secrete055

13. CLUBUL VINULUI SRL

Clubul Vinului SRL, infiintata in 11 noiembrie 2004 de trei avocati de la casa de avocatura Popovici&Asociatii, a adunat rapid, sub aceeasi umbrela, cateva zeci de personalitati din politica si afaceri. Contributia lui Calin Popescu Tariceanu la capitalul social al acestei firme a fost de 129 milioane lei (3.952,6 dolari). Obiectul de activitate al firmei este “inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare”. Pe 8 decembrie 2004, la o luna de la infiintare si dupa ce Alianta D.A. a castigat alegerile, in Clubul Vinului au intrat 31 de noi asociati, iar capitalul social a crescut de la 100 de milioane la 5,93 miliarde lei.

Iata cateva dintre personalitatile care au investit, umar la umar, in aceasta afacere: Calin Popescu Tariceanu (2,17%) – prim-ministru al Romaniei, Dinu Patriciu (4,35%) – presedintele Grupului Rompetrol, Dan Corneliu Pascariu (4,35%) – presedinte HVB Bank, Gabriel Aurel Popoviciu (4,35%) – om de afaceri (ginerele lui Ion Dinca, zis “Teleaga”, secretarul Comitetului Central pe probleme de armata si securitate in regimul lui Nicolae Ceausescu), Nicolae Badea (2,17%) – actionar DINAMO, ginerele lui Ion Dinca, Gilda Lazar (2,17%) – Director Corporate Affairs la JTI Romania, Silviu Lucian Boghiu (4,35%) – fost director general Electrica SA, Arpad Zoltan Paszkany (4,35%) – patron CFR Cluj, Gabriel Ionel Zbarcea (2,17%) – fost presedinte AVAS (ianuarie – septembrie 2005) si altii.

Cea mai interesanta prezenta in acest grup este cetateanul american Bogdan Bartolomeu, domiciliat in Washington DC, om de afaceri cu cateva firme in Romania: SDV-SCAC, International SRL, CIB Trans SRL si Avantgos SRL. Bartolomeu este sotul Ilincai Preoteasa, fiica ministrului de externe al Romaniei din perioada 1955-1957 si prima sotie a fostului premier, Adrian Nastase. Adrian Nastase si Ilinca Proteasa au fost casatoriti pentru o scurta perioada, in timpul studentiei. Ulterior, aceasta s-a recasatorit si a emigrat in Statele Unite ale Americii. Atragerea lui Bogdan Bartolomeu in societatea Clubul Vinului SRL poate fi cu noroc pentru grupul de afaceri cimentat cu aceasta ocazie.
De asemenea, printre asociati se afla si cativa cetateni de pretutindeni: Lesly Tedesco – Trieste/Italia, Anthony Trevor Gibbs – Limasol/Cipru, Michael Peter Lloyd – Marea Britanie, Gunsbourg Mark L.J. – Ville de Bruxelles/ Belgia, Fereyre Claude Georges – Elvetia si Vasile Paraschiv – Bruxelles/Belgia.

Concluzie : Din documentele oficiale depuse la Ministerul Finanţelor şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că, în perioada 1991-2005, sumele investite de Călin Popescu Tăriceanu în firmele la care a fost, sau este, acţionar, sunt de 210.078 dolari.
De asemenea, dividendele care i s-au cuvenit de la aceste societăţi, în aceeaşi perioadă, totalizează 2.426.576 dolari.

Cheltuieli
Coşul zilnic. Cheltuielile lui Călin Popescu Tăriceanu cu «coşul zilnic» sunt extrem de dificil de cuantificat datorită stilului de viaţă al acestuia. Decapotabilele de la începutul anilor 90, sau motocicletele Harley Davidson de mai târziu, chiar dacă acestea au fost cumpărate « la mâna a doua », indică cheltuieli lunare de minimum 2000 de euro. Asta înseamnă că în cei 16 ani se poate estima că ele s-au ridicat la cel puţin 384.000 de dolari.
Aport la capitalul social al firmelor în care a fost acţionar : 210.078 dolari.
Achiziţii imobile : vila din Năvodari – 2,8 miliarde lei (96.000 dolari), vila din Ciofliceni-Snagov 3 miliarde lei (103.000 dolari), apartamentul din str. Sf. Spiridon nr.6 – 28,1 milioane lei (9.115 dolari), apartamentul din Calea Plevnei nr.141 – 497.000 dolari şi apartamentul din B-dul 1 Mai nr. 68A – 100.000 dolari.
Achiziţii acţiuni : 81.912 dolari (BRD, SIF 2, SIF3, SIF5, Sicomed şi TLV) şi 153.202 dolari (Rompetrol rafinare Constanţa)
Achiziţii automobile de epocă: 12.000 dolari

Averea declarată : 1.081.052 dolari
Conform ultimei declaraţii de avere a premierului Călin Popescu Tăriceanu, el deţine 3 locuinţe, patru maşini de epocă, patru conturi în bănci şi acţiuni la mai multe societăţi.
Imobile : 216.538 dolari (declarat) / 600.000 dolari (estimat). Tăriceanu deţine din 1998 un apartament de 120 mp situat pe Calea Moşilor nr 113C, cu o valoare de impozitare de 511 milioane lei (17.538 dolari). Valoarea de piaţă a acestui imobil este însă de aproximativ 10 ori mai mare, adică de aproximativ 150.000 de dolari.

Al doilea imobil este o vilă situată în Ciofliceni-Snagov, cu o suprafaţă de 500 mp şi evaluată « preliminar » la 3 miliarde lei (103.000 dolari). Terenul aferent construcţiei are o suprafaţă de 1700 mp. Construcţia vilei, începută în 2002, este finalizată în proporţie de 85%. {i aceasta este subevaluată, valoarea reală fiind de câteva ori mai mare, de cel puţin 300.000 de dolari. În 2004, Călin Popescu Tăriceanu a mai cumpărat o vilă în Năvodari – Constanţa cu o suprafaţă de 136,9 mp şi o valoare de impozitare de 2,8 miliarde lei (96.000 dolari) deşi valoarea reală este de aproximativ 150.000 de dolari.

Autoturisme: 12.000 dolari. Colecţia de maşini de epocă a lui Călin Popescu Tăriceanu este compusă din trei autoturisme Citroen fabricate în 1955,1967 şi 1986, precum şi un FIAT 850 din 1966. Valoarea acestora este mai mult sentimentală. Conform unui expert de la Retromobil, valoarea acestora nu depăşeşte 12.000 de dolari (Citroen 1955 – 7000 dolari, Citroen 1967 – 3000 dolari, Citroen 1982 – 1000 dolari şi FIAT 850 din 1966 – 1000 dolari).

Conturi în bănci: 640.224 dolari. Pe 31 decembrie 2005 conturile deţinute în bănci de Călin Popescu Tăriceanu totalizau 514.815 euro (640.224 dolari, la un raport euro/dolar de 1,2436). Astfel, el deţine într-un cont deschis în 2003, la ING România, 200.000 de euro, şi în trei conturi deschise la HVB România în 1998 sumele de 150.000 de euro, 4,7 miliarde lei şi 43.700 dolari.
Acţiuni: 209.290 dolari. Situaţia acţiunilor deţinute de Tăriceanu şi a valoarii acestora pe 31 decembrie 2005 este, conform declaraţiei personale, următoarea : 2000 acţiuni BRD – 274 mil. lei (9.404 dolari), 3000 acţiuni SIF 2 – 67,5 mil. lei (2.317 dolari), 4000 acţiuni SIF 3 – 84 mil lei (2.883 dolari), 34.500 acţiuni SIF 5 – 886,65 mil lei (30.431 dolari), 86.650 acţiuni Banca Transilvania (TLV) – 1074,46 mil lei (36.877 dolari), 3.500 acţiuni (100%) la Automotive Trading Services SRL – 3,5 mld. lei (120.124 dolari), 25 de acţiuni la ALPI SA (dizolvare) – 25 mil lei (858 dolari), 980 acţiuni la Intervam SA – 49 mil lei (1.682 dolari), 17 acţiuni la ICARE Services SA (dizolvare) – 170.000 lei (6 dolari), 69 acţiuni la TILT & Partners Productions Romania SRL (dizolvare) – 690.000 lei (24 dolari), 20 acţiuni la LCS Cargo International SRL (dizolvare) – 200.000 lei (7 dolari), 10 acţiuni la Romtrucks – 1 mil lei (34 dolari), 8 acţiuni la Publi-Media SRL (dizolvare) – 800.000 lei (27 dolari), 2.500 acţiuni Leader High-Tech (dizolvare) – 2,5 mil lei (86 dolari), 30 acţiuni SOPAS SA – 3 mil lei (103 dolari) şi 129 acţiuni la Clubul Vinului SRL – 129 mil lei (4.427 dolari).

Operaţiuni reflectate în declaraţiile de avere

Operaţiunile financiare care se reflectă în declaraţiile de avere ale lui Călin Popescu Tăriceanu, începând cu 27 mai 2004 sunt următoarele :
2004 :
– cumpără vila din Năvodari : 2,8 miliarde lei (96.000 dolari);

– continuă construcţia vilei din Ciofliceni-Snagov, investind încă 2 miliarde lei (61.281 dolari) ;

– vinde, la sfârşitul anului, cele 10 milioane de acţiuni de la Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC) cu o sumă neprecizată. Acestea au fost cumpărate, pe 9 aprilie 2004, cu 5 miliarde lei (153.202 dolari) şi, pe 27 mai 2004, valorau deja 6,5 miliarde lei. Preţul acţiunilor RRC a crescut până la sfârşitul anului, pe 6 ianuarie 2005 înregistrându-se chiar 1.150 lei/acţiune. Conform declaraţiei de avere din mai 2005, totalul câştigurilor înregistrate anul precedent la bursă a fost de 575,9 milioane lei (17.678 dolari ) ceea ce înseamnă că n-au fost declarate şi câştigurile obţinute din vânzarea acţiunilor RRC fiind exclus ca Tăriceanu să vândă acţiunile RRC sub valoarea de piaţă.
2005 (până pe 17 mai):

– depune în conturi 114.850 euro (142.827 dolari)

– cumpără acţiuni SIF 3 în valoare de 53,2 mil lei (1.826 dolari), acţiuni SIF 5 în valoare de 434,7 mil lei (14.919 dolari), acţiuni SICOMED în valoare de 199,5 mil lei (6847 dolari) şi acţiuni TLV (Banca Transilvania) în valoare de 400 mil lei (13.728 dolari)
2005 (17 mai-31 decembrie)
– cumpără acţiuni BRD în valoare de 274 mil lei (9.404 dolari), acţiuni SIF2 în valoare de 67,5 mil lei (2.317 dolari) şi acţiuni TLV în valoare de 674,46 mil lei (23.148 dolari)
– vinde acţiunea de la Prima Broadcasting Group SA cu 10.000 de euro (12.436 dolari).

Venituri realizate în 2004 din salariu, dividende şi speculaţii bursiere : 135.283 dolari

Călin Popescu Tăriceanu declară că în 2004 a obţinut din salariul de parlamentar 367,94 milioane lei (11.274 dolari, la valoarea din 2004), iar din acţiuni speculative la bursă (BVB) 575,96 milioane lei (17.678 dolari). El a mai obţinut 10.000 de euro (12.436 dolari) prin vânzarea unei acţiuni deţinute la Prima Broadcasting Group SA. A mai încasat, de asemenea, dividende în valoare de 2,735 mld lei (93.895 dolari), cuvenite pentru anul fiscal 2004, de la societatea Automotive Trading Services SRL.

Semne de întrebare şi neconcordanţe

Investiţia la ATS. Anul trecut, într-un interviu acordat în 2004 unui săptămânal bucureştean, Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că la înfiinţarea firmei Automotive Trading Services, a contribuit cu 700.000 de dolari. « Contribuţia mea financiară la înfinţarea firmei ATS a fost de aproximativ 700.000 de dolari, ceea ce însemna o treime din acţiuni » – a spus Tăriceanu. Dacă informaţia este adevărată, atunci actualul prim ministru are o problemă cel puţin de credibilitate. Aceasta deoarece, conform datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la înfiinţarea ATS contribuţia financiară a lui Tăriceanu a fost de 400.000 lei, adică 1300 de dolari.

Afacerea Rompetrol.

În declaraţia de avere a lui Călin Popescu Tăriceanu, din 27 mai 2004, acesta a consemnat cele 10 milioane de acţiuni pe care le-a achiziţionat, în aprilie 2004, de la Rompetrol Rafinare Constanţa (RRC).

Ulterior, în declaraţia din 16 decembrie 2004, pachetul de acţiuni nu a mai fost consemnat, ceea ce înseamnă că, între timp, acţiunile au fost vândute.

În mod normal, conform legii, suma încasată în schimbul acţiunilor RRC ar fi trebuit să apară într-una din declaraţiile de avere din 2005. În declaraţia de avere din 6 mai 2005 premierul Tăriceanu a consemnat, cu meţiunea “ câştiguri din operaţiuni pe bursa B.V.Bucureşti », suma de 575.965.390. Numai că este greu de crezut că aceşti bani reprezintă câştigul din vânzarea acţiunilor RRC, deoarece la sfrşitul lui 2004, când Tăriceanu a declarat public că a vândut acele acţiuni, preţul acestora a crescut, el ajungând, pe 6 ianuarie 2005, la 1150 de lei/acţiune.

Asta înseamnă că, dacă le-ar fi vândut la sfârşitul lui 2004, câştigul încasat de premier ar fi fost egal cu suma investită, deci de aproape 5 miliarde lei. Ori, conform declaraţiei de avere, câştigul ar fi fost de zece ori mai mic, dacă nu luăm în calcul faptul că, în 2004, premierul a mai tranzacţionat pe bursă şi acţiuni la SIF-uri sau Sicomed. Pe de altă parte, implicarea lui Tăriceanu în afacerea cu acţiunile RRC cade sub incidenţă penală, chiar dacă el a fost audiat în această cauză doar în calitate de martor. Cum se ştie, tranzacţiile bursiere cu acţiuni RRC, desfăşurate în perioada 7-15 aprilie 2004, au intrat nu numai în atenţia CNVM ci şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, în cauză fiind cercetate mai multe persoane din conducerea Rompetrol în frunte cu Dinu Patriciu, acuzaţiile fiind de spălare de bani, manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare, constituirea unui grup infracţional organizat etc.

Tranzacţia efectuată de Tăriceanu, pe 9 aprilie 2004, intră şi ea în acelaşi cerc al suspiciunilor, fostul administrator de la Rompetrol Downstream fiind bănuit că a acţionat « la pont » în această tranzacţie. Este posibil ca secretul din jurul câştigului realizat de Tăriceanu, din această afacere, să aibă o legătură destul de strânsă cu ancheta aflată în curs de derulare, deşi premierul a declarat că a vândut cele 10 milioane de acţiuni după ce a devenit prim ministru pentru a nu fi acuzat de conflict de interese, afirmaţie care nu se susţine prin nici un argument logic.

Afacerea Radio Contact.
Vânzarea acţiunilor deţinute de Călin Popescu Tăriceanu la Radio Contact România, la sfârşitul lui 1993, este la fel de tenebroasă ca şi începutul acesteia. Cum a declarat deja, Călin Popescu Tăriceanu n-a investit nici un leu în afacerea Radio Contact, el fiind ales de investitorul belgian (Radio Contact Bruxelles) ca partener căruia i s-ar fi oferit gratis un pachet de 18 % din societatea Radio Contact România (RCR) SA. Tranzacţia n-a fost însă consemnată în scriptele ONRC, datele oficiale consemnând cu totul altceva, şi anume faptul că la înfiinţarea firmei contribuţia lui Tăriceanu a fost de 275.000 lei, care reprezentau contravaloarea a 22% din capitalul social

Ulterior, în 1993, pachetul deţinut de Tăriceanu s-a micşorat cu trei procente şi a rămas la această valoare până pe 27 noiembrie 2003 când a fost vândut. Suma primită de el în schimbul acestor acţiuni a rămas însă confidenţială şi n-a fost evidenţiată în declararaţia de avere din 2004. Un an şi jumătate mai târziu, în martie 2005, acţiunile Radio Contact împreună cu cele de la Radio Star au fost achiziţionate cu 22,5 milioane de euro. Cum am arătat deja, în altă parte, valoarea pachetului de 18% deţinut de Tăriceanu poate fi estimată, cu lejeritate, la cel puţin un million de euro, bani care nu s-au regăsit în declaraţia de avere din 2004 a lui Tăriceanu. Aceeaşi situaţie ciudată s-a putut observa şi în urma vânzării, în septembrie 2005, a acţiunii “de control” care se mai afla în posesia lui Tăriceanu, la un preţ de 145.000 de ori mai mare decât cel real şi anume 10.000 de euro pentru 2500 de lei.

Răspândirile imobiliare ale lui Tăriceanu

Imobile înstrăinate: 797.000 dolari. Tot în contul lui Călin Popescu Tăriceanu, la capitolul achiziţii, pot fi trecute alte trei imobile pe care acesta le-a înstrăinat sau care au fost înregistrate pe alte nume. Este vorba despre un apartament din str. Sf. Spiridon nr 6 în valoare de aproximativ 170.000 de euro (200.000 de dolari), un alt apartament din B-dul 1 MAI nr 68A, bl.52, scara A etaj 3, apt 7, sector 1 Bucureşti, evaluat la 100.000 dolari şi apartamentul dublu (şase camere) din Calea Plevnei nr 141, situat la etajul 7 şi evaluat la 400.000 de euro ( 497.000 dolari), apartament aflat în proprietatea mamei premierului.

Apartamentul de burlac. Nefiind o publicaţie de scandal nu ne vom referi aici la cele patru neveste ale lui Călin Popescu Tăriceanu. Facem doar observaţia de bun simţ că unul dintre motivele pentru care averea premierului nu prea iese la socoteală şi pare mai mică decât cea care s-ar cuveni, poate avea o strânsă legătură cu repercursiunile în plan material presupuse de acţiunile de divorţ când, de regulă, averea se reduce la jumătate.

Spre exemplu, în 1993 lui Călin Popescu Tăriceanu i s-a repartizat de la primărie un apartament de 3 camere situat într-un imobil din strada Sf. Spiridon nr 6 din Bucureşti în condiţiile în care, la acea dată, era burlac. Apartamentul a făcut obiectul unui scandal destul de serios atunci când s-a descoperit că a fost cumpărat de Tăriceanu la câteva luni după ce imobilul din care făcea parte a fost revendicat de fostul proprietar, Dan Negreanu, un octogenar emigrat în 1979 în SUA. Astfel, pe 18 noiembrie 2006, Călin Popescu Tăriceanu împreună cu Cornelia Popescu Tăriceanu (soţia pe care o avea la acea dată) au cumpărat acel apartament (nr.5) cu 28,1 milioane lei (9.115 dolari). Apartamentul de 164 mp se află astăzi în posesia Corneliei Tăriceanu iar valoarea acestuia depăşeşte 170.000 de euro.
Mici secrete056
Apartamentul duplex de 400.000 de dolari. Presa a mai semnalat deja o altă proprietate a lui Tăriceanu care nu se regăseşte în declaraţia lui de avere. Este vorba de o locuinţă descoperită de colegii de la Jurnalul Naţional pe Calea Plevnei nr.141, locul în care premierul s-a mutat cu familia încă din 2000. Locuinţa, proprietatea mamei premierului, este compusă din două apartamente de 6 camere situate la etajul 7, unul dintre vecinii premierului fiind Cristian Boureanu. Valoarea acestui apartament dublu se ridică la aproximativ 400.000 de euro.
Călin Popescu Tăriceanu a mai figurat cu domiciliul într-un apartament din B-dul 1 Mai nr 68 A sector 1, Bucureşti.

Este vorba despre apartamentul nr.7 din blocul nr. 52, scara A etaj 3, locuinţă care a avut, probabil, aceeaşi soartă cu celelalte. Aici şi-a declarat Tăriceanu domiciliul când a intrat în firmele Romtrucks, SOPAS, Icare Services , LCS Cargo Internaţional sau Publi-Media SRL. Culmea, firma Publi-Media avea sediul în strada Sf. Spiridon (locuinţa cedată ex-soţiei Cornelia) în vreme ce domiciliul lui Tăriceanu era în B-dul 1 MAI nr. 68A. Valoarea acestui apartament poate fi estimată la 100.000 de dolari.
Dan Badea

Revista BILANŢ nr 17, februarie 2006

Micile secrete ale lui Dinu Patriciu

Dinu Patriciu s-a nascut pe 3 august 1950 in Bucuresti si este fiul cunoscutului petrolist si profesor Valeriu Patriciu. Tatal sau a fost profesor de geologie la Politehnica din Timisoara in perioada 1930-1950, iar apoi, pana in 1958, profesor la Universitatea din Bucuresti. Pana in 1947, el a detinut si functia de director al companiei Shell Romania.

Valeriu Patriciu a fost arestat in doua randuri, in 1945 si in 1948, de Siguranta, respectiv Securitate, iar in 1958 a fost dat afara din invatamantul superior pe motiv ca ar fi sprijinit anumite grupuri de rezistenta din Prahova. Pana in 1964, cand a fost reabilitat, sotia sa a fost nevoita sa lucreze ca laboranta pentru a-si intretine familia.

patriciu 1

Arhitectul emirului

Pe Dinu Patriciu il cheama, de fapt, Dan Costache Patriciu. El a absolvit, in 1975, Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din Capitala si a devenit ulterior profesor al aceluiasi Institut. In perioada 1975-1984, a castigat cateva premii la concursurile internationale de arhitectura. Daca in 1975 a obtinut locul opt la concursul international pentru cladirea Operei din Sofia, iar in 1977 a primit mentiunea juriului pentru Libraria Nationala din Teheran-Iran, in 1984 Patriciu a obtinut premiul intai pentru arhitectonica centrului capitalei Emiratelor Arabe Unite, Abu-Dhabi.

Asta a facut ca, in perioada 1984-1990, arhitectul Dinu Patriciu sa participe la constructia a 11 cladiri de birouri in Abu-Dhabi, a hotelului de patru stele Al Jazira din Dubai, precum si a patru resedinte pentru seful statului. Conform lui Patriciu, banii care au insotit premiul castigat pentru Abu-Dhabi ar fi fost incasati de catre Securitate prin intermediul Institutului Roman de Consulting Romconsult, firma care se ocupa de gestionarea in exterior a proiectelor de arhitectura si care, in 1989, era condusa de Florin Burada.

Intr-un numar din Scanteia acelor ani, s-a precizat de fapt ca banii castigati, cateva zeci de mii de dolari, ar fi fost donati de catre Patriciu statului roman. Pana in 1989, el a castigat totusi destul de bine, la salariul de profesor adaugandu-se sumele obtinute din meditarea a sute de elevi care aspirau sa intre la Institutul de Arhitectura, precum si castigurile din capitala Emiratelor Arabe Unite. In Romania, Patriciu a proiectat magazinele universale din Focsani si Barlad, precum si mai multe locuinte de lux si sedii ale unor banci.

Aventurier in politica

In 1990, arhitectul Dinu Patriciu intra in politica. Se inscrie in PNL si, pe 20 mai 1990, devine deputat de Timis. Doua luni mai tarziu, in urma unui conflict cu Radu Campeanu, Patriciu, impreuna cu Calin Popescu-Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru si Gelu Netea, sunt exclusi din PNL si infiinteaza PNL-Aripa Tanara. In 1992, candideaza din nou pentru Camera Deputatilor, pe listele CDR din Dambovita, si obtine un nou mandat de deputat in legislatura 1992-1996. In 1993, infiinteaza PL ‘93 si devine liderul acestui partid.

In 1997, PL ‘93 fuzioneaza cu PNL – CD, condus de Niculae Cerveni, noua formatiune politica fiind numita Partidul Liberal. Un an mai tarziu, intra in conflict si cu Niculae Cerveni, care se impotriveste comasarii prin absorbtie dintre PL si PNL. Cerveni a numit atunci actiunea lui Patriciu “destabilizatoare si marsava”. Trei ani mai tarziu, Dinu Patriciu devine vicepresedinte al PNL, dupa ce, in 2000, este ales deputat pe listele PNL Prahova. In iunie 2003, fiind pus sa aleaga intre politica si afaceri, renunta la mandatul de deputat in favoarea afacerilor. Doi ani mai tarziu, avea sa cunoasca, pentru prima oara, atmosfera unei celule de arest, dovedind astfel ca nu a facut o alegere tocmai potrivita.

Disparitia misterioasa a doamnei Nastase

In paralel cu politica, Dinu Patriciu s-a lansat in afaceri inca din 1990. Cea mai importanta dintre societatile lui Patriciu de la inceputul anilor ‘90 a fost “Alpha Constructii si Investitii Imobiliare”. Firma, infiintata in 1991, a fost implicata intr-un incident extrem de neplacut, chiar la sfarsitul acelui an. Pentru a construi un ansamblu de locuinte pe strada Scoala Herastrau din Bucuresti, Dinu Patriciu cumpara doua proprietati situate la numerele 12 si 16, care ocupa impreuna 4.000 de metri patrati. Intre ele, la nr. 14, se afla insa proprietatea unor batrani octogenari, care nu se lasa usor convinsi sa-si vanda casa si terenul firmei de constructii a lui Patriciu.

patriciu 21

Dupa multe insistente, reprezentantul firmei Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, George Gaita, reuseste sa-i convinga pe sotii Emilia si Alexandru Nastase sa incheie, pe 14 noiembrie 1991, o intelegere prin care cei doi se obliga ca la o data ulterioara (“de indata ce vor fi stabilite conditiile de pret ce vor fi prevazute in cadrul obligatiilor”) sa vanda societatii lui Dinu Patriciu casa si terenul de 240 mp situate in str. Herastrau nr.14. Prin aceeasi intelegere, George Gaita se obliga sa ofere la schimb 57 dolari/mp de teren plus un imobil situat in strada Bucegi nr. 50, compus din casa si un teren de 400 mp, “de indata ce va putea vinde” acel imobil. Intelegerea era un punct de pornire pentru un viitor contract de vanzare-cumparare.

La mai putin de o luna de la semnarea conventiei, pe 8 decembrie 1991, batranul Nastase moare, iar zece zile mai tarziu, sotia sa dispare de la domiciliu. In aceeasi zi, are loc si un mic incendiu in casa Emiliei Nastase, incendiu sesizat de un vecin de la nr. 18. Un nepot al batranei a cautat-o in acele zile si n-a gasit-o la domiciliu, dar nu a sesizat la Politie disparitia acesteia. Cel care sesizeaza politia va fi, o luna mai tarziu, George Gaita, reprezentantul firmei lui Dinu Patriciu. Acesta avea sa declare ca a cautat-o fara succes pe batrana prin spitale si chiar la morga. Batrana a fost de negasit, cu toata desfasurarea ulterioara de forte din partea Politiei.

Cu toate acestea, desi Emilia Nastase era inca proprietar al imobilului din str. Scoala Herastrau nr. 14, firma lui Patriciu a sprijinit rudele din Focsani ale batranei care au trecut rapid la demolarea imobilului, punandu-le la dispozitie utilaje de transport pentru materialele recuperate in urma demolarii. Desi cazul a fost facut public, nimeni n-a mai aflat, ulterior, nimic despre misterioasa disparitie a batranei Emilia Nastase. Trei ani mai tarziu, in urma unui scandal de presa, Dinu Patriciu a afirmat ca el n-a fost implicat in aceasta disparitie si ca, din contra, firma sa a fost prejudiciata prin amanarea demararii lucrarilor la ansamblul de locuinte.

Andreea din Insulele Belize

O afacere cu iz de teapa a fost semnalata spre sfarsitul anului 1996, cand miliardarul Dinu Patriciu a fost acuzat ca refuza sa-si achite obligatiile contractuale incheiate cu societatea Severnav din Drobeta Turnu-Severin. In februarie 1995, Patriciu a comandat constructia unei nave la Severnav SA, iar patru luni mai tarziu, pe 23 iunie, cargoul multifunctional “Andreea” de 3.050 tdw intra in proprietatea firmei acestuia, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA. Desi constructorul si-a indeplinit la timp obligatiile contractuale, Patriciu achita, in urmatoarele trei luni, mai putin de jumatate din contravaloarea navei.

Intelegatori, cei de la Severnav, accepta, in septembrie 2005, incheierea unui addendum la contractul de livrare, prin care se esaloneaza in zece rate lunare restul de plata, in valoare de 1,26 milioane dolari, ramas neachitat de catre societatea lui Patriciu. O luna mai tarziu, pentru a arata ca este bine intentionat, Patriciu pune la dispozitia Severnav o scrisoare de garantie bancara de la Credit Bank, valabila pana pe 24.07.1996 si semnata de Emil Cioflan. Cu toate acestea, Patriciu a refuzat sa-si mai achite ultimele trei rate, ce totalizau 380.000 de dolari. In septembrie 1996, la patru luni de la intreruperea oricarei legaturi cu Dinu Patriciu, reprezentantii firmei mehedintene inca mai plangeau dupa restul de bani pe la Politie, Justitie si BNR. Ei aflasera, intre timp, faptul ca inainte cu doua zile de a primi nava “Andreea” , Dinu Patriciu o vanduse deja, pe un dolar, societatii “Andreea Shipping” Ltd. din paradisul fiscal Insulele Belize.

Firme la vedere

Dinu Patriciu apare astazi direct implicat, ca actionar, in doar cateva firme inregistrate in Romania: Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Agrochim Impex SRL, Praxis SRL Rompetrol Distributie SA si Trustul de presa Ziua (“Ziua” SRL, “Editura Ziua” SRL, “Ana Maria Press” SRL). El figureaza insa, ca administrator, in noua societati: Grupul Rompetrol (Rompetrol Quality Control SRL, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Rompetrol Rafinare SA si Rompetrol Downstream SA), Administrator Int. SA, Sanex SA, Praxis SRL si Alpha Constructii Imobiliare SA.

De asemenea, prin societatea Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, el este implicat in firmele SGD Services SRL, Artis Design SA, Fitofarma SA, SG International SA si Alpha Construct SA. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, Patriciu a mai participat direct la infiintarea urmatoarelor societati: Compania de Constructii Phoenix Alpha SA (1992, impreuna cu societatea franceza Phoenix SA), Alpha International Construct SA (1993, alaturi de germanul Robert Perlitz care, cativa ani mai incolo, avea sa escrocheze cateva sute de persoane atrase in jocul piramidal cu certificate de actionar BPS Brokers SA; romano-germanul Perlitz a parasit Romania in 1999, fiind, ulterior, dat in urmarire prin Interpol, el avand la activ si alte ilegalitati comise in Germania), Hein Romania SA (1997, alaturi de Hein GmbH din Germania) si Baneasa Investitii Imobiliare SA (1997, impreuna cu firma Hein GmbH).In toate aceste firme, alaturi de Dinu Patriciu apare ca actionar sau administrator si partenerul acestuia, George Gaita.

Pe de alta parte, fratele sau, Valeriu Romulus Serban Patriciu, este actionar in sapte societati din Romania: Deutsch-RumŠnische Immobilien SA, Tele Distribution SRL, Expres Cargo SRL, Industrial Park SRL, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Alpha Construct SA si Agrochim Impex SRL.

Ziua lui Patriciu a fost foarte profitabila

Dinu Patriciu s-a implicat direct atat in domeniul constructiilor, cat si in mass-media, fonduri mutuale si de investitii, recuperarea creantelor bancare si industria petroliera. Osciland intre politica si afaceri, a incercat sa actioneze cat mai discret si sa se mentina cat mai departe de scandaluri. Cum in afaceri discretia este asigurata cel mai bine de folosirea unor off-shoruri, Patriciu a folosit si aceasta cale pentru a se mentine in umbra. Putini au fost, spre exemplu, cei care au stiut ca managementul cotidianului “Ziua” a fost asigurat, cel putin in primii doi-trei ani, personal de catre Dinu Patriciu.

“Nu stiu daca “Ziua” era singurul ziar profitabil, dar era foarte profitabil si a fost intotdeauna, pentru ca a avut un management corect. Din 1995 pana prin ’98, m-am ocupat personal de chestia asta si a avut intotdeauna profit”, declara recent Patriciu. De altfel, in perioada 1994-2000, Dinu Patriciu a fost presedinte al Omega Press Investment SA, societatea care edita cotidianul “Ziua”. Printre actionarii Omega Press figurau, in stilul obisnuit al afacerilor lui Patriciu, si doua societati straine, Lakeline Limited din Cipru si Omega Media Holdings Ltd din Israel. Ca administrator, alaturi de Sorin Rosca Stanescu si de George Gaita, figura si Dinu Patriciu.

El a renuntat totusi, la sfarsitul anului trecut, la actiunile detinute la trustul de presa “Ziua” in favoarea Sindicatului FSLI condus de Liviu Luca, chiar daca azi inca mai figureaza in scriptele Registrului comertului ca actionar la acest trust. De remarcat ca Omega Press Investments a beneficiat, la inceputul anilor 2000, in sistem barter, de doua autoturisme Hyundai Santamo de la Omar Hayssam, autoturisme introduse ilegal in Romania (in 1999, printr-o firma din Insulele Virgine), dupa ce fusesera declarate furate in China.

Administratorul

Dinu Patriciu s-a implicat, vreme de cativa ani, in administrarea creantelor bugetare. In 1998, Patriciu a avut un rol important, indeosebi prin actiuni de lobby, in infiintarea Fondului de restructurare Dunarea, a carui administrare a fost preluata de catre o societate controlata de el, Administrator Int. Oficial, Administrator Int., societatea care administra si fondul ipotecar Alpha (FDI Alpha), avea drept actionari cateva societati inregistrate in paradisuri fiscale precum Liechtenstein sau Cipru: Administrator Ag. (70%), Tudori si Danama Foundation (infiintate de Sorin Marin, un fost partener al lui Patriciu), Muldown Holdings Ltd. si Lakeline Ltd. Ultima dintre aceste firme – Lakeline, din Cipru – figureaza si printre actionarii societatii care edita cotidianul “Ziua” – Omega Press Investments SA.

Dupa cum se stie deja, administrarea Fondului de restructurare Dunarea, infiintat in 1998, a fost o afacere deloc rentabila pentru stat. Astfel, desi a preluat de la Banca Agricola creantele a peste 280 de societati neperformante, creante in valoare de aproximativ 2.700 miliarde lei (basca lichiditatile de 130 miliarde lei prin care Banca Agricola detinea 90% din capitalul social al Fondului), administratorul fondului n-a reusit sa valorifice mare lucru din acestea, firma Administrator Int. multumindu-se cu incasarea comisionului de administrare. Ulterior, locul Bancii Agricole in Fond a fost luat de catre AVAB.

Cativa ani mai tarziu, Ionel Blanculescu anunta tragerea la raspundere a lui Dinu Patriciu pentru modul in care a administrat Fondul Dunarea ale carui active aveau sa treaca, in final, tot la AVAB. Cu acea ocazie, s-a constatat faptul ca 2,8 milioane dolari fusesera depozitate intr-o fosta banca populara (Eurocredit) falimentata. Cele aproape 3 milioane de dolari reprezentau garantia pentru un credit contractat de o firma a aceluiasi Dinu Patriciu.

Ulterior, in favoarea AVAB avea sa se constituie o noua garantie, constand intr-un teren care avea sa intre rapid in proprietatea AVAB, prin executare. Administrator Int., reprezentata de Dinu Patriciu, a participat si la licitatia pentru preluarea societatii de asigurare Astra, organizata de FPS in octombrie 2000.

Desi s-a clasat pe locul al doilea, dupa firma de apartament Ceptura SRL, societatea Administrator Int. s-a retras din competitie, dand astfel posibilitatea firmei clasate pe locul al treilea, Nova Trade, sa fie declarata castigatoare a licitatiei, in urma unui proces castigat mai tarziu in instanta. Fara retragerea lui Patriciu din cursa pentru Astra, Dan Adamescu, proprietarul Nova Trade, n-ar fi putut avea posibilitatea sa preia societatea de asigurari. Motivele reale ale retragerii lui Patriciu au ramas insa necunoscute.

Petrolistul din off-shore

In anul 1998, impreuna cu fostul sau partener, Sorin Marin, Patriciu a cumparat de la angajatii societatii un pachet semnificativ de actiuni Rompetrol. Tranzactia s-a facut prin intermediul SG International. Rompetrol a fost privatizata prin MEBO in prima parte a deceniului trecut si a fost vanduta de salariati in momentul in care a inceput sa inregistreze pierderi. In 1999, Rompetrol cumpara de la Fondul Proprietatii de Stat (actuala AVAS) rafinaria Vega din Ploiesti. Ulterior, Rompetrol si Vega fuzioneaza, rezultand, astfel, societatea Rompetrol, actualmente listata pe Rasdaq. Cea mai importanta dintre afacerile lui Dinu Patriciu, dar si cea mai controversata, pare a fi preluarea rafinariei Petromidia din Constanta.

Pentru a intra in posesia rafinariei, Patriciu a facut eforturi deosebite atat pe plan politic, cat si financiar, infiintand mai multe societati in strainatate, indeosebi in paradisuri fiscale sau in state cu o fiscalitate permisiva. Interesul lui Dinu Patriciu pentru rafinaria Petromidia este mai vechi. In anul 1997, alaturi de un consortiu format din cateva firme occidentale, Patriciu a intentionat sa preia rafinaria Petromidia, la concurenta cu Glencore (care a participat la licitatia FPS intr-un consortiu cu grupul Grivco, controlat de Dan Voiculescu).

Desi preluarea a esuat, Patriciu n-a renuntat sa spere in reusita achizitiei nici dupa ce societatea turca Akmaya a castigat licitatia pentru privatizarea Petromidia, la sfarsitul anului 1999, inceputul lui 2000. Akmaya, din cauza unor neintelegeri cu FPS, a fost obligata sa renunte la pachetul majoritar de la Petromidia (69,9%), si in urma unei noi licitatii, grupul Rompetrol (The Rompetrol Grup BV Olanda) a preluat pachetul majoritar de la Petromidia. Pentru a ascunde numele investitorilor implicati, dar si pentru a beneficia de o fiscalitate redusa, The Rompetrol Grup BV Olanda era controlata de un off-shore – Romanian Oil and Gas Investments SARL din Luxemburg. Numele unuia dintre investitori, Sorin Marin, a iesit la iveala in 2001, abia atunci cand si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol, pentru suma de aproximativ 22 de milioane de dolari.

Inainte de a fi preluat de Rompetrol Group BV Olanda, pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a fost transferat in proprietatea mai multor societati. Printre acestea, mentionam fundatiile Danama Foundation, Tudori Foundation din Liechtenstein (reprezentate de Sorin Marin) si Waverton Investments, care avea in spate off-shorul Romania Fund Investments din Luxemburg.

In cursul acestor operatiuni de transfer de actiuni de la o societate la alta, printre proprietarii Rompetrol, cu un pachet minoritar, a aparut si Romania&Moldova Direct Fund, un fond de investitii care-i avea printre actionari pe Dinu Patriciu, International Equity Partners din SUA, IFC si DEG din Germania. Printre societatile utilizate in transferul de actiuni, figureaza si East Capital Investments BV.

In 2003, Romania&Moldova Direct Fund iese din actionariatul Rompetrol si, in acelasi timp, OMV Austria cumpara 25,1% din companie. In aprilie 2005, ca urmare a achizitiei de catre OMV a pachetului majoritar de la Petrom, grupul Rompetrol rascumpara pachetul de actiuni de 25,1% din capitalul social, pachet detinut pana atunci de compania austriaca. Astazi, grupul Rompetrol este controlat de The Rompetrol Group NV Olanda, care este detinut, la randul sau, de Rompetrol Holding SA Elvetia si ai carui actionari sunt Dinu Patriciu (80%) si americanul Phil Stephenson (20%).

Stephenson este vicepresedintele firmei olandeze si raspunde de tranzactiile internationale si relatiile cu investitorii, iar Dinu Patriciu este presedintele Consiliului de administratie. Grupul Rompetrol este compus din 12 societati: Rompetrol SA, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Petrochemicals SRL, Rompetrol Downstream SA, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Romoil SA, Rominserv SA, Ecomaster-Servicii Ecologice SA, Palplast SA, Rompetrol Moldova si Rompetrol Bulgaria.

Prin Rompetrol, Dinu Patriciu a preluat Rafinaria Vega din Ploiesti si, pentru o perioada, cu sprijinul lui Radu Sarbu, administrarea societatii Conpet SA, care asigura intreaga infrastructura a sistemului national de transport al titeiului prin conducte.

Patriciu poposeste in gaura cu sobolani

In 2003, Rompetrol acumulase o datorie la bugetul de stat de aproximativ 603 milioane de dolari. Spre sfarsitul anului, guvernul a hotarat, printr-o ordonanta de urgenta, transformarea acelei datorii in obligatiuni de stat cu posibilitatea rascumpararii in sapte ani. Desi atunci a rasuflat usurat, cateva luni mai tarziu, Patriciu a intrat in atentia PNA, ca urmare a unui raport avizat favorabil de Ioan Talpes, privitor atat la modul in care s-a derulat privatizarea Petromidia, cat si la activitatea postprivatizare.

Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a sesizat PNA, dupa ce a descoperit si instrumentat implicarea lui Dinu Patriciu si a altor persoane din conducerea grupului Rompetrol intr-o vasta operatiune de spalare de bani. Operatiunea viza peste 20 de firme, trei fundatii si noua persoane fizice. Ulterior, Dinu Patriciu a fost chemat sa dea explicatii la Parchet si, pe 27 mai a.c., a fost acuzat oficial de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune. Pentru 24 de ore, Dinu Patriciu a fost arestat si obligat sa mediteze, intr-o “gaura” de opt metri patrati, alaturi de infractori marunti si sobolani, la relatia dialectica dintre accize, politica, afaceri si Ioan Talpes.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr.9, iunie 2005