Armatele din spatele razboiului dintre palate

armatele razboiului dintre palate1
Aversiunea dintre cei doi inalti functionari de stat din Romania, presedintele Traian Basescu, pe de o parte, si premierul Calin Popescu Tariceanu, pe de alta parte, a declansat in ultimele luni un imens scandal mediatic, din care n-au lipsit nici atacurile indreptate impotriva presei, nici cele orientate impotriva diverselor grupuri de afaceri. In plan social, opozitia dintre cei doi oficiali romani a impartit, practic, tara in doua tabere.

Disputele publice pe marginea neintelegerilor dintre reprezentantii celor doua palate, Cotroceni si Victoria, ajung invariabil la aceeasi concluzie, adesea pripita: combatantii sunt etichetati fie ca sustinatori ai presedintelui Basescu, fie ca adepti ai premierului Tariceanu.

Dar acestea sunt doar sarea si piperul care condimenteaza viata romanului obisnuit. Acuzatiile capata insa o alta importanta atunci cand sunt privite dintr-o anume perspectiva: pe cine protejeaza presedintele si pe cine sustine premierul?

Conflictul deschis dintre palatele Cotroceni si Victoria, fara precedent in istoria recenta a Romaniei, a inceput la doar cateva luni dupa ce Alianta D.A. PNL-PD a castigat alegerile. Startul a fost dat de retinerea si arestarea, pe 27 mai 2005, pentru aproape 24 de ore, a omului de afaceri Dinu Patriciu. Esuarea negocierilor care au insotit apoi declansarea alegerilor anticipate a compromis definitiv relatia dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu.

Presedintele a iesit rapid la atac dezvaluind, fie direct, fie prin intermediul consilierei Elena Udrea-Cocos, existenta unor grupuri „de tip mafiot“, concentrate in jurul premierului. „In acest moment, avem clar un sistem economic partial mafiotizat, care detine controlul pe importante mijloace mass-media si influenteaza populatia, dar si institutii“, declara Basescu in iunie 2005. El lansa, o luna mai tarziu, sintagma „baietii destepti“ din afacerile cu energie pentru ca, in februarie 2006, sa anunte oficial ca „mafia a ajuns pe masa guvernului“.

Cea mai importanta dintre temele lansate de Cotroceni a fost insa aceea a grupurilor „de interese nelegitime“, care influenteaza si decid politica guvernului fie direct, prin intermediul unor ministri, fie indirect, prin intermediul asa-zisilor „moguli media“. Cei trei „moguli media“ identificati selectiv de Basescu, sunt Dinu Patriciu, Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vintu.

Desi cei trei oameni de afaceri sunt tinte mai vechi ale lui Basescu, el i-a gratulat cu apelativul „moguli“ folosindu-se de un material de presa, vechi de cativa ani. „Mi-a placut ca am gasit-o într-o analiza (sintagma „moguli media“ – n.r.), chiar astazi, într-un ziar, cu cei trei moguli, Vintu, Patriciu si Voiculescu, dar ce n-a dus pana la capat analiza respectivului ziar: legatura lor cu politicul. Le-a recunoscut capacitatea de a distruge imaginea cuiva, de a crea imagini virtuale despre cineva, dar nu au facut pasul urmator: sa vada, prin investigatie jurnalistica, ce influenta politica au acesti oameni“, a declarat, in februarie 2007, Traian Basescu.

Evident, „mogulii“ amintiti nu erau singurii din analiza citata, numai ca doar ei corespundeau intereselor pedagogice ale presedintelui Basescu. Mogulii media Ringier, Sarbu, Micula, Adamescu sau Paunescu au fost in mod deliberat ocoliti de ocara prezidentiala, deoarece nu corespundeau portretului-robot al mogulului scapat de sub control. Acelasi mod de operare in preocuparile discursive ale presedintelui Basescu s-a produs si in cazul „grupurilor de interese nelegitime“. Si aici au fost identificate subiectiv doar gruparile percepute drept ostile presedintelui, trecandu-se sub tacere relatiile de afaceri dezvoltate sub umbrela unora dintre apropiatii sai.

Gruparea de la Palatul Victoria

gruparea victoria

Dinu Patriciu

Principalul adversar al lui Traian Basescu este Dinu Patriciu. Desi nu are forta mediatica a lui Dan Voiculescu, un alt adversar autentic al presedintelui, Patriciu are atat mijloacele financiare, cat si hotararea de a i se opune lui Basescu. Om de afaceri controversat, ca urmare a dosarelor penale aflate pe rolul instantelor de judecata, dar si din cauza relatiei cu importanti lideri ai PSD, Dinu Patriciu are un motiv suficient de puternic pentru a-l sustine pe Calin Popescu Tariceanu in conflictul cu Basescu. Dosarul penal in care omul de afaceri a fost acuzat de comiterea mai multor infractiuni a fost finalizat de justitia condusa de Monica Macovei, persoana impusa si sustinuta de Traian Basescu. Cazul Petromidia (Rompetrol) a fost, de fapt, invocat de presedintele Romaniei si in campania electorala din 2004, ocazie cu care l-a amenintat pe Patriciu cu inchisoarea.

Pe de alta parte, Patriciu n-a stat nici el cu mainile in san si a pus umarul la sponsorizarea masiva a lui Mircea Geoana in campania pentru Primaria Capitalei, chiar daca liderul PSD era un outsider. Conflictul este, asadar, vechi si nu putea sa evite urmarile spectaculoase in pozitionarea noului guvern fata de presedinte, in conditiile in care majoritatea liderilor PNL, in frunte cu Tariceanu, se aflasera pe statele de plata ale Rompetrol.

De altfel, dupa cum se stie deja, decizia premierului Tariceanu de a nu mai organiza alegeri anticipate in 2005, asa cum se stabilise la nivelul Aliantei D.A., a fost luata dupa o intalnire, dezvaluita ulterior, dintre acesta si Dinu Patriciu. Acesta este unul dintre motivele pentru care Traian Basescu a insistat ulterior in atacurile sale, directe sau voalate, la adresa lui Patriciu.

Ca acuzatiile au fost pe alocuri fortate se poate deduce si din plasarea lui Dinu Patriciu printre „mogulii media“, in conditiile in care omul de afaceri a devenit patron de presa abia spre sfarsitul anului trecut si nu detinea, in realitate, la acea data, forta mediatica a lui Adrian Sarbu, Ringier, Dan Voiculescu, sau Sorin Ovidiu Vintu.

Afacerile lui Patriciu

Dinu Patriciu s-a implicat direct, ca actionar, in doar cateva firme inregistrate in Romania: Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Agrochim Impex SRL, Praxis SRL, Rompetrol Distributie SA, Trustul de presa Ziua (Ziua SRL, Editura Ziua SRL, Ana Maria Press SRL) si, mai recent, Adevarul SA.

El a figurat insa, ca administrator, in mai multe societati: Grupul Rompetrol (Rompetrol Quality Control SRL, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Rompetrol Rafinare SA si Rompetrol Downstream SA), Administrator SA, Sanex SA, Praxis SRL si Alpha Constructii Imobiliare SA. De asemenea, prin societatea Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Patriciu este implicat in firmele SGD Services SRL, Artis Design SA, Fitofarma SA, SG International SA si Alpha Construct SA.

De-a lungul anilor, a participat direct si la infiintarea altor societati: Compania de Constructii Phoenix Alpha SA (1992, impreuna cu societatea franceza Phoenix SA), Alpha International Construct SA (1993, alaturi de germanul Robert Perlitz), Hein Romania SA (1997, alaturi de Hein GmbH din Germania) si Baneasa Investitii Imobiliare SA (1997, impreuna cu firma Hein GmbH).

Pe de alta parte, fratele sau, Valeriu Romulus Serban Patriciu, este actionar in sapte societati din Romania: Deutsch-Rumanische Immobilien SA, Tele Distribution SRL, Expres Cargo SRL, Industrial Park SRL, Alpha Constructii si Investitii Imobiliare SA, Alpha Construct SA si Agrochim Impex SRL. Cea mai importanta dintre afacerile lui Dinu Patriciu, dar si cea mai controversata, este preluarea rafinariei Petromidia din Constanta.

Pentru a intra in posesia rafinariei, Patriciu a facut eforturi deosebite atat pe plan politic, cat si financiar, infiintand mai multe societati in strainatate, indeosebi in paradisuri fiscale sau in state cu o fiscalitate destul de permisiva. El a cumparat, de asemenea, de pe Rasdaq, mai multe actiuni la Rompetrol SA, societatea ce detinea rafinaria, si n-a renuntat sa spere nici-cand, intr-o prima faza, Petromidia a fost preluata de societatea turca Akmaya.

O datorie de stat rezolvata de guvernul Nastase

La sfarsitul anului 2000, dupa ce firma Akmaya a fost obligata sa renunte la pachetul majoritar de la Rompetrol (69,9%), acesta este preluat de grupul reprezentat de Dinu Patriciu, The Rompetrol Grup BV Olanda. Pentru a ascunde numele investitorilor implicati, dar si pentru a beneficia de inlesniri fiscale, societatea amintita era controlata printr-un off-shore, Romanian Oil and Gas Investments SARL din Luxemburg.

Numele unuia dintre investitori a iesit la iveala mult mai tarziu, abia cand acesta si-a vandut actiunile detinute. Este vorba despre Sorin Marin (foto) care a participat, alaturi de Dinu Patriciu, la operatiunea de preluare de pe piata bursiera a unui pachet important de actiuni Rompetrol, indeosebi prin firma comuna SG International.

Pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a trecut, de fapt, prin mai multe societati, inainte de a fi concentrat la Rompetrol Group BV Olanda. In 2001, Sorin Marin si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol si au fost introduse in joc alte entitati, precum Romånia and Moldova Direct Fund si East Capital Investments BV. In aprilie 2005, Grupul Rompetrol a rascumparat pachetul de actiuni de 25,1% din capitalul social detinut pana atunci de catre OMV.

Tot atunci, grupul Rompetrol era controlat de The Rompetrol Group NV – Olanda, detinut, la randul sau, de Rompetrol Holding SA Elvetia, ai carui actionari erau Dinu Patriciu (80%) si americanul Phil Stephenson (20%). Stephenson era vicepresedintele firmei olandeze si raspundea de tranzactiile internationale si de relatiile cu investitorii, iar Dinu Patriciu a fost presedintele Consiliului de administratie. Grupul Rompetrol este compus din 12 societati: Rompetrol SA, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Petrochemicals SRL, Rompetrol Downstream SA, Rompetrol Logistics SA, Rompetrol Well Services SA, Romoil SA, Rominserv SA, Ecomaster-Servicii Ecologice SA, Palplast SA, Rompetrol Moldova si Rompetrol Bulgaria.

Prin Rompetrol, Dinu Patriciu a preluat Rafinaria Vega din Ploiesti si, pentru o perioada, cu sprijinul lui Radu Sarbu, administrarea societatii Conpet SA, care asigura intreaga infrastructura a sistemului national de transport prin conducte al titeiului. Dupa ce, in 2003, Rompetrol acumulase o datorie la bugetul de stat de aproximativ 603 milioane de dolari, spre sfarsitul acelui an, guvernul Adrian Nastase a hotarat transformarea acelei datorii in obligatiuni de stat, cu posibilitatea rascumpararii in sapte ani.

In septembrie 2006, dupa un an de tatonari din partea procurorilor, s-a finalizat rechizitoriul in dosarul privind delapidarea sumei de 85 milioane de dolari (creanta Libia) si manipularea pietei de capital, prin scoaterea la vanzare, in 7 aprilie 2004, a actiunilor Rompetrol Rafinare Constanta. In acest dosar, omul de afaceri Dinu Patriciu este acuzat de mai multe infractiuni: delapidare, spalare de bani, manipularea pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare, initierea sau constituirea unui grup infractional organizat etc.

Mici secrete027

Liviu Luca, spionii si afacerea 8%

Numele lui Liviu Luca (foto) a fost des invocat de presa in conflictul dintre Basescu si Tariceanu, ca urmare a intentiei lui Luca de a prelua, in numele salariatilor Petrom, a pachetului de 8% din actiunile societatii. Posibilitatea achizitionarii, de catre salariatii Petrom, a unui pachet de 8% din actiuni a fost prevazuta in contractul de privatizare a societatii, incheiat intre MEC si OMV in iunie 2004.

Deoarece numarul salariatilor Petrom era, la inceputul lui 2005, de peste 55.000, s-a hotarat ca in numele acestora sa actioneze o singura persoana, Liviu Luca, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere (FSLI) Petrom. Pentru aceasta, trebuia ca legea prin care fusese aprobat contractul de privatizare a Petrom (Legea nr. 555/2004) sa fie completata cu un act normativ cu putere de lege, care sa permita unei singure persoane sa actioneze in numele celorlalte, legea initiala prevazand doar posibilitatea achizitionarii de actiuni pentru fiecare dintre salariati, in nume propriu.

Actiunile salariatilor, o buna afacere

Liviu Luca a inteles rapid miza afacerii, si anume diferenta uriasa intre pretul de achizitie al pachetului de actiuni (2.158 lei/actiune) si valoarea lor de piata din perioada incheierii tranzactiei (3.700 lei actiune in 8 iunie 2005). Pentru a perfecta afacerea, Luca a obtinut, mai intai in aprilie 2005, imputernicirea din partea PAS Petrom pentru a actiona in numele salariatilor, iar ulterior a gasit si sursa de finantare pentru aceasta importanta achizitie.

Cum se stie deja, liderul FSLI a intrat in contact cu gruparea condusa de bulgarul Stamen Stantchev si, pe 24 mai 2005, a incheiat o intelegere prin care PAS Petrom a acordat exclusivitate pentru activitatea de consultanta si finantare (imprumut de 235 milioane de euro garantat cu pachetul de actiuni), in vederea preluarii pachetului de 8% din actiunile Petrom, consortiului format din Credit Suisse First Boston Europe Ltd. Londra (CFSB) si firma J&T Private Equity N.V. Olanda (in fapt, o companie prin intermediul careia urma sa se transmita comisionul de „consultanta“ pentru gruparea Stantchev).

Afacerea a intrat, asadar, in sfera de preocupare a lui Stantchev, bulgarul urmand sa se ocupe de toate demersurile elaborarii si promovarii actului normativ in Guvernul Romaniei. Beneficiind de relatia apropiata cu ministrul Ioan Codrut Seres, precum si cu alti inalti demnitari din MEC, Stamen Stantchev a reusit sa-l convinga pe ministru de importanta afacerii si sa-l determine sa introduca „pe masa guvernului“ proiectul de act normativ favorabil PAS Petrom.

Parchetul a monitorizat activitatea lui Seres

Deloc intamplator insa, toata operatiunea a fost atent monitorizata de Parchet, cu sprijinul serviciilor secrete. Au aparut astfel detalii semnificative despre „lobby-ul“ practicat de bulgarul Stantchev pe langa Codrut Seres, dar si despre greutatile intampinate de acesta in obtinerea semnaturilor, pe proiectul de act normativ, din partea anumitor colegi de cabinet.

Intr-o convorbire telefonica din 5 iunie 2005, Stamen Stantchev il informa pe colegul sau de la Credit Suisse First Boston, Michal Susak, ca i-a inmanat lui Codrut Seres proiectul si ca mai are nevoie de patru semnaturi pentru a fi dus la guvern. „Miercuri (Ioan Codrut Seres – n.r.), se va intalni cu L (Liviu Luca – n.r.) si ii va solicita sprijinul, deoarece are nevoie de patru semnaturi pentru a o duce (proiectul de ordonanta -n.r.) in guvern. (…) O sa ma intalnesc marti cu L si voi vorbi cu el despre intalnirea pe care o va avea el. (…) Joi, documentele vor fi puse in miscare pentru colectarea de semnaturi… A spus ca va face tot posibilul pentru ca saptamana viitoare sa treaca de guvern“ – se mentioneaza in stenograma acestei convorbiri, document aflat la dosarul „spionilor“.

Proiectul de act normativ a fost pus in discutie prima data pe 29 iunie 2005, numai ca s-a lasat cu scandal. Iata ce ii marturisea telefonic, in seara de 29 iunie, ora 22:11, Ioan Codrut Seres lui Stamen Stantchev: „A fost un scandal. Unii ministri au spus ca aceasta ordonanta este imorala si murdara si nu vor sa fie partasi la asa ceva. Asa ca am fost un pic rusinat. Prin urmare, ar trebui ca (Liviu Luca – n.r.) sa-si rezolve problema mai intai (aceea de a obtine semnaturile de la ministrii justitiei si finantelor publice, precum si pe cea de la ministrul de stat Gheorghe Seculici- n.r.). Pentru ca pana azi nu m-am simtit prost in nicio sedinta de guvern. Si azi, nu stiu pentru cine si pentru ce am fost… Am avut doua intalniri cu el (Liviu Luca – n.r.) si i-am spus sa-si rezolve problema. Nu a reusit sa faca asta. Asa ca nu voi fi eu cel care sa mai puna aceeasi problema in guvern. Nici nu se mai discuta“.

Stantchev a reusit sa-l convinga insa pe ministrul Seres sa sustina in continuare cauza, spunandu-i ca „de fapt, nu trebuie sa-l sustii, trebuie sa-l prezinti. Treaba ta nu este sa sustii, ci sa prezinti“.

Seres a acceptat sa revina asupra hotararii, nu inainte de a-i repeta lui Stantchev sentimentul resimtit al neputintei de la Palatul Victoria: „M-am facut de c…t azi in guvern. Din, stai ca-ti spun, din patru, sase, sapte, din opt acte normative, asta a fost singurul care nu mi-a trecut“.

Desi ulterior s-a implicat in afacere si Nagy Zsolt, care a promis ca va face si el lobby pe langa ministrii incapatanati, proiectul de act normativ a fost respins si in Sedinta de Guvern din 12 iulie 2006. Odiseea ordonantei a fost astfel blocata, iar cei implicati se afla sub lupa procurorilor sau a instantelor de judecata.

p30

Dan Voiculescu

Controversatul Dan Voiculescu este unul dintre criticii cei mai inversunati ai lui Traian Basescu si are motive destul de puternice sa doreasca inlaturarea presedintelui din fruntea statului. Presedinte al Partidului Conservator, Dan Voiculescu a fost cooptat la guvernare dupa ce presedintele Basescu l-a convins sa faca acest lucru.

La cateva zile insa dupa castigarea alegerilor si reconfigurarea politica, pe 6 ianuarie 2005, acelasi Basescu a numit partidul condus de Voiculescu „solutia imorala“ a guvernului Tariceanu si l-a determinat, astfel, pe acesta sa-si radicalizeze pozitia fata de Cotroceni. Pe de alta parte, Voiculescu a devenit rapid si partizanul schimbarii din functie a ministrului Monica Macovei, ca urmare a gravelor probleme cu care se confrunta in justitie, alaturi de fiica sa, Camelia, dar si de cei doi fosti ministri conservatori propulsati in guvernul Tariceanu, George Copos si Ioan Codrut Seres.

Desi a folosit toate mijloacele care i-au stat la dispozitie pentru schimbarea din functie a ministrului Macovei, inclusiv initierea motiunii de cenzura in cadrul Senatului Romaniei, Voiculescu nu si-a atins scopul imediat, dar a contribuit la escaladarea conflictului atat cu Partidul Democrat, cat si cu presedintele Traian Basescu.

Unul dintre mijloacele folosite in batalia politica a fost si este puternicul trust de presa controlat de familia Voiculescu, trust care include posturile de televiziune Antena si cotidianul „Jurnalul National“. In cazul sau, notiunea de mogul media este perfect justificata, unul dintre posturile sale de televiziune gazduind constant cele mai dure atacuri mediatice la adresa presedintelui.

Problemele din justitie ale lui Dan Voiculescu au debutat prin implicarea fiicei sale, Camelia Voiculescu (foto), in dosarul penal al lui Dinu Patriciu privind manipularea pietei de capital prin tranzactionaea la bursa, pe 7 aprilie 2004, a actiunilor Rompetrol Rafinare Constanta.

Camelia-Voiculescu-si-Dan-Voiculescu

La 17 minute de la deschiderea sedintei de tranzactionare, prin consilierul Sorin Pantis (pe atunci, director general executiv al grupului Grivco SA), Camelia Rodica Voiculescu a achizitionat 480 milioane de actiuni RRC la pretul de 250 lei/actiune.

Societatea de la care a cumparat actiunile a fost Saltville Limited, firma reprezentata de americanul Colin Richard Hart. Ulterior, actiunile au fost vandute cu un profit considerabil. Deoarece Sorin Pantis si-a asumat paternitatea operatiunii, el a devenit invinuit in dosarul cauzei, iar Camelia Voiculescu a fost citata doar in calitate de martor.

Un al doilea dosar penal, in care, de aceasta data, Dan Voiculescu este implicat alaturi de fiica sa, a fost anuntat recent de seful DNA, Daniel Morar. Este vorba despre un dosar disjuns din dosarul in care George Copos, fost vicepremier in guvernul Tariceanu pana in iunie 2006, a fost acuzat de evaziune fiscala. De aceasta data, Dan si Camelia Voiculescu sunt cercetati pentru spalare de bani, procurorii afirmand ca prin conturile personale ale acestora, precum si prin conturile firmei Grivco SA, a fost spalata o suma de aproximativ un milion de dolari, bani proveniti din vanzarea catre Loteria Nationala a celor 38 de spatii comerciale detinute de una dintre societatile lui George Copos. Oficial, solutia de incepere a urmaririi penale pentru Dan si Camelia Voiculescu a fost anuntata pe 30 martie 2007 si a fost insotita de reactii dure din partea presedintelui Partidului Conservator, care l-a acuzat pe seful DNA ca face politie politica la comanda lui Traian Basescu. El s-a declarat, de asemenea, nevinovat in fata noilor acuzatii. „Familia Voiculescu nu va face niciodata nimic ilegal, iar domnul procuror }ulus vrea sa o implice pe Camelia mea in lupta politica. Ea este la fel de curata ca si mine. (…) Ii somez sa-mi lase familia in pace! Daca nu o vor face, va fi scandalul secolului!“, a afirmat Voiculescu in cadrul unei conferinte de presa din 6 aprilie 2007. Dosarul de informator ajuns la justitie

Odiseea lui Voiculescu in justitie nu se opreste aici. Astfel, tot justitia este cea care trebuie sa decida daca Voiculescu, alias „Felix“, a facut sau nu politie politica asa cum a hotarat, in urma cu mai multe luni, Colegiul National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS).

p32

Sub umbrela de la Cotroceni

gruparea cotroceni

Grupul Golden Blitz si asfaltul

Primul dintre grupurile de interese nelegitime asociat Cotroceniului este reprezentat de patronii restaurantului Golden Blitz, Dan Besciu si Sorin Vulpescu. Atentia asupra acestora a fost atrasa de vizitele dese pe care presedintele Basescu le-a facut, in calitate de client, la restaurantul mentionat. Presa a descoperit ca patronii de la Golden Blitz, actionari si la societatea „Euro Construct Trading 98“, au fost si sunt clientii unor contracte importante cu Primaria Capitalei inca din timpul mandatului de primar general detinut de Traian Basescu, valoarea acestora crescand insa dupa ce fostul primar a devenit presedintele Romaniei. Pe de alta parte, a fost descoperita si legatura dintre Elena Udrea, sefa de cabinet a lui Traian Basescu, si aceasta grupare. Sotul Elenei Udrea, Dorin Cocos, fusese asociat cu cei doi in societatea West Tour 98 SRL, firma care, chiar daca nu a functionat, reprezinta proba legaturii de afaceri si de interese dintre acestia.
Omul de afaceri Dorin Cocos a intrat in atentia presei din cauza sotiei sale, Elena Udrea, fosta sefa de cabinet a lui Traian Basescu. Considerat de unii drept veriga de legatura dintre patronii de la Golden Blitz si Traian Basescu, Dorin Cocos pare a fi, in realitate, o victima a actiunilor politice ale sotiei sale. Radiografia afacerilor sale, prezentate pe larg in numarul 30 al revistei „Bilant“, arata ca Dorin Cocos este, mai degraba, un apropiat al cercurilor de interese din PSD, aripa Bittner-Petrache, persoane alaturi de care a infiintat numeroase societati.

In ceea ce priveste firma grupului Besciu-Vulpescu, Euro Construct Trading, specializata in asfaltarea si reabilitarea drumurilor, ea a fost destul de vitregita in vremea guvernarii PSD, obtinand pe relatia cu Ministerul Transporturilor, in perioada 2002-2004, doar cate un contract anual, in valoare de, cel mult, doua miliarde de lei. „Regii asfaltului“ la acea data erau bacauanii Dorinel Umbrarescu si Costel Casuneanu. Printre lucrarile preluate totusi de catre Euro Construct Trading 98, pot fi amintite contractele primite de la Consiliul Judetean Vrancea, pentru refacerea unor drumuri judetene, dar si proiectul pentru refacerea in regim de urgenta a podului de peste raul Arges, ce leaga Giurgiu de Oltenita. De asemenea, in 2004, firma patronilor de la Golden Blitz a beneficiat de 22 de contracte incheiate cu Primaria Capitalei pentru reabilitarea mai multor bulevarde sau strazi importante (Calea Dorobantilor, bd. Unirii, bd. Dimitrie Pompei, bd. Ferdinand I, bd. Octavian Goga, bd. Nicolae Grigorescu etc.). Dupa preluarea mandatului prezidential de catre Traian Basescu, cifra de afaceri a firmei grupului Besciu-Vulpescu a cunoscut un salt spectaculos, primind, in primul an al guvernarii Tariceanu, numai de la Ministerul Transporturilor, noua contracte in valoare de peste 510 de miliarde de lei vechi.

Incurajarea firmelor apropiate de Cotroceni

Dintre contractele primite in 2005, sase au fost obtinute in urma unor licitatii, iar trei ca urmare a negocierii cu o singura sursa. Tot in 2005, firma Euro Construct Trading 98 a castigat licitatia pentru repararea Autostrazii Bucuresti-Pitesti, un contract in valoare de 4,2 milioane de euro. Anul urmator, in 2006, aceeasi firma a castigat, in consortiu cu UMB Spedition si Com-Axa (firme ale lui Dorinel Umbrarescu – foto stanga) si Pa&Co (firma lui Costel Casuneanu), licitatia pentru un tronson din autostrada Bucuresti-Brasov, portiunea Moara Vlasiei-Ploiesti. Suma licitata de consortiul mentionat a fost de 200 milioane de euro, foarte apropiata de cea pe care isi putea permite sa o plateasca Ministerul Transporturilor (210 milioane de euro) pentru aceasta lucrare, dar cu mult mai mica decat a celorlalti competitori. Afacerea a fost insa demascata recent de premierul Tariceanu, care a sugerat ca licitatia a fost castigata in urma interventiei presedintelui Traian Basescu, pentru sustinerea firmelor autohtone in proiectele de infrastructura. „Vreau sa va citez din discursul presedintelui la investirea ministrului transporturilor: «Va trebui sa gasiti formula prin care sa consolidati agentii economici romani, constructorii in mod deosebit, sa-i invitati sa se asocieze in asa fel incat, prin cifra de afaceri pe care au realizat-o anul trecut, anul acesta sa poata intra in competitii pe care pana acum s-au obisnuit sa le castige firmele straine». Va readuc aminte ca dupa aceasta interventie s-a modificat caietul de sarcini la asfaltarea sau reparatia autostrazii Bucuresti-Pitesti si, surpriza, poate va aduceti aminte cine a castigat: firma cu restaurantul!“, a afirmat Tariceanu la inceputul acestui an. Contractelor mentionate li s-au adaugat si cele privind deszapezirea unor drumuri nationale. Astfel, numai pentru iarna trecuta valoarea contractului incheiat intre Euro Construct si Compania Nationala a Drumurilor (CNADNR), in 4 decembrie 2006, a fost de 8,9 milioane de euro.

Regii asfaltului: Umbrarescu si Casuneanu

Cunoscut mai degraba sub titulatura de „rege al asfaltului“, Dorinel Umbrarescu a fost si el semnalat, in cateva randuri, drept unul dintre protejatii lui Traian Basescu. Insusi Basescu a declarat recent ca a intervenit, in 2005, pe langa ministrul transporturilor, Gheorghe Dobre, ca sa deblocheze sumele restante fata de firmele lui Dorinel Umbrarescu. „Am insistat pana a iesit hotararea de guvern (HG 726/2005 – n.r.) care a autorizat un mod de plata, cu bilete la ordin, platibile in timp, dar oamenii au putut sa-si plateasca datoria la stat, sa-si reia ciclul de functionare normal. (…) Era firma lui Umbrarescu, celebrul „rege al asfaltului“. Avea neincasati 1.600 de miliarde lei la 1 ianuarie 2005. Ar fi fost o nebunie sa distrugi o asemenea firma neplatind-o. Alaturi de firma aceasta, mai sunt inca multe alte firme de constructii care aveau lucrari facute, receptionate, recunoscute a fi facute si neplatite“, a declarat Basescu recent, intr-un interviu. Declaratia a fost facuta dupa aparitia rezolutiei prin care presedintele cerea ministrului transporturilor „analiza si rezolvare legala“, pe un memoriu al omului de afaceri Dumitru Bucsaru, persoana ce avea de recuperat de la minister peste 100 de miliarde de lei. Pe de alta parte, premierul Tariceanu a afirmat ca Dorinel Umbrarescu i-ar fi fost impus ministrului Gheorghe Dobre chiar de catre presedintele Basescu. Tariceanu a reprodus chiar dialogul pe care l-ar fi avut, in 2005, Dobre cu Umbrarescu: „Sa traiti, m-am prezentat la dumneavoastra!“ – ar fi zis Umbrarescu. „Da, mi-a spus presedintele Basescu sa am grija de tine!“- i-ar fi raspuns ministrul Gheorghe Dobre. Evident, dialogul a fost citat de premier, „pe surse“, el nepunand la dispozitia presei stenograma acestei discutii. Conform lui Dorinel Umbrarescu, el nu ar fi avut contacte cu presedintia decat in timpul inundatiilor. „Singurul contact cu presedintia a fost cel legat de digul de la Timisoara, pe care m-am oferit sa-l fac, situatie consumata in perioada inundatiilor din Banat“, a spus Umbrarescu. Este, prin urmare, posibil ca atunci sa fi avut loc dialogul amintit de Tariceanu. O alta asociere care se face intre Umbrarescu si Traian Basescu se refera la participarea firmelor Spedition UMB si Com Axa, in consortiu cu firmele lui Besciu si Casuneanu, la constructia tronsonului Moara Vlasiei-Ploiesti din cadrul autostrazii Bucuresti-Brasov. Convins ca lucrarea a fost abuziv acordata acestui consortiu, Tariceanu l-a desemnat pe seful Corpului de Control al Guvernului, Cristian David (actualul ministru al administratiei si internelor), sa verifice conditiile in care s-a perfectat afacerea. Evident, prima concluzie a fost ca pentru favorizarea firmei patronilor de la Golden Blitz, ministrul Berceanu ar fi schimbat in mod „ilegal“ conditiile din caietul de sarcini, ceea ce pune sub semnul intrebarii castigarea licitatiei de catre cei mentionati.

p29

O afacere de pe vremea primarului Basescu

Alaturi de Umbrarescu, presa a semnalat si prezenta, in tabara Cotroceni, a omului de afaceri originar din Oituz-Bacau, Costel Casuneanu. Motivul a fost prezenta acestuia pe lista castigatorilor licitatiei pentru o portiune din autostrada Bucuresti-Brasov, precum si mai vechile sale legaturi de afaceri cu Traian Basescu, din vremea in care acesta din urma era primarul general al Capitalei. In august 2000, Traian Basescu a cumparat, de la un oarecare Nicolae Peticila, un teren de 3.700 mp, in str. Aleea Privighetorilor din Baneasa, cu 1,48 miliarde lei, adica 13 dolari/mp, in conditiile in care pretul zonei se apropia de 100 dolari/mp. In acelasi timp cu Basescu, si in prelungirea terenului achizitionat de acesta, omul de afaceri Costel Casuneanu a cumparat si el un teren de aceleasi dimensiuni, dar la un pret de trei ori mai mare, adica aproximativ 5 miliarde lei vechi. O luna mai tarziu, pe 10 septembrie 2000, Traian Basescu cumpara de la Costel Casuneanu un autoturism Mercedes-Benz S500 din 1997, cu 13.000 dolari. Limuzina fusese inmatriculata in Romania cu cateva zile inainte de tranzactie si valora cu mult mai mult decat a platit Basescu. Conform dezvaluirilor de presa, omul de afaceri din Oituz, posesor al unui parc auto de aproape 100 de TIR-uri, beneficiase, pe vremea cand Basescu era ministru al transporturilor, de mai multe licente de transport. Cercul afacerii terenului din Baneasa se inchide in octombrie 2002, cand Traian Basescu vinde terenul din Aleea Privighetorilor la un pret de opt ori mai mare decat cel cu care il achizitionase, adica 12 miliarde lei vechi. In mod ciudat, generosul cumparator al terenului din Baneasa este o doamna (Gabriela Blaj) din Oituz, locul de nastere al lui Costel Casuneanu. Suspiciunile legate de aceasta afacere au alimentat ipoteza unei relatii speciale dintre Traian Basescu si omul de afaceri Casuneanu.

p31

Dumitru Bucsaru si pretul umflat al succesului

Interventia presedintelui Traian Basescu pe langa ministrul Gheorghe Dobre, in favozarea restituirii sumelor restante pe care le avea Ministerul Transporturilor fata de omul de afaceri Dumitru Bucsaru, a fost adusa in atentia opiniei publice la inceputul acestui an. Concret, prin memoriul adresat presedintiei, Bucsaru reclama nerecuperarea sumei de 110 miliarde lei vechi in urma contractelor derulate in anii anteriori cu Ministerul Transporturilor. Ceea ce n-a stiut presedintele Basescu este faptul ca majoritatea contractelor incheiate cu Bucsaru au fost insotite de mari tepe trase institutiilor partenere si indeosebi CFR-ului condus de celebrul Mihai Neculaiciuc. Mai multe astfel de contracte s-au aflat, si inca se mai afla, in atentia procurorilor. Originar din Urziceni-Ialomita, Dumitru Bucsaru este exemplul clasic al omului de afaceri care s-a dezvoltat pe baza creditelor in cascada, obtinute de la banci cu capital de stat, si a contractelor incheiate, tot cu statul, si finalizate prin umflarea la maximum a devizelor.

p33

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 32, aprilie 2007

Mafia si Securitatea Nationala

Conflictul dintre palatele Cotroceni si Victoria a capatat dimensiuni extrem de ingrijoratoare pentru securitatea nationala a Romaniei. Institutii fundamentale ale statului, precum Presedintia si Guvernul, se afla intr-un permanent razboi ale carui consecinte sunt devastatoare pentru intreaga societate, ca sa nu mai vorbim de implicatiile externe, mai ales dupa admiterea Romaniei ca membru cu drepturi depline in Uniunea Europeana. Exista tot mai multe indicii ca in Romania structurile de tip mafiot au capatat suficienta putere pentru a trece la schimbarea raportului de forte cu institutiile de aparare ale statului.

Declansat de presedintele Traian Basescu, ca reactie la ofensiva “grupurilor nelegitime de interese”, in fapt a structurilor mafiote deja coagulate, conflictul dintre palate nu este altceva decat rezultatul razboiului antimafia declansat de Presedintie cu sprijinul serviciilor secrete si al unui corp redus de procurori si politisti.

De cealalta parte a baricadei se afla prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu, un reprezentant al grupului de tip mafiot, incolacit in jurul lui Dan (Dinu – nume de scena) Costache Patriciu si
compus din politicieni corupti sau manipulabili, grup cu care s-au aliat strategic si alte structuri “nelegitime” aflate in atentia procurorilor. Bine reprezentate politic si mediatic, grupurile mafiote au reusit sa castige cateva batalii importante cu Presedintia si viseaza chiar sa obtina suspendarea, pentru 30 de zile, a presedintelui Basescu, o actiune cam greu de pus in practica.

Totusi, in aceste conditii, cand autoritatea presedintelui si a premierului se anuleaza reciproc, se poate spune pe buna dreptate ca Romania este, dincolo de aparente, o tara neguvernata. Din pacate, in acest conflict au fost atrase si serviciile secrete, implicarea lor, de o parte sau de alta, fiind de fapt una dintre marile mize ale conflictului. Asta deoarece, in razboiul anti-mafia, serviciile de informatii au o importanta esentiala.

Teama de forta serviciilor secrete i-a determinat pe aliatii lui Tariceanu sa faca tot posibilul pentru a le scoate de sub influenta presedintelui Basescu sau, in caz de nereusita, sa le reduca din atributii si putere.

Astfel, una dintre cele mai importante batalii castigate de mafie a fost amanarea cu cel putin un an a adoptarii pachetului legislativ privind securitatea nationala. In paralel, grupul Tariceanu si-a pregatit propriile legi ale securitatii, beneficiind de sprijinul unor ageamii parasutati intr-ale legislatiei in domeniu, precum Marius Oprea sau Stejarel Olaru, si spera ca va putea sa opreasca astfel, la portile mafiei, actiunile serviciilor de informatii.

Preocuparea pentru servicii a trezit insa si atentia “moderatilor” din PSD care, in dezacord cu varianta legislativa elaborata de CSAT, dar speriati de aberatiile comise de cuplul Marius Oprea-Stejarel Olaru, au pregatit propria versiune legislativa. Pe de alta parte, dar tot pentru a stopa influenta presedintelui asupra serviciilor secrete, insurgentii au lansat ipoteza desfiintarii Consiliului Suprem de Aparare a tarii, fara a observa ca pentru asta ar trebui schimbata mai intai Constitutia.

In aceste conditii, noua sesiune parlamentara se anunta deja a fi plina de evenimente spectaculoase, pe fondul confruntarii dintre presedinte si acolitii premierului. Pentru a intelege mai bine miza confruntarii, prezentam mai jos culisele bataliei pentru controlul serviciilor secrete.

Varianta PSD a securitatii nationale – pusa pe lista de asteptare

Primul conflict pe tema legilor securitatii nationale a Romaniei a avut loc, in actuala legislatura, intre grupul parlamentar al PSD si grupul de asa-zisi “experti” ai premierului Calin Popescu-Tariceanu, pe de o parte, si a CSAT, pe de alta parte. Astfel, la jumatatea lui 2005, un grup, format din senatorul George Cristian Maior si deputatii Ion Stan, Gabriel Oprea si Eugen Bejenariu, a initiat propuneri legislative concrete cu privire la infiintarea Comunitatii Nationale de Informatii, organizarea si functionarea SRI, SIE si CSAT, autorizarea interceptarii comunicatiilor, statutul ofiterului de informatii, precum si proiectul de lege privind controlul parlamentar asupra SRI.

Toate aceste proiecte au fost insa trecute pe linie moarta. Concret, la nivelul celor doua camere ale Parlamentului s-a luat hotararea ca acest pachet legislativ, al PSD, sa ramana in asteptare pana ce Guvernul va introduce in Parlament, spre dezbatere, propriile proiecte de legi ce vizeaza securitatea nationala. Totusi, blocarea proiectelor legislative ale reprezentantilor PSD a avut, evident, un substrat politic, deoarece viziunea PNL asupra securitatii nationale, ca si viziunea presedintelui, excludea din start directiile propuse de specialistii PSD. Mai mult, atat presedintele Basescu, in calitate de presedinte al CSAT, cat si premierul Tariceanu, in calitate de presedinte al PNL si prieten supus al lui Dan Costache Patriciu, aveau propriile viziuni asupra legislatiei privind securitatea nationala.

Opozitia manifestata de Guvern la proiectele inaintate de PSD a fost extrem de dura. Spre exemplu, in cazul proiectului de lege privind Comunitatea de informatii pentru securitatea nationala a Romaniei, inaintat la Guvern, “expertii” lui Tariceanu au formulat, in 11 pagini, argumente pentru respingerea proiectului de lege. Fara a intra pe fondul acestor “maraieli” guvernamentale, semnate de Tariceanu, trebuie spus ca, in fapt, aceasta a fost o forma oficiala de refuz in cazul unei initiative parlamentare a opozitiei. “Guvernul nu sustine adoptarea propunerii in forma prezentata” – a fost concluzia finala pusa atunci de Tariceanu.

In replica, parlamentarii PSD au conchis urmatoarele: “Guvernul, sub semnatura primului-ministru, nu a transmis un punct de vedere, ci s-a lansat intr-o critica a proiectului, fara just temei, cu intentia nedisimulata de a obstructiona adoptarea legii; este greu de inteles si e de neacceptat ca din partea primului-ministru sa fie transmise Camerei Deputatilor observatii care au ca premise necunoasterea legii si lipsa unei consilieri competente de specialitate in ceea ce priveste domeniul securitatii nationale; superficialitatea cu care a fost examinat proiectul denota o grava lipsa de raspundere fata de problemele securitatii nationale; in absenta pertinentei punctului de vedere al guvernului, proiectul trebuie sa urmeze, in continuare, procedurile de adoptare”.

De atunci, pachetul legislativ al PSD a ramas la index si se va mai putea vorbi despre el dupa ce compilatia legislativa a lui Marius Oprea va ajunge, pentru a fi refacuta de specialisti, in Parlament.

Buna guvernare – atentat la siguranta lui Tariceanu

La sfarsitul anului trecut, echipa de specialisti din Consiliul Suprem de Aparare a tarii, coordonata de consilierul Claudiu Saftoiu, a finalizat pachetul legislativ privind securitatea nationala. Proiectele au ajuns astfel in atentia presei si s-a declansat o dezbatere publica pe tema continutului lor. Din start, ceea ce a atras in primul rand atentia, dar si furia lui Calin Popescu-Tariceanu a fost conceptul de buna guvernare inclus in Strategia de Securitate Nationala a Romaniei.

“Buna guvernare constituie, in prezent, o conditie esentiala a securitatii si prosperitatii, instrumentul prin care democratia trece din planul conceptelor si al teoriilor in planul vietii reale. (…) Buna guvernare evalueaza succesul masurilor ce vizeaza combaterea insecuritatii, inechitatii si saraciei si stabileste corectiile necesare. (…) Experienta trecutului arata ca buna guvernare s-a aflat uneori in pericol, ca urmare a activitatii unor grupuri de interese nelegitime sau forte nedemocratice care – folosind vulnerabilitatile sistemului – au incercat sa influenteze exercitarea puterii in folos propriu ori sa schimbe puterea democratica prin actiuni violente sau anarhice” – se precizeaza in Strategia de Securitate Nationala a Romaniei.

Conceptul nou introdus de echipa supervizata de Traian Basescu a fost perceput de catre Tariceanu si acolitii sai ca o lovitura sub centura, mai ales ca in capitolul alocat acestuia se face vorbire si de grupurile de interese nelegitime, structuri pentru care Guvernul a capatat valente magnetice. Conform documentului, reperele bunei guvernari sunt “administratie publica profesionista si eficienta, justitie democratica si combaterea coruptiei”.
Cum toate acestea, sunt un deziderat greu de atins pentru Guvernul Tariceanu, este de inteles de ce reactia sa publica a fost prompta si vehementa in sensul scoaterii acestui concept din Strategia de Securitate. Inteleasa ca gestionare eficienta a treburilor publice, buna guvernare are, ca opus, guvernarea ineficienta (“efect al deficitului economic si al coruptiei institutionale ce se reflecta in manifestari de clientelism politic, ineficienta a administratiei publice, lipsa de transparenta si de responsabilitate publica, de birocratie excesiva si tendinte autoritariste”), iar aceasta a fost inclusa, in documentul amintit, printre amenintarile la securitatea nationala.

Cu o zi inainte de aprobarea in CSAT a Strategiei de Securitate Nationala, Calin Popescu-Tariceanu a afirmat ca buna guvernare “nu este un concept european, este vorba de asa-numitul concept al bunei guvernari, care se adreseaza in general statelor din lumea a treia. Consider ca nu este aplicabil Romaniei, care, daca ar avea probleme de buna guvernare, nu s-ar afla in situatia ca peste opt luni sa fie primita in UE”. Prin urmare, Tariceanu a cerut scoaterea din randul amenintarilor la securitatea nationala a conceptului de guvernare ineficienta. Evident, presedintele CSAT a refuzat sa-i indeplineasca dorinta.

Pe 17 aprilie 2006, imediat dupa incheierea sedintei CSAT, Traian Basescu a declarat, privitor la solicitarea premierului, urmatoarele: “Sigur, am convingerea ca domnul prim-ministru a avut toata bunavointa, doar consilierii care i-au pregatit materialul n-au stiut ca buna guvernare este un concept al Tratatului Constitutional; se gaseste la articolul 1-50, paragraful 1 din Tratat si este un concept de baza al Constitutiei Europene”.

Varianta cazona a legislatiei de securitate

Publicate pe site-ul Presedintiei, in aprilie 2006, patru dintre legile privind securitatea nationala au creat dispute la scena deschisa intre palatele Cotroceni si Victoria. Pachetul legislativ contine sase proiecte de lege dupa cum urmeaza: Legea privind activitatea de informatii, contrainformatii si securitate, Legea privind statutul profesional si de cariera al ofiterilor de informatii, Legea de organizare si functionare a SRI, Legea de organizare si functionare a SIE, Legea privind apararea nationala si Legea privind sistemul national de management al crizelor. Inainte de a fi aduse la cunostinta opiniei publice, primele patru dintre proiectele de legi amintite au fost secretizate si trimise la comisiile de specialitate din cadrul Parlamentului.

S-a creat atunci un adevarat iures cu privire la oportunitatea secretizarii lor, liberalii cerand desecretizarea si dezbaterea lor in mod public. Tot ei au afirmat ca nu vor vota niciodata aceste legi, ci vor initia altele. Ulterior, dupa desecretizarea acestora, liberalii l-au acuzat pe Basescu tocmai pentru ca le-a desecretizat.

Pe de alta parte, au fost descoperite mai multe prevederi de natura a incalca drepturile constitutionale ale cetateanului sau de a conferi puteri sporite ofiterilor de informatii. Astfel, printre punctele nevralgice supuse dezbaterii se numara dreptul ofiterilor de informatii de a efectua acte premergatoare cu caracter probatoriu pentru inceperea urmaririi penale.

“In conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala, art. 224, ofiterii de informatii anume desemnati pot efectua acte premergatoare cu privire la fapte infractionale ce au legatura cu amenintarile la adresa securitatii nationale” – se arata in art. 62.1 din proiectul de lege privind activitatea de informatii, contrainformatii si securitate. De asemenea, in paragraful 2 al aceluiasi articol este prevazut ca “In situatii iminente, cand nu exista posibilitatea instiintarii organului judiciar competent, ofiterii de informatii pot constata infractiuni flagrante referitoare la acte de pregatire, tentative sau acte de savarsire a atentatelor de terorism”.

La fel, intr-un alt articol, se legifereaza ca “la solicitarea scrisa a procurorului si sub supravegherea acestuia, ofiterii de informatii desemnati potrivit prevederilor art. 62 pot acorda sprijin si asistenta de specialitate organelor de urmarire penala” (art. 63). O alta prevedere, de aceasta data inclusa in Legea SIE, statueaza ca, “In vederea atributiilor ce-i revin, Serviciul de Informatii Externe este autorizat sa foloseasca persoane juridice sub acoperire, sa utilizeze metode specifice, sa creeze, sa achizitioneze, sa detina si sa foloseasca mijloace adecvate, in conditiile legii, pentru obtinerea, verificarea, prelucrarea, protectia, evaluarea, valorificarea si stocarea informatiilor privind securitatea nationala a Romaniei” – (art.11.(1).a). Aceste prevederi, dar si altele, au fost considerate abuzive si au devenit motive suficiente pentru schimbarea intregii legislatii elaborate de CSAT.

Marius Oprea si securitatea premierului

Un element pe cat de pitoresc, pe atat de naucitor este numirea lui Marius Oprea in functia de consilier pe probleme de securitate al primului-ministru. Fost consilier al tristului Emil Constantinescu, Marius Oprea s-a remarcat prin lupta asidua impotriva Securitatii si a fostilor securisti si a crezut ca a devenit specialist in probleme de securitate. I-a convins si pe altii de acest lucru si a fost adus la Palatul Victoria.

Numai ca aici a fost pus in fata unor probleme ce necesita o pregatire pe care el nu a dobandit-o. Mai mult, datorita trecutului sau controversat, Marius Oprea n-a capatat certificatul ORNISS, care i-ar fi dat accesul la documente secrete. Motivul interzicerii accesului lui Oprea la secretele de stat are legatura cu zvonurile privind sustragerea de catre acesta a unor documente secrete sau confidentiale (vezi cazul penal privind sustragerea de documente ce ar proba presupusa implicare a Romaniei, in 1995, in vanzarea de rachete catre Iran sau cel privind asa-zisa implicare a Romaniei in sustinerea financiara a retelei teroristului Ben Laden, sau cel privind reteaua Gelsor si cei patruzeci de securisti) cu care a intrat in contact pe vremea in care slujea la Emil Constantinescu, documente pe care ulterior le-a folosit in scopuri personale, politice sau de gasca. Oficial, i s-a spus ca i s-a refuzat accesul la informatii clasificate pe motive de “lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie”.

Culmea, institutia care l-a caracterizat astfel pe Marius Oprea este tot “in subordinea Guvernului si in coordonarea directa a primului-ministru”. Avand in vedere ca problemele ce privesc securitatea nationala sunt in marea lor majoritate secrete, este greu de inteles care este expertiza pe care o ofera acest personaj premierului. Totusi, confundand Securitatea (fostul DSS) cu Securitatea Nationala, Oprea s-a apucat de refacerea legislatiei in materie, alaturi de Radu Stroe. Ce-a iesit se poate citi pe site-ul Guvernului.

Conform deputatului Ion Stan, secretarul Comisiei SRI din Camera Deputatilor, pachetul legislativ elaborat de Marius Oprea, secondat de Stejarel Olaru, “este, din punct de vedere al continutului, un balast legislativ, elaborat de ageamii si de oameni nestiutori de carte in problema securitatii nationale”.

Securitatea nationala in varianta „balast legislativ” à la Oprea

Dupa ce a primit de la CSAT pachetul legislativ privind securitatea nationala, echipa de “specialisti” Marius Oprea-Radu Stroe-Stejarel Olaru a trecut la elaborarea propriilor fixatii in domeniu. Perla coroanei in materie o constituie asa-zisa “lege a securitatii nationale”.

Conform deputatului Ion Stan (foto), aceasta lege este un exemplu clar de aberatie legislativa.

deputatul-ion-stan

Marius Oprea si Stejarel Olaru, cei doi corifei de la Guvern, au injghebat o lege a securitatii nationale, care este o bazaconie, luand doua capitole dintr-un act normativ facut de Cotroceni. Unul dintre aceste capitole este cel privind amenintarile la securitatea nationala. Din punct de vedere conceptual, al definirii unor termeni, amenintarile la adresa securitatii nationale cuprind, in viziunea celor doi, inclusiv fenomenele astea aleatorii, trasnetele, fulgerele etc.

Daca o sa cititi definitia securitatii nationale, o sa vedeti ca oamenii astia habar nu au despre ce vorbesc. si avem o definitie a securitatii nationale consacrata in legislatia specifica tarilor UE sau in NATO, cum, la fel, avem o definitie in doctrina nationala de informatii care a fost aprobata de CSAT, cu avizul biroului de securitate NATO. De ce n-or fi folosit-o, nu stiu. Apoi, avem in legea asta a lor circa 40 de amenintari care vizeaza securitatea nationala. In legea construita la Cotroceni erau intr-adevar 15 amenintari care vizau lucruri importante.

stejarel-olaru-496408lCuplul Oprea (foto dreapta)Olaru (foto – stanga) n-a inteles ca una este amenintarea si alta este forma de manifestare a amenintarii. Spre exemplu, la amenintarea terorista: aici intra si rapirea de persoane, si prevenirea atacului cu bomba, si bioterorismul etc., iar acestea sunt forme de manifestare ale amenintarii teroriste. La fel, amenintarea la ordinea constitutionala inseamna atentat la valorile supreme prevazute de Constitutie, inseamna sabotaj, etc; una este amenintarea care vizeaza ordinea constitutionala si altele sunt formele de manifestare. Asta n-au inteles cei doi si au enumerat acolo 40 de amenintari.

De asemenea, baietii n-au clar in minte ce trebuie sa contina o lege a securitatii nationale. In primul rand, trebuie sa dea o definitie a termenilor cu care opereaza aceasta lege. N-avem acele definitii sau macar preluarea lor din doctrina nationala de informatii. La unele s-au dat definitii care n-au nimic comun cu literatura de specialitate, cu practica in materie sau cu alinierea noastra din punct de vedere al legii la normele internationale.

Neavand stiinta de carte, ageamii in ale profesiei, baietii au pus astfel pe hartie toate aberatiile” – ne-a declarat deputatul Ion Stan, secretarul Comisiei SRI din Camera Deputatilor.

Modificarile aduse de Marius Oprea & Co la securitatea nationala sunt inedite. Astfel, conform aceleiasi surse, “baietii lui Oprea vor sa preia amenintarile transfrontaliere de la SRI si sa le transfere la Ministerul de Interne; la fel, amenintarile care privesc inalta coruptie nu mai trebuie sa intre in competenta SRI (vezi cazul nefericitului amic al premierului, Dan Costache Patriciu: n.n. C.B.) si, se pare, vor s-o duca la Ministerul Justitiei, desi acesta nu are dezvoltata componenta operativ informativa care sa faca asta; vor sa preia de la SRI Centrul tehnic de siguranta nationala pentru interceptarea comunicatiilor si sa-l transforme intr-o agentie de sine statatoare aflata nu se stie sub controlul carei institutii; vor sa preia Brigada Antiterorista si s-o transfere la MAI; voiau sa preia SPP, sa-l transforme intr-o directie si sa-l duca tot la Interne, dar se pare ca au renuntat la aceasta pretentie dupa ce presedintele a spus ca o sa faca un serviciu de paza si protectie la Cotroceni; in fine, vor sa preia STS si sa-l puna in organigrama Ministerului Comunicatiilor”.

De asemenea, sunt cunoscute si interdictiile operate de cei doi cu privire la posibilitatea SIE sau 0962 de a detine firme sub acoperire (“finantarea activitatilor de informatii, contrainformatii si de protectie din alte surse decat cele de la bugetul de stat este interzisa” – art.13.3, Legea informatiilor, contrainformatiilor si de securitate) sau cu privire la dreptul serviciilor secrete de a recruta sau folosi ofiteri sub acoperire in diverse medii (“este interzisa folosirea ca acoperire a reprezentantilor si personalului puterii legislative, executive si judecatoresti, precum si a organizatiilor mass-media, sindicale, politice sau religioase legal constituite” – art.64.(2)).

Legile astfel elaborate au fost trimise apoi pentru avizare tuturor institutiilor abilitate. Ministrul justitiei, ultimul care a avizat aceste legi, a facut, la randul sau, mai multe observatii cu privire la structurile care realizeaza si permit interceptarile telefonice sau la durata mandatelor de urmarire pentru terorism. La sfarsitul lui octombrie 2006, presedintele Traian Basescu a declarat ca legile comise de tandemul Oprea-Stroe (foto) sunt mai proaste decat cele finalizate de CSAT. “Din cate stiu (legile iesite de la Guvern: n.n.), sunt destul de proaste, vor trebui amendate consistent si probabil vor mai ajunge, o data, la Guvern dupa ce trec prin CSAT, daca nu cumva, aici nu stiu procedura… pleaca in Parlament cu propunerile CSAT. In orice caz, ele trebuie aduse in standardele unei legislatii moderne. Proiectele initiale erau criticabile, trebuiau corectate, trebuia lucrat pe ele. Eu insumi am spus ca as avea 500 de observatii de facut pe ele. E greu de acceptat sa ai legi mai proaste decat cele dinainte” – a declarat Traian Basescu.


Stadiul actual al legislatiei comise de Guvern: la mila presedintelui

Dupa aprobarea in sedinta de Guvern din 25 octombrie 2006, cele cinci proiecte de lege privind securitatea nationala, comise de echipa Marius Oprea-Radu Stroe, au fost trimise de catre Tariceanu presedintelui CSAT, Traian Basescu, pentru avizare. Presedintele le-a inmanat generalului maior Ion Oprisor, secretarul CSAT. Acesta, dupa o atenta analiza, le-a retrimis Guvernului, insotite de o adresa explicativa si o anexa doldora de propuneri din partea CSAT. Astfel, pe 11 ianuarie 2007, prin adresa DSN1/128, Ion Oprisor ii comunica lui Radu Stroe, ministrul-delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului si presedinte (in rezerva) al Comisiei SRI, urmatoarele vesti cu privire la legile securitatii: “Din analiza acestora a rezultat ca cele cinci proiecte de legi sunt marcate de deficiente in ceea ce priveste conceptia de elaborare, aspectele de continut si respectarea normelor de tehnica legislativa.

Proiectele de legi nu sunt avizate de catre toate institutiile sistemului national de securitate a caror activitate o reglementeaza (SRI, SIE, STS, SPP, Ministerul Public etc.). Unele institutii au avizat proiectele de legi cu observatii, dar acestea nu au fost trimise catre Consiliul Suprem de Aparare. De asemenea, observatiile si propunerile Consiliului legislativ nu se regasesc in totalitate in continutul proiectelor de legi. In acest context, nefiind indeplinite toate procedurile necesare supunerii lor spre avizare CSAT, va remitem proiectele de legi si va adresam rugamintea de a dispune grupurilor de lucru care le-au elaborat inserarea observatiilor si propunerilor formulate de membrii Consiliului, avandu-se in vedere, totodata, si cele formulate de Consiliul Legislativ”.

La randul sau, Radu Stroe a replicat, intr-o adresa din 17 ianuarie 2007, in numele colectivului de autori de la Guvern, in felul urmator: “Ne exprimam uimirea in legatura cu faptul ca aceste proiecte de legi, care au fost transmise oficial de catre Guvern, sub semnatura primului-ministru, catre CSAT, in atentia presedintelui Romaniei, sunt restituite Secretariatului General al Guvernului de catre secretarul CSAT fara ca acesta sa le supuna, in prealabil, avizarii CSAT. (…) Este pentru prima data cand proiecte de acte normative transmise de Guvern in vederea avizarii sunt restituite, fara a fi dezbatute in sedinta CSAT, printr-o adresa semnata de secretarul Consiliului”.

Dupa aceasta adresa, dar si ca urmare a acuzatiilor aduse lui Radu Stroe de catre Elena Udrea, pe tema “securitatii” activelor RA-APPS (terenurile de 300 milioane de euro din Moara Vlasiei si din Complexul Expozitional), secretarul general al Guvernului s-a decis sa-si dea demisia din functia guvernamentala si sa se intoarca la privilegiile functiei de sef al Comisiei SRI din Camera Deputatilor.

In ceea ce priveste legislatia privind securitatea nationala, urmatoarea mutare se afla in curtea CSAT, care va trebui sa le introduca pe ordinea de zi si sa le dea un aviz favorabil sau nefavorabil, urmand ca Guvernul sa le trimita la Parlament, daca nu va avea nimic impotriva amendamentelor pe care le va formula Consiliul Suprem de Aparare a tarii.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

Text publicat in săptămânalul PREZENT, 30 ianuarie 2007