Viitorul ”Președinte al României”, Dan Diaconescu, nu poate să-și justifice, din afacerile la vedere, averea

diaconescu presedinte

L-am văzut luni seara, la OTV, pe Dan Diaconescu. Şi am ascultat pentru prima oară, mai mult de un minut, ce spune. Deşi unii îl consideră jurnalist, ba chiar a şi fost premiat pentru asta, eu sunt convins că, profesional, individul nu are absolut nicio legătură cu această meserie. E o formă de manifestare primitivă a lui Ciutacu, sau una superioară a lui Mircea Badea. E ca un tractorist semianalfabet ce cântă la pian şi ale cărui zgomote atrag bizoni de tipul celor care, zilele trecute, purtau lozinci cu numele idolului lor proaspăt arestat pentru şantaj.

L-am văzut luni seara pe Dan Diaconescu vorbind în ”calitate” de, titra el, ”viitor președinte al României”. În realitate vorbea în limbajul unui parvenit, al unui cocălar care-şi freacă ghiulul cu mâneca, să lucească. Vorbea de bani. De mulţi bani.

DD1

 

DD2

Spunea că unul i-ar fi împrumutat odată 500.000 de euro, că un altul l-ar fi sponsorizat cu 80.000 de euro, că yahtul cumpărat ar fi costat 2,5 milioane de euro, că numai taxele plătite statului român, de firmele lui, se ridică la 50 de milioane de euro (!). Vorbea de limuzinele, elicopterul şi avionul achiziţionate de el pentru, chipurile, OTV. A spus ceva şi de Rolls Royce-ul cu care nevastă-sa i-a adus, la arest, periuţa de dinţi şi săpunul…

(Am văzut, până acum, mulți escroci pe ecranul televizorului care și-au exprimat dorința de a fi președinte al României. Îmi amintesc că, odată, chiar unul dintre mogulii de azi mi-a spus că va candida și el la președinția României, dar ca mai înainte va trebui să câștige simpatia oamenilor, după ce le subtilizase economiile. Voia să înceapă campania de imagine prin oferirea gratuită a unor…loturi de pământ…Mă întreba ce părere am eu despre asta. Individul escrocase multă lume într-un joc de tip Caritas și trebuia să-și spele imaginea. N-a candidat încă, dar părea hotărât s-o facă. I-am spus că e bine să ajuți oamenii, dar când ai 95% notorietate negativă, n-ai șanse să ajungi Președinte oricâte cadouri le-ai face… ”Negativă, sau pozitivă, nu conteaza, mi-a zis el. Notorietatea e notorietate. Punct”. Asta era în urmă cu vreo opt ani. Am amintit de el pentru că are legătură cu Dan Diaconescu, patronul de carton al OTV)

Revenind la delirul lui Dan Diaconescu de luni seara, l-am ascultat până a spus că n-a încasat niciodată dividende din firmele sale. Și că așa și-ar fi permis să achiziționeze, pe firmă, toate cele… Știind de averea uriașă pe care o afișează ostentativ, evaluată de unii la peste 33 milioane de euro, mi-am propus să verific dacă ea poate fi, în vreun fel, justificată.

Am făcut-o și, după verificările firmelor deținute și a bilanțurilor contabile depuse oficial la Ministerul Finanțelor, am ajuns la o concluzie șocantă, sau senzațională după cum zice el: până în 2009, firmele lui Dan Diaconescu au avut profituri totale de 1.021.493 euro, iar datoria totală a acestor firme era, tot atunci, de 4.294.668 euro. Situația vizează bilanțurile firmelor Oglinda Press SRL (profituri: 740.736 euro, datorii: 1.829.177 euro), Oglinda Television SA (pierderi: 342.785 euro, datorii: 428.805)  și Ocram Televiziune SRL (profituri: 623.542 euro, datorii: 2.036.686 euro).

Așadar, profitul oficial al tuturor firmelor lui Diaconescu ar fi putut justifica doar una dintre casele pe care le deține acesta, vila de un milion de euro pe care o avea deja în 2007.

avere diaconescu _500 miliardari 2008

Ar mai rămâne de justificat yahtul (2,5 milioane euro), vila din Primăverii (2,5 milioane euro), blocul din Băneasa (2,7 milioane euro), vila de la Sinaia (300.000 euro), blocul de pe b.dul Carol (10 milioane de euro), apartamentul din Constanța (600.000 euro), un Rolls Royce Phantom (385.000 euro), un Rolls-Royce Drophead (340.000 de euro), un Bentley Flying Spur (200.000 de euro), un elicopter (5 milioane euro) și un avion Cessna (4 milioane euro). Adică… 28,25 milioane de euro! Cum de nu s-a sesizat nimeni până acum cu privire la această ciudățenie?

Averea sa era estimată, în 2008, la 25-27 milioane de euro și se spunea că, din această sumă, 20 milioane de euro ar reprezenta contravaloarea primită de la Sorin Ovidiu Vîntu pentru pachetul de 19,9 % din acțiunile societății care deține licența OTV, Ocram Televiziune SRL. Zvonul nu a fost confirmat, vreodată, iar averea lui Dan Diaconescu a crescut în mod inexplicabil la peste 33 milioane de euro. Asta în paralel cu creșterea datoriilor.

Astăzi, firmele lui Dan Diaconescu se află în situația de a fi executate silit de fisc, pentru neplata unor datorii la bugetul de stat de aproximativ 760.000 euro (3,3 milioane lei).

Așadar, dacă oficial Dan Diaconescu este în situația de a fi executat silit, el având datorii la stat de 760.000 de euro, dacă până în 2008 profiturile tuturor firmelor sale erau de un milion de euro, iar datoriile de 4,3 milioane de euro, de unde a avut el aproape 30 de milioane de euro pentru a-și permite averea pe care o afișează? Pentru că din radiografierea afacerilor sale transparente rezultă că este falit!

Și dacă aceasta este averea afișată, cât de mare este cea reală? Și cum a fost ea făcută? Ar putea proveni ea, exclusiv din ”taxe” pe apariția, sau pe ”neapariția”, după caz, la OTV?

dan-diaconescu-bogdan-maran

Ar putea! Cazul pe care DNA îl are în lucru și în care este vorba despre o ”taxă de neapariție” pe post, ce se ridică la 200.000 de euro, este un argument destul de serios în favoarea acestei ipoteze.

Ţeparul Marius Locic şi spălătoria de bani a lui Marian Iancu (I)

Marius Locic
Marius Locic

Marius Locic (foto stânga) a intrat, la sfârşitul anului trecut, în atenţia DNA, el fiind anchetat, pentru dare de mită, în dosarul senatorului PSD Cătălin Voicu.

Fost ospătar, Locic este un produs tipic al rebuturilor din serviciile secrete, în mod special din Serviciul de Informaţii Externe. A spune despre el că este escroc, ţepar sau infractor, aşa cum au afirmat unii, nu rezolvă cu nimic problema de fond reprezentată de acest personaj „lansat pe piaţă”, oficial, în 2006. A afla pentru cine lucrează el, pe cine reprezintă şi, deci, cui servesc acţiunile sale, asta ar fi într-adevăr o ştire de presă.

Deocamdată însă, ziariştii care i-au executat ordinele tac, deşi, cu o singură excepţie, pe toţi i-a ţepuit refuzând să le mai achite salariile vreme de mai multe luni de zile. Să ne concentram asadar pe Locic. Marius Locic. Trebuie făcută precizarea, pentru cei care îl cunosc, sau care l-au ascultat vorbind, că, după opinia mea, el nu poate fi cadru al vreunui serviciu secret, chiar dacă asta e bănuiala tuturor. Ar fi absurd ca SIE să angajeze un agramat ca Locic, cum, la fel de absurd ar fi să angajeze un beţiv precum aşa-zisul jurnalist Marius Stoian, chiar dacă acesta din urmă se laudă – când e beat pulbere, evident! – că ar fi ofiţer superior al SIE.

Crescut sau preluat pe parcurs de securişti din SIE, Marius Locic s-a „repartizat” în presă în

MARIAN IANCU
MARIAN IANCU

2006, prin aşa-zisa cumpărare a cotidianului ATAC de la Marian Iancu (foto dreapta), controversatul patron al Balkan Petroleum şi al FC Timişoara. Că preluarea acelui cotidian a fost de faţadă, controlul fiind în continuare deţinut de omul de afaceri timişorean şi de cei care se află în spatele său, asta pare a fi o ipoteză tot mai demnă de luat în calcul. Zilele trecute am descoperit că legătura Iancu-Locic s-a menţinut intactă, ba, mai mult, Locic este în continuare folosit ca paravan pentru afacerile imobiliare ale lui Marian Iancu şi, posibil, ale băieţilor neatenţi din SIE.

Deocamdată prefer să cred că operaţiunile financiare derulate sub numele lui Marius Locic, Marius Stoian, fraţii Marian şi Octavian Iancu sau a generalilor rezervişti din SIE (Isac, Isar şi Haş) nu sunt instituţionalizate, iar fondurile rulate de aceşti indivizi nu sunt de la buget.

De la servitor, la comandant de ziarişti

Singur sau împreună cu soţia (Elena Mariana), Marius Locic a înfiinţat în România peste 20 de firme, metodă folosită de regulă pentru a înşela fiscul sau/şi creditorii. Dintre acestea el a înstrăinat deja şapte societăţi cu probleme, deşi spectrul falimentului nu-i dă pace. Astăzi, pe rolul Tribunalului Bucureşti există mai multe cereri de intrare în faliment pentru câteva dintre firmele sale de bază. Înainte de a vedea pe cine a ţepuit Locic, să aruncăm un ochi pe portofoliul de firme plasat de „băieţi” în proprietatea acestui paravan numit Marius Locic.

Lansarea în afaceri a fostului ospătar Marius Locic s-a făcut în 1991 prin societatea C.B.C. – Construcţii – Cioroianu SRL, o firmă care aparţine, azi, unui anume Marius Gavril. A urmat apoi societatea Fresh Servimpex SRL, înfiinţată în 1992, o firmă pe măsura pregătirii sale de bază, adică aceea de servitor (ospătar), dar transformată ulterior în societate pentru comerţul ziarelor. Nu ştim încă de ce nu s-a mulţumit să-şi servească clienţii în spaţiu închis şi a ieşit în lume, să jefuiască ziarişti sau să facă jocurile unor mafioţi din administraţie şi servicii secrete.

În 1997 înfiinţează firma Locic Internaţional Impex, specializată în afaceri imobiliare, societate trecută şi ea astăzi pe numele fratelui său, Doinel. Alături de soţie el deţine şi firma Info Media Press, înfiinţată în 2003, societate pe care avea să editeze, mai târziu, cotidianul Atac.

Tot în 2003, soţia sa înfiinţează Locic Beauty SRL. Firma de bază a a acestuia, Locic Imobiliare, apare în 2004 şi este deţinută tot împreună cu soţia. Tot atunci au fost înfiinţate şi societatăţile Locic Media SRL şi Locic şi Partenerii SRL. Interesant este faptul că Locic Media SRL din Ilfov a fost lichidată deja, la cererea DGFP Ilfov (faliment) şi reînfiinţată cu acelaşi nume în Bucureşti, asta arătând fără dubii latura de escroc a lui Locic.

Prima firmă Locic Media îi are ca acţionari pe soţii Doinel şi Rodica Locic, iar cealaltă pe Doinel Locic şi Locic Imobiliare. De ce avea nevoie de reînvierea firmei? Pentru continuitate în afaceri. Firma este aceea pe numele căreia s-a emis, în 2008, licenţa pentru Senso TV.

În 2005 Frigotehnica înfiinţează Frigo Print SRL, iar Nicolae Bara, proprietarul, i-o vinde ulterior lui Marius Locic.

În 2006 înfiinţează Romchina Internaţional, Europe Consulting, Atac Monden, Locic Residential şi Info Atac SRL.

Un an mai încolo apar încă cinci firme: Confiserie N.R, Panait & Locic Natural Treatment SRL, Promo Atac, Ziarul Interesul Public SRL şi AS Locav SRL. Între timp, ultimele trei societăţi au fost deja înstrăinate.

În sfârşit, ultima şarjă de firme a apărut în 2008 şi este constituită din Cotroceni Residential şi, cum arătam mai sus, Locic Media SRL. La toate acestea se mai adaugă societatea Silex SRL, firmă înfiinţată în 1991.

Un paravan pe nume Grecu. Gavrilă Grecu

Cum aminteam mai sus, societăţile cu probleme au fost transferate către nume care, deocamdată, nu spun nimic. Un astfel de paravan este Gavrilă Grecu, cel pe numele căruia au fost transferate acţiunile de la firmele prin care au fost escrocaţi zeci de ziarişti: Info Atac SRL şi Ziarul Interesul Public SRL. GG controlează cele două firme care, culmea!, acum sunt acţionare una în cealaltă şi invers, evident, în proporţii diferite. Locic le-a vândut după ce au început să apară semne că va da socoteală pentru escrocheriile făcute prin cele două cotidiene folosite în diverse operaţiuni de şantaj sau manipulare a opiniei publice, în funcţie de interesele celor din spatele său.

Operaţiunea recuperarea Maybach şi Lamorghini

masini locic

Anul trecut, după ce Marius Locic refuzase în mod constant să-şi mai achite ratele de leasing pentru mai multe autoturisme şi limuzine de lux achiziţionate de la Toyo Motor Leasing IFN SA, firma păgubită a apelat la o societate specializată în recuperări de bunuri. A fost aleasă societatea FF Star Recovery SRL care a pornit pe urma autoturismelor lui Locic. Deşi majoritatea acestora erau la cămătari, firma de recuperare a reuşit ca în scurt timp să le ridice şi să le predea societăţii de leasing. Au fost restituite astfel 4 autoturisme Toyota, un Peugeot 206, un Lamborghini Gallardo SE şi celebrul Maybach 57S. Locic a asistat neputincios la confiscarea jucăriilor cu care se lăudase într-o vreme, datorită mentalităţii lui de gherţoi, pe străzile capitalei. Maybach-ul pe care-l parca ostentativ în faţa sediului de sticlă şi beton din Dorobanţi, era cât pe ce să ia şi el calea samsarilor de maşini, într-o tentativă asemănătoare celei cu Rolls Royce-ul întors din vama Sculeni.

rolls_royce_retinut_vama

Cum se ştie deja, pe 31 martie 2009 Rolls Royce-ul lui Locic (foto dreapta), în valoare de aproape 500.000 de euro, a fost oprit de poliţiştii de frontieră la graniţa cu Republica Moldova. Şoferul a recunoscut atunci că intenţiona să predea limuzina de lux unui moldovean în schimbul a câtorva sute de euro. Conform surselor, anchetatorii bănuiau că Marius Locic, aflat în imposibilitate de a-şi mai plăti, lunar, ratele de 12.000 euro, a intenţionat să plaseze maşina samsarilor din ţara vecină pentru a încasa comisionul cuvenit din vânzarea acesteia. Şoferul, un taximetrist bucureştean (Daniel M), s-a ales astfel cu dosar penal.

Şase creditori solicită, separat, falimentul firmelor lui Marius Locic

Conform unor informaţii apărute anul trecut, în presă, Marius Locic ar avea datorii la buget de peste 29,153 milioane lei, iar fratele său, Doinel, de 14,925 milioane lei. Asta înseamnă datorii totale de peste 44 milioane lei, deci de peste 10 milioane de euro! Pe lângă acestea, Locic mai are datorii şi la partenerii de afaceri, unele fiind atât de acute încât i-a determinat pe creditori ca, după toate somaţiile inutile transmise fostului ospătar, să ceară falimentul societăţilor pe care a contractat datoriile şi să încerce astfel să mai recupereze ceva. Printre firmele importante care au cerut falimentul Locic Imobiliare se află şi două societăţi de leasing, Toyo Motor Leasing IFN SRL (20.07.2009) şi Ţiriac Leasing IFN SA(20.08.2009). Dacă, recent, conflictul cu Toyo Motor s-a încheiat prin achitarea datoriilor, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu Ţiriac Leasing, termenul fixat pentru judecarea cererii de insolvenţă fiind fixat luna trecută, pe 20 ianuarie. La fel, falimentul firmei lui Locic mai este cerut, în procese separate, şi de următoarele firme: Banic C-CT SRL (9.10.2009), Powertek Investments SRL (2.10.2009), Basalex 2001 SRL (24.09.2009) şi Cont Instal Impex SRL (03.09.2009). Demn de semnalat este faptul că alte trei firme care au solicitat falimentul Locic Imobiliare, au renunţat apoi, firmele fiind Imobiliar Com 2000, IRCAD Steel şi First Class Group. O a patra firmă ţepuită, Carpat Beton Bucharest a avut un eşec în instanţă pe motiv de “cauză perimată”.

În vreme ce gherţoiul conducea limuzine de sute de mii de euro, firmele sale de familie nu achitau nici măcar serviciile asigurate de paznici. Aşa se face că pe 4 iunie 2009 societatea Bronec Internaţional Company SRL a cerut, la Curtea de Apel Bucureşti, falimentul societăţii Atac Info SRL. În acelaşi registru e şi cererea de faliment a Locic Media SRL înaintată Tribunalului Bucureşti de societatea de televiziune prin cablu RCS&RDS SA.

Pe societatea Info Atac SRL, înstrăinată deja către “paravanul” Gavrilă Grecu, mai erau de judecat câteva litigii de muncă precum cel cu jurnalistul G. R., concediat abuziv în urmă cu câţiva ani de către un subordonat de-al lui Locic, sau cel cu Dan Francesco Gerardi. Mai figura, la fel, ca recurent într-un proces cu aceeaşi societate, şi Ioana Zăvoranu. Oricum, de vreme ce a înstrăinat societatea, Locic poate dormi liniştit, o vreme, că portăreii îl vor căuta doar pe cel trimis de el la înaintare, cu nume de grec. Grecu are de unde plăti despăgubiri deoarece capitalul social al noii Info Atac este de 200 de lei.

urmează

Dan Badea