Micile secrete ale lui Dinu Patriciu

 

Dinu Patriciu s-a nascut pe 3 august 1950 in Bucuresti si este fiul cunoscutului petrolist si profesor Valeriu Patriciu. Tatal sau a fost profesor de geologie la Politehnica din Timisoara in perioada 1930-1950, iar apoi, pana in 1958, profesor la Universitatea din Bucuresti. Pana in 1947, el a detinut si functia de director al companiei Shell Romania.

Valeriu Patriciu a fost arestat in doua randuri, in 1945 si in 1948, de Siguranta, respectiv Securitate, iar in 1958 a fost dat afara din invatamantul superior pe motiv ca ar fi sprijinit anumite grupuri de rezistenta din Prahova. Pana in 1964, cand a fost reabilitat, sotia sa a fost nevoita sa lucreze ca laboranta pentru a-si intretine familia.

patriciu 1

Arhitectul emirului

Pe Dinu Patriciu il cheama, de fapt, Dan Costache Patriciu. El a absolvit, in 1975, Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din Capitala si a devenit ulterior profesor al aceluiasi Institut. In perioada 1975-1984, a castigat cateva premii la concursurile internationale de arhitectura. Daca in 1975 a obtinut locul opt la concursul international pentru cladirea Operei din Sofia, iar in 1977 a primit mentiunea juriului pentru Libraria Nationala din Teheran-Iran, in 1984 Patriciu a obtinut premiul intai pentru arhitectonica centrului capitalei Emiratelor Arabe Unite, Abu-Dhabi.

Asta a facut ca, in perioada 1984-1990, arhitectul Dinu Patriciu sa participe la constructia a 11 cladiri de birouri in Abu-Dhabi, a hotelului de patru stele Al Jazira din Dubai, precum si a patru resedinte pentru seful statului. Conform lui Patriciu, banii care au insotit premiul castigat pentru Abu-Dhabi ar fi fost incasati de catre Securitate prin intermediul Institutului Roman de Consulting Romconsult, firma care se ocupa de gestionarea in exterior a proiectelor de arhitectura si care, in 1989, era condusa de Florin Burada.

Intr-un numar din Scanteia acelor ani, s-a precizat de fapt ca banii castigati, cateva zeci de mii de dolari, ar fi fost donati de catre Patriciu statului roman. Pana in 1989, el a castigat totusi destul de bine, la salariul de profesor adaugandu-se sumele obtinute din meditarea a sute de elevi care aspirau sa intre la Institutul de Arhitectura, precum si castigurile din capitala Emiratelor Arabe Unite. In Romania, Patriciu a proiectat magazinele universale din Focsani si Barlad, precum si mai multe locuinte de lux si sedii ale unor banci.

Aventurier in politica

In 1990, arhitectul Dinu Patriciu intra in politica. Se inscrie in PNL si, pe 20 mai 1990, devine deputat de Timis. Doua luni mai tarziu, in urma unui conflict cu Radu Campeanu, Patriciu, impreuna cu Calin Popescu-Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru si Gelu Netea, sunt exclusi din PNL si infiinteaza PNL-Aripa Tanara. In 1992, candideaza din nou pentru Camera Deputatilor, pe listele CDR din Dambovita, si obtine un nou mandat de deputat in legislatura 1992-1996. In 1993, infiinteaza PL ‘93 si devine liderul acestui partid.

In 1997, PL ‘93 fuzioneaza cu PNL – CD, condus de Niculae Cerveni, noua formatiune politica fiind numita Partidul Liberal. Un an mai tarziu, intra in conflict si cu Niculae Cerveni, care se impotriveste comasarii prin absorbtie dintre PL si PNL. Cerveni a numit atunci actiunea lui Patriciu “destabilizatoare si marsava”. Trei ani mai tarziu, Dinu Patriciu devine vicepresedinte al PNL, dupa ce, in 2000, este ales deputat pe listele PNL Prahova. In iunie 2003, fiind pus sa aleaga intre politica si afaceri, renunta la mandatul de deputat in favoarea afacerilor. Doi ani mai tarziu, avea sa cunoasca, pentru prima oara, atmosfera unei celule de arest, dovedind astfel ca nu a facut o alegere tocmai potrivita.

Disparitia misterioasa a doamnei Nastase

In paralel cu politica, Dinu Patriciu s-a lansat in afaceri inca din 1990. Cea mai importanta dintre societatile lui Patriciu de la inceputul anilor ‘90 a fost “Alpha Constructii si Investitii Imobiliare”. Firma, infiintata in 1991, a fost implicata intr-un incident extrem de neplacut, chiar la sfarsitul acelui an. Pentru a construi un ansamblu de locuinte pe strada Scoala Herastrau din Bucuresti, Dinu Patriciu cumpara doua proprietati situate la numerele 12 si 16, care ocupa impreuna 4.000 de metri patrati. Intre ele, la nr. 14, se afla insa proprietatea unor batrani octogenari, care nu se lasa usor convinsi sa-si vanda casa si terenul firmei de constructii a lui Patriciu.

patriciu 21

Dupa multe insistente, reprezentantul firmei Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, George Gaita, reuseste sa-i convinga pe sotii Emilia si Alexandru Nastase sa incheie, pe 14 noiembrie 1991, o intelegere prin care cei doi se obliga ca la o data ulterioara (“de indata ce vor fi stabilite conditiile de pret ce vor fi prevazute in cadrul obligatiilor”) sa vanda societatii lui Dinu Patriciu casa si terenul de 240 mp situate in str. Herastrau nr.14. Prin aceeasi intelegere, George Gaita se obliga sa ofere la schimb 57 dolari/mp de teren plus un imobil situat in strada Bucegi nr. 50, compus din casa si un teren de 400 mp, “de indata ce va putea vinde” acel imobil. Intelegerea era un punct de pornire pentru un viitor contract de vanzare-cumparare.

La mai putin de o luna de la semnarea conventiei, pe 8 decembrie 1991, batranul Nastase moare, iar zece zile mai tarziu, sotia sa dispare de la domiciliu. In aceeasi zi, are loc si un mic incendiu in casa Emiliei Nastase, incendiu sesizat de un vecin de la nr. 18. Un nepot al batranei a cautat-o in acele zile si n-a gasit-o la domiciliu, dar nu a sesizat la Politie disparitia acesteia. Cel care sesizeaza politia va fi, o luna mai tarziu, George Gaita, reprezentantul firmei lui Dinu Patriciu. Acesta avea sa declare ca a cautat-o fara succes pe batrana prin spitale si chiar la morga. Batrana a fost de negasit, cu toata desfasurarea ulterioara de forte din partea Politiei.

Cu toate acestea, desi Emilia Nastase era inca proprietar al imobilului din str. Scoala Herastrau nr. 14, firma lui Patriciu a sprijinit rudele din Focsani ale batranei care au trecut rapid la demolarea imobilului, punandu-le la dispozitie utilaje de transport pentru materialele recuperate in urma demolarii. Desi cazul a fost facut public, nimeni n-a mai aflat, ulterior, nimic despre misterioasa disparitie a batranei Emilia Nastase. Trei ani mai tarziu, in urma unui scandal de presa, Dinu Patriciu a afirmat ca el n-a fost implicat in aceasta disparitie si ca, din contra, firma sa a fost prejudiciata prin amanarea demararii lucrarilor la ansamblul de locuinte.

Andreea din Insulele Belize

O afacere cu iz de teapa a fost semnalata spre sfarsitul anului 1996, cand miliardarul Dinu Patriciu a fost acuzat ca refuza sa-si achite obligatiile contractuale incheiate cu societatea Severnav din Drobeta Turnu-Severin. In februarie 1995, Patriciu a comandat constructia unei nave la Severnav SA, iar patru luni mai tarziu, pe 23 iunie, cargoul multifunctional “Andreea” de 3.050 tdw intra in proprietatea firmei acestuia, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA. Desi constructorul si-a indeplinit la timp obligatiile contractuale, Patriciu achita, in urmatoarele trei luni, mai putin de jumatate din contravaloarea navei.

Intelegatori, cei de la Severnav, accepta, in septembrie 2005, incheierea unui addendum la contractul de livrare, prin care se esaloneaza in zece rate lunare restul de plata, in valoare de 1,26 milioane dolari, ramas neachitat de catre societatea lui Patriciu. O luna mai tarziu, pentru a arata ca este bine intentionat, Patriciu pune la dispozitia Severnav o scrisoare de garantie bancara de la Credit Bank, valabila pana pe 24.07.1996 si semnata de Emil Cioflan. Cu toate acestea, Patriciu a refuzat sa-si mai achite ultimele trei rate, ce totalizau 380.000 de dolari. In septembrie 1996, la patru luni de la intreruperea oricarei legaturi cu Dinu Patriciu, reprezentantii firmei mehedintene inca mai plangeau dupa restul de bani pe la Politie, Justitie si BNR. Ei aflasera, intre timp, faptul ca inainte cu doua zile de a primi nava “Andreea” , Dinu Patriciu o vanduse deja, pe un dolar, societatii “Andreea Shipping” Ltd. din paradisul fiscal Insulele Belize.

Firme la vedere

Dinu Patriciu apare astazi direct implicat, ca actionar, in doar cateva firme inregistrate in Romania: Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Agrochim Impex SRL, Praxis SRL Rompetrol Distributie SA si Trustul de presa Ziua (“Ziua” SRL, “Editura Ziua” SRL, “Ana Maria Press” SRL). El figureaza insa, ca administrator, in noua societati: Grupul Rompetrol (Rompetrol Quality Control SRL, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Rompetrol Rafinare SA si Rompetrol Downstream SA), Administrator Int. SA, Sanex SA, Praxis SRL si Alpha Constructii Imobiliare SA.

De asemenea, prin societatea Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, el este implicat in firmele SGD Services SRL, Artis Design SA, Fitofarma SA, SG International SA si Alpha Construct SA. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, Patriciu a mai participat direct la infiintarea urmatoarelor societati: Compania de Constructii Phoenix Alpha SA (1992, impreuna cu societatea franceza Phoenix SA), Alpha International Construct SA (1993, alaturi de germanul Robert Perlitz care, cativa ani mai incolo, avea sa escrocheze cateva sute de persoane atrase in jocul piramidal cu certificate de actionar BPS Brokers SA; romano-germanul Perlitz a parasit Romania in 1999, fiind, ulterior, dat in urmarire prin Interpol, el avand la activ si alte ilegalitati comise in Germania), Hein Romania SA (1997, alaturi de Hein GmbH din Germania) si Baneasa Investitii Imobiliare SA (1997, impreuna cu firma Hein GmbH).In toate aceste firme, alaturi de Dinu Patriciu apare ca actionar sau administrator si partenerul acestuia, George Gaita.

Pe de alta parte, fratele sau, Valeriu Romulus Serban Patriciu, este actionar in sapte societati din Romania: Deutsch-RumŠnische Immobilien SA, Tele Distribution SRL, Expres Cargo SRL, Industrial Park SRL, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Alpha Construct SA si Agrochim Impex SRL.

Ziua lui Patriciu a fost foarte profitabila

Dinu Patriciu s-a implicat direct atat in domeniul constructiilor, cat si in mass-media, fonduri mutuale si de investitii, recuperarea creantelor bancare si industria petroliera. Osciland intre politica si afaceri, a incercat sa actioneze cat mai discret si sa se mentina cat mai departe de scandaluri. Cum in afaceri discretia este asigurata cel mai bine de folosirea unor off-shoruri, Patriciu a folosit si aceasta cale pentru a se mentine in umbra. Putini au fost, spre exemplu, cei care au stiut ca managementul cotidianului “Ziua” a fost asigurat, cel putin in primii doi-trei ani, personal de catre Dinu Patriciu.

“Nu stiu daca “Ziua” era singurul ziar profitabil, dar era foarte profitabil si a fost intotdeauna, pentru ca a avut un management corect. Din 1995 pana prin ’98, m-am ocupat personal de chestia asta si a avut intotdeauna profit”, declara recent Patriciu. De altfel, in perioada 1994-2000, Dinu Patriciu a fost presedinte al Omega Press Investment SA, societatea care edita cotidianul “Ziua”. Printre actionarii Omega Press figurau, in stilul obisnuit al afacerilor lui Patriciu, si doua societati straine, Lakeline Limited din Cipru si Omega Media Holdings Ltd din Israel. Ca administrator, alaturi de Sorin Rosca Stanescu si de George Gaita, figura si Dinu Patriciu.

El a renuntat totusi, la sfarsitul anului trecut, la actiunile detinute la trustul de presa “Ziua” in favoarea Sindicatului FSLI condus de Liviu Luca, chiar daca azi inca mai figureaza in scriptele Registrului comertului ca actionar la acest trust. De remarcat ca Omega Press Investments a beneficiat, la inceputul anilor 2000, in sistem barter, de doua autoturisme Hyundai Santamo de la Omar Hayssam, autoturisme introduse ilegal in Romania (in 1999, printr-o firma din Insulele Virgine), dupa ce fusesera declarate furate in China.

Administratorul

Dinu Patriciu s-a implicat, vreme de cativa ani, in administrarea creantelor bugetare. In 1998, Patriciu a avut un rol important, indeosebi prin actiuni de lobby, in infiintarea Fondului de restructurare Dunarea, a carui administrare a fost preluata de catre o societate controlata de el, Administrator Int. Oficial, Administrator Int., societatea care administra si fondul ipotecar Alpha (FDI Alpha), avea drept actionari cateva societati inregistrate in paradisuri fiscale precum Liechtenstein sau Cipru: Administrator Ag. (70%), Tudori si Danama Foundation (infiintate de Sorin Marin, un fost partener al lui Patriciu), Muldown Holdings Ltd. si Lakeline Ltd. Ultima dintre aceste firme – Lakeline, din Cipru – figureaza si printre actionarii societatii care edita cotidianul “Ziua” – Omega Press Investments SA.

Dupa cum se stie deja, administrarea Fondului de restructurare Dunarea, infiintat in 1998, a fost o afacere deloc rentabila pentru stat. Astfel, desi a preluat de la Banca Agricola creantele a peste 280 de societati neperformante, creante in valoare de aproximativ 2.700 miliarde lei (basca lichiditatile de 130 miliarde lei prin care Banca Agricola detinea 90% din capitalul social al Fondului), administratorul fondului n-a reusit sa valorifice mare lucru din acestea, firma Administrator Int. multumindu-se cu incasarea comisionului de administrare. Ulterior, locul Bancii Agricole in Fond a fost luat de catre AVAB.

Cativa ani mai tarziu, Ionel Blanculescu anunta tragerea la raspundere a lui Dinu Patriciu pentru modul in care a administrat Fondul Dunarea ale carui active aveau sa treaca, in final, tot la AVAB. Cu acea ocazie, s-a constatat faptul ca 2,8 milioane dolari fusesera depozitate intr-o fosta banca populara (Eurocredit) falimentata. Cele aproape 3 milioane de dolari reprezentau garantia pentru un credit contractat de o firma a aceluiasi Dinu Patriciu.

Ulterior, in favoarea AVAB avea sa se constituie o noua garantie, constand intr-un teren care avea sa intre rapid in proprietatea AVAB, prin executare. Administrator Int., reprezentata de Dinu Patriciu, a participat si la licitatia pentru preluarea societatii de asigurare Astra, organizata de FPS in octombrie 2000.

Desi s-a clasat pe locul al doilea, dupa firma de apartament Ceptura SRL, societatea Administrator Int. s-a retras din competitie, dand astfel posibilitatea firmei clasate pe locul al treilea, Nova Trade, sa fie declarata castigatoare a licitatiei, in urma unui proces castigat mai tarziu in instanta. Fara retragerea lui Patriciu din cursa pentru Astra, Dan Adamescu, proprietarul Nova Trade, n-ar fi putut avea posibilitatea sa preia societatea de asigurari. Motivele reale ale retragerii lui Patriciu au ramas insa necunoscute.

Petrolistul din off-shore

In anul 1998, impreuna cu fostul sau partener, Sorin Marin, Patriciu a cumparat de la angajatii societatii un pachet semnificativ de actiuni Rompetrol. Tranzactia s-a facut prin intermediul SG International. Rompetrol a fost privatizata prin MEBO in prima parte a deceniului trecut si a fost vanduta de salariati in momentul in care a inceput sa inregistreze pierderi. In 1999, Rompetrol cumpara de la Fondul Proprietatii de Stat (actuala AVAS) rafinaria Vega din Ploiesti. Ulterior, Rompetrol si Vega fuzioneaza, rezultand, astfel, societatea Rompetrol, actualmente listata pe Rasdaq. Cea mai importanta dintre afacerile lui Dinu Patriciu, dar si cea mai controversata, pare a fi preluarea rafinariei Petromidia din Constanta.

Pentru a intra in posesia rafinariei, Patriciu a facut eforturi deosebite atat pe plan politic, cat si financiar, infiintand mai multe societati in strainatate, indeosebi in paradisuri fiscale sau in state cu o fiscalitate permisiva. Interesul lui Dinu Patriciu pentru rafinaria Petromidia este mai vechi. In anul 1997, alaturi de un consortiu format din cateva firme occidentale, Patriciu a intentionat sa preia rafinaria Petromidia, la concurenta cu Glencore (care a participat la licitatia FPS intr-un consortiu cu grupul Grivco, controlat de Dan Voiculescu).

Desi preluarea a esuat, Patriciu n-a renuntat sa spere in reusita achizitiei nici dupa ce societatea turca Akmaya a castigat licitatia pentru privatizarea Petromidia, la sfarsitul anului 1999, inceputul lui 2000. Akmaya, din cauza unor neintelegeri cu FPS, a fost obligata sa renunte la pachetul majoritar de la Petromidia (69,9%), si in urma unei noi licitatii, grupul Rompetrol (The Rompetrol Grup BV Olanda) a preluat pachetul majoritar de la Petromidia. Pentru a ascunde numele investitorilor implicati, dar si pentru a beneficia de o fiscalitate redusa, The Rompetrol Grup BV Olanda era controlata de un off-shore – Romanian Oil and Gas Investments SARL din Luxemburg. Numele unuia dintre investitori, Sorin Marin, a iesit la iveala in 2001, abia atunci cand si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol, pentru suma de aproximativ 22 de milioane de dolari.

Inainte de a fi preluat de Rompetrol Group BV Olanda, pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a fost transferat in proprietatea mai multor societati. Printre acestea, mentionam fundatiile Danama Foundation, Tudori Foundation din Liechtenstein (reprezentate de Sorin Marin) si Waverton Investments, care avea in spate off-shorul Romania Fund Investments din Luxemburg.

In cursul acestor operatiuni de transfer de actiuni de la o societate la alta, printre proprietarii Rompetrol, cu un pachet minoritar, a aparut si Romania&Moldova Direct Fund, un fond de investitii care-i avea printre actionari pe Dinu Patriciu, International Equity Partners din SUA, IFC si DEG din Germania. Printre societatile utilizate in transferul de actiuni, figureaza si East Capital Investments BV.

In 2003, Romania&Moldova Direct Fund iese din actionariatul Rompetrol si, in acelasi timp, OMV Austria cumpara 25,1% din companie. In aprilie 2005, ca urmare a achizitiei de catre OMV a pachetului majoritar de la Petrom, grupul Rompetrol rascumpara pachetul de actiuni de 25,1% din capitalul social, pachet detinut pana atunci de compania austriaca. Astazi, grupul Rompetrol este controlat de The Rompetrol Group NV Olanda, care este detinut, la randul sau, de Rompetrol Holding SA Elvetia si ai carui actionari sunt Dinu Patriciu (80%) si americanul Phil Stephenson (20%).

Stephenson este vicepresedintele firmei olandeze si raspunde de tranzactiile internationale si relatiile cu investitorii, iar Dinu Patriciu este presedintele Consiliului de administratie. Grupul Rompetrol este compus din 12 societati: Rompetrol SA, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Petrochemicals SRL, Rompetrol Downstream SA, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Romoil SA, Rominserv SA, Ecomaster-Servicii Ecologice SA, Palplast SA, Rompetrol Moldova si Rompetrol Bulgaria.

Prin Rompetrol, Dinu Patriciu a preluat Rafinaria Vega din Ploiesti si, pentru o perioada, cu sprijinul lui Radu Sarbu, administrarea societatii Conpet SA, care asigura intreaga infrastructura a sistemului national de transport al titeiului prin conducte.

Patriciu poposeste in gaura cu sobolani

In 2003, Rompetrol acumulase o datorie la bugetul de stat de aproximativ 603 milioane de dolari. Spre sfarsitul anului, guvernul a hotarat, printr-o ordonanta de urgenta, transformarea acelei datorii in obligatiuni de stat cu posibilitatea rascumpararii in sapte ani. Desi atunci a rasuflat usurat, cateva luni mai tarziu, Patriciu a intrat in atentia PNA, ca urmare a unui raport avizat favorabil de Ioan Talpes, privitor atat la modul in care s-a derulat privatizarea Petromidia, cat si la activitatea postprivatizare.

Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a sesizat PNA, dupa ce a descoperit si instrumentat implicarea lui Dinu Patriciu si a altor persoane din conducerea grupului Rompetrol intr-o vasta operatiune de spalare de bani. Operatiunea viza peste 20 de firme, trei fundatii si noua persoane fizice. Ulterior, Dinu Patriciu a fost chemat sa dea explicatii la Parchet si, pe 27 mai a.c., a fost acuzat oficial de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune. Pentru 24 de ore, Dinu Patriciu a fost arestat si obligat sa mediteze, intr-o “gaura” de opt metri patrati, alaturi de infractori marunti si sobolani, la relatia dialectica dintre accize, politica, afaceri si Ioan Talpes.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr.9, iunie 2005

Micile secrete ale lui Radu Stroe

radu stroeMinistrul senator Radu Stroe a reusit performanta de a fi singurul demnitar roman care sfideaza cu succes principiul separatiei puterilor in stat. De sase luni, el detine simultan functiile de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului si de presedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii, fiind, deci, atat membru activ al executivului (Guvern), cat si al legislativului (Parlament).

Starea de incompatibilitate flagranta in care se afla liberalul Stroe, amendata inutil de presa si de cateva ONG-uri, este tolerata de parlamentari, ea fiind, de fapt, o solutie de compromis gasita de premierul Calin Popescu Tariceanu pentru a controla SRI. De altfel, dorinta lui Tariceanu de a prelua controlul serviciilor de informatii a creat deja o disputa la scena deschisa, indeosebi cu presedintele Traian Basescu, rezultatul confruntarii nefiind inca transat.

Deocamdata, liberalul Radu Stroe este singurul dintre demnitarii liberali care executa, intocmai si la timp, ordinul de a nu parasi meterezele informative privilegiate posibile doar via comisia de la Senat. Soldat sau „ofiter“ disciplinat al partidului, Radu Stroe este un personaj care a ramas, intotdeauna, in linia a doua, ca si cand s-ar teme, din motive pe care deocamdata doar el le cunoaste, sa iasa in prima linie. Trecutul acestuia este presarat cu foarte multe necunoscute mai ales ca, de-a lungul timpului, au existat diverse suspiciuni cu privire la bunele sale intentii.

Biografie seaca si oficiala

Nascut pe 31 august 1949 in localitatea Osoi, judetul Iasi, Radu Stroe a absolvit, in anul 1971, Institutul de Marina Civila din Constanta. In perioada 1972-1974 a lucrat ca ofiter de marina si inginer de navigatie la Navrom Constanta. A trecut apoi, in 1975, in cadrul Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, ca inginer principal III. In 1981, a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti. Intre 1986 si 1989, a lucrat ca inginer principal la administratia Canalului Dunare-Bucuresti. A fost membru al Partidului Comunist Roman si activist UTC in cadrul ministerului. In 1990, dupa ce a intrat in Partidul National Liberal, a fost promovat in cadrul Ministerului Transporturilor, unde a ocupat succesiv, pana in 1996, functiile de director general adjunct, director general si consilier al ministrului.

In perioada 1997-1998, a fost numit secretar general adjunct al guvernului Victor Ciorbea, iar intre 1998 si 2000, in guvernul Radu Vasile, a fost promovat secretar general al Guvernului. La alegerile parlamentare din 2000, a fost impus pe listele PNL Maramures si a obtinut un mandat de deputat in legislatura 2000-2004. In perioada februarie-septembrie 2001, a fost membru al Biroului permanent al Camerei Deputatilor. De asemenea, a fost membru al Comisiei de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

In 2004, repetand manevra electorala din Maramures, Radu Stroe a devenit senator PNL pe listele Aliantei D.A. – Dreptate si Adevar. Din 2005, a devenit presedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Roman de Informatii. Pe 23 mai 2006, la propunerea lui Calin Popescu Tariceanu, senatorul Radu Stroe este investit in functia de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, fara a renunta insa la functia si privilegiile detinute in Senat.

Relatia cu Partidul Comunist si Securitatea

Actualul ministru-senator Stroe are un trecut tulbure. Daca azi el este, in esenta, liberal de profesie, functiile detinute in ultimii zece ani derivand din aceasta preocupare politica, pana in 1990 profesia lui era, conform carnetului PCR si convingerilor, aceea de activist UTC in Ministerul Transporturilor. Atractia si apetenta sa din ultimii ani pentru serviciile de informatii au dat apa la moara unora care l-au suspectat ca ar fi fost, pe vremuri, colaborator al Securitatii. Suspiciunea n-a putut fi probata, deoarece n-au aparut inca documente in acest sens. Totusi, recent, presa centrala a consemnat declaratia unui fost coleg al acestuia, comandantul de cursa lunga Adrian Ungureanu, care a afirmat ca „Radu Stroe, secretarul Guvernului, a fost secretar de partid pe Departamentul Transporturi Navale si statea dupa colt, te scria pe hartie ca nu te duci la cuvantarile lui Ceausescu. Si te dadea in primire! Eu cred ca asta a facut mai multa politie politica decat multi altii! Si asta pot s-o spun fata de orisicine“.

De asemenea, presedintele Traian Basescu, intr-un interviu pe care l-a acordat „Gazetei de Maramures“, a dat si el detalii cu privire la trecutul „profesional“ al lui Stroe. Raspunzand unei afirmatii din care rezulta ca Radu Stroe ar fi absolvit acelasi institut (Marina) cu el, Traian Basescu a spus: „Da, dar el a ramas tot un ofiter III inapt medical, iar eu am ajuns comandant pe nava-amiral a Romaniei. E un handicap intre un inapt medical si un comandant de nava. Raman complexele tineretii. Daca va arata uniforma lui, o sa vedeti doar o tresa de ofiter III. Eu mi-am umplut manecile cu toate tresele la care imi dadea dreptul calitatea de absolvent al Institutului de Marina“.

Referitor la toate aceste acuze, Stroe si-a recunoscut, cu timiditate, fostul statut de activist comunist, dar a afirmat ca nu a colaborat cu Securitatea. Dimpotriva, conform propriilor sale declaratii, pentru ca ar fi refuzat sa denunte un coleg care a fugit in strainatate, dar si pentru ca el insusi ar fi devenit suspect ca ar dori sa paraseasca tara, in anul 1974, Securitatea i-ar fi suspendat permisul care ii dadea dreptul sa navigheze. Mai mult, a spus el, ar fi avut chiar doua dosare de urmarire informativa (DUI).

Acesta ar fi motivul pentru care n-a reusit sa-si faca o cariera in marina civila. „N-aveam cum in doi ani sa iau toate tresele, pentru faptul ca Securitatea nu m-a lasat sa navighez mai departe“, a declarat Stroe. Argumentul nu sta insa deloc in picioare deoarece, ulterior, Securitatea l-a lasat pe „suspectul“ Radu Stroe sa devina activist de partid in Ministerul Transporturilor. Se stie ca Securitatea era subordonata partidului, si nu invers. Prin urmare, daca Securitatea, deci partidul, l-ar fi suspectat de „nazdravanii“, atunci nu l-ar fi promovat in esaloanele superioare.

In aceste conditii, suspiciunea cu privire la trecutul acestuia persista, iar Stroe continua s-o alimenteze prin actiuni care nu pot fi altfel explicate. Spre exemplu, in urma cu cateva luni, presa a atras atentia asupra unei liste cu fosti ofiteri de Securitate promovati in administratie si Guvern atat la Cabinetul primului-ministru, cat si la cabinetul presedintelui Comisiei SRI, Radu Stroe, in conditile in care acesta, aliat cu Marius Oprea, declarase un razboi total securistilor vechi sau noi. Printre securistii vechi, consemnati de presa, erau Aleodor Francu, Dan Petrescu, Mihai Darie, dar si Mihai Popescu.

Ulterior, primii doi au fost documentati ca fosti ofiteri de Securitate si indepartati din Cancelaria lui Tariceanu, in vreme ce ultimul, Mihai Popescu, consilier personal al lui Radu Stroe, a fost mentinut in preajma, el fiind declarat „securist de bine“. „Mihai Popescu a lucrat in contraspionaj, loc din care a iesit la pensie. Pentru ca eu nu am experienta si expertiza necesara lucrarilor de la Comisia SRI, am apelat la serviciile unui profesionist. Mentionez ca acesta nu a facut parte din structurile Securitatii ca politie politica“, a declarat Radu Stroe.

Trecand peste faptul ca presedintele Comisiei SRI n-avea de unde sa stie daca securistul vizat a facut sau nu politie politica. Se poate observa ca aceasta declaratie a lui Stroe vine in totala contradictie cu toate celelalte declaratii ale lui privind fosta Securitate, mai ales ca, la fel cum colaboreaza cu consilierul Mihai Popescu, acesta colaboreaza la fel de bine si cu consilierul Marius Oprea, un vanator declarat al securistilor, „de bine“ sau „de rau“, dar cu conditia sa nu fie securistii lor. Adica ai liberalilor.

(Stroe) Victoria parasita, (Palatul) Victoria sa traiasca!

Un alt mic secret al lui Radu Stroe tine de viata sa privata, ceea ce ne determina sa nu insistam prea mult asupra lui, dar nu putem sa-l trecem total cu vederea. Este vorba despre statutul sau de burlac, sau „necasatorit“, asa cum figureaza in autobiografia oficiala. Statutul sau real este insa acela de „divortat“, chiar daca acest amanunt nu conteaza prea tare. Astfel, Radu Stroe a fost casatorit cu Victoria Stroe, nascuta pe 30 iulie 1947, deci cu doi ani mai in varsta decat ministrul-sef de comisie SRI.

Cei doi au divortat inainte ca Stroe sa cucereasca Palatul Victoria, nume predestinat, in calitate de sef al Secretariatului General al Guvernului. Divortul a fost insa un bun prilej de capatuiala pentru liberalul Stroe, deoarece in 1997, invocand acest aspect biografic in fata primarului general al Capitalei, Viorel Lis, acesta i-a facut cadou prin comunicarea nr. 118058/12.01.1998, un apartament bine pozitionat pe bulevardul Burebista. Motivul atribuirii locuintei, situate in bd. Burebista este scurt, cuprinzator si suficient: „salariat la Guvernul Romaniei, cu domiciliul in Sos. N. Titulescu nr. (…) sector 1, proprietatea fostei sotii“.

repartitie stroe cap tabel

 

repartitie_stroe

repartitie stroe cap tabel

De asemenea, desi era „singur“, divortatul Radu Stroe primeste un apartament social de doua camere. Sase ani mai tarziu, pe 7 mai 2004, Radu Stroe, deputat la acea vreme, vinde apartamentul „social“ catre Valeria Victoria Sandulescu, cu 60.000 de euro. Bani declarati. Din nou, numele „Victoria“ intervine in biografia lui Stroe. Numai ca, de aceasta data, cumparatoarea este o fosta vecina de pe acelasi palier (etajul 1) de-a lui Stroe, din blocul D13, persoana nascuta in 1931. Culmea, pensionara Valeria Victoria Sandulescu, cumparatoarea apartamentului lui Stroe, beneficiase si ea de o locuinta sociala de trei camere, tot in blocul D13 nr. 4, din partea aceluiasi primar Viorel Lis, dupa ce fusese evacuata din Str. Helesteului nr. 22A, un imobil al RAPPS.

Legarea de scaun si SPP-ul

O poveste interesanta despre modul in care Radu Stroe si-a indeplinit cu exces de zel atributiile de serviciu a fost dezvaluita de presa centrala si este extrem de sugestiva pentru situatia de incompatibilitate in care se afla, azi, parlamentarul-ministru liberal. Astfel, se spune ca, in vremea guvernarii lui Radu Vasile, acesta hotarase sa-i scoata din Guvern pe toti consilierii impusi de Emil Constantinescu. Printre acestia se afla si medicul ortoped Dan Serban. Numai ca, ortopedul-consilier a refuzat sa plece de la Palatul Victoria si, in semn de protest, s-ar fi legat de scaun cu noduri „marinaresti“.

Radu Stroe, secretarul general al Guvernului, a fost cel care a trebuit sa execute, intocmai si la timp, decizia lui Radu Vasile si, pus in fata unuia care nu voia cu nici un chip sa elibereze functia, si nici scaunul, a trimis SPP-istii sa-l scoata pe ortoped din birou. Acestia „l-au luat la pachet pe Dan Serban, l-au bagat cu chiu cu vai in lift, l-au transportat in curtea interioara a Palatului Victoria, i-au desfacut incomodele si trainicele noduri si l-au scos, pur si simplu, din incinta pe medicul rebel“, se afirma in presa centrala. Ce se va intampla insa daca parlamentarii vor decide ca, data fiind starea de incompatibilitate in care se afla Radu Stroe, acesta sa paraseasca scaunul de la Guvern sau de la Comisia SRI? Se va lega el de scaunul cel mai indragit? Si daca da, cine va chema SPP-ul? Tariceanu sau Basescu? Oricum, problema ramane deschisa.

Si bogat, si actionar la firma lui Patriciu

Ca orice liberal care se respecta, Radu Stroe a intrat si el in randul actionarilor la Rompetrol, firma lui Dan Costache Patriciu, cunoscut si sub numele electoral Dinu Patriciu. Inainte insa de a-si achizitiona actiuni la Patriciu, Radu Stroe a prosperat. Aparent, dupa divort, el ramasese doar cu un teren de 3,4 hectare, mostenit de la parintii sai din comuna ieseana Osoi. Ulterior, in mod inexplicabil, a inceput sa acumuleze. In conditiile in care era bugetar. Trebuie spus totusi ca, pe 6 ianuarie 1999, Radu Stroe a fost cooptat ca membru in Consiliul de Administratie al Bancii Romane de Dezvoltare (BRD) conduse de Bogdan Baltazar, inainte de perfectarea tranzactiei cu Societee Generale. El a ramas in aceasta functie pana in august 2000, cand a fost inlocuit cu Frederic Lucenet, propus de BERD.

Incursiunea la BRD i-a adus calitatea de actionar la aceasta banca, dar nu justifica cei 110.000 dolari declarati de Stroe in 2003, si cu atat mai putin vila de 180 mp cumparata in acelasi an si situata pe strada Gabrielescu Grigore, in zona Piata Iancului-Pantelimon. Conform declaratiilor de avere, Radu Stroe a mai cumparat, in 2004, un Audi A4, in valoare de aproximativ 30.000 de euro si, in acelasi an, a vandut 30.000 de actiuni BRD cu aproximativ 700 milioane lei, adica 21.000 dolari. Tot in 2004 el avea in depozite 24.000 de euro, 60.000 dolari si 750 milioane lei. O avere mai suspecta chiar si decat intregul sau trecut.

Este drept, ca fost secretar general al Guvernului, el a fost acuzat, in cateva randuri, ca protejeaza persoane acuzate de coruptie, cum este cazul fostului prefect de Bistrita, dar si ca institutia condusa de el nu putea justifica suma de 124.000 dolari, bani alocati pentru constructia unei biserici in Albania si deturnati in mod misterios. La fel, conform unor dezvaluiri ale lui Serban Mihailescu, Radu Stroe a fost acuzat ca a angajat o firma sa tunda iarba din fata Guvernului contra sumei de 2.200 de dolari lunar. Evident, toate aceste acuzatii au ramas in aer. De mentionat ca, in 2003, acelasi Radu Stroe declara ca fusese cooptat si in Consiliul de Administratie al Clubului de Fotbal Dinamo Bucuresti, functie neretribuita, deci neinteresanta din punct de vedere financiar.

In ianuarie 2005, dupa o campanie electorala in cadrul careia Radu Stroe a contribuit, oficial, doar cu 350 milioane lei, in conturile sale se mai gaseau 24.000 de euro si 42.000 dolari. In aceeasi luna, el a declarat si achizitionarea a 100.000 de actiuni Petrom, in valoare de 300 milioane lei. Cinci luni mai tarziu, in conturile sale bancare au mai intrat 10.000 de euro. Tot fara explicatie. In ianuarie 2006, desi conturile bancare i-au ramas intacte, Radu Stroe s-a declarat fericitul posesor al unor actiuni la Petrom (42.000, semn ca vanduse mai mult de jumatate din pachetul initial), BRD (1.000 de actiuni evaluate la 3.500–4.000 de euro) si, surpriza!, Rompetrol (100.000 de actiuni evaluate atunci la 3.500–4.000 de euro). Evident, actiunile de la Rompetrol nu le-a cumparat preferential, ci de pe piata libera, deoarece, altfel, ar fi fost inclus in lotul Patriciu si acuzat de „utilizarea de informatiii privilegiate“, „aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup infractional“ etc., etc.

Radu Stroe cunoaste legislatia, ca doar a absolvit si dreptul, si suntem convinsi ca, la nevoie, poate justifica fiecare cent care i-a intrat in conturi.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr 27-28, decembrie 2006

Averea lui Dan Radu Ruşanu (pana in anul 2006!)

Dan Radu Rusanu, demnitar, om de afaceri, mare latifundiar al Romaniei, are o avere estimata de revista „Bilant“ la aproape 60 de milioane dolari. Detine trei milioane de metri patrati de teren, aproape 77% din actiunile societatii International SA din Sinaia si participatii la alte 12 companii. Afacerile lui Dan Radu Rusanu nu au culoare politica, printre actionarii sau asociatii sai figurand si nume marcante din PSD.

Biografie

Dan Radu Rusanu s-a nascut pe 25 mai 1950 in Bucuresti. Este casatorit cu Daniela Anca (49 de ani) si are doua fete: Dana-Maria (25 de ani) si Ana-Rucsandra (22 de ani). Din CV-ul sau oficial, lipsesc date importante privind functiile si locurile de munca din perioada de dinainte de 1990. Si in CV-ul de dupa anul 1990 sunt unele goluri, nefiind trecute functii importante pe care le-a ocupat in perioada postdecembrista.

Motivul omisiunilor este, probabil, incercarea de a ascunde anumite date biografice, din teama de a nu fi pus sa raspunda la unele intrebari incomode. Cu toate acestea, am reusit sa reconstituim cateva repere interesante din trecutul sau. Astfel, dupa absolvirea, in 1975, a Academiei de Studii Economice Bucuresti, Rusanu a lucrat cu succes in comertul socialist, ca economist, si a fost numit, in 1989, director-adjunct al Centrocoop si sef al controlului financiar (CFI) din cooperatie. El a ramas in aceasta functie pana in 1991, cand a fost propulsat in aceea de inspector guvernamental. In perioada 1992-1996, Dan Radu Rusanu, lansat in afaceri alaturi de alti liberali controversati, a fost numit director general in Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti.

Intre 1996 si 1997, a fost plasat in functia de sef al Departamentului economic din Primaria Capitalei, iar in 1997 a fost cooptat in guvernul Ciorbea, ca secretar de stat in Ministerul Finantelor. In 1998, a fost numit presedinte al Eximbank, functie pe care a ocupat-o pana in prima jumatate a anului 2001. Ca urmare a alegerilor din 2000, el a fost ales deputat de Hunedoara, pe listele PNL, iar din 2004, pe listele Aliantei D.A. PNL-PD. Este conferentiar universitar la „Universitatea Spiru Haret“.

Membru al PNL din 1990, Rusanu a avansat in partid pana la functia de vicepresedinte, el neavand, structural, capacitati reale de lider, chiar daca si-a tot schimbat locurile de munca. Acesta este, poate, si unul dintre motivele pentru care a fost catalogat drept „sforar“ sau „hrebenciuc“ al PNL. Din cate se stie, Rusanu si-a dorit multi ani postul de ministru al finantelor, dar, in ciuda eforturilor depuse, n-a obtinut aceasta performanta. A reusit, in schimb, sa faca avere. O avere imensa pentru un functionar de stat. Conform calculelor noastre, Dan Radu Rusanu ar avea de justificat aproximativ 11 milioane de dolari, adica diferenta dintre venituri si cheltuieli.

Veniturile familiei Rusanu: 1.191.628 dolari

Venituri din salarii – 280.000 dolari
Castigurile salariale ale lui Dan Radu Rusanu nu pot fi decat aproximate, cuantumul acestora nefiind public. Astfel, in perioada 1990-1991, Dan Radu Rusanu a castigat, ca director la Centrocoop, aproximativ 9.000 dolari. Salariul de inspector guvernamental, detinut pana in 1992, i-a mai adus inca 3.500 de dolari.Vreme de patru ani, in perioada 1992-1996, Rusanu a castigat, ca director general la DGFPB si, ulterior, la Primaria Capitalei, un salariu mediu lunar de 600 dolari, inclusiv sporurile, ceea ce inseamna aproximativ 29.000 dolari in total. Ca secretar de stat la Finante, el a obtinut, vreme de un an, aproximativ 10.000 dolari.

Cel mai mare castig l-a avut insa ca presedinte al Eximbank, functie detinuta circa trei ani. Aproximand la 3.000 de dolari venitul lunar in aceasta perioada, castigul salarial poate ajunge la aproape 108.000 dolari. Cum de la inceputul anului 2001, Rusanu a devenit deputat, functie pe care o ocupa si astazi, veniturile salariale in perioada 2001-2006 pot fi aproximate la 75.000 dolari.La toate acestea se pot adauga castigurile obtinute de sotia sa, manager, din 2003 la societatea International SA din Sinaia, si care pot fi aproximate la 10.000 de dolari anual, adica 30.000 de dolari in perioada 2003-2006. Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-2006 poate fi, asadar, aproximat la cel mult 265.000 de dolari.La acestea, se adauga castigurile obtinute din activitatea didactica, Rusanu fiind, din anul 2001, lector la Universitatea „Spiru Haret“, iar din 2004, conferentiar.

Conform declaratiilor de avere, el a obtinut, in 2004 si 2005, din aceasta sursa, castiguri anuale de 112 milioane lei vechi. Astfel, la acest capitol se pot adauga castiguri de maximum 15.000 dolari in ultimii cinci ani.Tinand cont de cele prezentate mai sus, veniturile din salarii pot fi aproximate la 280.000 de dolari.

Venituri din dividende – 783.459 dolari
In paralel cu slujbele detinute la stat, Rusanu s-a lansat in afaceri si, pentru succesul acestora, s-a folosit din plin de functiile detinute, asa cum a dovedit-o afacerea Chimpex.Facand parte dintr-un sistem corupt si utilizand el insusi o intreaga retea de cumetrii si de relatii din zona politica si administrativa, Rusanu a stiut sa profite de oameni si de legislatie, pentru a-si satisface interesele. A infiintat, de-a lungul anilor, mai multe firme si n-a tinut cont de culoarea politica a asociatilor sai, el fiind apropiat atat de liberali, cat si de PSD-isti.
Lista firmelor in care Dan Radu Rusanu si sotia sa au figurat ca actionari/asociati sau in care figureaza inca este compusa din 13 societati: Cont SRL, Intervam SA, Asigurarea CECCAR SA, Dana Management SRL, Cereal Com Import Export SRL, Mar Audit SRL, BTT Agentia Comerciala si de Turism SA, Comat-Met SA, Danis Prest SRL, Romtur International SRL, Radan 2000 SRL, Romas-Leasingtur SA si Danis Metcom SRL.

In declaratia de avere din 2005, Dan Radu Rusanu a precizat ca, in anul anterior, a incasat dividende de 2.442.441.269 lei vechi, de la trei dintre societatile de mai sus (Mar Audit, Dana Management, Comat Met), iar sotia sa a incasat 6.133.993.916 lei vechi de la alte patru societati din retea (Danis Metcom, Danis Prest, Radan 2000 si Comat-Met). Asadar, un total de 8,58 miliarde lei vechi in 2004.

In continuare, prezentam o scurta descriere a fiecareia dintre cele 13 societati la care familia Rusanu detine sau a detinut participatii.

Danis Metcom SRL a fost infiintata in august 1999, cu sediul in bd. I.C. Bratianu nr. 45 din Constanta. Capitalul social a fost de 2.000 lei noi. Asociatii acestei firme sunt Anca Daniela Rusanu (60%- 1.200 lei) si Ion Dumitru (40%), din Constanta. Obiectul de activitate al firmei este „inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate“. Profiturile societatii, in perioada 2000-2005, au fost urmatoarele: 233,76 milioane lei vechi (in anul 2000), 1,22 miliarde lei vechi (2001), 1,58 miliarde lei vechi (2002), 584,6 milioane lei vechi (2003), 1,48 miliarde lei vechi (2004) si 285 milioane lei vechi (2005). Astfel, totalul dividendelor cuvenite familiei Rusanu se ridica la 103.976 dolari.

• Danis Prest SRL a fost infiintata in anul 2002, in acelasi sediu ca si Danis Metcom si cu acelasi obiect de activitate. Dan Radu Rusanu detine aici 60% din capitalul social, valoarea actiunilor sale fiind de sase milioane de lei vechi.Profiturile acestei firme au fost de 474,7 milioane lei vechi in 2002, 1,464 miliarde lei vechi (2003) si 2,490 miliarde lei vechi (2004), in 2005 firma neavand bilantul depus. Astfel, dividendele cuvenite lui Rusanu se ridica la un total de 80.851 dolari.

• Cereal Com Import-Export SRL
este o firma de familie a lui Rusanu si a fost infiintata in iulie 1999, cu sediul la domiciliul sotilor Rusanu din strada Ermil Pangrati nr. 35, etaj 5 apartament nr. 5. Firma, cu un capital social de doua milioane lei vechi, are ca obiect de activitate comertul cu ridicata al cerealelor, semintelor si furajelor.Asociati sunt Anca Daniela Rusanu (95%) si Anastase Rusanu Dana Maria (5%), fiica cea mare a sotilor Rusanu. Firma n-a inregistrat profituri decat in 2001 si 2003, in valoare de 164.000 lei, respectiv 558,4 milioane lei vechi. Dividendele au fost, asadar, de 16.825 dolari.

• Mar Audit SRL este o societate al carei sediu se afla tot intr-unul dintre apartamentele (nr. 7) lui Dan Radu Rusanu, de pe strada Ermil Pangrati nr. 35.Firma, infiintata in anul 2003, ii are ca asociati pe Dan Radu Rusanu (90%) si Marina Ruxandra Ioana Georgescu (10%), o persoana de incredere, fosta angajata a lui Rusanu de la Eximbank si implicata in alte cateva societati ale liberalului (Dana Management SRL, Cont SRL, International SA), dar si ale prietenilor acestuia (Ovidiu Ispir – inspector la Curtea de Conturi).

Are ca obiect de activitate contabilitatea si revizia contabila. Mar Audit SRL n-a depus bilant in anul 2004 (conform site-ului Ministerului Finantelor), desi Rusanu a consemnat, in declaratia de avere din 2005, incasarea dividendelor de la aceasta societate.Profiturile declarate ale acestei firme au fost: 2,056 miliarde lei vechi in 2003 si 282,9 milioane lei vechi in 2005, dividendele cuvenite fiind de 64.473 dolari.


Comet Met SA este o societate infiintata in 1991, cu sediul in str. Catanoia nr. 33 din Bucuresti, acelasi sediu la care figureaza unul dintre actionari, Asociatia Metal.La mijlocul anului trecut, actionarii acestei firme erau, conform Oficiului Registrului Comertului, Ioanovici Mihai (0,03%), Asociatia Metal (39,969%), Dufa Romania SRL (30,00%), SIF Muntenia (18,009%), alti cinci actionari, tip lista, detinand 11,99%).In mai 2005, dar si in septembrie 2006, Dan Radu Rusanu a consemnat, insa, ca detine 22% din capitalul social al acestei firme, ceea ce inseamna ca achizitia n-a fost consemnata in datele de la ONRC. Valoarea actiunilor detinute este, conform lui Rusanu, de 4 miliarde lei vechi.De altfel, cu un an mai devreme, in 2004, el detinea deja 3% din capitalul social, valoarea acestor actiuni fiind de 290 milioane lei vechi. Avand in vedere ca profiturile societatii, din 2004 si 2005, au fost de 4,725 miliarde lei vechi, respectiv 691 milioane lei vechi, dividendele incasate de acesta au fost de 9.561 dolari.

Romtur International SRL este una dintre societatile prin care Dan Radu Rusanu detine controlul hotelului International din Sinaia. Firma a fost preluata in anul 2002, in proportie de 99%, de Rusanu, prin intermediul sotiei sale Anca Daniela. Valoarea partilor sociale detinute de Anca Rusanu la Romtur este de 49,5 milioane lei vechi.Societatea, cu sediul intr-unul dintre apartamentele lui Rusanu din str. Ermil Pangrati nr. 35, are depus doar bilantul pe 2005, cand a inregistrat un profit net de 173,05 milioane lei vechi. Dividendele corespunzatoare au fost de 5.880 dolari.

International SA este o alta societate controlata de Dan Radu Rusanu, si printre activele acesteia se afla si Hotelul International din Sinaia (foto). Conform datelor de la ONRC, actionarii de la International sunt Romtur International (32,90%), Cereal Com Import-Export SRL (17,24%), Cont SRL (15,48%), Radan 2000 SRL (11,44%), alti actionari tip lista detinand 22,94%.Asadar, tinand cont de faptul ca Dan Radu Rusanu controleaza direct firmele Romtur International (99%), Cont (100%), Cereal Com Import Export (100%) si Radan 2000 (100%), care detin, impreuna, 77,06% din International SA, rezulta ca fostul secretar de stat din Ministerul Finantelor detine pachetul majoritar de actiuni de la societatea din Sinaia. Este posibil, insa, ca Rusanu sa figureze si printre actionarii tip lista si, astfel, sa detina un pachet mai mare la International SA. De altfel, sotia sa este si presedintele Consiliului de administratie al acestei firme. Profiturile societatii International SA au fost, incepand cu anul 2002, data la care controlul acesteia a fost preluat de Rusanu, urmatoarele: 5,6 miliarde lei vechi (2002), 7,95 miliarde lei vechi (2004) si 3,37 miliarde lei vechi (2005).Avand in vedere ca societatea nu a acordat dividende pentru anul 2004, rezulta ca Dan Radu Rusanu putea sa incaseze doar 219.678 dolari pentru anii 2002 si 2005. De mentionat ca, alaturi de complexul hotelier International, societatea mai detine, ca active, Vila Stejarul, Vila Frasin, Vila Bistrita si Motelul Izvorul Rece.

• Radan 2000 SRL a fost infiintata in 1993 si are sediul in str. Emil Pangrati nr. 35, etaj 5 apartament nr. 5. Asociat unic este Anca Daniela Rusanu (100%). Obiectul de activitate al firmei este inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate. Profiturile firmei au fost de 2,75 miliarde lei vechi in 2003 si 290, 14 milioane lei vechi in 2005. Asadar, dividendele cuvenite familiei Rusanu se ridica la 92.790 dolari.

• Asigurarea CECCAR – ROMAS SA este o societate infiintata in anul 1998 cu sediul in Pitesti, bd. Republicii, bloc S9B, scara B. Firma s-a numit, initial, Asigurarea CECCAR SA, iar din 13 iulie 2006 si-a schimbat denumirea in OTP Garancia Asigurare SA.Pana la jumatatea acestui an, societatea a avut ca actionari patru persoane juridice (Casa CECCAR – 22,23%, Alcadibo Trading SA- 6,65%, CECCAR Bucuresti -5,2% si Tungal Metrou Bucuresti – 3,98%) si 58 actionari persoane fizice, care detineau 62,1%. Din august 2006, noul actionar majoritar a devenit OTP Garancia Bisztositozrt Budapesta, cu 49,878%.Alti actionari sunt: OTP Bank Romania (29,556%), Tungal Metrou (0,539%) si mai multe persoane fizice. Schimbarea de actionariat s-a produs dupa ce actionarul majoritar din Ungaria a marit capitalul social cu 5,28 milioane lei. Firma are meritul de a fi adunat laolalta PSD-isti si PNL-isti fara frontiere din Arges, la care s-a adaugat „liberalul“ Dan Radu Rusanu.

Dintre cei cu care Rusanu a pornit la drum in aceasta afacere, sunt de mentionat Ion Mihailescu (fost presedinte al Consiliului Judetean Arges), Constantin Nicolescu (fost senator PSD si actual presedinte al Consiliului Judetean Arges), Eugeniu Turlea (fost presedinte al CNAS), Ion Moldoveanu (fost sef al Finantelor din Arges) etc. carora, ulterior, li s-au adaugat si altii, printre care si actualul comisar-sef al Garzii Financiare din Arges, Aurel Stoian, acesta intrand, astfel, in totala incompatibilitate cu functia detinuta.

Conform declaratiei de avere din 2005, Dan Radu Rusanu a detinut, la aceasta societate, actiuni in valoare de 1,7 miliarde lei vechi (5,65% din capitalul social). Profiturile nete ale societatii au fost urmatoarele: 2,632 miliarde lei vechi in 2002; 4,81 miliarde lei vechi in 2004 si 95,814 milioane lei vechi in 2005. Astfel, dividendele cuvenite lui Dan Radu Rusanu se ridica la 13.012 dolari.

• Romas-Leasingtur SA a fost infiintata in 2000, cu sediul in Pitesti, Bd. Republicii, avand ca actionar majoritar societatea Asigurarea Ceccar-Romas. Si aici se regaseste, printre actionarii persoane fizice, aceeasi multime pestrita de potentati, locali sau centrali, din cercul de prieteni ai lui Dan Radu Rusanu.Profiturile societatii nu sunt insa reprezentative pentru a fi mentionate, cu atat mai mult cu cat, in ultimii trei ani, societatea a consemnat pierderi.

• Cont SRL a fost infiintata in 1994, cu sediul pe strada Fainari nr. 20 din Bucuresti, si l-a avut ca unic asociat si administrator, pana in 2004, pe Dan Radu Rusanu. In urma cu doi ani, Rusanu i-a cedat fiicei sale, Dana Maria, intregul pachet de actiuni de la aceasta societate. Firma a ramas, astfel, in familie. Valoarea tranzactiei a fost modica, de doar doua milioane lei vechi.Obiectul de activitate al societatii consta in consultanta pentru afaceri si management, contabilitate si revizie contabila. In perioada 1999-2005, firma a inregistrat profituri doar in anul 2000 (2,19 miliarde lei vechi) si 2001 (129,6 milioane lei vechi) in suma totala de aproximativ 105.416 dolari.

Dana Management SRL a fost infiintata in 2003, cu sediul in strada Ermil Pangrati nr. 35, etaj 6, apartament nr. 7. Asociati sunt Dan Radu Rusanu (90%) si fiica sa Dana Maria (10%). Administratorul societatii este Marina Ruxandra Ioana Georgescu. Firma are ca obiect de activitate contabilitate, revizie contabila si consultatii in domeniul fiscal.Profiturile inregistrate au fost de 2,13 miliarde lei vechi in 2003 si 193,34 milioane lei vechi in 2005, adica 70.792 dolari.

• Intervam SRL este o societate de brokeraj infiintata in 1994, cu sediul in Calea Victoriei nr. 21, Bucuresti. Firma a fost si a ramas una dintre vechile legaturi ale lui Dan Radu Rusanu cu liderii marcanti ai PNL de ieri si de azi.Desi detine doar 0,14% din capitalul social de la Intervam, Rusanu are satisfactia asocierii cu nume sonore precum Calin Popescu Tariceanu, Andrei Ioan Chiliman, Dan Constantinescu, George Danielescu, Ion Basgan sau Viorel Catarama.De asemenea, asociati persoane juridice au fost SAFI SA (2,45%), Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri (2,45%), Elvila International SA (4,9%), ARI Electronics Invest (0,35%), Flanco Import Export (2,45%) si VIMOB Impex SRL (50,12%).Ulterior, in randul asociatilor Intervam au intrat si alte firme, precum Radio Contact Romania SRL, Publimedia SRL, LIBRA BANK (in anul 2000, in locul Elvila si Vimob), Cenk Ermya (2003), Arabesque Investments International SA (2004), Valmetex SA Ramnicu Valcea (2005). In 2005, pachetul majoritar de actiuni era detinut de Ovidiu Sergiu Pop, cu 78,64%.In anii 2003 si 2005, firma a fost sub supravegherea CNVM. Profiturile nete din ultimii ani ai societatii au fost de 1,787 miliarde lei vechi in 2000, 1,244 miliarde lei vechi in 2004 si 753,685 milioane lei vechi in 2005. Din aceasta firma, Rusanu ar fi putut obtine, ca dividende, maximum 205 dolari.

Dincolo de acestea, Rusanu mai detine actiuni (0,0721%), prin intermediul sotiei sale, si la societatea BTT Agentia Comerciala si de Turism SA, aflandu-se, aici, in compania unor protejati precum Alexandru Vrabie (implicat, pe vremuri, in rambursarile ilegale de TVA, sub protectia lui Rusanu preluat, ulterior, la Eximbank) si Ovidiu Ispir (fost consilier al lui Rusanu la Ministerul Finantelor, astazi consilier la Curtea de Conturi a Romaniei, implicat in controlul de la Eximbank, in urma caruia a fost schimbat presedintele Eximbank, Mariana Diaconescu) . Ispir a fost, apoi, propus de Rusanu si de altii din PNL, pentru functia de presedinte al Curtii de Conturi, in locul lui Dan Drosu Saguna. Profiturile societatii BTT Agentia Comerciala si de Turism SA n-au fost insa semnificative. In concluzie, in situatia ipotetica in care Dan Radu Rusanu ar fi ridicat, in ultimii ani, toate dividendele cuvenite de la firmele din retea, suma incasata ar totaliza 783.459 dolari.

Venituri din alte surse – 57.696 dolari
Singurele venituri declarate de Dan Radu Rusanu sunt cele din salarii, din dividende si din recoltele de pe mosiile revendicate in ultimii ani. Astfel, in 2004, el a obtinut, ca venituri din recolte, 500 milioane lei vechi (14.320 dolari), iar in 2005 suma de 800 milioane lei vechi (27.457 dolari).De asemenea, Rusanu a mai declarat, in mai 2005, castiguri de 200 milioane lei vechi (6.864 dolari) din dobanzi bancare, fara a preciza insa cuantumul depozitelor din banci. La acestea, se mai adauga castigurile obtinute de la Camera Auditorilor Financiari din Romania, in calitate de membru in consiliul CECCAR.El a declarat astfel, in 2005 si 2006, pentru anii precedenti, castiguri totale de de 248 milioane lei vechi (8.055 dolari). Totalul acestor venituri este de 57.696 dolari.

Depozite bancare – 70.473 dolari
Dan Radu Rusanu a declarat, in 2003, depozite bancare de 12.000 dolari, iar in decembrie 2004, un depozit de 2,3 miliarde lei vechi (70.473 dolari). In declaratia de avere din mai 2005, el n-a mai consemnat vreun depozit bancar, ci doar cuantumul dobanzilor incasate in anul anterior, ceea ce inseamna ca a lichidat acel depozit.

Cheltuielile familiei Rusanu – aproximativ 12,2 milioane dolari

Cosul zilnic – 576.000 dolari
Familia lui Dan Radu Rusanu este compusa din patru persoane, iar standardul de viata al acesteia nu este deloc scazut. De asemenea, pozitiile inalte detinute de Rusanu, de-a lungul anilor, de la director Centrocoop la director general in Finante, secretar de stat, bancher si deputat, au presupus si cheltuieli pe masura.In plus, scolarizarea celor doua fete, una dintre acestea facandu-si studiile la Londra, in urma castigarii unei burse, au presupus alte chetuieli. Mai mult, din 1993, el are in intretinere mai multe imobile, dintre care a declarat doar trei apartamente in Bucuresti, omitand vilele din Arges (Rucar si Dambovicioara-Punctul Cheii). Apreciem, asadar, la cel putin 3.000 de dolari lunar media cheltuielilor de familie din perioada 1990-2006. Astfel, cheltuielile cu „cosul zilnic“ pot fi evaluate la cel putin 576.000 dolari, adica de doua ori mai mari decat castigurile obtinute ca functionar de stat.

Achizitii imobiliare – 9.119.000 dolari
In declaratiile de avere, Dan Radu Rusanu a consemnat achizitionarea, in 1993, pe baza unui contract de asociere, a trei apartamente situate la etajele 5 si 6 ale unui imobil ultracentral din strada Emil Pangrati nr. 35. Cele trei apartamente au o suprafata de 180 mp, 85 mp si 65 mp, cu valori de impozitare de doua miliarde lei vechi, 1,15 miliarde lei vechi si un miliard lei vechi. Rusanu a mai preluat, tot in 1993, si tot in aceleasi conditii, un spatiu comercial de 530 mp cu o valoare de impozitare de cinci miliarde lei vechi. La acea vreme, un apartament de doua camere (60 mp) in zona centrala era evaluat la minimum 30.000 dolari, prin urmare, valoarea de piata a celor trei apartamente era de cel putin 165.000 dolari.

De asemenea, la acestea se adauga si spatiul comercial, a carui valoare de atunci poate fi aproximata la minimum 250.000 dolari. Prin urmare, valoarea celor patru imobile se ridica, in momentul achizitionarii, la aproximativ 415.000 dolari. De unde avea functionarul public Dan Radu Rusanu o asemenea avere, la acea data, e greu de explicat.De mentionat ca, pana la schimbarea domiciliului in noile apartamente, Dan Radu Rusanu a locuit pe strada Muzeul Zambaccian nr. 22 B, locuinta despre care nu se stie daca i-a apartinut sau fusese inchiriata.

Conform unor declaratii de presa, Dan Radu Rusanu mai detine o vila si o casa de vacanta in judetul Arges, localizate in Rucar si Dambovicioara – Punctul Cheii. Valoarea celor doua imobile, care nu apar in declaratiile de avere din perioada 2004-2006, este de aproximativ 300.000 dolari. La capitolul terenuri, Rusanu a depasit orice asteptari. Din cele peste 300 de hectare de teren detinute de latifundiar, el a cumparat doar 29,4 hectare de teren intravilan in Voluntari- SAI (28,8 ha) si Dambovicioara, judetul Arges (0,6 ha).Astfel, in 1997, Dan Radu Rusanu a achizitionat 1,3 ha teren intravilan (el il numeste intravilan-agricol, notiune inexistenta pe piata sau in acte), iar in anul 2000 a cumparat 27,5 hectare situate in aceeasi comuna ilfoveana.

Primul dintre terenuri valora, in momentul achizitiei, aproximativ 130.000 dolari (10 dolari/mp), astazi valoarea acestuia fiind de minimum 1,3 milioane euro (100 euro/mp). In anul 2000, Rusanu a cumparat alte 27,5 hectare (275.000 mp) teren in Voluntari, pentru care, la 30 dolari/mp, ar fi trebuit sa achite 8,25 milioane dolari. Suma este imensa si, chiar daca ar fi fost de trei ori mai mica, ea tot n-ar putea fi justificata. Astazi, valoarea acestui intravilan se ridica la peste 27,5 milioane de euro.

In iunie 2006, Rusanu a donat acest teren celor doua fiice ale sale, Ana Rucsandra si Dana Maria.Valoarea inscrisa in dreptul acestei tranzactii este, conform ultimei declaratii de avere, 1.567.500 (fara precizarea tipului de moneda), dovedind, o data in plus, dispret si aroganta fata de documentele oficiale. Un al treilea teren cumparat de Rusanu, in 1998, este situat in Dambovicioara, judetul Arges, are suprafata de 6.000 mp si o valoare de impozitare de 9.000 lei. La 4 dolari/mp, valoarea de achizitie ar fi de 24.000 dolari. Astazi, valoarea terenului este de aproximativ 120.000 dolari.

Investitii in actiuni: peste 2, 5 milioane dolari
Conform ultimelor declaratii de avere, Rusanu detine actiuni la 11 societati comerciale. Valoarea declarata a acestora este de aproximativ 4,1 miliarde lei vechi (147.000 dolari). Insa, fondurile plasate de Dan Radu Rusanu, prin intermediul firmelor la care este actionar, in achizitionarea de actiuni, in mod deosebit in cele de la societatea International SA, sunt cu mult peste cele alocate celor 11 companii declarate.Incepand din anul 2001, firmele lui Dan Constantin Gritac (Rompac International si Romtur International) au inceput sa achizitioneze actiuni la societatea International SA fie de la FPS (Ministerul Turismului), fie de la alti investitori (Broadhurst etc).

In 2002, situatia actionariatului la societatea International era urmatoarea: Ministerul Turismului – 24,864%, PPM – 29,526%, Romtur – 28,843% si Rompac – 16,776%. Numarul total de actiuni era, atunci, de 21.149.893, la o valoare nominala de 1.000 lei vechi actiunea.Din anul 2003, dupa o majorare de capital efectuata la International SA, numarul actiunilor societatii a crescut la 33.982.223. Valoarea actiunilor tranzactionate pe Rasdaq a crescut, de la un pret de referinta de 0,25 lei in 2002, 0,22 lei in 2003, 0,5 lei in 2004, pana la un leu/actiune, in prima parte a anului trecut.

Din 2002, a intrat in scena Dan Radu Rusanu, care a preluat, pachet cu pachet, controlul absolut al societatii, ajungand sa detina astazi 77% din capitalul social al companiei. O estimare a cheltuielilor efectuate cu achizitionarea de actiuni ale companiei International SA arata ca Rusanu ar fi investit, prin intermediul firmelor la care este actionar, peste 2,5 milioane de dolari in titlurile societatii.

Averea : aproximativ 60 milioane dolari

Terenuri/Retrocedari si achizitii: 3 milioane metri patrati in valoare de 49 milioane de dolari

Dan Radu Rusanu a dat cea mai mare lovitura pe piata imobiliara, dupa ce a intrat, prin retrocedare, in posesia a peste 275 de hectare de teren in judetele Arges, Brasov si Teleorman. El a devenit, astfel, unul dintre cei mai mari latifundiari din Parlamentul Romaniei.Actiunea de recuperare a terenurilor mostenite a inceput sa dea roade imediat dupa ce Rusanu a devenit secretar de stat la Ministerul Finantelor. Astfel, in 1997, i s-au retrocedat (pe numele sotiei) doua terenuri situate in Suslanesti – Arges (7,5 ha – livada) si Rucar – Arges (3,5 ha – intravilan).In anul urmator, in 1998, sotia lui Rusanu a mai primit un teren intravilan in Rucar, cu o suprafata de 0,5 ha. In 1999, Rusanu a primit un teren intravilan, de aceasta data pe numele sau, situat in Putineiu-Teleorman (1 ha). In 2001, pe vremea guvernarii PSD, Rusanu si-a mutat atentia in judetul Brasov, unde i s-a retrocedat un teren intravilan de 8,5 ha in localitatea Fundata.In 2002, tot in Fundata-Brasov, sotia lui Dan Radu Rusanu a mai recuperat alte 10 ha de teren forestier.

Dupa venirea la putere a Aliantei D.A., in 2005, Dan Radu Rusanu a continuat sarabanda retrocedarilor si a obtinut, pe numele sotiei, 50 de hectare de faneata in Rucar – Brasov. Anul acesta, a dat insa lovitura in domeniu si a bifat alte doua mari retrocedari in contul familiei.Astfel, a primit 31 de hectare de teren intravilan in Fundata-Brasov si 163,5 de hectare de teren forestier in judetul Arges. Astfel, familia Rusanu a recuperat 275,5 hectare de teren, suprafata care-l ridica in varful topului politicienilor latifundiari.

La aceasta imensa suprafata, se adauga inca 29,4 hectare de teren intravilan cumparate in Voluntari-SAI si Dambovicioara-Arges, ceea ce ridica la peste trei milioane de metri patrati mosia lui Rusanu, mai exact 3.049.000 mp.Valoarea acestor terenuri poate fi estimata astfel: 4.500 euro – livada din Suslanesti (7,5 ha), 8.900.000 euro terenurile intravilane din Rucar, Fundata si Putinei (44,5 ha, la 20 euro/mp), 520.500 euro terenul forestier (173, ha, la 3000 euro/ha) si 29.400.000 euro terenul intravilan din Voluntari (29,4 ha, la 100 euro/mp). Totalul este naucitor: 38.825.000 euro sau 48.986.911 dolari.

Cladiri – 1,9 milioane dolari
Valoarea celor trei apartamente (180 mp, 85 mp si 65 mp) situate pe str. Ermil Pangrati nr. 35 este de aproximativ 600.000 dolari. Spatiul comercial de la parterul aceluiasi imobil, in suprafata de 560 mp, valoreaza si el cel putin un million de dolari. La acestea, se adauga cele doua imobile din localitatile Dambovicioara si Rucar, judetul Arges, in valoare de aproximativ 300.000 de dolari. Asadar, cele sase imobile totalizeaza 1,9 milioane de dolari.

Actiuni – peste 8.100.000 dolari
La actiunile sau partile sociale detinute si declarate, a caror valoare nominala este de aproximativ 147.000 dolari, se adauga participatiile de la societatea International SA din Sinaia, pe care Dan Radu Rusanu o controleaza in proportie de minimum 77%. Cum numarul total de actiuni ale acestei societati este de 33.982.223, iar valoarea de piata a unei actiuni INTE este de 0,85 lei (ultimul pret de tranzactionare pe Rasdaq, din data de 20 octombrie a.c.), intregul pachet de actiuni detinut de Dan Radu Rusanu prin intermediul firmelor sale (26,187 milioane de actiuni) se ridica la aproape 22,26 milioane lei, adica la aproximativ 8.000.000 de dolari. Dan Radu Rusanu detine, prin intermediul firmelor sale, 26 de milioane de actiuni la compania International S.A. din Sinaia, care include hotelul International si alte cåteva vile din zona montana.

Afacerea Chimpex-Gritac

Un exemplu concret privind modul in care Dan Radu Rusanu isi deruleaza afacerile este cazul Chimpex-Constanta. Societatea Chimpex a fost preluata de la FPS, in anul 1999, de catre firma Rompac International a omului de afaceri constantean Dan Constantin Gritac.La putin timp de la preluare, acesta a vandut firmei Danis Metcom SRL, detinuta de sotia lui Rusanu (60%), un activ constituit din 14 hale si 8,5 hectare de teren, la un pret modic de doua miliarde lei vechi (130.000 dolari), in conditiile in care, potrivit analistilor pietei, valoarea reala era de aproximativ cinci milioane de dolari.

Ulterior, in noiembrie 2000, Dan Radu Rusanu, in calitate de presedinte al Eximbank, a acordat un credit neperformant de cateva sute de miliarde de lei firmei lui Gritac, Rompac International, bani care aveau sa fie recuperati, cu greu, abia in 2004. Cazul avea sa intre, anul trecut, in atentia DNA.In 2002, acelasi Dan Radu Rusanu a preluat, de la prietenul Gritac, societatea Romtur International, firma ce detinea peste 32% din capitalul social al SC International SA din Sinaia. Ulterior, Rusanu avea sa preia controlul absolut al firmei International SA, care detine hotelul International din Sinaia.

Evident, in relatia cu Gritac, Dan Radu Rusanu a folosit-o ca intermediar pe sotia sa, Anca Daniela. In acest mod, el a reusit sa controleze un complex de mai multe zeci de milioane de euro, printre activele International SA fiind incluse, alaturi de hotelul de patru stele International din Sinaia, si vilele Frasin, Stejarul, Bistrita sau motelul Izvorul Rece.Rambursari ilegale de TVAIn perioada in care a fost secretar de stat la Ministerul Finantelor, Dan Radu Rusanu si-a creat o retea de functionari publici fideli, care, conform anchetelor derulate atunci de Corpul de control al ministrului finantelor (IGAI), au incurajat si favorizat rambursarile ilegale de TVA din perioada 1997-2000.

Un astfel de nucleu a activat la conducerea de atunci a DGFP Ilfov.Pintre cei vizati de favorizarea rambursarilor ilegale a fost si Alexandru Vrabie, un apropiat al lui Rusanu, numit la conducerea finantelor din Ilfov. Ulterior, dupa declansarea scandalului rambursarilor ilegale, Vrabie a fost sfatuit sa-si ceara transferul din Finante, el refugiindu-se astfel sub aripa lui Rusanu, la Eximbank.De altfel, cei doi fusesera, pe vremuri, colegi la Centrocoop, in subordinea lui Gioni Popescu. Desi prejudiciul constatat atunci la DGFP Ilfov depasea usor 50 de miliarde de lei vechi, anchetele au fost, abil, stopate.

Cu exceptia presei, nimeni nu a mai legat numele lui Rusanu de rambursarile ilegale de TVA. In perioada in care a fost secretar de stat la Ministerul Finatelor, Dan Radu Rusanu si-a creat o retea de functionari publici fideli, care, conform anchetelor derulate atunci de corpul de control al ministrului Finantelor (IGAI), au incurajat si favorizat rambursarile ilegale de TVA din perioada 1997-2000. Un astfel de nucleu a activat la conducerea de atunci a DGFP Ilfov. Pintre cei vizati de favorizarea rambursarilor ilegale a fost si Alexandru Vrabie, apropiat al lui Rusanu, numit la conducerea finantelor ilfovene.

Ulterior, dupa declansarea scandalului rambursarilor ilegale, Vrabie a fost sfatuit sa-si ceara transferul din Finante, el refugiindu-se astfel sub aripa lui Rusanu, la Eximbank. Dealtfel, cei doi fusesera, pe vremuri, colegi la Centrocoop, in subordinea lui Gioni Popescu. Desi prejudiciul constatat atunci la DGFP Ilfov depasea usor 50 miliarde lei, anchetele au fost, abil, stopate. Cu exceptia presei, nimeni nu a mai legat numele lui Rusanu de rambursarile ilegale de TVA. Anul trecut insa, Dan Radu Rusanu a redeschis subiectul si a impartasit cateva aspecte din experienta frauduloasa a protejatilor sai, in cadrul unei comunicari stiintifice sustinute la Universitatea Romano-Americana.

Titlul lucrarii este destul de sugestiv: “Rambursarea taxei pe valoarea adaugata – potentiala zona de frauda fiscala ». Nu stim daca printre cei din sala s-a aflat si Ene Dinga, fost sef al IGAI si, ulterior, ministru al Integrarii, cel care a descoperit si a decapitat mafia rambursarilor de TVA din Ministerul Finantelor.

Familia Rusanu are o avere estimata de revista „Bilant“ la aproape 60 de milioane de dolari Valoarea la zi a averii lui Dan Radu Rusanu este impresionanta. Ea se bazeaza, in buna parte, pe activele detinute pe piata imobiliara (unele terenuri au fost cumparate, altele primite in contul retrocedarilor), pe cåteva apartamente si pe actiunile detinute la compania International S.A.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr.26, noiembrie 2006

Micile secrete ale lui Teodor Atanasiu

Teodor Atanasiu, ministrul apararii, este tot mai controversat atat in plan profesional, cat si in politica.

Ministrul apararii nationale, Teodor Atanasiu, a facut recent doua gafe monumentale, care l-au scos din discretia potrivita functiei sale. Prima a fost negarea, in mod public, a faptului ca CD-ul cu informatii strict secrete privind operatiuni militare ale coalitiei din Irak si Afganistan, inclusiv cu dispunerea efectivelor romanesti din zona aeroportului din Kandahar, ar fi o grava incalcare a secretului de stat. Ministrul Atanasiu a declarat, dupa ce informatiile de pe CD-ul sustras de militari din subordine au ajuns la ziaristi, ca „este vorba de date vechi, care daca ar fi fost publicate n-ar fi pus in pericol securitatea misiunilor NATO“. Dovada de ignoranta a ministrului, in acest caz, era un motiv suficient pentru demiterea sa imediata.

A doua gafa de proportii a lui Atanasiu a fost anuntul retragerii trupelor romane din Irak, dupa o discutie privata pe care acesta a avut-o cu primul-ministru Tariceanu intr-un restaurant din Bucuresti. Declaratia celor doi a produs un cutremur pe scena politica romaneasca, deoarece a fost de natura sa aduca grave prejudicii de imagine Romaniei, atat din punctul de vedere al diplomatiei, cat si din perspectiva intereselor noastre strategice.

Ulterior, cand i s-a explicat cate ceva despre gravitatea pozitiei adoptate sau, cel putin, cand a fost fortat sa-si aminteasca de faptul ca nu nu mai este sef de atelier la Cugir, ministrul Atanasiu a renuntat la aberatiile privitoare la retragerea trupelor din Irak, declarate impreuna cu Tariceanu. Atanasiu ramane totusi intr-o functie de importanta vitala pentru Romania. Singura explicatie pentru aceasta numire nu poate fi decat loialitatea absoluta fata de grupul de interese reprezentat de Tariceanu.

Biografie

Teodor Atanasiu s-a nascut pe 23 septembrie 1962 in Cugir, judetul Alba. Este casatorit, pentru a doua oara, si are o fata, Andreea, de 19 ani. Anul trecut, dupa o casnicie de 20 de ani cu Maria Atanasiu, Teodor si-a parasit sotia pentru o persoana apropiata ca varsta de fiica sa. Noua sotie, Laura Maria Bisboaca, are 26 de ani. Actualul ministru al apararii nationale este de profesie inginer. In 1987, a absolvit Facultatea de Mecanica, sectia Tehnologia Constructiilor de Masini, din cadrul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca si a obtinut repartitie, ca inginer, la fabrica de „masini cu gloante“ UM Cugir.

In 1995, devine sef de atelier la uzina de armament din Cugir, functie in care se mentine pana in 1996. Trebuie mentionat ca, dupa 1990, intreaga sa cariera profesionala a fost influentata pozitiv de functiile detinute in PNL. Astfel, in perioada 1990-1992, a fost secretar al PNL Cugir, intre 1992 si 1993, presedintele aceleiasi organizatii, iar din 1993 a devenit presedinte al filialei judetene Alba a PNL. In 2001, a devenit membru in Biroul Permanent Central al PNL, iar din februarie 2005, a fost ales membru in Comitetul Executiv PNL, semn ca activistul Atanasiu a demonstrat devotament si supunere fata de linia partidului.

Din 1992, in paralel cu meseria de inginer la Cugir, Atanasiu a devenit consilier la primarie. La inceput, in perioada 1992-1996, a fost consilier local in cadrul Consiliului Local Cugir, iar din 1996 pana in 2004, consilier judetean in Alba. Dupa alegerile locale din 2004, liberalul Atanasiu a devenit presedinte al Consiliului Judetean Alba, functie pe care a ocupat-o pana cand, in decembrie 2004, a fost numit ministru al apararii nationale. Pe de alta parte, succesele din partid l-au propulsat in functii pe care, altfel, e greu de crezut ca le-ar fi putut ocupa. Astfel, la un an dupa ce a fost numit sef de atelier la UM Cugir, Atanasiu devine director la societatea APA-CTTA din Alba Iulia, firma aflata in subordinea consiliului judetean dupa ce, in perioada 1994-1996, a fost membru in Consiliul de Administratie al SC Dragana SA din Cugir.

In 1997, dupa castigarea alegerilor de catre CDR, „specialistul“ de partid Atanasiu este numit membru in Consiliul de Administratie al FPS Bucuresti si director general adjunct la SC Cugir SA. Prima dintre aceste functii a fost detinuta pana in 2000, iar cealalta pana in 2001. In 2001, dupa ce partidul care l-a cocotat in functii a pierdut alegerile, Teodor Atanasiu este retras pentru odihna in functia de „expert parlamentar“ si, in paralel, este plasat ca administrator la una dintre firmele magnatului PNL Dinu Patriciu, «Palplast» Sibiu.

Bisboaca lui Atanasiu

La inceputul lui septembrie 2005, ministrul Teodor Atanasiu a redevenit, pentru scurta vreme, burlac. Dupa 20 de ani de casnicie, dar si dupa moda divorturilor in masa, lansata de Tariceanu, Teodor Atanasiu a divortat de sotia sa, Maria, pentru a se casatori cu Laura-Maria Bisboaca. Nascuta in 28 iunie 1980, deci mai tanara cu aproape doua decenii decat Maria Atanasiu, Bisboaca i-a sucit mintile lui Teo in preajma campaniei electorale din 2004.

Profesia de baza a noii sotii este aceea de traducatoare de limba engleza si franceza, ea fiind prezenta, cu aceasta preocupare, si pe o lista mai veche a Consiliului Judetean Alba.

In iunie 2003, Laura Bisboaca a ocupat unul dintre cele doua posturi din cadrul Antenei Ansamblul Regiunilor Europei (ARE), un birou nou-infiintat in sediul CJ Alba. Ulterior, in septembrie acelasi an, Laura a plecat, pentru doua saptamani, la sediul Secretariatului General al ARE de la Strasbourg, pentru un scurt stagiu de pregatire. Se pare ca viitoarea sotie i-a fost utila acestuia in calitatea ei de traducatoare de limba engleza, o limba greu de priceput pentru seful de atunci al Consiliului Judetean Alba sau ministrul de astazi al apararii. Cert este ca, la sfarsitul lui octombrie 2004, deci in plina campanie electorala, Teodor Atanasiu, in calitatea lui de membru supleant al Antenei ARE, s-a deplasat la Berna, in Elvetia, pentru a participa la o sedinta a Biroului ARE. Ca insotitor in aceasta deplasare, Teodor Atanasiu a cooptat-o pe tanara Laura Bisboaca, angajata a biroului ARE de la Alba Iulia.

In 2005, dupa ce Atanasiu a devenit ministru al apararii, a luat-o la Bucuresti si pe domnisoara Bisboaca, pe care a plasat-o intr-o functie de consilier pe probleme de imagine. Presa a descoperit si dezvaluit rapid legatura extraconjugala a ministrului, si divortul de fosta sotie a fost consemnat oficial pe 1 septembrie 2005. La doua luni dupa divort, Teodor Atanasiu s-a recasatorit cu tanara Laura Bisboaca. Nunta ministrului a fost consumata la Cercul Militar National, iar nasi au fost patronii companiei RAI Asigurari, Doina si Dan Tudor. Fosta traducatoare din Alba Iulia a cunoscut rapid, si pe plan profesional, o ascensiune in pas cu moda liberalismului romanesc.

Astfel, ea a fost brusc cea mai nimerita dintre romance sa ocupe o functie de consilier la Departamentul pentru Relatia cu Parlamentul din cadrul Guvernului Romaniei, iar, azi, Laura-Maria Atanasiu figureaza cu demnitate printre consilierii de la cabinetul presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu. Laura a fost propulsata rapid si in fruntea unei organizatii de femei a PNL, ministrul Atanasiu convingandu-i pe liberali ca fosta domnisoara Bisboaca e un strateg de frunte.

Astfel, pe 25 martie 2006, nevasta lui Atanasiu a fost aleasa vicepresedinte al Organizatiei Judetene de Femei (OJFL) a PNL Alba. Cu acea ocazie, unul dintre invitati, Ludovic Orban, a facut celebra declaratie politica conform careia femeile liberale nu trebuie sa treaca prin patul vreunui sef pentru a obtine o functie publica. Pentru Laura Atanasiu, fosta Bisboaca, declaratia lui Orban a venit insa prea tarziu, seful fiindu-i deja sot cu acte in regula.

Asociati in politica si afaceri

In paralel cu politica, Teodor Atanasiu s-a implicat si in afaceri. Intr-o monitorizare din 2003, liberalul Atanasiu figura, impreuna cu prima sotie, in nu mai putin de sase societati comerciale: B & M Direct Consulting SRL (Alba Iulia), Credit Consulting SRL (Cugir), Centrum Conf SRL (Cugir), Montag Albu SNC (Cugir), Oxygene SRL (Alba Iulia) si Romvam SRL (Alba Iulia). Ulterior, el a devenit asociat si la Cooperativa de Credit Concordia Cugir. In mai 2006, ministrul Atanasiu mai detinea actiuni doar la firmele Concordia si Credit Consulting SRL. Intre timp insa, la sfarsitul lui 2005, noua lui sotie se lansase si ea in afaceri, infiintand firma Travel Vision Global SRL, o societate care se ocupa cu activitati din domeniul turismului.

In B & M Direct Consulting SRL, infiintata in 2001, Teodor Atanasiu a fost asociat cu Adrian Murg, un fost primar PSD din Cugir, si cu Calin Tudor Berian. Ulterior, atat Adrian Murg, cat si Teodor Atanasiu au renuntat la actiunile detinute. Atanasiu, care in perioada 2003-2004 a fost administrator al societatii, a renuntat la aceasta calitate dupa ce a fost ales in fruntea Consiliului Judetean Alba, iar la sfarsitul lui 2004 a renuntat si la actiunile detinute. Noul actionar majoritar avea sa devina, cu 66,6%, Marinela Mihai.

Deloc intamplator, dupa ce a devenit ministrul apararii, Atanasiu l-a numit pe Nicusor Mircea Mihai, sotul Marinelei Mihai, director general la CN Romtehnica SA. Firma B & M Direct Consulting, al carei obiect de activitate este consultanta pentru afaceri si management, a avut profit doar in 2002 (106,2 milioane lei). In 2003 si 2004, perioada in care a fost administrata de „managerul“ Teodor Atanasiu, societatea a inregistrat pierderi de 12,7 milioane lei (2003) si 24,7 milioane lei (2004).

Credit Consulting SRL a fost infiintata in 2001, dar nu figureaza cu bilanturi anuale depuse la Ministerul Finantelor. Obiectul de activitate este tot consultanta pentru afaceri si management, iar actionarii sunt Atanasiu Teodor (35%), Horia Calin Puscas (35%), Dan Stefan Motreanu (20%) si Tiberiu Hentea (10%). De mentionat ca, astazi, Dan Mihai Motreanu este deputat PNL de Bucuresti si, dupa ce a detinut functia de presedinte al Tineretului National Liberal, a fost numit secretar general al PNL.

Centrum Conf SRL este o societate in care Atanasiu a fost reprezentat de fosta sotie, Maria. Infiintata in 2000, firma, al carei obiect de activitate a fost „fabricarea de articole de imbracaminte pentru lucru”, este azi dizolvata.

Oxygene SRL, infiintata in 2000, are ca obiect de activitate telecomunicatiile. La aceasta societate actionarii sunt Maria Atanasiu (33,3%), Kohalmi Szabo Luminita Doina (33,3%) si Maria Adriana Simedru (33,3%). De mentionat ca, la cateva luni dupa ce a preluat portofoliul de la aparare, Teodor Atanasiu a numit-o pe Luminita Kohalmi, asociata fostei sale sotii, directorul Directiei Relatii Publice din MApN, ea ocupandu-se, din pacate fara succes, de imaginea (publica) a ministrului Atanasiu.

Montag Albu SNC Cugir, ca si Romvam SRL din Alba Iulia, sunt firme deja dizolvate. In prima dintre acestea, infiintata in 1991, Teodor Atanasiu a detinut 20% din actiuni si a fost asociat cu actualul director general de la Romtehnica, Nicusor Mircea Mihai (20%), alaturi de Gheorghe Albu (20%), Emil Nicolae Muntean (20%) si Dan Coriolan Simedru (20%). Ultimul dintre acestia, Coriolan Simedru, este astazi vicepresedintele Consiliului Judetean Alba si a fost deputat PNL de Alba in Parlamentul Romaniei in perioada 1997-2004. In 1997, el a preluat postul de deputat lasat liber prin alegerea lui Costin Georgescu in fruntea SRI.

Romvam SRL a fost infiintata in 2000 si s-a ocupat, oficial, cu „activitati ale altor agentii de transport”. Printre actionarii acestei firme s-au aflat si nevestele liberalilor Atanasiu, Simedru si Motreanu.

Ultima dintre firmele lui Atanasiu, infiintata la sfarsitul anului trecut, este Travel Vision Global SRL si are ca obiect de activitate, „activitati ale agentiilor de turism si asistenta turistica“. Asociat unic si administrator la aceasta firma este noua sotie a ministrului Atanasiu, Laura-Maria (fosta Bisboaca).

Averea lui Atanasiu a crescut inexplicabil dupa divort

Desi ministrul Teodor Atanasiu a „suferit“ un partaj, ca urmare a divortului de anul trecut, totusi, prin casatoria cu tanara Laura Bisboaca, averea acestuia a crescut in mod surprinzator. Astfel, la jumatatea anului trecut, Atanasiu detinea o treime dintr-un teren intravilan de 0,5 ha, situat in Cugir, un apartament de 80 mp in Alba Iulia, un alt apartament de 56 mp in aceeasi localitate, cumparat pe numele fiicei sale, Andreea, si o treime dintr-o vila construita in 2004 in Cugir, cu o suprafata de 200 mp.

El mai detinea doua autoturisme, un Cielo din 1997 si un Opel Omega cumparat in 1999, bijuterii in valoare de 10.000 de euro, 150 milioane lei si 15.000 de euro in conturi si depozite bancare. Veniturile salariale pe 2004 au totalizat 377,58 milioane lei, la ele adaugandu-se veniturile sotiei, Maria Atanasiu, profesor la Scoala Generala nr. 8 din Alba Iulia, care s-au ridicat la 101,71 milioane lei. De mentionat ca Teodor Atanasiu a obtinut castiguri in 2004 de la Camera Deputatilor (expert parlamentar – 37,8 milioane lei), Consiliul Judetean Alba (consilier, presedinte – 184,65 milioane lei), SC Palplast SA Sibiu (admninistrator – 150,35 milioane lei) si MApN (ministru – 4,7 milioane lei). Tot atunci, el a mai declarat actiuni la Cooperativa de Credit Concordia Cugir (10 milioane lei), SC Oxygene SRL (33% – 700.000 lei) si SC Credit Consulting Alba Iulia (30% – 1 milion lei).

Un an mai tarziu, in declaratia de avere din 26 mai 2006, Atanasiu a scris ca detine doua terenuri intravilane in Alba Iulia, la cel deja existent adaugandu-se unul de 422 mp, cumparat anul trecut pe numele noii sale sotii, o noua vila de 300 mp, cumparata tot anul trecut si tot pe numele noii neveste, disparand in schimb cele doua apartamente, cedate, probabil, ca urmare a partajului. Si-a pastrat autoturismul Opel Omega si a declarat bijuterii de 20.000 de euro. I-au crescut in mod la fel de ciudat si conturile bancare deschise in 2005, in care a depus 75.000 de euro, 30.000 dolari si 20.000 RON. Asadar, in numai un an de zile, averea ministrului apararii a crescut, oficial, cu o vila si un teren intravilan in Alba Iulia, basca peste 100.000 de euro in bani si bijuterii.

Veniturile salariale pe 2005, obtinute de ministrul Atanasiu si noua sa sotie, au fost de 48.000 RON, respectiv 30.000 RON, adica aproximativ 21.500 de euro. Cum este greu de crezut ca domnisoara Bisboaca putea, la varsta si meseria ei, sa obtina castiguri pentru a acoperi toate achizitiile facute pe numele ei sau ca aceasta avere s-a adunat din darul de nunta al insurateilor Teo si Laura, ramane un mare semn de intrebare din ce surse o fi avut o crestere asa de rapida averea liberalului Atanasiu.

Fruntas pe judet la pierderi

Argumentul folosit de liberali pentru a justifica numirea lui Atanasiu in fruntea Ministerului Apararii Nationale a fost acela al calitatii sale de bun manager. Numai ca aceasta calitate n-a prea fost dovedita in anii anteriori, in care liberalul a condus, din plin si la foc automat, mai multe institutii publice sau private. Astfel, el a detinut, in perioada 1997-2001, functia de director adjunct la Uzina Mecanica din Cugir, perioada in care datoriile bugetare ale institutiei au crescut de aproape o suta de ori, de la 8,5 miliarde lei la 766 miliarde lei.

De asemenea, daca in 1996 totalul creditelor societatii era de 29 miliarde lei, la sfarsitul lui 2001, cuantumul acestora a crescut la 1.752,4 miliarde lei. Mai mult decat atat, daca in 1996 societatea avea un profit de 6,1 miliarde lei, in 2001 inregistra o pierdere de aproximativ 500 miliarde lei. E posibil ca vina pentru acest dezastru sa nu fie doar a lui Teodor Atanasiu, el fiind atunci manager „adjunct“ la UM Cugir.

De asemenea, el a mai iesit in evidenta prin modul in care, odata ajuns presedintele Consiliului Judetean Alba, a gestionat aiurea banii bugetarilor. Astfel, printre primele masuri luate de Atanasiu la CJ Alba au fost achizitionarea unui autoturism Opel Vectra, in valoare de peste 920 milioane lei, dotarea biroului sau cu mobilier de aproape 100 milioane lei si „convingerea“ a 34 de primari din judet sa apeleze la serviciile de consultanta ale unei firme de apartament, Concept Consulting SRL, infiintata ad-hoc, servicii care au costat aproximativ 1,5 miliarde lei. Evident, banii pe care primarii erau obligati sa-i achite erau de la bugetul local. Din fericire pentru locuitorii judetului, Teodor Atanasiu n-a ramas la conducerea consiliului judetean decat sase luni.

Soldatul lui Dinu Patriciu

Vreme de trei ani, in perioada 2001-2004, Teodor Atanasiu a fost insarcinat ca administrator al uneia dintre firmele lui Dinu Patriciu, Palplast SA Sibiu. El a fost obligat sa renunte la aceasta functie dupa ce, in iunie 2004, a fost ales in fruntea Consiliului Judetean Alba. De remarcat faptul ca, tot in 2001, Atanasiu a fost plasat ca membru in Biroul Permanent Central al PNL.

Societatea Palplast, care face parte din Grupul Rompetrol (97%), se ocupa cu producerea de tevi si fitinguri pentru diverse domenii, in special pentru industria petroliera. Este posibil ca aici sa-si fi dovedit Atanasiu calitatile de bun manager pe baza carora avea sa fie numit, un an mai tarziu, ministru al apararii. Ca semn al pretuirii de care s-a bucurat din partea magnatului liberal, Teodor Atanasiu a fost acceptat, tot in 2001, sa faca parte si din echipa de membri fondatori ai Institutului pentru Libera Initiativa (ILI), alaturi de Dinu Patriciu, Calin Popescu Tariceanu, Ludovic Orban, Bogdan Olteanu, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Dan Radu Rusanu etc. Cum se stie deja, fundatia ILI a fost si este in atentia procurorilor, fiind suspectata ca, prin intermediul acesteia, s-ar fi rulat bani care ar fi fost obtinuti in urma unor infractiuni comise de catre presupusul grup de crima organizata condus de Dinu Patriciu.

In luna februarie a.c., fostul consilier prezidential Elena Udrea a dezvaluit legaturile dubioase dintre fundatia ILI si anumite personalitati publice care s-au pronuntat in apararea lui Dinu Patriciu, aflat, cum se stie, in malaxorul justitiei. „Una din explicatiile pentru care vocile care il apara pe domnul Dinu Patriciu sunt atat de prezente, atat de vehemente si ataca permanent ori Parchetul, ori presedintele, ori PD, ar fi faptul ca, spre exemplu, multe dintre ele sunt, probabil, finantate de domnul Patriciu“, a declarat Elena Udrea.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr 24, septembrie 2006

Micile secrete ale lui Dinu Patriciu

Dinu Patriciu s-a nascut pe 3 august 1950 in Bucuresti si este fiul cunoscutului petrolist si profesor Valeriu Patriciu. Tatal sau a fost profesor de geologie la Politehnica din Timisoara in perioada 1930-1950, iar apoi, pana in 1958, profesor la Universitatea din Bucuresti. Pana in 1947, el a detinut si functia de director al companiei Shell Romania.

Valeriu Patriciu a fost arestat in doua randuri, in 1945 si in 1948, de Siguranta, respectiv Securitate, iar in 1958 a fost dat afara din invatamantul superior pe motiv ca ar fi sprijinit anumite grupuri de rezistenta din Prahova. Pana in 1964, cand a fost reabilitat, sotia sa a fost nevoita sa lucreze ca laboranta pentru a-si intretine familia.

patriciu 1

Arhitectul emirului

Pe Dinu Patriciu il cheama, de fapt, Dan Costache Patriciu. El a absolvit, in 1975, Institutul de Arhitectura “Ion Mincu” din Capitala si a devenit ulterior profesor al aceluiasi Institut. In perioada 1975-1984, a castigat cateva premii la concursurile internationale de arhitectura. Daca in 1975 a obtinut locul opt la concursul international pentru cladirea Operei din Sofia, iar in 1977 a primit mentiunea juriului pentru Libraria Nationala din Teheran-Iran, in 1984 Patriciu a obtinut premiul intai pentru arhitectonica centrului capitalei Emiratelor Arabe Unite, Abu-Dhabi.

Asta a facut ca, in perioada 1984-1990, arhitectul Dinu Patriciu sa participe la constructia a 11 cladiri de birouri in Abu-Dhabi, a hotelului de patru stele Al Jazira din Dubai, precum si a patru resedinte pentru seful statului. Conform lui Patriciu, banii care au insotit premiul castigat pentru Abu-Dhabi ar fi fost incasati de catre Securitate prin intermediul Institutului Roman de Consulting Romconsult, firma care se ocupa de gestionarea in exterior a proiectelor de arhitectura si care, in 1989, era condusa de Florin Burada.

Intr-un numar din Scanteia acelor ani, s-a precizat de fapt ca banii castigati, cateva zeci de mii de dolari, ar fi fost donati de catre Patriciu statului roman. Pana in 1989, el a castigat totusi destul de bine, la salariul de profesor adaugandu-se sumele obtinute din meditarea a sute de elevi care aspirau sa intre la Institutul de Arhitectura, precum si castigurile din capitala Emiratelor Arabe Unite. In Romania, Patriciu a proiectat magazinele universale din Focsani si Barlad, precum si mai multe locuinte de lux si sedii ale unor banci.

Aventurier in politica

In 1990, arhitectul Dinu Patriciu intra in politica. Se inscrie in PNL si, pe 20 mai 1990, devine deputat de Timis. Doua luni mai tarziu, in urma unui conflict cu Radu Campeanu, Patriciu, impreuna cu Calin Popescu-Tariceanu, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru si Gelu Netea, sunt exclusi din PNL si infiinteaza PNL-Aripa Tanara. In 1992, candideaza din nou pentru Camera Deputatilor, pe listele CDR din Dambovita, si obtine un nou mandat de deputat in legislatura 1992-1996. In 1993, infiinteaza PL ‘93 si devine liderul acestui partid.

In 1997, PL ‘93 fuzioneaza cu PNL – CD, condus de Niculae Cerveni, noua formatiune politica fiind numita Partidul Liberal. Un an mai tarziu, intra in conflict si cu Niculae Cerveni, care se impotriveste comasarii prin absorbtie dintre PL si PNL. Cerveni a numit atunci actiunea lui Patriciu “destabilizatoare si marsava”. Trei ani mai tarziu, Dinu Patriciu devine vicepresedinte al PNL, dupa ce, in 2000, este ales deputat pe listele PNL Prahova. In iunie 2003, fiind pus sa aleaga intre politica si afaceri, renunta la mandatul de deputat in favoarea afacerilor. Doi ani mai tarziu, avea sa cunoasca, pentru prima oara, atmosfera unei celule de arest, dovedind astfel ca nu a facut o alegere tocmai potrivita.

Disparitia misterioasa a doamnei Nastase

In paralel cu politica, Dinu Patriciu s-a lansat in afaceri inca din 1990. Cea mai importanta dintre societatile lui Patriciu de la inceputul anilor ‘90 a fost “Alpha Constructii si Investitii Imobiliare”. Firma, infiintata in 1991, a fost implicata intr-un incident extrem de neplacut, chiar la sfarsitul acelui an. Pentru a construi un ansamblu de locuinte pe strada Scoala Herastrau din Bucuresti, Dinu Patriciu cumpara doua proprietati situate la numerele 12 si 16, care ocupa impreuna 4.000 de metri patrati. Intre ele, la nr. 14, se afla insa proprietatea unor batrani octogenari, care nu se lasa usor convinsi sa-si vanda casa si terenul firmei de constructii a lui Patriciu.

patriciu 21

Dupa multe insistente, reprezentantul firmei Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, George Gaita, reuseste sa-i convinga pe sotii Emilia si Alexandru Nastase sa incheie, pe 14 noiembrie 1991, o intelegere prin care cei doi se obliga ca la o data ulterioara (“de indata ce vor fi stabilite conditiile de pret ce vor fi prevazute in cadrul obligatiilor”) sa vanda societatii lui Dinu Patriciu casa si terenul de 240 mp situate in str. Herastrau nr.14. Prin aceeasi intelegere, George Gaita se obliga sa ofere la schimb 57 dolari/mp de teren plus un imobil situat in strada Bucegi nr. 50, compus din casa si un teren de 400 mp, “de indata ce va putea vinde” acel imobil. Intelegerea era un punct de pornire pentru un viitor contract de vanzare-cumparare.

La mai putin de o luna de la semnarea conventiei, pe 8 decembrie 1991, batranul Nastase moare, iar zece zile mai tarziu, sotia sa dispare de la domiciliu. In aceeasi zi, are loc si un mic incendiu in casa Emiliei Nastase, incendiu sesizat de un vecin de la nr. 18. Un nepot al batranei a cautat-o in acele zile si n-a gasit-o la domiciliu, dar nu a sesizat la Politie disparitia acesteia. Cel care sesizeaza politia va fi, o luna mai tarziu, George Gaita, reprezentantul firmei lui Dinu Patriciu. Acesta avea sa declare ca a cautat-o fara succes pe batrana prin spitale si chiar la morga. Batrana a fost de negasit, cu toata desfasurarea ulterioara de forte din partea Politiei.

Cu toate acestea, desi Emilia Nastase era inca proprietar al imobilului din str. Scoala Herastrau nr. 14, firma lui Patriciu a sprijinit rudele din Focsani ale batranei care au trecut rapid la demolarea imobilului, punandu-le la dispozitie utilaje de transport pentru materialele recuperate in urma demolarii. Desi cazul a fost facut public, nimeni n-a mai aflat, ulterior, nimic despre misterioasa disparitie a batranei Emilia Nastase. Trei ani mai tarziu, in urma unui scandal de presa, Dinu Patriciu a afirmat ca el n-a fost implicat in aceasta disparitie si ca, din contra, firma sa a fost prejudiciata prin amanarea demararii lucrarilor la ansamblul de locuinte.

Andreea din Insulele Belize

O afacere cu iz de teapa a fost semnalata spre sfarsitul anului 1996, cand miliardarul Dinu Patriciu a fost acuzat ca refuza sa-si achite obligatiile contractuale incheiate cu societatea Severnav din Drobeta Turnu-Severin. In februarie 1995, Patriciu a comandat constructia unei nave la Severnav SA, iar patru luni mai tarziu, pe 23 iunie, cargoul multifunctional “Andreea” de 3.050 tdw intra in proprietatea firmei acestuia, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA. Desi constructorul si-a indeplinit la timp obligatiile contractuale, Patriciu achita, in urmatoarele trei luni, mai putin de jumatate din contravaloarea navei.

Intelegatori, cei de la Severnav, accepta, in septembrie 2005, incheierea unui addendum la contractul de livrare, prin care se esaloneaza in zece rate lunare restul de plata, in valoare de 1,26 milioane dolari, ramas neachitat de catre societatea lui Patriciu. O luna mai tarziu, pentru a arata ca este bine intentionat, Patriciu pune la dispozitia Severnav o scrisoare de garantie bancara de la Credit Bank, valabila pana pe 24.07.1996 si semnata de Emil Cioflan. Cu toate acestea, Patriciu a refuzat sa-si mai achite ultimele trei rate, ce totalizau 380.000 de dolari. In septembrie 1996, la patru luni de la intreruperea oricarei legaturi cu Dinu Patriciu, reprezentantii firmei mehedintene inca mai plangeau dupa restul de bani pe la Politie, Justitie si BNR. Ei aflasera, intre timp, faptul ca inainte cu doua zile de a primi nava “Andreea” , Dinu Patriciu o vanduse deja, pe un dolar, societatii “Andreea Shipping” Ltd. din paradisul fiscal Insulele Belize.

Firme la vedere

Dinu Patriciu apare astazi direct implicat, ca actionar, in doar cateva firme inregistrate in Romania: Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Agrochim Impex SRL, Praxis SRL Rompetrol Distributie SA si Trustul de presa Ziua (“Ziua” SRL, “Editura Ziua” SRL, “Ana Maria Press” SRL). El figureaza insa, ca administrator, in noua societati: Grupul Rompetrol (Rompetrol Quality Control SRL, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Rompetrol Rafinare SA si Rompetrol Downstream SA), Administrator Int. SA, Sanex SA, Praxis SRL si Alpha Constructii Imobiliare SA.

De asemenea, prin societatea Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, el este implicat in firmele SGD Services SRL, Artis Design SA, Fitofarma SA, SG International SA si Alpha Construct SA. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, Patriciu a mai participat direct la infiintarea urmatoarelor societati: Compania de Constructii Phoenix Alpha SA (1992, impreuna cu societatea franceza Phoenix SA), Alpha International Construct SA (1993, alaturi de germanul Robert Perlitz care, cativa ani mai incolo, avea sa escrocheze cateva sute de persoane atrase in jocul piramidal cu certificate de actionar BPS Brokers SA; romano-germanul Perlitz a parasit Romania in 1999, fiind, ulterior, dat in urmarire prin Interpol, el avand la activ si alte ilegalitati comise in Germania), Hein Romania SA (1997, alaturi de Hein GmbH din Germania) si Baneasa Investitii Imobiliare SA (1997, impreuna cu firma Hein GmbH).In toate aceste firme, alaturi de Dinu Patriciu apare ca actionar sau administrator si partenerul acestuia, George Gaita.

Pe de alta parte, fratele sau, Valeriu Romulus Serban Patriciu, este actionar in sapte societati din Romania: Deutsch-RumŠnische Immobilien SA, Tele Distribution SRL, Expres Cargo SRL, Industrial Park SRL, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Alpha Construct SA si Agrochim Impex SRL.

Ziua lui Patriciu a fost foarte profitabila

Dinu Patriciu s-a implicat direct atat in domeniul constructiilor, cat si in mass-media, fonduri mutuale si de investitii, recuperarea creantelor bancare si industria petroliera. Osciland intre politica si afaceri, a incercat sa actioneze cat mai discret si sa se mentina cat mai departe de scandaluri. Cum in afaceri discretia este asigurata cel mai bine de folosirea unor off-shoruri, Patriciu a folosit si aceasta cale pentru a se mentine in umbra. Putini au fost, spre exemplu, cei care au stiut ca managementul cotidianului “Ziua” a fost asigurat, cel putin in primii doi-trei ani, personal de catre Dinu Patriciu.

“Nu stiu daca “Ziua” era singurul ziar profitabil, dar era foarte profitabil si a fost intotdeauna, pentru ca a avut un management corect. Din 1995 pana prin ’98, m-am ocupat personal de chestia asta si a avut intotdeauna profit”, declara recent Patriciu. De altfel, in perioada 1994-2000, Dinu Patriciu a fost presedinte al Omega Press Investment SA, societatea care edita cotidianul “Ziua”. Printre actionarii Omega Press figurau, in stilul obisnuit al afacerilor lui Patriciu, si doua societati straine, Lakeline Limited din Cipru si Omega Media Holdings Ltd din Israel. Ca administrator, alaturi de Sorin Rosca Stanescu si de George Gaita, figura si Dinu Patriciu.

El a renuntat totusi, la sfarsitul anului trecut, la actiunile detinute la trustul de presa “Ziua” in favoarea Sindicatului FSLI condus de Liviu Luca, chiar daca azi inca mai figureaza in scriptele Registrului comertului ca actionar la acest trust. De remarcat ca Omega Press Investments a beneficiat, la inceputul anilor 2000, in sistem barter, de doua autoturisme Hyundai Santamo de la Omar Hayssam, autoturisme introduse ilegal in Romania (in 1999, printr-o firma din Insulele Virgine), dupa ce fusesera declarate furate in China.

Administratorul

Dinu Patriciu s-a implicat, vreme de cativa ani, in administrarea creantelor bugetare. In 1998, Patriciu a avut un rol important, indeosebi prin actiuni de lobby, in infiintarea Fondului de restructurare Dunarea, a carui administrare a fost preluata de catre o societate controlata de el, Administrator Int. Oficial, Administrator Int., societatea care administra si fondul ipotecar Alpha (FDI Alpha), avea drept actionari cateva societati inregistrate in paradisuri fiscale precum Liechtenstein sau Cipru: Administrator Ag. (70%), Tudori si Danama Foundation (infiintate de Sorin Marin, un fost partener al lui Patriciu), Muldown Holdings Ltd. si Lakeline Ltd. Ultima dintre aceste firme – Lakeline, din Cipru – figureaza si printre actionarii societatii care edita cotidianul “Ziua” – Omega Press Investments SA.

Dupa cum se stie deja, administrarea Fondului de restructurare Dunarea, infiintat in 1998, a fost o afacere deloc rentabila pentru stat. Astfel, desi a preluat de la Banca Agricola creantele a peste 280 de societati neperformante, creante in valoare de aproximativ 2.700 miliarde lei (basca lichiditatile de 130 miliarde lei prin care Banca Agricola detinea 90% din capitalul social al Fondului), administratorul fondului n-a reusit sa valorifice mare lucru din acestea, firma Administrator Int. multumindu-se cu incasarea comisionului de administrare. Ulterior, locul Bancii Agricole in Fond a fost luat de catre AVAB.

Cativa ani mai tarziu, Ionel Blanculescu anunta tragerea la raspundere a lui Dinu Patriciu pentru modul in care a administrat Fondul Dunarea ale carui active aveau sa treaca, in final, tot la AVAB. Cu acea ocazie, s-a constatat faptul ca 2,8 milioane dolari fusesera depozitate intr-o fosta banca populara (Eurocredit) falimentata. Cele aproape 3 milioane de dolari reprezentau garantia pentru un credit contractat de o firma a aceluiasi Dinu Patriciu.

Ulterior, in favoarea AVAB avea sa se constituie o noua garantie, constand intr-un teren care avea sa intre rapid in proprietatea AVAB, prin executare. Administrator Int., reprezentata de Dinu Patriciu, a participat si la licitatia pentru preluarea societatii de asigurare Astra, organizata de FPS in octombrie 2000.

Desi s-a clasat pe locul al doilea, dupa firma de apartament Ceptura SRL, societatea Administrator Int. s-a retras din competitie, dand astfel posibilitatea firmei clasate pe locul al treilea, Nova Trade, sa fie declarata castigatoare a licitatiei, in urma unui proces castigat mai tarziu in instanta. Fara retragerea lui Patriciu din cursa pentru Astra, Dan Adamescu, proprietarul Nova Trade, n-ar fi putut avea posibilitatea sa preia societatea de asigurari. Motivele reale ale retragerii lui Patriciu au ramas insa necunoscute.

Petrolistul din off-shore

In anul 1998, impreuna cu fostul sau partener, Sorin Marin, Patriciu a cumparat de la angajatii societatii un pachet semnificativ de actiuni Rompetrol. Tranzactia s-a facut prin intermediul SG International. Rompetrol a fost privatizata prin MEBO in prima parte a deceniului trecut si a fost vanduta de salariati in momentul in care a inceput sa inregistreze pierderi. In 1999, Rompetrol cumpara de la Fondul Proprietatii de Stat (actuala AVAS) rafinaria Vega din Ploiesti. Ulterior, Rompetrol si Vega fuzioneaza, rezultand, astfel, societatea Rompetrol, actualmente listata pe Rasdaq. Cea mai importanta dintre afacerile lui Dinu Patriciu, dar si cea mai controversata, pare a fi preluarea rafinariei Petromidia din Constanta.

Pentru a intra in posesia rafinariei, Patriciu a facut eforturi deosebite atat pe plan politic, cat si financiar, infiintand mai multe societati in strainatate, indeosebi in paradisuri fiscale sau in state cu o fiscalitate permisiva. Interesul lui Dinu Patriciu pentru rafinaria Petromidia este mai vechi. In anul 1997, alaturi de un consortiu format din cateva firme occidentale, Patriciu a intentionat sa preia rafinaria Petromidia, la concurenta cu Glencore (care a participat la licitatia FPS intr-un consortiu cu grupul Grivco, controlat de Dan Voiculescu).

Desi preluarea a esuat, Patriciu n-a renuntat sa spere in reusita achizitiei nici dupa ce societatea turca Akmaya a castigat licitatia pentru privatizarea Petromidia, la sfarsitul anului 1999, inceputul lui 2000. Akmaya, din cauza unor neintelegeri cu FPS, a fost obligata sa renunte la pachetul majoritar de la Petromidia (69,9%), si in urma unei noi licitatii, grupul Rompetrol (The Rompetrol Grup BV Olanda) a preluat pachetul majoritar de la Petromidia. Pentru a ascunde numele investitorilor implicati, dar si pentru a beneficia de o fiscalitate redusa, The Rompetrol Grup BV Olanda era controlata de un off-shore – Romanian Oil and Gas Investments SARL din Luxemburg. Numele unuia dintre investitori, Sorin Marin, a iesit la iveala in 2001, abia atunci cand si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol, pentru suma de aproximativ 22 de milioane de dolari.

Inainte de a fi preluat de Rompetrol Group BV Olanda, pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a fost transferat in proprietatea mai multor societati. Printre acestea, mentionam fundatiile Danama Foundation, Tudori Foundation din Liechtenstein (reprezentate de Sorin Marin) si Waverton Investments, care avea in spate off-shorul Romania Fund Investments din Luxemburg.

In cursul acestor operatiuni de transfer de actiuni de la o societate la alta, printre proprietarii Rompetrol, cu un pachet minoritar, a aparut si Romania&Moldova Direct Fund, un fond de investitii care-i avea printre actionari pe Dinu Patriciu, International Equity Partners din SUA, IFC si DEG din Germania. Printre societatile utilizate in transferul de actiuni, figureaza si East Capital Investments BV.

In 2003, Romania&Moldova Direct Fund iese din actionariatul Rompetrol si, in acelasi timp, OMV Austria cumpara 25,1% din companie. In aprilie 2005, ca urmare a achizitiei de catre OMV a pachetului majoritar de la Petrom, grupul Rompetrol rascumpara pachetul de actiuni de 25,1% din capitalul social, pachet detinut pana atunci de compania austriaca. Astazi, grupul Rompetrol este controlat de The Rompetrol Group NV Olanda, care este detinut, la randul sau, de Rompetrol Holding SA Elvetia si ai carui actionari sunt Dinu Patriciu (80%) si americanul Phil Stephenson (20%).

Stephenson este vicepresedintele firmei olandeze si raspunde de tranzactiile internationale si relatiile cu investitorii, iar Dinu Patriciu este presedintele Consiliului de administratie. Grupul Rompetrol este compus din 12 societati: Rompetrol SA, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Petrochemicals SRL, Rompetrol Downstream SA, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Romoil SA, Rominserv SA, Ecomaster-Servicii Ecologice SA, Palplast SA, Rompetrol Moldova si Rompetrol Bulgaria.

Prin Rompetrol, Dinu Patriciu a preluat Rafinaria Vega din Ploiesti si, pentru o perioada, cu sprijinul lui Radu Sarbu, administrarea societatii Conpet SA, care asigura intreaga infrastructura a sistemului national de transport al titeiului prin conducte.

Patriciu poposeste in gaura cu sobolani

In 2003, Rompetrol acumulase o datorie la bugetul de stat de aproximativ 603 milioane de dolari. Spre sfarsitul anului, guvernul a hotarat, printr-o ordonanta de urgenta, transformarea acelei datorii in obligatiuni de stat cu posibilitatea rascumpararii in sapte ani. Desi atunci a rasuflat usurat, cateva luni mai tarziu, Patriciu a intrat in atentia PNA, ca urmare a unui raport avizat favorabil de Ioan Talpes, privitor atat la modul in care s-a derulat privatizarea Petromidia, cat si la activitatea postprivatizare.

Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a sesizat PNA, dupa ce a descoperit si instrumentat implicarea lui Dinu Patriciu si a altor persoane din conducerea grupului Rompetrol intr-o vasta operatiune de spalare de bani. Operatiunea viza peste 20 de firme, trei fundatii si noua persoane fizice. Ulterior, Dinu Patriciu a fost chemat sa dea explicatii la Parchet si, pe 27 mai a.c., a fost acuzat oficial de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune. Pentru 24 de ore, Dinu Patriciu a fost arestat si obligat sa mediteze, intr-o “gaura” de opt metri patrati, alaturi de infractori marunti si sobolani, la relatia dialectica dintre accize, politica, afaceri si Ioan Talpes.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr.9, iunie 2005