Silovikii lui Putin sunt la posturi: spionaj la Washington şi dezinformare, pe mâna lui Vîntu&Voiculescu, la Bucureşti (Update)


manipulare2

Posturile de televiziune ale lui Vîntu şi Voiculescu au prezentat, zilele trecute, cu mare satisfacţie, citate de pe un site de aşa-zise „ştiri” despre o aşa-zisă încălcare a libertăţii presei din România prin introducerea, în proiectul pentru Strategia Naţională de Apărare (elaborat de CSAT şi transmis spre aprobare Parlamentului), a unor noi vulnerabilităţi. Concret, este vorba despre „campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituții ale statului, prin răspândirea de informații false despre activitatea acestora” şi „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obținerii de avantaje de natură economică sau în relația cu instituții ale statului„.

Cum am arătat deja, în mai multe rânduri, acestea („campaniile”, „presiunile”) sunt practici cunoscute ale trusturilor mass-media controlate de Vîntu şi Voiculescu. După opinia mea ele sunt, însă,  mai mult decât simple vulnerabilităţi, sunt chiar ameninţări la adresa securităţii naţionale. De ce? Pentru că eu nu cred că aceste campanii sunt exclusiv de origine internă („amenințările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile și obiectivele naționale de securitate”- se afirmă în documentul citat). Cel puţin în cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu, ale cărui relaţii cu mafia rusă, deci cu Kremlinul, sunt extrem de strânse.

putin fsb
Pe de altă parte, o nouă dovadă a faptului că presa de tip mafiot, promovată de Vîntu&Voiculescu, este o ameninţare la securitatea naţională a României vine tocmai din…Franţa. Atenţia asupra acestui aspect mi-a fost atrasă de o analiză a lui Traian Ungureanu, postată pe blogul personal. TRU a publicat, recent, un punct de vedere pertinent cu privire la ultima campanie diversionistă lansată de vuvuzelele PNL, conduse de Renate Weber, în Parlamentul European, despre „grija deosebită” pe care liberalii o manifestă pentru „libertatea” presei mogulilor (din România). Fostul jurnalist de la BBC dar şi de la Cotidianul lui Vîntu, a semnalat că, pe 9 iulie 2010, vuvuzelele PNL au  interpelat Comisia Europeană cu privire la prigoana la care ar fi supusă mass-media românească de către Putere.Ulterior interpelării, pe 13 iulie 2010, ca la comandă, câteva vehicule informaţionale interesate, din Franţa şi Marea Britanie, au preluat întocmai şi la timp mesajul transmis de rusofilii lui Weber. France24 a atacat pe o temă, L’Express a copiat pe aceeaşi temă, un jurnalist pe blogul său de pe Financial Times (similar Vox Publica) pe o alta, The Telegraph pe o alta. Toate în aceeaşi zi lipsită, altfel, de evenimente deosebite. Coincidenţă? Nicicum!

L'express
L’Express preia, probabil contra cost, difuzarea reportajului apărut pe France24
blog ft
 Jurnalistul Chris Bryant publică, tot pe 13 iulie, un material pe blogul său găzduit de site-ul Financial Times, deşi toată presa română a citat, ca sursă, nu blogul, ci publicaţia Financial Times
Elena Udrea_Telegraph
The Telegraph preia o temă a vuvuzeleleor lui Vîntu şi Voiculescu (pantofii cu toc pentru sinistraţi), dar şi o mai veche dezinformare lansată de Die Welt despre Elena Udrea (invenţia despre bikini). Pentru jurnaliştii de la această publicaţie, specialişti în dezinformare, oricum nu mai contează…

Revenind, aşa se face că, zilele trecute, trusturile de presă ale lui Vîntu&Voiculescu au prezentat, la unison, citate generoase din sursele externe. După ce au epuizat articolul comandat jurnalistului de la Financial Times, sau pe cel din The Telegraph, vuvuzelele au citat copios dintr-un reportaj despre încercarea Puterii de a pune, chipurile, botniţă presei, material apărut pe site-ul France24.

L_express A3

 Antena 3 preia dezinformarea L’Express
The Telegraph _ A3
france24 A3
Prezentând concluzii eronate, conform cărora „mass media din România (şi nu „mass-media de tip mafiot„, cum era normal!) este considerată un atac la adresa securităţii naţionale„, site-ul menţionat face, evident, jocurile lui Vîntu şi ale celor aflaţi în spatele său. Adică al silovikilor ruşi ai lui Putin, singurii interesaţi de acest tip de dezinformare.

Un alt argument că prostiile debitate de jurnaliştii de la France24 n-au fost întâmplătoare, sau accidentale, ţine chiar de recentul scandal de spionaj declanşat la sfârşitul lunii trecute în SUA. Cum se ştie deja, un jurnalist de la Washington Post (Jerry Marcon) a lansat, într-un articol referitor la reţinerea şi expulzarea de către autorităţile americane a unui presupus spion rus, Alexey Karetnikov, o dezinformare menită să atragă în scandal şi numele României.

fsb_neobit

Observând că pe pagina se de pe Facebook rusul a scris că, anterior sosirii sale în SUA, lucrase la firma Neobit, jurnalistul a conchis că firma era una românească. Asta deşi oricine poate constata că firme cu acest nume sunt în mai multe ţări din Europa, inclusiv în Rusia. Mai mult chiar, agenţia americană de ştiri Bloomberg a atras atenţia că o firmă ce poartă numele OOO Neobit există în Rusia şi că pe site-ul acesteia se afirmă că lucrează pentru FSB (urmaşul KGB), Ministerul rus al Apărării Naţionale etc., iar printre clienţii săi se află chiar…Universitatea din Sankt Petersburg absolvită de Alexey (foto dreapta).

„The Facebook page of a person identified as Alexey Karetnikov shows that he is married and graduated from St. Petersburg State Polytechnic University in 2009. He worked for a company called “Neobit” in addition to Microsoft, according to the Facebook page. A St. Petersburg-based software developer called OOO NeoBIT lists Katernikov’s university among its partners and the Federal Security Service, the main successor to the Soviet-era KGB, among its clients, according to the company’s website” – se afirmă pe Bloomberg.

Neobit_facebook

În acelaşi timp, firmele Neobit din România (Bucureşti şi Cluj) au negat orice legătură cu rusul. Deşi s-a presupus iniţial că jurnalistul american avea o confirmare din altă sursă pentru afirmaţia că Neobit era firmă românească, s-a dovedit că nu era aşa. Cum este greu de crezut că americanul e prost, sau neglijent, înseamnă că a plasat minciuna în mod intenţionat, cu un scop anume. O zi mai încolo însă, după ce lucrurile s-au clarificat, în sensul că Alexey nu avea nicio legătură cu România, site-ul de ştiri France24.com continuă manipularea.

Astfel, compilând după mintea lui afirmaţii făcute de Washington Post şi Bloomberg, presupusul jurnalist de la France24.com, Sebastian Seibt, afirmă că firma românească Neobit la care a lucrat Alexey Karetnikov ar putea avea, „conform agenţiei de ştiri financiare Bloomberg„, legături cu o altă companie cu acelaşi nume din Sankt Petersburg.

„On the other hand, his Facebook profile reveals that, after studying at the Saint Petersburg Polytechnical University, he worked for NeoBit, a Romanian company that specialises in business information technology. According to US financial news organisation Bloomberg, this small corporation could be linked to another company with the same name in Saint Petersburg, which counts the Russian defence minister and chief of Russia’s Federal Security Service (FSB), which replaced the now-defunct KGB, as members”- zice el.

Ori, cum pe site-ul Bloomberg nu se face nicio referire la România, asta înseamnă că aşa-zisul jurnalist Seibt scrie fie după ureche, fie după dictare. Cum aceasta era, însă, a doua dezinformare referitoare la România, lansată de France24 la interval de două zile, e greu de crezut că şi ea e întâmplătoare. Prin urmare ne aflăm în aceeaşi situaţie în care site-ul francez ar fi proprietatea lui Vîntu, a lui Voiculescu, sau a silovikilor lui Putin.

Marius Oprea
Marius Oprea
Mirel Bran
Mirel Bran

Revenind la reportajul difuzat de France24 pe 13 iulie, mai trebuie adăugat că printre autorii acestuia se află doi jurnalişti apropiaţi de PNL. Ei sunt Mirel Bran şi Jonas Mercier.

Concret, Mirel Bran (foto stânga) este un apropiat încremenit în proiect de-al lui Marius Oprea (foto dreapta), sinecurist şi membru de vază al PNL. Bran a scris chiar o carte elogioasă despre cel numit de el „vânător de securişti”, carte numită „La Roumanie vingt ans après – Le chasseur de la Securitate” („România după douăzeci de ani – Vânătorul Securităţii”) şi l-a susţinut intens pe liberal în războiul împotriva lui Vladimir Tismăneanu.

Dealtfel, cum se ştie, Oprea a fost şi a rămas un răspândac al intereselor celor susţinuţi de Vîntu şi Voiculescu. Mai mult, el a fost unicul consilier al lui Tăriceanu căruia i s-a interzis accesul la secretele de stat, refuzându-i-se certificatul ORNISS şi asta nu doar din motive de alcool. Mirel Bran, corespondent al ziarului comunist „Le Monde” a înfiinţat în Bucureşti agenţia de presă Tadami Press, pe care o controlează 100%. Soţia lui, Tatiana Niculescu-Bran, a fost redactor şef al BBC World Service.

Mercier
Mercier

Pe de altă parte, Mirel Bran împreună cu Jonas Mercier (foto stânga) au realizat, anul trecut, un film la fel de elogios despre…”vânătorul de securişti” Marius Oprea. Nu în ultimul rând, acelaşi Jonas Mercier, care a petrecut mai multe luni în România, a fost promovat în trecut de Money Expres, al lui SOV. Astea sunt doar două dintre cozile de topor folosite, când e cazul, de mafia de la Bucureşti şi nu numai, pentru că mai sunt şi altele (trei dintre ele sunt Valentina Pop, Bojan Pancevski, Von Christoph B. Schiltz – despre care am scris AICI)

Aşadar, pornind de la o afirmaţie corectă cu privire la pericolul real pe care-l reprezintă, pentru România, mass media de tip mafiot controlate de persoane lipsite de scrupule precum Sorin Ovidiu Vîntu sau Dan Voiculescu, constatăm că indivizi pe care ne-am obişnuit să-i numim tonomate sunt ascunşi precum şobolanii, peste tot, şi activaţi, unul câte unul, atunci când interesele antiromâneşti o cer.

 

Dan Badea

Atacat din nou de Dorin Tudoran, Liviu Turcu ripostează (Ultima parte)

Domnule Dorin Tudoran,

Ca sa nu ramin la nivelul aprecierilor generale haideti sa revedem impreuna fie si sumar ce ati postat recent pe blogul dvs. sub titlul „Tismaneanu vs. Basescu – dirlogii umilintei”. E zic eu, un exercitiu cu utilitate multipla.

Mai intii imi permit sa observ ca titlul creaza de la bun inceput anumite confuzii semnalate chiar si de unii dintre comentatorii blogului dvs. Da, marturisesc ca am avut rabdarea, cam greu pusa la incercare, dar am citit cele peste 200 de comentarii la adresa textului si am constatat din nou ceea ce remarcasem din parcurgerea comentariilor specifice mass mediei romanesti: exista si la specia blog categoria cititorilor pro X si anti X care isi dau cu presupusul indiferent de gradul de cunoastere a subiectului si carora indiferent ce argumente logice le-ai aduce e un efort inutil intrucit ramin pe pozitiile inculcate de „centrul ideologic coordonator” precum stinca Gibraltarului. O alta categorie este a celor care nu intra in celelalte doua dar se impart in subcategoria oamenilor de buna credinta informati si neinformati si care simt nevoia sa-si exprime opiniile in spiritul libertatii de exprimare dobindite dupa atita amar de vreme. E un fel de terapeutica recuperatorie. In sfirsit, mai exista o categorie total aparte si anume a celor care folosesc spatiul comentariilor pentru a se pronunta pe subiecte ce-i intereseaza dar care nu au absolut nici o legatura cu subiectul postarii. Batalia cea mai apriga se duce evident intre taberele pro si contra iar nivelul argumentatiei ma face inca o data sa conchid ca implementarea democratiei reale in societatea romaneasca va fi un proces extrem de dureros si indelungat. Vorbeam asadar de confuzia creata de insusi titlul ales: el lasa sa se inteleaga prin particula vs. (versus) ca ar fi vorba de o contrapunere de pozititii intre V. Tismaneanu si presedintele T. Basescu. Ca nu e vorba de asa ceva cititorul educat stie deja sau intelege din parcurgerea textului. Ziceti dvs. in deschiderea materialului
precum la o partida de sah simultan cu aprinderea luminii verzi pentru pornirea roller-coaster-lui intelectual mentionat mai sus, pe un ton imperativ: „NU Vladimir Tismaneanu este marea problema a Romaniei„. Dixit. Chiar asa dle Dorin Tudoran? Aveti chiar sentimentul, ca observator obiectiv al evolutiei politice din Romania ca tara a intrat la ananghie datorita unei imaginare perceptii privindu-i pe cei doi? Sau e doar o „deschidere” manipulativa menita sa-l aseze pe V. Tismaneanu ab-initio pe piedestalul cel mai inalt in ierarhia ordinii valorice romanesti spre multumirea/anestezierea insatiabilei sale sete de a fi oriunde si oricind adulat ? Eu daca as fi un simplu cetatean si as fi citit materialul v-as fi scris imediat: dle Tudoran nu fiti ingrijorat de loc la acest capitol, noi romanii avem alte necazuri si inca mari de tot fie si daca amintesc criza economica. Dupa aceasta introducere declansati sarja intii de cavalerie: „…marea problema a Romaniei este Traian Basescu”.

Tudoran ofera varianta de exit pentru Tismaneanu

Apoi aplicati un aparent impecabil silogism. Prima premiza, citez: „Dl Tismaneanu se bucura in acest moment de increderea Presedintelui…”; a doua premisa:oamenii sint deceptionati de prestatia din primul mandat” si deci il urasc mai mult sau mai putin pe presedinte; concluzia irefutabila: V. Tismaneanu e urit si atacat in prezent pe nedrept pentru ca este identificat cu persoana presedintelui T. Basescu. Actul intii de serviciu manipulativ indeplinit! V. Tismaneanu este asadar victima involuntara a relatiei sale apropiate cu presedintele T.Basescu. Iar pentru cei care banuiti ca s-ar putea sa nu va accepte prea usor silogismul simtiti nevoia unei augmentatii laudatorii gratuite suplimentare dar cu tinta precisa dupa cum urmeaza: „Pentru unii imaginea analistului obiectiv (sic) s-a topit si a fost uzurpata de imaginea agentului electoral”. Si mai adaugati filozofic spre luminarea celor care fiind mai grei de cap nu au inteles cum e cu „obiectivitatea marelui analist” perceput pentru moment pe post de agent electoral: „Analiza obiectiva (sic) poate parea plicticoasa unora; propaganda electorala este iritanta mai pentru toti”. Adinc. Chiar pentru toti? Inclusiv sustinatorii presedintelui T.Basescu? Sau poate pentru majoritea intelectualilor mai putin cei din grupul de interese politice din care face parte V.T? In plus, in acest context cele doua asocieri pe care intr-un fel le contrapuneti au tot atita legatura cit cele din celebra conversatie purtata intre faimosul matematician Grigore Moisil cu un june hitru ce a vrut sa-l puna in incurcatura intrebindu-l public: ‘domnule profesor care este legatura intre metru si parametru?’ La care profesorul a raspuns zimbind: ‘tinere intre metru si parametru este cam tot atita legatura cit este intre stass si parastas……..’.

„Buletin de Cotroceni”

Intrucit parcurgerea per paragraf desi este foarte interesanta si relevanta depaseste spatiul blogosferic prezent voi selecta pentru logica discursului momentele mai importante in care observatorii imaginarului roller-coaster intelectual traiesc momentele cheie ale pasagerilor la schimbarea brusca de directie asociate firesc cu binecunoscutele exclamatii de rigoare. Ziceti deci in continuare:

– si dusmanii dlui T. Basescu si ai dlui V.Tismaneanu (observati in continuare elementul cheie al asocierii) „savirsesc” erori ce le auto submineaza propriile interese; la primul caz tragind in V.T. ii dau ragaz lui T.B; la al doilea caz „sporesc sansele agresatului de a deveni o victima inocenta”. Ce oroare Doamne si cum vor mai sari cu mic si mare romanii de la opinca la vladica sa corecteze aceasta nedreptate…si ca sa fie si mai limpede acest lucru afirmati imperativ: „Nici un om de buna credinta nu poate saluta asemenea executii josnice”. Ca sa fie clar pentru toata lumea: nu numai ca cei care l-au atacat pe V.T. (unde cind si cum nu stim din simpla parcurgere a textului) sint niste netrebnici dar daca cei 21 de milioane romani nu iau atitudinea specificata mai sus atunci conform unui simplu rationament cei ce nu vor lua atitudine numai ca nu sint oameni de buna credinta dar si complici la „executia josnica” a lui V.T. Tare. Dur. Asta nu va impiedica in acelasi pasaj – ca de pe virful maxim al loialitatii de grup atins de roller costerul nostru intelectual sa porniti senin la vale dindu-i o „copita zdravana” (expresie folosita cu predilectie in cercurile literare) afirmind sententios „si sunt putini cei atita iute de picior ca dl. Tismaneanu cind este vorba de a se declara victime”. Ca sa fie si mai limpede le mai reamintiti, citez din nou „celor ce-l urasc visceral pe V.T” ca in afara faptului ca isi bat singuri cuie in talpa subminindu-si atingerea propriilor obiective strategice (si atunci la ce bun tot recursul, dle Tudoran?), „Cei ce practica aceasta gherila anti-Basescu via anti-Tismaneanu nu pot cistiga partida”. De ce? Pentru ca cei doi, citez din nou: „sint oameni cu un talent extraordinar la a folosi oameni. Pina cind unul din cei doi (din nou a se remarca sensul matematic al egalitatii) nu se va satura de cit l-a folost pe celalalt, un Basescu vs. Tismaneanu este exclus. Mai mult, la ce-ar fi bun, daca respectul si colaborarea intre cei doi pot determina pasi de care societatea romaneasca are nevoie ca de aer?”

Grupul piramidal de interese nocive al noilor comisari ideologici

Acesta este pasajul care, dle Tudoran, a declansat cel de al treilea motiv de a va trimite aceasta scrisoare. El pune in discutie una dintre cele mai dureroase probleme ale societatii romanesti: responsabilitatea intelectualitatii romanesti pentru esecul reconcilierii nationale ca urmare a unei pasivitati incredibile fata de confiscarea de catre un grupuscul de interese pur private, prin monopolizare, a centrului decizional in problematica ideologica din sistemul politic romanesc. Cu consecinte nefaste in primul rind pentru procesul de modernizare al tarii. Nu vreau sa fiu gresit inteles. Sunt constient ca ar fi o eroare sa blamez in corpore pe tot cei angajati, foarte multi, cu cele mai bune intentii in activitatile ce intra sub umbrela mai larga a societatii civile. Absenta insa a unui curent de opinie care sa reactioneze ferm la monopolul abuziv al grupului de interese din care facteti parte este deprimanta.

Un grup de intelectuali si pseudo-intelectuali reuniti de un oportunism rarisim si un trecut ideologic si cultural extrem de similar s-a insinuat in cel mai pur stil machiavelic in structurile institutionale romanesti ce au un rol educational profund pentru generatiile care nu au cunoscut la nivelul propriei experiente fostul regim comunist. Organizati piramidal dupa reguli intilnite doar in cadrul regimurilor totalitare noii comisari ideologici incearca sa rescrie zi de zi si ceas de ceas istoria politica a Romaniei in deplina complicitate cu factorii politici corupti care ii finanteaza din bani publici (CNSAS, Institutul Cultural Roman, Centrele culturale din strainatate, ministerul culturii dar si alte institutii sponsorizate de stat) sau surse private (politrucii infiltrati in mass media). Factorii politici mentionati ii folosesc la rindul lor ca vitrina ideologica in raporturile cu societatile democratice occidentale si grilele evaluative utilizate de acestea. Un quid-pro-quo dupa modelul o mina spala pe alta in cel cel pur stil mafiot. Daca totul s-ar fi redus doar satisfacerea setei de vizibilitate publica si parazitarea desantata temporara a bugetului public ar fi fost cum ar fi fost, ca de, traim in Romania,nu? Dar grupul acesta care s-a erijat fraudulos in postura de Gini pentru noua constiinta politica si morala a Romaniei a desacralizat in realitate rind pe rind si sistematic procese moral politice esentiale pentru iesirea tarii din marasmul ideologic mostenit.

Masluirea prezentului, trecutului si viitorului

Tocmiti ca la tirgul de vite de samsari cu resurse financiare obtinute prin mijloace ilegale pe care pina si un copil de pe strada le cunoaste, noii comisari si mandarini ideologici au masluit rind pe rind finalizarea unor obiective cu adinca semnificatie in constiinta ceteanului de rind precum epurarea clasei politice de fostii colaborationisti (a se citi din nou monopolul triajului selectiv la CNSAS) si condamnarea la rece in termeni credibili si obiectivi a comunismului ca specie de regim politic. Sint doua teme care m-au preocupat in mod deosebit luind de altfel si pozitie publica. Restul oamenilor de bine, adica a intelectualilor seriosi au preferat sa se retraga de pe scena confruntarii unii fiind intimidati la scena deschisa altii de sila si lehamite.

Pe acest „teren” m-am intersectat si confruntat de pe pozitii de idei cu grupul vostru de interese si mai ales cu prietenul tau „Volo”. Oportunismul, veleitarismul, duplicitatea, labilitatea morala si obsesia megalomanica de a deveni noul Jdanov al Romaniei sau macar un Leonte Rautu al ingineriei socio-psihologice romanesti simultan cu pozitia de impiegat de miscare al relatiilor romano-americane le cunosc de mult.

Scrisoarea catre Ion Ratiu

Cu toate acestea, poate paradoxal pentru unii eu nu am abordat subiectul in mass media decit de doua ori in 20 de ani. Nu s-ar spune ca am facut-o prea des. Prima interventie am facut-o printr-o scrisoare adresata public dlui Ratiu care recent finantase instituirea unei catedre de istorie si civilizatie romaneasca la prestigioasa Georgetown University. Atunci mi-am exprimat opinia ca dl. V. Tismaneanu nu indeplineste nici pe departe conditiile impuse de specialitatatea de profil pentru a ocupa o pozitie demna de eruditia unui Nicolae Iorga sau Vasile Pirvan. Mi se pare si azi aberant ca o atare pozitie cheie in perceptia culturii si civilizatiei romanesti pe un spatiu geografic atit de important precum Statele Unite sa fie incredintata altcuiva decit unei personalitati cu recunoastere internationala in domeniul respectiv. Am atras de asemenea atentia la momentul respectiv despre aranjamentele de culise incorecte ce se faceau de catre candidat pentru a-si vedea scopul dus la bun sfirsit. Nu am fost singurul care si-a exprima opozitia in mod public si am si azi credinta ca nu am fost factorul decisiv in decizia colectiva luata la Georgetown University de a oferi postul unui alt candidat universitar. Azi, imi zic, mai in gluma sau mai in serios bine ca V. Tismaneanu nu l-a plasat in acea pozitie pe prietenul sau apropiat Sorin Antohi sau pe Mihnea Berindei. „Popularitea” de care se bucura in mass media romaneasca cei doi prieteni apropiati ai dlui V. Tismaneanu ma scuteste de a intra in detalii.

Fata in fata cu Traian Basescu

A doua oara, interventia mea s-a produs mult mai tirziu cind se discuta deja public numirea sa ca sef al Comisiei prezidentiale pentru studierea comunismului. Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca abordarea in maniera credibila a unei teme atit de importante pentru trecutul dar si viitorul Romaniei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minimale:

– sa aiba sprijinul neconditionat al clasei politice si a ocupantilor principalelor ramuri ale puterii de stat; deci sa existe vointa politica pentru succesul unui asemenea proiect;
– elaborarea Raportului sa fie incredintata unei structuri (in cazul discutat unei Comisii) din care sa faca parte doua categorii de oameni: personalitati cu o reputatie profesionala si morala impecabila care se bucura de respectul marii majoritati a populatiei; cetateni, care prin experienta nemijlocita in raport cu fostul regim politic reprezinta in mod echilibrat dincolo de orice dubiu la nivelul perceptiei publice un punct evaluativ de referinta obiectiv; evident ca in orice alta structura similara, comisiei urmind a-i fi augmentata un aparat tehnic de prelucrare a informatiilor;
– evaluarile si recomandarile Comisiei sa fie elaborate intr-o maniera care sa aiba efecte practice nemijlocite in viata publica, inclusiv de ordin legislativ;
Nici una dintre aceste conditii nu aveau cum sa fie indeplinite din start numindu-l pe V. Tismaneanu la sefia acesteia indiferent cit de prezidentiala s-a dorit a fi aceasta decizie.

Basescu incoltit de grupurile de interese politico-economice

Si acum e momentul sa lamurim citeva lucruri cu privire la geneza deciziei presedintelui T. Basescu. O decizie luat in circumstante speciale dictata de raportul de forte pe scena politica romaneasca. In acel moment presedintele T. Basescu intrase deja in conflict acut cu principalele grupuri de interese politice, economice si financiare ce dominau copios Romania post-decembrie 1989. Baza sa de sustinere la categoria acestor grupuri desi semnificativa nu puteau egala puterea si influenta celor dintii. Principala baza de sprijin raminea o parte insemnata a opiniei publice care a si facut posibila alegerea sa in fruntea tarii. Ca in orice sistem politic factorii politici au nevoie si de sprijinul intelectualitatii sau ma rog a partii celei mai vizibile in spatiul public. Tributar ca mai toti politicenii romani ideii ca vectorul extern occidental este una din cheile asigurarii succesului si sprijinului regimului respectiv presedintele T. Basescu a acceptat o alianta ad-hoc cu gruparea zgomotoasa a celor ce s-au erijat in promotorii de virf a valorilor democratice liberale, recte grupul de interese ce face obiectul prezentei discutii. In schimbul activismului deschis pro-TB (ca profesionisti ai propagandei politice) presedintele le-a dat la schimb pozitiile de conducere solicitate in institutiile mentionate anterior. Grupul respectiv avea sa puna mina pe pirghiile institutionale la care au rivnit de ani de zile prilej de a-si instala si largi sub aspect organizatoric reteaua. Un obiectiv strategic neatins nici macar in perioada administratiei Constantinescu, primul presedinte adus la putere avind ca forta motrice organizatiile societatii civile.
Cind am citit afirmatia ca V. Tismaneanu se bucura de increderea presedintelui T. Basescu m-a bufnit instantaneu un ris homeric.

Nefastul Plesu

Personajul a fost introdus pe usa din spate a scenei politice de catre dl.Plesu si alti intelectuali cu staif ai regimurilor post-decembrie 1989. Ideea dlui. presedinte de a institui Comisia prezidentiala si a o da pe mina prietenului dvs. a avut un singur scop: de a capitaliza politic masiv pe plan intern si mai ales extern pe un subiect atit de delicat. Un subiect care atirna greu in traista politicii externe romanesti si nu putea fi scos cu nici un chip de pe agenda internationala. Nu voi merge pina acolo incit sa afirm ca in mod intentionat cunoscind foarte bine situatia raporturilor de forte din Romania presedintele T. Basescu prin nominalizare a compromis intentionat intregul proiect la capitolul credibilitate. Ce insa a devenit extrem de vizibil dupa prezentarea de catre el insusi a unei extrem de sumare formule a Raportului final in parlament este totala lipsa de apetit pentru a forta aplicarea in practica a recomandarilor menite sa aiba forta legislativa.

Presedintele T. Basescu avea sa fie supus pe drept ulterior si unui tir mass media nu numai din partea celor interesati la modul personal (membrii fostei nomenclaturi) sa boicoteze Raportul dar si a celor care prin definitie ar fi trebuit sa fie in tabara sustinatorilor acestui Proiect (militantii anti-comunisti, victimele fostului regim, conducerea Bisericii Ortodoxe, etc.). Inclin sa cred ca presedintele a tras invataturile din greseala savirsita si unde cum se spune planul de acasa nu s-a potrivit cu cel din tirg. Cit despre anti-comunismul feroce in plan ideologic al presedintelui, invit pe toata lumea sa-i reciteasca declaratiile publice. Nu este un sustinator al comunismului dar nici un militant al anti-comunismului. E un om cu orientari politice absolut pragmatice. Ultima greseala ar fi sa-l considerati dle Tudoran pe presedintele T. Basescu un naiv in evaluarea lui V. Tismaneanu. Chestia cu increderea reciproca e o gluma si inca nu una de buna calitate.

Presedintele T. Basescu stia foarte bine caracterul traseist politico-ideologic al prietenului dvs. care ca sa va folosesc expresia „crosetase” deja in cel mai pur stil mercenar pe rind „loialitati’ succesive fata de Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si acum venise rindul lui. Si era sa uit, V. Tismaneanu a mai fost la inceputul anilor 90, e drept putin mai discret din cauza circumstantelor politice si …monarhist!, participind ca balon de incercare la lansarea campaniei cunoscute de reintoarcere in tara a fostului monarh.

Hopa-marxisto-comunisto-leninisto-ceausisto-social-iliescian-liberalo-tapo-popularo-neoconservator de stramba-dreapta

In plus, acceptarea tezei atit de vehiculata cu aplomb de cercul prietenilor dvs. ca orice intelectual are dreptul sa-si corecteze la un moment dat in viata optiunile politico-ideologice intimpina in cazul prietenului dvs. o mare problema: mai intii a fost marxist si comunist infocat; apoi a trecut la social democratie cind l-a cultivat de dl. Ion Iliescu; apoi s-a reciclat la un fel de liberalism cind s-a aciuat pe linga presedintele Emil Constantinescu (si pe care acum il critica in termeni foarte aspri ca sa nu folosesc un alt termen); in sfirsit acum de cind este in colegiul Institutului infiintat de PD-L, adica partidul presedintelui T. Basescu care a sarit scurt de la Internationala Socialista la Miscarea populista (PPE in parlamentul european) este evident un …adept al dreptei doctrinare conservator populiste! Prietenul dvs. pare a fi un perfect Hopa Mitica in breasla convertitilor ideologic care schimba atasamentul doctrinar mai ceva decit copii cuminti batistele…
Ce mai urmeaza? Raspunsul este foarte simplu: depinde de culoarea politica a celui ce va veni in viitor la cirma puterii.

Profesorii de minciuni

Revenind la oile noastre cum se spune, drept urmare, intreagul proiect antamat sub umbrela Cotroceniului s-a transformat de la bun inceput intr-o susanea din care seful Comisiei, adica prietenul dvs., sub privirile ingaduitoare ale presedintelui T. Basescu si-a construit o platforma de vis pentru lansarea unei campanii publice fara precedent in favoarea cultivarii sistematice a propriei imagini publice. Tinta: V.Tismaneanu pe post de salvator al constiintei politice a neamului romanesc. In orgoliul sau nemasurat dar si de teama unor competitori profesionali autentici V. Tismaneanu a numit in Comisie oameni care nu ar fi indeplinit in cazul unei selectii corecte nici macar baremul de a lucra in aparatul tehnic al acesteia. Oameni cu o experienta profesionala insuficienta in raport cu obiectivul Comisiei dar care in calitate de prieteni si dependenti ai sefului Comisiei reprezentau garantia ca nu-i vor da dureri de cap la actul final al impartirii „meritelor” publice. Nimeni nu a protestat fie si din orgoliu profesional minimal de ce Comisia prezidentiala s-a transformat peste noapte exclusiv in Comisia Tismaneanu. (Si nu.. Ierunca- Lovinescu, din respect pentru „marii inaintasi”- nota mea, VR :). In aceste conditii esecul politic al actiunii a fost garantat de la bun inceput spre satisfactia „fostilor” care pentru moment chiar isi vazusera amenintate sinecurele izvorite din apartenenta la „noua clasa politica” in fapt in majoritatea ei componenta de baza a vechii nomenclaturi care si-a lipit singura, prin reciclare, peste noapte, noua eticheta ideologica.

Metoda „suveica-retur”

Analiza ar fi insa incompleta daca nu as aduce la masa discutiei si citeva lucruri despre tehnica „originala” folosita de V. Tismaneanu pentru a crea precum in studiourile hollywoodiene imaginea morganatica a unui om cheie in evolutia relatiilor romano-americane de dupa 1989. Morisca creata a lucrat citva ani buni pe ambele maluri ale Atlanticului dar a ramas lucrativa dupa 1996-1997 doar pe malurile Dimbovitei. Totul a inceput cu ideea ingenioasa de a intra in contact cu conducerea FSN, respectiv dl. Ion Iliescu sub pretextul unui interviu pentru o revista cu profil politic americana. Drept urmare a solicitat redactiei o delegatie scrisa care sa-i permita intrarea la cabinetul dlui Ion Iliescu. Cum evenimentele din Romania se aflau din plin in atentia mass mediei dar si a cancelariilor occidentale conducerea redactiei i-a dat delegatia. Evident ca atunci cind V. Tismaneanu a anunat partea romana ca a venit sa ia un interviu sefului FSN pentru mass media americana usile i s-au deschis automat. Prietenul dvs. nu a scapat desigur ocazia de a vorbi despre relatiile si intrarile sale speciale in culisele politice americane, respectiv Departamentul de Stat si Congresul SUA. Reflexele pavloviene ale factorilor politici din Romania au functionat perfect. Pasul intii al moristi deci a fost un succes.

CIA a oprit morisca: deces profesional si academic definitiv

La reintoarcere, dupa inminarea interviului sau ma rog a ceea ce a reprezentat discutia de rigoare V. Tismaneanu a oferit celor din Departmanetul de Stat, respectiv celui ce raspundea de desk-ul Romania dar si celui din sectorul de resort din cadrul directiei de cercetare si intelligence, informatii evaluative obtinute cum se spune la prima mina despre situatia din tara. Suveica retur. Situatia apoi avea sa devina un mecanism repetitiv: in Romania prietenul dvs. juca precum in cazul cacialmalei la jocul de poker, cartea unui vector american important ce nu poate fi minimalizat sau neluat in seama; in Statele Unite juca rolul marelui expert in probleme romanesti si sursa de informatii credibile prin contactele directe avute la nivelul liderilor politici romani. In Statele Unite morisca s-a oprit insa curind, la data mentionata mai sus, in momentul in care „expertul” V.Tismaneanu s-a discreditat definitiv la Departamentul de Stat prin furnizarea de informatii si evaluari total eronate despre situatia politica din Romania. Deces profesional si academic definitiv. Factorii politici seriosi din Romania aveau sa constate cit de curind la rindul lor ca pretentia lui V. Tismaneanu de a fi un factotum al relatiilor romano-americane este absolut imaginara. Si ca de fapt, numai doi americani de origine romana au jucat in limitele rationale de functionare ale aparatului guvernamental american un asemenea rol important.

Nici in plan academic, ca expert in problematica comunismului romanesc prietenul dvs. nu a obtinut in mod real recunoasterea cercurilor academice americane traditional implicate in studierea problemelor romanesti. Pentru ultima sa carte caracterizarea a venit in mod necrutator: „abordarea nu intruneste conditiile de rigurozitate documentara pe baza studiului materialelor de arhiva pentru a fi calificata ca stiintifica”. Ma refer desigur la istoria politica a PCR. O opinie neinstituionala dar venita nu din gura oricui. Declaratiile favorabile ale altor academici pe care V.Tismaneanu ii citeaza ad nauseam se va observa ca sint de serviciu, cei in cauza facind parte din cercul sau de prieteni sau aliati ocazionali.

Atacul pe sub birou

In sfirsit, dar nu in cele din urma, sa va mai reamintesc un incident extrem de semnificativ nu numai pentru caracterul prietenului dvs. dar si a modului de operare cind se izbeste de ceea ce nu-i convine. Intre cei care in mod public s-au exprimat critic la adresa persoanei sale ca sef al Comisiei precum si a continutului Raportului final s-a numarat la un moment dat si specialistul care a ocupat un timp si postul de sef al biroului Romania din cadrul CIA. Cercetator stiintific de meserie si bun cunoscator al realitatilor romanesti si-a permis sa faca o analiza serioasa a limitelor si neajunsurilor Raportului final in nume propriu, de pe pozitii intelectuale, citind deopotriva si alte observatii critice facute de cercetatori cu reputatie ca Michael Shafir sau analisti ca Ciprian Siulea si altii. Ca represalii, prietenul dvs. a organizat o ambuscada ce nu poate trezi decit dezgustul si dispretul oricarui om de buna credinta. Prin intermediul unei conectii politice personale (ticalosia ca si prostia sint universale deci nu se opreste la granitele Romaniei) a plasat in mod mascat sub o forma diabolica la institutia amintita ideea ca unul din functionarii acesteia atacind Raportul Tismaneanu, ca raport insusit de insusi presedintele Romaniei creeaza impresia ca Statele Unite dezavueaza cvasi-oficial insasi ideea „revolutionara” de condamnare a comunismului in aceasta tara. Ce mai incolo – incoace, eveniment grav, ce poate crea confuzii nedorite in intelegerea politicii americane fata de Romania. Sa mai precizez ca asa cum bine stiti, functionarilor publici americani nu li se permite sa exprime pozitii in probleme ce ar putea crea confuzii la adresa intelegerii pozitiei oficiale a Washington-lui. Iar cind o fac trebuie sa obtina aprobare prealabila. Dar analistul desk-lui pe Romania din cadrul CIA isi exprimase pozitia in chestiune ca intelectual – si nu ca functionar al serviciului de informatii – pe blogul sau personal, de unde dl. Roncea l-a preluat, cu acordul acestuia, in cotidianul „Ziua”. Nimeni nu poate controla astfel de preluari in ziua de azi. Cert este ca prietenul „Volo” a cerut nici mai mult nici mai putin decit capul analistului CIA publicat de Roncea in „Ziua”, in virtutea „crimei” comise, deci sa fie dat afara. Ceea ce desigur nu s-a intimplat citusi de putin, luind doar o sapuneala pentru a fi avut proasta inspiratie de a-si exercita dreptul unui demers critic intelectual la adresa a ceea ce a considerat ca este o productie chioara si schioapa. De retinut insa pentru toata lumea cam cum isi regleaza V. Tismaneanu conturile cu colegii sai din mediul academic fie aici in Statele Unite fie in Romania unde are la dispozitie o haita intreaga de gonasi. Si evident nu numai din mediul academic…

Noua meserie din nomenclatorul Cotrocenilor: analist sinecurist pe viata

Cum proiectul cu Raportul a cam intrat in uitare in absenta obiectului muncii ce il poate mentine in atentia agorei, dl.Tismaneanu in prezent desfasoara intens o noua susanea via prietenul sau Iliesiu. Acesta din urma trimbiteaza pe toate canalele publice posibile alaturi de alte „voci independente” evident (a se citi acoliti si aliati ai lui V.T.) despre necesitatea infiintarii unei Comisii prezidentiale care sa se ocupe de anchetarea evenimentelor din decembrie 1989 si apoi a celebrelor mineriade. Prietenul dvs. „Volo” ar fi stat el ca si altii ceva mai prudent pe bara spectatorilor la conflictul pro si anti T. Basescu daca nu ar fi socotit ca intrind in arena, asa cum spuneti pe post de agent electoral, nu ar fi mizat prin aceasta miscare sa faca o investitie care dupa potentiala victorie a candidatului sustinut ii va aduce sefia mult doritei noii Comisii prezidentiale.

Pamfletarul de serviciu al unei galerii in picaj

Ar mai fi inca multe, multe lucruri de spus la acest capitol dar deja cred ca am pus greu la incercare puterea de lecturare a cititorilor.
Am sa inchei dle Tudoran cu un citat cu care am fost si sint si azi absolut de acord: „Cum stau prost cu timpul,” zice autorul, „mi-ar fi fost mai usor sa va raspund dvs. si colaboratorilor dvs. cu un pamflet. Dar pamfletele nu rezolva mai niciodata nimic. Ele fac doar deliciul galeriei si cam atit…”
Cine este autorul? Dvs., adica Dorin Tudoran si este un extras din „scrisoarea deschisa” adresata parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa (sa-i fie tarina usoara!) prin intermediul revistei „Lumea Libera” nr. 156 din 28 septembrie 1991 (click foto dreapta jos). Subiectul? O polemica aprinsa despre cine are dreptul sa preia conducerea sectiei canadiano-americane a Aliantei Civice.
Si atunci cum ramine cu practicarea continua de catre dvs. a stilului pamfletar la adresa cercului dvs. de prieteni din nucleul „civic” si inclusiv la adresa lui V. Tismaneanu precum ultimul postat pe blogul dvs.? Doar pentru deliciul galeriei ?

Numai bine,
Liviu Turcu

P.S. : Dupa publicarea primei parti a interventiei mele desi ati declarat ca veti astepta mai intii sa cititi intregul text nu v-ati putut abtine facind urmatorul comentariu: ” Nu stiu la ce Institut si neintelegeri financiare te referi. In anii aceia existau multe initiative „pro-Romania”. Existau si cereri de finantare, evident.
Unele proiecte au parut finantatorilor mai convingatoare, altele au parut mai putin convingatoare. Ca se pot insela si finantatorii — adevarat. Cererea de finantare la care am participat (sub egida FPRI) a fost aprobata de National Endowment for Democracy. Asa a aparut revista Agora intre 1987 si 1993. Gandindu-ma la aceasta realitate – pe care cred ca e greu sa o „demantelezi” – ma intreb ce vrei sa spui cu „dispretul autoritatilor autohtone”?”

Mazilirea si umilirea „d-lui” Parinte Gheorghe Calciu, dupa 21 ani de temnita comunista

Dle Tudoran,

Referinta mea in partea I-a nu are nici o legatura cu cele mentionate de dvs., adica proiectul Agora s.a.m.d.
Eu am facut trimitere la „Institutul pentru Credinta si Libertate” (Faith and Liberty Institute) fondat de parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa si Victor Gaetan. In calitate de co-presedinti primul miza pe calitatea publica recunoscuta de dizident politic iar cel de al doilea pe cea de expert, bun cunoscator al culiselor politice americane in calitatea de fost asistent al speaker-lui Camerei Reprezentantilor, Tip O’Neil.
Institutul a fost creat exact in contextul descris mai sus cind administratia Reagan a creat National Endowment for Democracy ca centru coordnator si de finantare a activitatilor menite sa incurajeze fortele capabile sa determine democratizarea in societatilor comuniste. Din Colegiul de conducere al Institutului au facut parte importante personalitati americane de orientare politica conservatoare care erau familiarizate cu tematica romaneasca. Potrivit declaratiei lui Victor Gaetan (dar confirmata mie si de parintele Calciu mai tirziu) in vara anului 1986 Carl Gershman, presedintele N.E.D, l-a invitat pe Victor Gaetan sa se intilneasca la Philadelphia cu Michael Radu si V. Tismaneanu pentru a discuta o posibila aliniere de forte sub egida Institutului. Cu ocazia discutiei V. Tismaneanu a propus ca cei doi co-presedinti sa accepte includerea in Colegiul de conducere al Institutului a propriei persoane, a lui Radu Michael, plus a dvs. dle Tudoran urmind sa fie apoi „imbunatatita” componenta acestuia si cu alte participari ce vor fi precizate ulterior. Dl.Victor Gaetan afirma ca V.Tismaneanu ar fi adus drept argument suprem in favoare schimbarilor solicitate citez ” ar fi mult mai relevanta participarea mea (V.T.), a lui Radu (Michael) si Dorin Tudoran, ca elemente cunoscute in Romania si cu audienta in bordul N.E.D.,(referinta la distribuirea de fonduri de sustinere) decit a unui preot, cu multe bube in cap si a unui „extremist” fost ambasador fie el si american la Bucuresti (referinta este la ambasadorul David Funderburk), etc.”.
Ca totul a ramas o vreme in coada de peste cum se spune dupa care a urmat ruptura datorita refuzului ferm al celor doi co-presedinti de a da curs propunerilor este o alta poveste. Cert ramine faptul ca in urma incriminarilor reciproce pe culoarele mecanismului politic american rezultatul a fost discreditarea pe ansamblu a ambelor parti. De aici formularea mea cu „dispretul” si dezamagirea autoritatilor mentionate de arbitra la infinit acest conflict. Pierdere clara pentru Romania. 

PS: Polemica dintre Liviu Turcu şi Dorin Tudoran are un singur, mare, defect: s-a declanşat în plină campanie electorală, ceea ce nu poate genera decât suspiciuni cui privire la sinceritatea luărilor de poziţie. Nenorocirea face ca Vladimir Tismăneanu, subiectul central al harţei, să fie un susţinător al preşedintelui Traian Băsescu şi, tocmai de aceea, victima unor atacuri suburbane din partea lui Cornel Nistorescu, unul dintre tonomatele aruncate în joc de mafia politico-financiară care doreşte capul lui Băsescu. Deşi argumentaţia logică, rece, tăioasă şi aproape chirurgicală a lui Liviu Turcu pare credibilă, ea nu justifică decât un punct de vedere exprimat de un grupuscul de interese aflat în conflict deschis cu grupul Tismăneanu (Dan Badea)

Fundatiile liderilor – Non-profitul profitabil din curtea UDMR

ungheria-100-forint

Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania (UDMR) nu este un partid politic, desi actioneaza in acest mod inca de la infiintare. Formatiunea condusa de Marko Bela este, oficial, un soi de uniune sau asociatie culturala cu pretentii politico-financiare.

Transformarea in partid politic este, deocamdata, o chestiune care nu serveste intereselor liderilor UDMR, cu atit mai mult cu cit asta ar presupune renuntarea la finantarile consistente, dar obscure, de care beneficiaza acestia de la guvernul si oamenii de afaceri din Ungaria.

Pentru a-si realiza scopurile inscrise in statut, UDMR si-a trecut in programul sau, pe prima pozitie, ca interes fundamental al comunitatii maghiare din Romania, „intarirea economica”. Acesta a fost de fapt si principalul obiectiv atins. Reprezentantii comunitatii maghiare au cistigat deja, dupa 16 ani de „intarire economica”, faza pe Ardeal si sint semnale ca intentioneaza sa candideze la „faza” pe tara.

hungtria

Daca, teritorial, comunitatea maghiara are granitele deja fixate, din punct de vedere financiar acestea nu exista si Verestoy Attyla este o dovada vie ca se poate sari gardul si haladui in voie, chiar si cu drujba la palarie, prin padurile patriei adoptive. El nu este insa singurul.

IMBOGATIREA PRIN REPREZENTANTI

Pentru a-si atinge interesele financiare, dar si strategice, liderii UDMR au pornit de jos si au creat un imens paienjenis de firme, fundatii si asociatii care au devenit adevarate recipiente de colectare a fondurilor.

Presedintele UDMR, Marko Bela, asteapta inceputul consultarilor cu presedintele Romaniei, la Palatul Cotroceni din Bucuresti, vineri, 5 decembrie 2008. Consultarile dintre presedintele Traian Basescu si delegatia UDMR s-au desfasurat la Cotroceni, din delegatia Uniunii facand parte liderul Marko Bela, Kelemen Honor si Laszlo Borbely. BOGDAN STAMATIN / MEDIAFAX FOTO
Presedintele UDMR, Marko Bela, asteapta inceputul consultarilor cu presedintele Romaniei, la Palatul Cotroceni din Bucuresti, vineri, 5 decembrie 2008. Consultarile dintre presedintele Traian Basescu si delegatia UDMR s-au desfasurat la Cotroceni, din delegatia Uniunii facand parte liderul Marko Bela, Kelemen Honor si Laszlo Borbely. (BOGDAN STAMATIN / MEDIAFAX FOTO)

Nu exista reprezentant cu pretentii al acestei formatiuni „culturale” care sa nu fie om de afaceri sau membru al unei fundatii sau asociatii chipurile „non-profit”. S-ar putea spune chiar ca cine nu are fundatie, sau asociatie, lucreaza impotriva Uniunii, e un soi de tradator „comunitar”.

Altfel nu se explica implicarea atit de profunda in acest tip de activitate pe cit de profitabila, pe atit de apolitica. Avem de-a face, prin urmare, cu o strategie coerenta de imbogatire prin reprezentanti care se traduce, in plan politic, prin crearea unei forte suficient de puternice pentru a atrage aderenti si a distruge orice concurenta. Asta explica de ce a reusit UDMR, controlind fondurile comunitare, sa fie reprezentantul exclusiv, in politica, al comunitatii maghiare din Romania.

Satui sa astepte insa ploconul promis al „autonomiei teritoriale”, din partea UDMR, aceasta fiind preocupata mai mult cu numaratul banilor, comunitarii maghiari au inceput sa-si construiasca alte udmr-uri, precum Uniunea Civic Maghiara (UCM), Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) si Consiliul National Secuiesc (CNS).

Evident, din punctul de vedere al UDMR, cele trei formatiuni sint radicale deoarece incearca sa obtina, rapid, autonomia teritoriala a unor tinuturi secuiesti, mai mici sau mai mari, dupa posibilitati sau imaginatie cadastrala.

Recent insa, pentru ca au observat o polarizare a unora dintre comunitari inspre formatiunile conduse de Laszlo Tokes (CNMT), Szasz Jeno (UCM) si Csapo Jozsef (CNS), liderii UDMR au inceput sa afiseze si ei, ca nu le (sic!) doare gura, marota autonomiei pe criterii etnice. Radicalizarea, chiar si de fatada, a liderilor UDMR s-a facut insa numai dupa ce au reusit sa-si puna averile la adapost prin masacrarea proiectului de lege privind infiintarea Agentiei Nationale de Integritate (ANI), o institutie care i-ar fi prins cu pantalonii in vine pe casa cu bani.

Vehementa cu care Marko Bela s-a opus aparitiei ANI in forma propusa de ministrul Justitiei, care ar fi dat posibilitatea verificarii rapide a neconcordantelor dintre declaratiile de avere si starea de fapt, a atras atentia asupra fenomenului imbogatirii prin reprezentanti, specific UDMR. O imbogatire asupra careia planeaza suspiciunea ca nu poate fi justificata dupa regulile si legile de la Bucuresti. Altfel nu s-ar explica grija liderilor UDMR fata de provenienta averilor acumulate in ultimii saisprezece ani.

PAIENJENISUL DE FUNDATII SI ASOCIATII ALE UDMR

Paradisul fiscal al UDMR, dincolo de Budapesta, este concentrat in citeva judete romanesti precum Harghita, Mures, Covasna, Satu Mare si Cluj. Aici au fost infiintate, de-a lungul anilor, citeva mii de fundatii si asociatii „non-profit”, dar extrem de profitabile pentru liderii UDMR.

Conform datelor existente la Ministerul Justitiei, in Harghita au fost inregistrate 539 de fundatii si 1.133 de asociatii, in Mures 447 fundatii si 1.306 asociatii, in Covasna 42 fundatii si 277 asociatii, iar in Cluj 1.253 de fundatii si aproximativ 1.500 de asociatii. In mod firesc fundatiile si asociatiile „ardelene” sint, in mare proportie, infiintate de maghiari si folosesc unor scopuri mai mult decit caritabile pentru membrii lor. Conform recensamintului din 2002, situatia populatiei de etnie maghiara din aceste judete era urmatoarea: Harghita – 84,62%, Mures – 39,3%, Covasna – 73,8% si Cluj – 17,4%.

Fenomenul infiintarii de fundatii in Transilvania a atins cote alarmante cita vreme in Cluj, spre exemplu, numarul fundatiilor este de doua ori mai mare decit in Bucuresti (632 fundatii). Gaselnita UDMR cu „non-profitul profitabil” din Transilvania s-a dovedit a fi o cale sigura spre satisfacerea intereselor virfurilor acestei formatiuni. Sint deja cunoscute citeva fundatii prin care s-au adunat, in buzunarele liderilor UDMR, pentru ei si Uniune, fonduri uriase atit de la Budapesta, cit si de la Bucuresti sau de la consiliile judetene, cum, la fel, sint fundatii infiintate doar pentru a aspira fonduri de la Budapesta sau de la diversi oameni de afaceri interesati de politica „culturala” a UDMR.

Astfel, cele mai profitabile fundatii sint „COMMUNITAS”, „ILLYES” (IKA), „JANOVICS JENO”, „IDENTITAS”, „ARANKA GYORGY” sau „PRO-GRESS”. Exista, la fel, fundatii care au sediul in aceeasi cladire cu UDMR, cum sint fundatiile „Identitas” (Satu Mare), „Progress Alapitvany” (Cluj-Napoca) sau „Communitas” (Cluj-Napoca), Uniunea fiind, in fapt, chiar fondatorul acestora. Au existat voci care au afirmat ca foarte multe fonduri provenite din surse publice sau private au fost deturnate prin aceste fundatii, insa declaratiile n-au fost insotite de controale riguroase din partea autoritatilor.

Au fost consemnate, cel mult, sponsorizari ilegale ale campaniei UDMR, cum este cazul asociatiei non-profit „Eureka”, caz cercetat in 2005 de Curtea de Conturi. In reteaua „Eureka” este implicat, evident indirect, senatorul UDMR Peter Eckstein Kovacs, actionar la una dintre societatile din grup, Eureka Media. Printre obiectivele retelei amintite este si infiintarea unui post de radio al UDMR, post pentru care s-a obtinut deja licenta radio de la CNA.

ASPIRATORUL COMMUNITAS

Fundatia „Communitas”, condusa pina la sfirsitul anului trecut de liderul UDMR Marko Bela, a facut obiectul mai multor scandaluri legate de transparenta repartizarii fondurilor aspirate de la Budapesta sau Bucuresti.

Infiintata pe 12 martie 1998 si avind ca fondator unic UDMR, Fundatia „Communitas” este, conform statutului, „persoana juridica romana de drept comun, fara scop lucrativ, umanitar, este apolitica, independenta, nesubordonata vreunei persoane juridice, non-profit” si are caracter socio-cultural.

Evident, toate aceste „calitati” sint valabile doar pentru si in cadrul UDMR. Ultimul consiliu director al fundatiei, prezentat pe site-ul Ministerului Justitiei, este constituit din Marko Bela (presedinte pina in 2005), Takacs Csaba (vicepresedinte) si membrii Borbely Ladislau, Kelemen Attila, Kelemen Hunor, Kerekes Gabor, Nagy Zsolt, Szep Gyula, Verestoy Attila si Winkler Gyula. De asemenea, Fundatia „Communitas” si-a inregistrat, in februarie 2001, si o filiala in Bucuresti, condusa de Birtalan Joszef, Koto Iosif si Varga Attila.

Cele mai multe fonduri primite de UDMR prin intermediul „Communitas” au venit de la guvernul ungar via Fundatia „Illyes”(IKA). Suma primita de la Budapesta s-a ridicat, in perioada 1999-2001 la peste 100 milioane de forinti, bani alocati prin intermediul Fundatiei Illyes. Din 2002, dupa aparitia Hotaririi de Guvern nr. 160, in conturile „Communitas” au inceput sa intre zeci de miliarde de lei de la guvernul roman.

Fondurile primite de la Bucuresti au fost, in perioada 2002-2006 de peste 202 miliarde lei, repartizate astfel: 27 miliarde in 2003, 37 miliarde in 2004, 58,2 miliarde in 2005 (HG nr. 80) si 80,2 miliarde in 2006 (HG nr. 122). Banii au fost distribuiti pentru comunitatea maghiara de catre Departamentul Guvernamental pentru Relatii Interetnice (fost Departamentul Minoritatilor Nationale) din cadrul Guvernului Romaniei.

Suma alocata la inceputul acestui an, pentru „Communitas”, reprezinta un sfert din totalul sumei alocate pentru toate organizatiile minoritatilor nationale din Romania, unul dintre semnatarii Hotaririi de Guvern (122) privind repartizarea acestor sume fiind chiar secretarul de stat al Departamentului pentru Relatii Interetnice, Attila Marko.

Desi au afirmat in numeroase rinduri ca repartizarea catre comunitatea maghiara a sumelor primite de UDMR prin Fundatia „Communitas” este transparenta, au existat destule acuzatii conform carora fondurile au fost alocate in interesul liderilor Uniunii. Astfel, printre cei care au primit, indirect, sponsorizari de la „Communitas” au fost Attila Verestoy, cel mai bogat dintre grofii UDMR si chiar insusi Marko Bela. Cotidianul „Uj Magyar Szo” (editat de Editura Scripta SRL a lui Verestoy Attila) a primit anul trecut de la „Communitas” sponsorizari de peste 1,2 miliarde lei, in vreme ce cotidianul „Kronica”, tot de limba maghiara, dar cu accente critice la adresa liderilor UDMR, a primit doar 50 milioane lei.

La fel, printre beneficiarii de sponsorizari de la „Communitas” s-a aflat si cotidianul „Lato” din Targu Mures, publicatie condusa de redactorul-sef Marko Bela. Exemplele confirma criticile tot mai accentuate la adresa modului discretionar in care sint distribuiti, catre comunitatea maghiara, banii aspirati de UDMR prin fundatii de tipul „Communitas”.

O alta fundatie condusa tot de Marko Bela, prin care guvernul de la Budapesta a pompat fonduri pentru maghiari, este „Aranka Gyorgy” care a primit in 1992, la infiintare, peste 900.000 de forinti, iar, in perioada 1995-2001, a primit pe ruta Fundatia Illyes-Communitas, aproximativ 11,7 milioane forinti. In aprilie 2004, presedintele Uniunii Liberale a Maghiarilor din Romania, Kalman Kiss, i-a adresat o scrisoare deschisa lui Marko Bela si l-a acuzat public de deturnare de fonduri prin intermediul Fundatiei „Communitas”.

El a spus ca va sesiza PNA pentru a verifica activitatea acestei fundatii cerind „depistarea cuantumului sumelor deturnate de Fundatia Communitas, constatarea folosirii unor organizatii interne asa-zis apolitice drept paravan in aceste manevre, precum si constatarea incompatibilitatii in care se afla functia politica fata de functiile din cadrul fundatiei, in privinta lui Bela Marko si Csaba Takacs”. Kiss a mai cerut atunci si clarificarea modului in care se cheltuie fondurile primite de la buget de catre liderii Uniunii, intrebind „cit la suta din cele 45 de miliarde de lei, destinate comunitatii maghiare din bugetul statului roman, se foloseste in interes politic, mai ales ca UDMR mai beneficiaza si de 7 miliarde de lei, in baza Legii finantarii partidelor politice”.

FUNDATIA ILLYES – BUDAPESTA, MAMA RANITILOR DE PESTE HOTARE

Illyes

Tatucul de la Budapesta al fundatiilor mai marilor UDMR este fundatia culturala Illyes (Illyes Kozalapitvany) creata special de catre guvernul ungar ca interfata cu maghiarii de peste hotare, administrind fondurile guvernamentale pentru sprijinirea acestor comunitati. Din anul 2002, presedintele Illyes a fost ales Pomogats Bela, fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria.

Fundatia si-a deschis sapte subcuratorii in urmatoarele state: Romania, Slovacia, Serbia, Slovenia, Austria, Croatia si Ucraina. In Romania, filiala Illyes a fost deschisa in Cluj si se numeste IKA – Illyes Kozalapitvany Kuratoriumanak si, in 2003, conducerea acesteia a fost preluata de Marko Bela, sprijinit in Comitetul Director de Takacs Csaba, Frunda Gyorgy si Kelemen Hunor.

In perioada 1990-2002, Fundatia Illyes a sprijinit UDMR, conform unor informatii aparute in presa, cu 50 milioane de forinti. In perioada 2002-2003, sprijinul pentru comunitatea maghiara din Transilvania a fost cu aproximativ 245 milioane forinti, suma transmisa prin intermediul IKA a lui Marko Bela. Conform site-ului fundatiei Illyes, importanta acordata UDMR de catre guvernul de la Budapesta s-a concretizat si in alocarea, in prima parte a acestui an, catre comunitatea maghiara din Romania, a sumei de 151 milioane forinti, ceea ce reprezinta 46,5% din intreaga suma alocata maghiarilor de peste hotare. Banii, odata ajunsi la Cluj, au fost repartizati dupa criteriile stabilite de staff-ul UDMR, in functie de prioritati.

Evident, au existat voci care au acuzat UDMR de repartizarea discretionara si netransparenta a acestor fonduri, dupa ce anumite sume de bani au intrat in conturile altor fundatii de „partid”, precum „Communitas“ sau Aranka Gyorgy. Astfel, din cei 131 milioane de forinti alocati in ultimii ani pentru burse in Transilvania, conform presei ardelene, 45 milioane au intrat la Fundatia Dr. Bernady Gyorgy, a lui Laszlo Borbely, 3 milioane la revista „Lato“ condusa de Marko Bela si alte 11,7 milioane forinti au intrat la Fundatia Aranka Gyorgy, condusa tot de Marko Bela.

FUNDATIA „JANOVICS JENO – ALAPITVANY” SI TELEVIZIUNEA UDMR
Infiintata pe 27 aprilie 2004 in Targu-Mures, Fundatia „Janovics Jeno” are ca unic scop aparitia unui post maghiar independent de televiziune in Ardeal. Oficial, acest scop se exprima astfel: „crearea cadrului institutional necesar infiintarii si sprijinirii unor societati de radio si televiziune si realizarii unor emisiuni in limba maghiara”. Presedintele fundatiei a fost si este Nagy Zsolt, actualul ministru al Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, iar printre membrii fondatori figureaza Marko Bela, Gasparik Attila, Takacs Csaba, Galfalvi Zsolt si Csep Sandor.

Cum se poate observa, ministrul Comunicatiilor il are alaturi pe Gasparik Attila, nimeni altul decat vicepresedintele Consiliului National al Audiovizualului (CNA). Referitor la acest proiect, Nagy Zsolt a declarat oficial, raspunzand unei interpelari parlamentare ce viza incompatibilitatea sa cu activitatea de manager de televiziune: „In anul 2003, din fonduri guvernamentale din Ungaria a fost alocata o suma pentru realizarea primei faze de infiintare a acestui post de televiziune. Pentru derularea proiectului a fost constituita si inregistrata Fundatia „Janovics Jeno”, fundatie privata, care este condusa de un comitet director al carui presedinte am fost ales in luna martie 2004, data la care eu nu am detinut functia de ministru” – a declarat Nagy Zsolt (foto).

Intr-adevar, fundatia a aparut la cateva luni dupa ce guvernul de la Budapesta a anuntat ca va aloca 1,2 milioane de euro pentru proiectul ce viza infiintarea postului maghiar de televiziune in Transilvania. Ulterior, posturile Duna TV si cel public de televiziune din Ungaria au anuntat si ele ca vor sustine infiintarea televiziunii maghiarilor din Transilvania. Numai ca, dupa aceste anunturi, nu s-a mai intamplat nimic, guvernul ungar ramanand in expectativa pana dupa alegerile de la sfarsitul lui 2004.

Proiectul a fost repus pe tapet imediat dupa ce Nagy Zsolt a devenit ministru al Comunicatiilor, iar Marko Bela vicepremier. Astfel, la inceputul lui 2005, guvernul de la Budepesta a anuntat disponibilitatea de a aloca cei 1,2 milioane euro pentru televiziunea UDMR. Numai ca, intre timp, liderii condusi de Marko Bela au refacut calculele si au ajuns la concluzia ca pentru infiintarea postului TV ar fi necesara o suma de patru ori mai mare, adica aproximativ 5 milioane de euro (1500 milioane de forinti). Cum destinatia sumei initiale, de 1,2 milioane de euro, fusese deja fixata de executivul ungar, Nagy Zsolt a solicitat schimbarea acesteia si dirijarea banilor spre proiecte locale.

Ministrul Zsolt a intrat astfel in conflict cu alti reprezentanti ai comunitatii maghiare, care au inteles jocul la doua capete practicat de Nagy Zsolt si Marko Bela.Deocamdata televiziunea maghiarilor din Transilvania este inca in stadiul de proiect. Presa clujeana a mai dezvaluit si faptul ca ministrul Nagy a preluat, prin cealalta fundatie condusa de el, Progress, fonduri de la Budapesta pentru derularea unui proiect pe care acesta, in calitate de ministru roman al Comunicatiilor, il convenise cu omologul sau ungar.

Este vorba, conform Gazetei de Cluj, de „Memorandumul de cooperare si de intelegere in domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor cu autoritatile ungare” in baza caruia au fost deschise, in 2005, mai multe puncte de acces la Internet in judetele dominate de maghiari. Fondurile pentru acest proiect, au dezvaluit colegii de la Gazeta, au fost transferate prin fundatia ungara Puskas Tivadar, catre fundatia Progress, condusa de Zsolt Nagy.

LIDERUL SI FUNDATIA EI (SIC!)


Liderii UDMR si-au luat asupra lor „greaua” povara a administrarii fundatiilor si a fondurilor aspirate prin acestea. Acest tip de munca in folosul comunitatii, fie ea si maghiara, i-a imbogatit pe cei mai multi dintre ei si le-a dat posibilitatea sa mearga la Bucuresti, in buncarul Puterii, si sa lupte pentru binele comunitatii lor. Cei mai merituosi dintre ei au ajuns ministri, senatori, deputati, secretari de stat sau prefecti.

Toti insa calaresc fundatii si asociatii cu nume dintre cele mai sofisticate, dar care au ca numitor comun leul sau/si forintul usor de convertit oricand in actiuni, vile, limuzine, terenuri sau joagare. UDMR-istii sunt asemenea constructorilor pentru care „fundatia” sta la baza oricarui demers profesional. Verificand in Registrul National al Fundatiilor am constatat ca liderii UDMR sunt ca vilele: nici una (sic!) dintre ei nu rezista fara sa aiba o fundatie sau, dupa caz, asociatie. Prezentam mai jos o lista de tipul „Liderul si Fundatia Ei“ (sic!).

Atentionam cititorul ca acesta este doar aisbergul de deasupra apei, partea oficiala a problemei. Partea nevazuta era cat pe ce sa apara si ea daca Marko Bela nu observa din timp pericolul venit din partea Agentiei Nationale de Integritate.

Senatori

Verestoy Attila – senator Harghita, lider grup parlamentar din Senat
– Fost membru al comitetului de directie in Fundatia COMMUNITAS, inregistrata pe 02.03.1998, cu sediul in Cluj
– Membru in Consiliul Director al Fundatiei „Omul si Viitorul”, inregistrata pe 11.01.1991, cu sediul in Harghita

Pete Stefan – senator Bihor
– Membru fondator Fundatia PARTIUM, Oradea, aleea Catinului 4/1
– Membru fondator Fundatia KOSTORS – Oradea, str Moscovei nr 8
– Presedinte al Asociatiei Ardelene de dezvoltare a intreprinderilor – Cluj Napoca, Calea Floresti

Eckstein-Kovacs Peter – senator Cluj
– Membru in colegiul director/ Curator la Fundatia „CIVITAS“ (decl CV) din Cluj, str. 21 Decembrie 1989, nr. 102 (data inregistrarii in instanta: 16.11. 1992, sediu Harghita, Presedinte: Szocs Geza)

Puskas Balint Zoltan – senator Covasna
– Presedinte al Asociatiei „SERVICIUL DE «AJUTOR MALTEZ iN ROMANIA»”, cu sediul in Sf. Gheorghe, Covasna, str Pescarilor nr 34, sc. B

Sogor Csaba – senator Harghita
– Membru al fundatiei KALVIN, str Siculeni nr. 742, Harghita (infiintata in 17.12.1998)
– Membru in Asociatia „Videopontes” str. Racovita nr.3, Cluj-Napoca
– Presedinte al Asociatiei „O casa pentru miine” – str. Ruganesti 41, Harghita

Frunda Gyorgy – senator Mures
Membru al subcuratoriatului de la Cluj al Fundatiei ILLYESI (IKA)

Szabo Karoly-Ferenc – senator Satu Mare
– Asociatia NAGYKAROLY ES VIDEKE – CAREI

Deputati

Marton Arpad-Ferenc – deputat Covasna, lider grup parlamentar UDMR
– Membru Fundatia PRO NATURA
– Membru Asociatia culturala Mikes Kelemen (actionar cu 16,6% la MEDIA 3 SA, detinatoarea licentei audiovizuale pentru canalul MEDIA 3)

Varga Attila – deputat Satu Mare, vicelider
– Presedinte Fundatia „IDENTITAS” Alapitvany Satu Mare, str. Mihai Viteazul nr 10, Satu Mare

Seres Denes – deputat Salaj
– Presedinte Asociatia culturala „Pro Szilagysag” Zalau,
– Vicepresedinte Asociatia culturala „Cserei Farkas” – Crasna Salaj
– Membru Asociatia culturala „Pro Zilah” Zalau
– Membru Asociatia culturala „Emke” Zalau

ANTAL ARPAD-ANDRAS – deputat Covasna
– Membru Asociatia „Pro Regio Siculorum”
– Membru Asociatia „Pro Scientia Administrative”
– Presedinte (2004) Fundatia „Pro Scientia Transylvaniae” (membru in mai 2005)

Antal Istvan – deputat Harghita
– Membru in curatoriul Fundatiei „Omul si Viitorul” – Odorhei
– Presedinte Fundatia „1848 AGYAGFALVA Lutita”, com Murgeni Harghita
– Presedinte Fundatia Castelul Bethlen-Racos, jud Brasov
– Presedinte Asociatia „Centrul de Dezvoltare – zona Odorheiu Secuiesc”
– Membru EMTE – Asociatia Tehnico-Stiintifica din Ardeal

Asztalos Ferenc – deputat Harghita
– Curator Fundatia „Scoala”, str. Republicii nr. 60 Cluj

Bonis Istvan – deputat Maramures
– Membru Asociatia de Creatie si Interpretare Baia Sprie
– Membru Asociatia Culturala de Creatie Baia Mare

Erdei-Doloczki István – deputat Satu Mare
– Membru curatoriu Fundatia „IDENTITAS” Satu Mare (decembrie 2004/ in mai 2005 nu figureaza)

Kelemen ATTILA BELA – deputat Mures
– Membru Asociatia sportiva „Clubul sportiv Pro-Regio”

Kelemen Hunor – deputat Harghita
– Presedinte „Fundatia Pentru Scoala” – str. Republicii nr. 60 Cluj, jud Cluj (Iskola Alapitvany)
– Membru Fundatia „Communitas”- Cluj, str. Republicii nr. 60, jud. Cluj

Kiraly Andrei-Gheorghe – deputat Arad
– Presedinte Asociatia „Statuia Libertatii” Arad
– Membru Asociatia Sidef-Gyongyhaz – Arad

Konya-Hamar Sándor – deputat Cluj
– Presedinte Fundatia „Pro Identita”;
– Vicepres. Asociatia de Prietenie „KORUNK”.

Lakatos Petru – deputat Bihor
– Presedinte Fundatia PARTIUM
– Membru Fundatia MECENA Oradea

Mate András-Levente –deputat Cluj
– Membru fondator la „Societatea Juristilor Maghiari din Transilvania“ – ERDÉLY MAGYAR JOGÁSZOK TÁRSASÁG – actual Presedintele organizatiei-asociatiei.

Soki Bela – deputat Bihor
– Presedinte Asociatia nonprofit „ERMELLEK -Valea Ierului” Sacueni, Bihor

Szekely Levente Csaba – deputat Galati
– Asociatia Medicilor Veterinari

Tamas Sandor – deputat Covasna
– Vicepresedinte al Fundatiei „Jakabffy Elemér” Alapitvany din Cluj Napoca
– Membru Asociatia Pro Press Egyesulet, Tg Secuiesc
– Membru Asociatia Erdelyi Museum Egyesulet, Cluj Napoca

Toro Tiberiu – deputat Timis
– Presedinte fondator, Fundatia Integratio; str Vasile Alecsandri nr 6 Timisoara
– Membru in conducerea fundatiei Jakabffy Elemer, Cluj
– Membru in conducerea fundatiei PRO MEDIA, Odorheiu Secuiesc – Membru in conducerea fundatiei DIASPORA, Timisoara
– Membru in conducerea fundatiei REFORM, Miercurea Ciuc
– Membru in conducerea fundatiei TINERII PENTRU DEMOCRATIE, M.Ciuc
– Membru in conducerea fundatiei SUMMIT CONSULTING.

Ministri

Marko Bela – presedinte al UDMR, vicepremier, ministru de stat fara portofoliu, pentru coordonarea activitatilor din domeniul culturii, educatiei si integrarii europene.
– presedintele (2003) subcuratoriatului de la Cluj al Fundatiei unguresti ILLYES (IKA)
– presedintele fundatiei COMMUNITAS – Cluj (1998-2005)
– presedintele Fundatiei ARANKA GYORGY (fosta Marosvasarhely), Targu Mures
– presedintele „Fundatiei pentru Scoala”, Cluj
– membru in Consiliul director al Fundatiei JANOVICS JENO Alapitvany, Targu Mures

Nagy Zsolt – ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor
– presedintele Fundatiei JANOVICS JENO (2004-prezent), Targu Mures
– presedintele Fundatiei PROGRESS (2000-prezent), Cluj
– fost membru in Consiliul Director la Fundatia Communitas

Borbely Laszlo – ministru delegat pentru Lucrari Publice si Amenajarea teritoriului
– presedinte al curatoriului Fundatiei Culturale „Dr. Bernady Gyorgy” Tg Mures (1991-prezent)
– membru al curatoriului Fundatia „Communitas” Cluj (pana in 2003)

Winkler Iuliu – ministru delegat pentru Comert,
– membru al Asociatiei de Dezvoltare Locala Hunedoara (infiintata in 14.05.2001)
– fost membru al curatoriului Fundatiei Communitas (in 2004, sub numele W. Gyula)
– presedinte Asociatia „Corvin Savaria” Str. T. Cipariu nr 29, Hunedoara.

Secretari de stat/Agentii
Csutak Istvan (pana in aug. 2006) – Ministerul Integrarii in UE – presedintele Consiliului Director al Fundatiei „Academia KAJONI ANA LAZAREA”, Harghita (infiintata in ian. 2000)

Koto Jozsef (pana in aug. 2006 ) – Ministerul Educatiei si Cercetarii – Fundatia PROSCAENIUM – Cluj (infiintata in 1997)

Toke Istvan – Ministerul Agriculturii – Fundatia TOKA – Harghita, infiintata in septembrie 1997

Birtalan Joszef – Presedinte la Agentia Nationala a Functionarilor Publici – membru fondator Fundatia Communitas – Filiala Bucuresti – membru fondator Fundatia Umanitara ELEN.

Prefecti

Szilagyi Janos – prefect Bistrita Nasaud
– vicepresedinte la Asociatia micilor producatori maghiari (1991 – 1998)
– Asociatia „PRO HEREDITATEM” Bistrita, membru (din 2001)
– Fundatia Culturala „Bistrita”, membru fondator (din 1991),
– Asociatia Horticultorilor din Judetul Bistrita-Nasaud, membru (din 1991),
– Asociatia Viticultorilor din Judetul Bistrita-Nasaud, vicepresedinte (din 2003)

Gyorgy Ervin – prefect Covasna,
– Cenzor la Societatea Maghiara pentru Cultura din Transilvania (1998- prezent),
– Presedintele Fundatiei pentru Tineret din jud. Covasna (1990-1992)

Bondi Gyongyike – prefect Maramures, membru al Asociatiei Economistilor Maghiari din Romania

Marossy Zoltan-Gheorghe – subprefect judetul Timis
–Presedintele Asociatiei Geml József Társkör, Timisoara (Din anul 2001)

Dan Badea (alias Daniel Badea)

Revista Prezent, 26 octombrie şi 2 noiembrie 2006

Averea lui Marko Bela

averea Marko

Marko Bela nu s-a aflat in centrul dezvaluirilor legate de diverse afaceri. Cu toate acestea, liderul UDMR a condus cinci fundatii care nu au dus lipsa de finantari substantiale. Este posibil ca de aici sa provina si diferenta dintre cheltuielile lui Marko Bela si veniturile sale.

Oficial, Marko Bela nu este un om bogat. Comparativ cu Attila Verestoy, spre exemplu, el este chiar modest. Liderul UDMR a avut grija sa nu atraga prea tare atentia asupra sa. Astfel, intreaga agoniseala a lui Marko Bela se reduce la cateva hectare de teren agricol, si acelea mostenite, doua locuinte, un autoturism, actiuni la o editura si conturi in banci din Romania de aproximativ 65.000 de dolari. In mod surprinzator, in declaratia sa de avere nu apar, cum ne-am fi asteptat, conturi deschise la vreo banca din Ungaria, desi liderul UDMR dirijeaza, de mai multi ani, fonduri importante provenite de la guvernul ungar pentru minoritatea maghiara din Romania.

Cu toate acestea, a atras atentia vehementa cu care liderul UDMR s-a opus infiintarii Agentiei Nationale de Integritate (ANI), o institutie autonoma al carei scop este verificarea veridicitatii datelor inscrise in declaratiile de avere ale demnitarilor. Conform ministrului justitiei, Monica Macovei, UDMR s-a opus mai multa vreme, in guvern, adoptarii proiectului de lege referitor la ANI, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care liderii acestui partid au fot catalogati drept „o frana in calea reformei“. Pentru a-i convinge de necesitatea infiintarii Agentiei, a fost nevoie de interventia personala a vicepresedintelui Comisiei Europene, Franco Frattini. Acesta a avut, recent, o discutie lamuritoare cu Marko Bela care, ulterior, s-a declarat de acord cu sustinerea, in parte, a legii care va fi dezbatuta in Parlament.

De altfel, presa a semnalat, in ultimii ani, modul oarecum discretionar in care staff-ul din fruntea UDMR a monopolizat si repartizat fondurile provenite atat de la Budapesta, cat si de la Bucuresti. Mai multe voci din cadrul minoritatii maghiare din Romania au cerut insistent un control riguros al modului in care au fost gestionate aceste fonduri de catre UDMR, cu atat mai mult cu cat ele erau destinate societatii civile maghiare, si nu partidului.

Astfel, in urma cu doi ani, Consiliul Tineretului Maghiar (MIT) a adresat un protest conducerii UDMR prin care, in numele a peste 90 de asociatii si institutii civile ale minoritatii maghiare, le-a cerut liderilor UDMR sa renunte la monopolul asupra repartizarii fondurilor provenite de la statul roman si cel ungar. In replica, Marko Bela a declarat atunci ca „acesti tineri mi se pare ca nu au alta preocupare decat cea legata de impartirea banilor. Or, trebuie sa inveti sa castigi bani si apoi sa te gandesti la cine imparte banii“. Evident, nervozitatea din declaratia liderului UDMR a fost generata de „pretentia“ tinerilor maghiari ca politicienii dirijati de Marko sa nu mai fie intermediari in repartizarea fondurilor pentru societatea civila.

Carte de vizita
Marko Bela, actualul vicepremier al guvernului Tariceanu si presedinte al UDMR, s-a nascut pe 8 septembrie 1951 in Targu Secuiesc, judetul Covasna. Dupa ce a divortat de Eniko Marko, s-a recasatorit cu Anna Ibolya Koos, cu care are un baiat. El mai are, din prima casatorie, doi copii, o fata (Eszter, 28 de ani) si un baiat. Anna Koos lucreaza, din 1997, ca ziarista la TVR, in cadrul Redactiei de limba maghiara, si este mai tanara cu zece ani decat actualul ei sot. In 1974, la un an dupa casatoria cu Eniko, Marko Bela a absolvit Facultatea de Filologie, specializarea limba si literatura maghiara-franceza, din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Si-a facut primii doi ani de stagiatura ca profesor de franceza la Scoala generala din localitatea Santana de Mures, iar in 1976 a devenit redactor la revista literara „Igaz Szo“ din Targu-Mures, unde a activat pana in 1989. La sfarsitul anului 1989 a ajuns redactor-sef al revistei literare „Lato“, din Targu-Mures.

In 1978, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar, din 1990, este membru al Uniunii Scriitorilor din Ungaria si secretar general al grupului PEN al Scriitorilor Maghiari din Romania. In anul 1990, a intrat in politica si a devenit membru fondator si vicepresedinte al organizatiei UDMR Mures, iar, in perioada 1990-1991, a fost membru in Prezidiul UDMR. Tot din 1990, este senator de Mures, ales in toate legislaturile de pana acum. De asemenea, din 1993 este presedinte al UDMR, reales in 1995, 1999 si 2003. In decembrie 2004, a fost numit ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile culturii, invatamantului si integrarii europene. Din 1974 a publicat 18 volume de poezii in limba maghiara, precum si alte volume de eseuri, traduceri, studii si discursuri politice in aceeasi limba.

Cele cinci fundatii conduse de Marko Bela

Marko Bela a dirijat, de-a lungul anilor, mai multe fundatii prin care s-au vehiculat sume importante de bani, proveniti de la guvernul ungar si cel roman, in scopul sprijinirii comunitatii maghiare din Romania. Cu acest instrument nazdravan la indemana, el a reusit sa se mentina peste 13 ani la varful UDMR. De-a lungul timpului, s-a implicat direct in cel putin cinci fundatii: Illyes (IKA), Communitas, Fundatia pentru Scoala, Aranka Gyorgy si Janovics Jeno, toate functionand ca veritabile aspiratoare de fonduri si, deci, instrumente de manipulare politica.

Fundatia culturala Illyes (Illyes Kozalapitvany) a fost infiintata in Ungaria, administreaza fondurile guvernamentale ungare pentru fundatiile din strainatate si are ca scop principal sprijinirea comunitatilor maghiare de dincolo de granite. In 2002, presedinte al acestei fundatii a fost ales Pomogats Bela, fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din Ungaria si un bun prieten al lui Marko Bela. Institutia are sapte subcuratorii in strainatate (Austria, Croatia, Romania, Serbia, Slovacia, Slovenia si Ucraina), cel din Romania, deschis la Cluj, fiind condus de un comitet director in fruntea caruia, din 2003, se afla Marko Bela. Printre membrii subcuratoriatului de la Cluj al Fundatiei Illyes (IKA) se regasesc si alti lideri importanti ai UDMR, precum Frunda Gyorgy, Kelemen Hunor sau Takacs Csaba. Interesul guvernului de la Budapesta pentru comunitatea maghiara din Romania a fost cuantificat, in perioada 2002-2003, prin alocarea a aproximativ doua milioane de dolari (220 milioane forinti, respectiv 245 milioane forinti – conform unei declaratii a lui Pomogats Bela), numai catre subcuratoriatul condus de Marko Bela.

Conform unor informatii aparute in publicatia „Buna Ziua Ardeal“, in anul 2002 comunitatea maghiara din Ardeal ar fi primit 924 milioane de forinti. Comparativ, la sfarsitul lui martie 2006, suma alocata a fost, conform informatiilor de pe site-ul Illyes, de 151 milioane forinti, adica 46,5% din intreaga suma alocata pentru comunitatea maghiara din afara Ungariei. De asemenea, conform unor informatii de presa, Fundatia Illyes a finantat oficial UDMR, in perioada 1990-2002, cu 50 de milioane de forinti. Marko Bela a fost acuzat in mai multe randuri, fie de membri ai comunitatii maghiare, fie de catre adversarii politici, de faptul ca fondurile primite astfel de la Fundatia Illyes au fost repartizate netransparent sau discretionar, in centrul acestor suspiciuni fiind incluse chiar doua alte fundatii pe care acesta le conduce (Communitas si Aranka Gyorgy).

Fundatia Communitas a fost infiintata la Cluj pe 12 februarie 1998 si a fost condusa, de la infiintare si pana la sfarsitul anului trecut, de catre Marko Bela, vicepresedinte fiind Takacs Csaba. Printre membrii comitetului de directie se afla Borbely Laszlo, Kelemen Attila, Kelemen Hunor, Kerekes Gabor, Nagy Zsolt si Szep Gyula. In martie 2001, s-a infiintat in Bucuresti o filiala a Fundatiei Communitas, condusa de Takacs Albert Csaba, ai carei membri fondatori sunt Birtalan Joszef, Koro Iosif si Varga Attila. Scopul acestei fundatii este: „Intreprinderea, organizarea si sprijinirea unor actiuni in vederea dezvoltarii societatii civile prin facilitarea cunoasterii, recunoasterii, exprimarii, dezvoltarii si respectarii reciproce a patrimoniului cultural, spiritual, lingvistic, religios al fiecarui grup sau comunitati”.

Dirijorul fondurilor romano-maghiare

„Communitas“, care primeste fonduri si de la guvernul Romaniei, a fost in mai multe randuri in atentia opiniei publice fie din cauza nemultumirii unor asociatii ale societatii civile maghiare, sau ale unor adversari politici din cadrul aceleiasi comunitati, fie din cauza controverselor generate de faptul ca fondurile ajung la comunitatea maghiara prin intermediul unei fundatii a UDMR, si nu printr-o asociatie apolitica. Pe de alta parte, UDMR, ca partid politic, este finantat de la bugetul de stat, iar alocarea altor fonduri catre o fundatie a aceluiasi partid a fost inteleasa de unii comentatori cel putin ca o dubla finantare. Duplicitatea este justificata si de statutul UDMR care, desi actioneaza ca un partid politic, este, oficial, o organizatie culturala a comunitatii maghiare din Romania.

Prin Communitas, maghiarii din Romania au primit si primesc fonduri atat de la guvernul ungar, via Fundatia Illyes (IKA), cat si de la guvernul roman, via Departamentul Minoritatilor Nationale/Departamentul guvernamental pentru Relatii Interetnice. Astfel, in perioada 1999-2001, Communitas a primit aproximativ 100 de milioane de forinti de la IKA.

Dupa aparitia Hotararii de Guvern nr. 160/2002, fundatia Communitas a inceput sa primeasca si fonduri de la guvernul roman, cuantumul lor fiind de zeci de miliarde de lei. Astfel, in 2001-2002, sumele alocate de guvernul roman au totalizat peste 27 miliarde lei, in 2003 ajungand la 37 miliarde lei, bani care ulterior au fost repartizati de liderii UDMR dupa criterii cel putin ciudate. In februarie 2005, prin HG nr. 80, suma alocata fundatiei Communitas de catre Departamentul pentru Relatii Interetnice din cadrul Guvernului Romaniei a fost de 58,2 miliarde lei (peste 2 milioane de dolari), iar, anul acesta, suma repartizata a fost, conform HG nr. 122, de 80,2 miliarde lei.

Pe de alta parte, tot anul trecut, un cotidian de limba maghiara, controlat de liderul UDMR Verestoy Attila (prin societatea Scripta SRL), Új Magyar Sz”, a primit de la Fundatia Communitas o sponsorizare de 1,3 miliarde lei, in vreme ce cotidianul „Kronika“, tot de limba maghiara, dar critic la adresa UDMR, a primit o suma de 24 de ori mai mica, respectiv 50 milioane lei. De asemenea, pe lista cu sponsorizari din partea fundatiei Communitas, a fost inclus, cu 3 milioane de forinti, si cotidianul „Lato“ din Targu-Mures, publicatie al carei redactor-sef este, evident, Marko Bela. Acestea sunt doar doua exemple despre cum au fost dirijati banii de catre comitetul condus de liderul UDMR. Fondurile fusesera alocate de catre guvernul maghiar in scopul sustinerii culturale a comunitatii maghiare din Romania.

Fundatia Aranka Gyorgy, cu sediul in Targu-Mures, a fost infiintata pe 31 decembrie 1992, de catre un anume Deak Martin. In Registrul National al Fundatiilor, aceasta institutie apare insa cu doua numere de inregistrare, 90/B/1992, respectiv 158/B/1999, ceea ce inseamna ca, pe parcurs, fundatia fie a fost desfiintata, fie si-a schimbat numele. Conform unui material aparut in Ziarul de Mures, „Fundatia Marosvasarhely, actuala Aranka Gyorgy, a primit la infiintare, in 1992, un sprijin din partea maghiara in valoare de 924.000 de forinti pentru cheltuieli de editare si tipografice. Apoi, redenumita Fundatia Aranka Gyorgy, a mai incasat, intre anii 1995 si 2001, 11,7 milioane de forinti, tot pe relatia Illyes-Communitas. Cert este ca, astazi, fundatia Aranka Gyorgy, reinregistrata sub acest nume in 1999, il are ca presedinte pe liderul UDMR, Marko Bela.

Fundatia Janovics Jeno Alapitvany a fost infiintata pe 27 aprilie 2004, cu sediul in Targu-Mures. Scopul infiintarii acestei fundatii a fost administrarea unui post maghiar independent de televiziune (TMT), care ar fi urmat sa se infiinteze in Transilvania. Oficial, scopul consemnat la infiintare a fost „crearea cadrului institutional necesar infiintarii si sprijinirii unor societati de radio si televiziune si realizarii unor emisiuni in limba maghiara“. Fundatia a fost infiintata dupa ce, cu doua luni mai devreme, guvernul ungar anuntase deja ca va aloca aproximativ 1,2 milioane de euro pentru viitorul post de televiziune. Presedinte al consiliului director al fundatiei a fost desemnat Nagy Zsolt, iar ca membri ai fundatiei au fost numiti Marko Bela, Takacs Csaba, Galfalvi Zsolt, Csep Sandor si Gasparik Attila. Fondurile alocate de guvernul ungar n-au fost, se pare, suficiente pentru infiintarea televiziunii, ba chiar au devenit un subiect major de disputa la varful UDMR, deoarece unii dintre liderii maghiari ar fi dorit ca milionul de euro sa fie folosit pentru sprijinirea unor proiecte mediatice aflate deja pe piata, altii fiind insa de parere ca o televiziune independenta maghiara in Ardeal ar fi extrem de importanta atat pentru comunitate, cat si pentru UDMR, mai ales in campania electorala.

Fundatia pentru Scoala fost infiintata in martie 1996, cu sediul in Cluj, scopul declarat oficial fiind „acordarea unui sprijin material si moral pentru modernizarea invatamantului“. Ca presedinte al fundatiei figureaza acelasi lider al UDMR, Marko Bela.

Poezia din averea oficiala a lui Marko Bela

In perioada 2004-2006, cand a fost obligat sa-si depuna declaratiile de avere, agoniseala modesta a lui Marko Bela a cunoscut totusi cateva modificari ce nu pot fi justificate din salariul de la Senat si UDMR. Astfel, in anul 2004 el a declarat ca detine un apartament de 46 metri patrati, o vila de 149 metri patrati, situata in cartierul Rasaritului din Sancraiu de Mures, trei terenuri agricole (mostenite) cu o suprafata totala de 6 hectare, o masina Renault Clio achizitionata in 2001, conturi de aproximativ 24.000 de euro si actiuni in valoare de 1.568 euro la Editura Mentor SRL din Targu-Mures.

O avere dupa modelul lui Fat-Frumos

In mai 2005, averea lui Marko Bela cunoaste, brusc, o crestere importanta. El achizitioneaza, pe numele sotiei (Kaas Anna Ibolya), un apartament in Bucuresti, de 110,12 mp, cu o valoare de impozitare de 995,13 milioane lei, dupa ce, in 2004, a donat apartamentul de 46 mp (cu o valoare de 405,74 milioane lei) catre Deak Sala Eszter si Deak Sala Rebeka. La acea data, el detinea in conturile din banci 31.480 dolari si 32,267 milioane lei. Veniturile salariale din 2004 au fost de 357,7 milioane lei de la Senat, 323,7 milioane lei de la UDMR, 4,7 milioane lei de la guvern, la aceste sume adaugandu-se salariul sotiei (Kaas Anna Ibolya) de la Societatea Romana de Televiziune, 259,5 milioane lei. Un total de 945,6 milioane lei.

La sfarsitul aceluiasi an, pe 28 decembrie 2005, Marko Bela mai anunta o achizitie importanta in familie, anume un Volkswagen Golf, in valoare de aproximativ 20.000 de euro, precum si o depunere in conturi de 90.000 RON. In acelasi timp, el anunta si vanzarea catre Deak Sala Eszter, cu 2.000 de euro, a vechiului Renault Clio. Conturile bancare, in acel moment, erau de 31.343 dolari, 91.398 RON si 16.000 forinti.

In martie 2006, Marko Bela se simte obligat sa precizeze in declaratia de avere de unde a facut rost de cei peste 90.000 RON si 16.000 de forinti (204 RON). Conform celor consemnate in document, banii ar reprezenta „drepturi de autor“ pentru „opere literare“.

De asemenea, el a mai declarat si veniturile salariale obtinute in 2005 astfel: 43.197 RON (Guvern), 45.376 RON (UDMR) si 31.611 RON (salariul sotiei de la SRTV), adica 120.184 RON. Mentionam ca sumele din conturile bancare au ramas intacte. Daca s-a straduit totusi sa-i iasa socoteala din declaratiile de avere, Marko Bela „a uitat“ sa declare insa actiunile detinute de sotia sa la societatea abil denumita Karakter SRL. Astfel, conform datelor de la Oficiul national al Registrului Comertului, Koos Anna Ibolya figureaza ca administrator si actionar cu 75% (750 RON) la firma Karakter SRL, infiintata in 2001 cu obiect de activitate identic cu cel al firmei controlate de Marko Bela (Meteor SRL): „editarea cartilor, brosurilor si a altor publicatii“.

Desi a depus un efort laudabil pentru transparenta, Marko Bela are o problema cu aceste declaratii de avere si indaratnicia cu care s-a opus infiintarii Agentiei Nationale de Integritate, cea care verifica adevarul celor consemnate in declaratiile de avere, devine explicabila. Aceasta, deoarece este imposibil ca din veniturile declarate intr-un an (aproximativ 30.000 euro) sa poti achizitiona un apartament de peste 100 mp in Capitala si un autoturism Volkswagen Golf de ultimul tip. De asemenea, chiar daca te cheama Marko Bela, este imposibil sa primesti in avans, pentru opere literare, un miliard de lei in anul 2005. Poti primi acesti bani pentru promovarea unor legi sau chiar a unor manele, dar, in nici un caz, pentru „opere literare“ nescrise sau nepublicate.

Venituri: 350.148 dolari

Venituri din salarii

Functiile detinute de Marko Bela si retribuite constant dupa 1990 au fost acelea de senator in Parlamentul Romaniei (1990-2006), presedinte al UDMR (1993-2006). Castigurile din „meseria“ de senator i-au adus lui Marko, in perioada 1990-2006, venituri de aproximativ 150.000 de dolari. In paralel, el a fost platit si ca presedinte al UDMR, salariul mediu declarat in 2004 si 2005 fiind de 830 dolari lunar, respectiv 1.300 dolari lunar. La o medie lunara de 1.000 dolari, veniturile salariale in calitate de presedinte UDMR ar putea fi estimate la inca 150.000 de dolari. Prin urmare, totalul estimat al veniturilor, in perioada 1990-2006, este de 300.000 dolari.

Venituri din dividende

Marko Bela este actionar (22,2%) la Editura Mentor SRL din Targu-Mures, societate infiintata in 1992 si al carei obiect de activitate este „editarea cartilor, brosurilor si a altor publicatii“. Asociatii lui Marko in aceasta afacere sunt Galfalvi Gyorgy (24,44%) – actualul redactor-sef al revistei „Lato”, Kiraly Stefan (24,44%), Ballo Agnes Maria (4,44%), Kovacs Andras Ferenc (8,88%), Kuti Marta Lenke (4,44%), Lepedus Iulci (4,44%) si Szocs Katalin (6,66%).

Conform datelor de la Ministerul Finantelor, Editura Mentor a inregistrat, in perioada 1999-2004, urmatoarea evolutie a profiturilor nete: 22,7 milioane lei (1999), 1.139,9 milioane lei (2001), 561 milioane lei (2002) si 930 milioane lei in 2004. Profitul total a fost, asadar, in aceasta perioada, de 86.175 de dolari. In cazul in care si-ar fi ridicat anual dividendele cuvenite, lui Marko Bela i-ar fi revenit 19.000 dolari.

Venituri din vanzari

Singura vanzare consemnata explicit in declaratiile de avere ale lui Marko Bela este un autoturism Renault Clio din 2001, suma tranzactiei fiind de 2.000 de euro (2.487 dolari). De asemenea, el a mai consemnat si o alta vanzare, cu cantec, a unor asa-zise drepturi de autor. Astfel, in declaratia de avere din martie 2006, Marko Bela a declarat, la capitolul venituri, 90.000 RON si 16.000 HUF, ceea ce reprezinta echivalentul a 31.000 dolari. Sumele ar proveni, conform declaratiilor liderului UDMR, din vanzarea in avans, catre o misterioasa editura, a drepturilor de autor pentru o presupusa opera literara ce urmeaza a fi publicata. Numai ca, prin publicarea unui volum de poezie, un autor fie el si genial, nu poate incasa, la un tiraj maxim de 1.000 de exemplare, mai mult de 1.000 RON. Pentru a acoperi intreaga suma ar trebui ca liderul UDMR sa scrie cel putin 90 de volume de versuri in urmatorii cinci ani, ceea ce e absurd. Prin urmare, Marko Bela are o problema destul de serioasa in a-si justifica „drepturile de autor“.

Cheltuieli: 678.000 dolari

Cosul zilnic

Avand in vedere statutul capatat de Marko Bela dupa anul 1990, precum si faptul ca are trei copii si a suportat, in plus, un divort, estimam cheltuielile lunare ale acestuia („cosul zilnic“, imbracaminte, rechizite, facturi, deplasari la Budapesta, concedii etc.) la minimum 2.000 dolari. Ceea ce inseamna, pentru perioada 1990-2006, un total de 384.000 dolari.

Achizitii: locuinte si masini

Cele mai importante achizitii facute oficial de Marko Bela au fost, conform ultimelor declaratii de avere, doua locuinte si doua autoturisme. Prima dintre locuinte este o vila de 149 metri patrati, cumparata in 2001 si situata intr-un luxos cartier (Rasaritului) din Sancraiul de Mures. Desi valoarea de impozitare declarata este de 722 milioane lei, echivalentul unei garsoniere situate in aceeasi localitate, valoarea imobilului este de minimum 200.000 dolari. O a doua locuinta, achizitionata in 2005, este un apartament de 110 metri patrati situat in Bucuresti, cu o valoare de impozitare declarata de 995,13 milioane lei si o valoare reala de aproximativ 100.000 dolari. Autoturismele achizitionate, un Renault Clio (2001) si un Volkswagen Golf (2005), sunt evaluate la aproximativ 30.000 de dolari.

Conturi in banci: 64.500 dolari

Conform ultimei declaratii de avere, Marko Bela are in conturi si depozite din banci romanesti 31.343 dolari, 91.398 RON si 16.000 HUF, echivalentul a aproximativ 64.500 dolari.

Un minus de 392.500 dolari

O estimare a veniturilor si cheltuielilor lui Marko Bela, realizate in perioada 1990-2006, arata ca acesta ar avea de justificat castiguri de aproximativ 400.000 de dolari, fonduri a caror provenienta este necunoscuta. In aceste conditii, anticipam o autosesizare a actualei comisii de cercetare a averilor, sau a viitoarei Agentii Nationale de Integritate, pentru verificarea veridicitatii datelor inscrise in declaratiile de avere semnate de Marko Bela.

Mici secrete036

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 24, septembrie 2006

Averea lui Theodor Stolojan

Theodor Stolojan a reintrat in arena politica dupa ce, vreme de aproape un an si jumatate, a stat in umbra presedintelui Traian Basescu. Daca intrarea lui in anonimat s-a facut, inaintea alegerilor din 2004, din motive de sanatate, revenirea a avut aceeasi motivatie, numai ca, de aceasta data, cel bonav a fost presedintele Basescu, si nu de stres, ci de hernie de disc.

Stolojan a facut o serie de declaratii publice, mai ales cu privire la incalcarea intelegerilor si a protocolului Aliantei DA de catre liderul PNL Calin Popescu Tariceanu, si a primit deja replici dure din partea sustinatorilor premierului.

Finantist de succes, cu o practica indelungata la Banca Mondiala, Theodor Stolojan n-a reusit totusi sa fie suficient de transparent in privinta finantelor proprii, precum si a afacerilor de familie in care s-a implicat inca de pe vremea cand era primul-ministru al Romaniei.

Conform estimarilor facute de revista „Bilant“, Stolojan ar avea de justificat suma de peste 800.000 de dolari, ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile din ultimii 16 ani, un bilant realizat pe baza informatiilor si a documentelor accesibile din surse publice. O explicatie plauzibila a minusului bilantier consemnat in acest caz poate fi gasita in castigurile nedeclarate ale familiei, fonduri care pot fi astfel justificate.

Carte de vizita

Theodor Stolojan s-a nascut la Targoviste pe 24 octombrie 1943, este casatorit cu Elena (61 ani) si are doi copii, Ada (32 ani) si Vlad (34 ani). A absolvit in 1966 Academia de Studii Economice (ASE) Bucuresti, Facultatea de Finante si Contabilitate. In perioada 1966-1968, a fost economist la Frigotehnica Bucuresti, iar ulterior, pana in 1971, economist in cadrul Ministerului Industriei Alimentare (MIA).

In perioada 1972-1991, a fost angajat al Ministerului Finantelor, unde a parcurs succesiv toate treptele, pana la functia de ministru. Astfel, a fost economist (1972-1977) si sef de serviciu (1978-1982) la Directia bugetului statului, director adjunct si director al Directiei valutare si a relatiilor financiare internationale (1983-1987), inspector general in Directia veniturilor statului si consilier al ministrului finantelor (1988-1989), prim-adjunct al ministrului finantelor (29 decembrie 1989-aprilie 1990) si ministru al finantelor in perioada mai 1990-aprilie 1991.

In perioada mai – septembrie 1991, a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare, iar in perioada octombrie 1991-noiembrie 1992 a detinut functia de prim-ministru al Guvernului Romaniei.

Din decembrie 1992 pana in 1998, a functionat ca economist si senior economist la Banca Mondiala. Aici s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea si implementarea programelor de privatizare in Republica Moldova si Uzbekistan, precum si de programele de privatizare din Kirghistan, Ucraina si Etiopia. Din 1996, a devenit director in Consiliul de administratie al Fondului Romano-American, el figurand si azi ca membru in boardul acestui fond de investitii.

Dupa revenirea in tara (1999), a infiintat firma de consultanta Strategic Consulting SRL si a fost numit presedinte al societatii Tofan Corporate Finance SA, din cadrul grupului de firme al lui Gelu (Gheorghe) Tofan, functie pe care a detinut-o pana in august 2000. Tot in 1999, a fost numit director in Consiliul de administratie al Bancii Romanesti. In acelasi timp, a fost si consultant la Banca Mondiala pentru Republica Moldova, in domeniul creditelor pentru ajustarea structurala.

In 2001, a detinut functia de consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL Bucuresti, iar din 2002, functioneaza ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si, ulterior, la Universitatea Romano-Germana din Sibiu. Dupa ce, in iulie 2000, a devenit membru al PNL, in august 2002 a fost ales presedinte al acestui partid, functie pe care a detinut-o pana in august 2004, cand a delegat atributiile de presedinte al PNL lui Calin Popescu Tariceanu.

Veniturile familiei Stolojan: 1.504.808 dolari

Venituri din salarii: 1.291.861 dolari
Dintre toti demnitarii de pe scena politica romaneasca, Theodor Stolojan a avut, de departe, cele mai mari venituri din salarii, el fiind, poate, singurul politician care, la o adica, poate sa-si justifice capitalul plasat in afaceri doar din retributia de pe statul de plata.

Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-1992, ani in care Stolojan a fost, succesiv, prim-adjunct al ministrului finantelor, ministrul finantelor si prim-ministru, este de aproximativ 19.400 dolari. Din decembrie 2002 insa, Stolojan a lucrat, vreme de sase ani, ca economist si senior-economist la Banca Mondiala. Intrebat despre salariul primit de la Banca Mondiala, intr-un interviu realizat de Marius Tuca, Stolojan a refuzat sa dezvaluie cuantumul acestuia. „Am fost platit foarte bine acolo, nu numai comparativ cu standardele din Romania, ci si cu standardele din SUA.

Nu am voie sa spun public suma pe care o primeam anual de la Banca Mondiala, nu este moral, dar nivelurile de retribuire se situeaza intre cele mai bune din administratia de inalt nivel din SUA. Banii pe care i-am castigat la Banca Mondiala si cei pe care i-am castigat lucrand apoi, doi ani, in sectorul privat, daca i-as fi pus intr-un cont in strainatate, traiam eu si, in mare masura, copiii mei, fara griji deosebite, numai din dobanzi“ – a declarat Theodor Stolojan. Intr-adevar, postul ocupat de Stolojan la Banca Mondiala este platit cu sume cuprinse intre 10.000 si 15.000 de dolari lunar.

La aceasta se adauga diverse alte beneficii: asigurarea transportului cu avionul, diurna, scolarizarea baiatului sau. Luand in calcul numai salariul estimat, inseamna ca, in cei sase ani cat a fost angajat al institutiei amintite, Stolojan a castigat, in medie, 150.000 de dolari anual, adica 900.000 de dolari. De asemenea, dupa revenirea in tara, Stolojan a continuat sa primeasca bani de la Banca Mondiala, cu titlu de pensie pentru anii lucrati efectiv. Conform declaratiilor de avere din anii 2005 si 2006, pensia primita de la Banca Mondiala a fost de aproximativ 1.300 dolari/lunar, adica de aproximativ 109.000 dolari in ultimii sapte ani.

In perioada 1999 – august 2000, ca director al Tofan Corporate Finance, estimam un salariu lunar de 5.000 dolari, adica un total de 100.000 dolari. Cum, in 2001, Stolojan a fost consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL, iar un asemenea post este retribuit cu aproximativ 2.000 de dolari lunar, se mai poate adauga la castigurile salariale din acel an si suma de 24.000 dolari. Pentru perioada 2000-2003, estimam castigurile obtinute din activitatea didactica la aproximativ 15.000 dolari anual, ceea ce mai adauga inca 60.000 de dolari la totalul veniturilor salariale.

Conform declaratiei de avere, castigurile salariale din 2004 au fost de 765.686.286 lei, adica de 23.461 dolari. In 2005, functia de consilier prezidential i-a adus lui Stolojan, la o valoare medie lunara a salariului de 33,4 milioane lei, inca 400,8 milioane lei vechi, plus 502,5 milioane lei vechi din activitati didactice, ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si Universitatea Romano-Germana din Sibiu, ceea ce inseamna, in total, inca 31.000 dolari. La aceste castiguri se adauga si pensia sotiei care, incepand din 2002, a adus la bugetul familiei, anual, aproximativ 200 milioane lei vechi, deci inca 800 milioane lei vechi in ultimii patru ani, adica aproximativ 25.000 dolari.

Conturi in banci: 43.579 dolari
Conform declaratiei de avere din 10 ianuarie 2006, Stolojan avea in conturi la Misr Romanian Bank 8.421 dolari, 26.424 euro, 89 lire sterline si 35.910.000 lei vechi. La cursul din 20 mai 2006, aceasta inseamna 43.579 dolari. De mentionat ca, in urma cu un an, Theodor Stolojan avea in conturi bancare 71.870 dolari.

Venituri din dividende: 169.368 dolari
Societatea Strategic Consulting SRL, ai carei actionari sunt Elena si Theodor Stolojan, a functionat cu pierderi in primii doi ani de activitate (1999-2000). In 2001, profitul net a fost de un milion lei, pentru ca in 2002 acesta sa creasca la 1,042 miliarde lei (31.523 dolari). In 2003, profitul net a fost de 1,292 miliarde lei (38.916 dolari), in 2004 a fost de 1,020 miliarde lei (31.253 dolari). In 2005, Stolojan a incasat dividende de 750 milioane lei vechi, bani pe care i-a investit, conform propriei declaratii, in achizitia de actiuni de pe piata libera. Anul trecut, societatea a avut un profit asemanator, Stolojan afirmand in ultima declaratie de avere ca a incasat dividende de 921,52 milioane lei vechi (31.628 dolari), bani pe care i-a utilizat pentru finantarea constructiei vilei din Ilfov a fiului sau.

Aparent, o alta sursa de castiguri ar fi societatea Pavcrib Clabucet Sosire din Predeal, numai ca aceasta era cat pe ce sa falimenteze, avand in vedere imensele datorii rostogolite in perioada 1999-2005. Astfel, daca in 1999 aceasta firma avea pierderi de 1,529 miliarde lei si datorii de 7,318 miliarde lei, in anul 2001 pierderile s-au redus la 121,7 milioane lei, iar datoriile au crescut la 10,825 miliarde lei.

In 2002, desi societatea a inregistrat un profit net de 569 milioane lei, datoriile s-au ridicat la 28,755 miliarde lei. In 2003, profitul s-a dublat, ajungand la 1,072 miliarde, iar datoriile au crescut si ele la 32,094 miliarde. In 2004, cuantumul datoriilor a ajuns la 33,894 miliarde lei, adica aproximativ un milion de euro si este de inteles de ce a fost nevoie de interventia lui Theodor Stolojan care a facut o infuzie de 23,1 miliarde lei, justificand imprumutul ca fiind „finantarea unui obiectiv de turism avand ca proprietari pe cei doi copii ai mei (90%) si o terta persoana“.
Firma Tofan Agro SRL a avut profit doar in 2001, de 289,3 milioane lei, in anii urmatori inregistrand pierderi. Dividendele cuvenite lui Stolojan reprezinta 72,3 milioane lei vechi (2.488 dolari).

Societatea romano-italiana Sepal SA, transformata ulterior in Kronospan Sepal SA, la care Elena Stolojan detinea 0,0195%, a avut pierderi pana in 2004 cand, dupa schimbarea actionariatului (Elena Stolojan nu se mai regaseste printre actionarii firmei), a ajuns la un profit de 218,375 miliarde lei.

Firma Ropan SEL SA, la care Elena Stolojan detinea 60% din actiuni, este in lichidare si nu a depus bilanturi in perioada 2002-2004.

Unipan SA, firma controlata de Gelu Tofan si la care Stolojan detinea 10,09% din capitalul social, a avut in 2000 un profit de 5,328 miliarde lei, dupa ce cu un an in urma acumulase pierderi de 35,337 miliarde lei. Dividendele pe anul 2000, care i se cuveneau lui Stolojan, au fost de 528 milioane lei vechi (24.340 dolari), el renuntand, ulterior, la calitatea de actionar la Unipan SA.

La aceste sume se mai adauga 284,78 milioane lei (9.220 dolari), incasati de Elena Stolojan in 2004 si 2005, in calitate de administrator la societatea italiana Tomex SEL SRL. Specificam faptul ca, in lipsa unor documente oficiale, nu ne putem pronunta asupra celorlalte castiguri obtinute de membrii familiei Stolojan din partea firmelor in care au fost actionari sau administratori.

Cheltuielile familiei Stolojan: 2.315.817 dolari

Cosul zilnic in 15 ani: 288.000 dolari
Modul de viata al familiei Stolojan, care n-a iesit in evidenta, de-a lungul anilor, prin excese mondene sau de alt tip, dezvaluie un spirit cumpatat in cheltuirea banilor. Pe de alta parte, cheltuielile familiei au fost mult diminuate, cel putin in anii in care acesta a functionat la Banca Mondiala, deoarece, pe langa salariu, Stolojan a beneficiat si de diurne consistente. In aceste conditii, o estimare a cheltuielilor lunare ale familiei, in care intra atat cheltuielile curente, cat si cele legate de diverse deplasari in tara sau strainatate, precum si de petrecerea concediilor de odihna, indica o medie de 1.500 dolari. Aceasta inseamna ca, in perioada 1990-2005, totalul acestor cheltuieli se ridica la 288.000 dolari.

Achizitii imobile: 233.200 dolari
Conform declaratiei de avere, Theodor Stolojan detine, in comuna damboviteana Razvad, un teren intravilan cu o suprafata totala de 10.284 mp, achizitionat, pe parcele, in anii 1992, 1996 si 2004. Valoarea de piata a acestui teren este de aproximativ 92.000 de dolari (7 euro/mp). El mai declara o cota de jumatate dintr-o casa de 46 mp, situata in Bucuresti, pe str. Izlaz nr. 7, precum si jumatate din terenul aferent de 113 mp de la aceeasi adresa. Valoarea de impozitare a celor doua imobile, mostenite in 1997 de Elena Stolojan, este de 235 milioane lei vechi, adica de 8.514 dolari.

In anul 2002, Theodor Stolojan a terminat de construit o vila/casa de vacanta de 178 mp in Predeal, imobil pe care l-a donat, in octombrie 2004, fiului sau Vlad. Impreuna cu vila, Stolojan i-a donat fiului sau si cei 640 mp aferenti constructiei. Valoarea de impozitare a imobilului este de 2,9 miliarde lei vechi, adica 105.000 dolari, iar valoarea de piata este de aproximativ 300.000 dolari. Anul trecut, Stolojan a mai finantat constructia unei case de odihna (din lemn) in judetul Ilfov, pentru Vlad Stolojan, costurile declarate fiind de un miliard de lei vechi, adica 36.200 dolari. Familia Stolojan a mai achizitionat, in 1991, un apartament de sapte camere cu o suprafata de 218 mp. Pretul de achizitie este infim fata de valoarea de azi a imobilului situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 42-46 din centrul Capitalei, valoare care se ridica la aproximativ 350.000 dolari.

Investitii in actiuni: 1.173.184 dolari
In ultima declaratie de avere, Stolojan a afirmat ca detine actiuni la Banca Transilvania (383.933 actiuni), Petrom SA (69.000 actiuni), IPROEB Bistrita (10.000 actiuni), Alprom Slatina (4.500 actiuni) si Strategic Consulting SRL (411 parti sociale), ultima dintre societati fiind proprietatea familiei. Valoarea acestor actiuni era, pe 20 mai a.c., de 459.488, 695 RON, repartizata astfel: 351.298, 695 RON – Banca Transilvania (0,915), 35.190 RON – Petrom SA (0,51), 10.800 RON – IPROEB Bistrita (1,08), 21.100 RON – Alprom Slatina (societate inchisa) si 41.100 RON – Strategic Consulting SRL.

In octombrie 2004, Theodor Stolojan a transferat fiicei sale Ada „prin vanzare-cumparare la bursa“, actiuni in valoare de 200.000 RON, iar ginerelui sau, Ovidiu Palea, actiuni in valoare de 150.000 RON.

De asemenea, consultand declaratiile de avere din ultimii trei ani ale lui Stolojan, constatam ca el a mai detinut actiuni la SIF Oltenia (70.000 actiuni in 2004), Ardaf (500.000 actiuni in 2004 si 200.000 actiuni in mai 2005) si la Electrocontact Botosani (100.000 actiuni in 2005). Valoarea totala a acestor actiuni, inscrisa in declaratiile de avere, era de 118.500 RON repartizata dupa cum urmeaza: 51.500 RON – Ardaf, 58.400 RON – SIF Oltenia si 8.600 RON – Electrocontact. In concluzie, folosind ca baza de calcul declaratiile de avere ale lui Stolojan, constatam ca investitiile sale pe piata bursiera se ridica la aproximativ 927.989 RON, si aceasta doar in ultimii trei ani.

Tot la acest capitol, se poate adauga si investitia de 2.310.000 RON facuta in 2004 la hotelul „Premier“ din Predeal, in numele societatii Pavcrib Clabucet Sosire SRL, firma controlata in proportie de 90% de catre Vlad Stolojan (fiu) si Ada Palea (fiica).

Investitii in firme: 621.433 dolari
Familia Stolojan a participat, de-a lungul anilor, la infiintarea sau/si administrarea a cel putin zece firme, prin depunerea de diverse sume drept capital social.

Astfel, in 1991, Elena Stolojan a contribuit cu 600.000 lei vechi (7.846 dolari) la infiintarea societatii Dragon Medical Complex, iar Vlad Stolojan a depus 15.000 lei vechi (196 dolari) la capitalul social al firmei Rompower SRL.

In 1992, cei doi copii ai lui Stolojan, Ada si Vlad, au contribuit cu 110 milioane lei vechi (357.200 dolari la valoarea medie anuala de de 307,95 lei/dolar) la capitalul social al firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL, iar Ada Stolojan a investit 40.000 lei (130 dolari) la firma Lory-Ada Import Export Co SRL.

In 1994, Elena Stolojan a contribuit cu 1.350.000 lei (816 dolari) la IT & International Trade & Investment Co SRL, iar Theodor Stolojan cu 344 milioane lei (207.844 dolari) la Unipan SA. In 1998, cei doi soti au depus 414 milioane lei vechi (46.645 dolari) la infiintarea firmei de familie Strategic Consulting SRL, Elena Stolojan investind, in plus, 18,591 milioane lei (2.095 dolari) in Sepal SA.

Un an mai tarziu, Theodor Stolojan a contribuit cu cate 500.000 lei (65 dolari in total) la infiintarea firmelor G & G Mercato SRL si Tofan Agro SRL. In 2000, Elena Stolojan a mai depus 15 milioane lei vechi (691 dolari), ca aport social la infiintarea firmei Ropan SEL SA. In total, membrii familiei Stolojan au investit, astfel, ca aport la capitalul social al firmelor de mai sus, suma de 621.433 dolari.

Afacerile familiei Stolojan

Afacerea locativa a premierului Stolojan
Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani postului de radio BBC, Theodor Stolojan afirma, printre altele, ca epoca marilor potlogarii din Romania postdecembrista ar fi inceput in 1992. „(…)Asta este sansa mea, ca eu am plecat in 1992 din Romania, si sapte ani am lucrat in alta parte. Deci, in epoca marilor potlogarii din Romania eu am lipsit (…)“ – spunea Stolojan.

Pentru cei care au trait in Romania ultimilor ani si au urmarit modul in care s-au nascut si dezvoltat capitalistii autohtoni, afirmatia lui Stolojan are valoarea unei „aiureli“ bine ticluite. Nu se poate ca finantistul Stolojan sa nu stie care este valoarea si statutul primului milion de lei (de dolari – la altii) pentru un afacerist. Ei bine, marea majoritate a multimiliardarilor romani de azi au facut „primul milion“ exact in perioada ’90 – ’92, aceasta in vreme ce BRCE (viitoarea Bancorex) facea „pierdut“ primul milion de dolari, potlogarie ramasa neelucidata pina in ziua de azi.

Inainte de a lipsi din Romania, pentru cei „sapte ani“, Theodor Stolojan a fost, pe rand, ministru de finante, presedinte al Agentiei Romane pentru Privatizare si, in sfarsit, prim-ministru in a doua epoca Iliescu.

Afacerile familiei Stolojan, din anii 1991-1992, s-au concretizat in infiintarea a patru firme, basca o improprietarire cu un superb apartament de sapte camere in Aurel Vlaicu nr. 42-46. Locuinta i-a fost atribuita lui Stolojan de catre Secretariatul General al Guvernului (SGG) in 7 mai 1991, desi, la acea data, demnitarul mai avea un apartament in cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe care, in 1995, l-a donat fiicei sale, Ada. La doua saptamani dupa ce a parasit functia de prim-ministru, Theodor Stolojan a cumparat apartamentul primit de la SGG, devenind astfel proprietar cu acte in regula pe doua apartamente din Capitala.

Escrocheria „Megapower“

Conform modei lansate in tranzitie, Stolojan si-a implicat in afaceri atat sotia, cat si cei doi copii. Astfel, prima afacere de anvergura in care a aparut numele Stolojan a fost „Megapower“, care, in esenta, s-a dovedit a fi o escrocherie de proportii facuta de cativa demnitari ai regimului Iliescu, in vremea guvernarilor Roman-Stolojan-Vacaroiu. Printre demnitarii implicati in afacere a fost insa si Theodor Stolojan. Implicarea acestuia s-a facut in calitate de ministru al finantelor, de prim-ministru, de tata si de sot.

Reamintim ca, prin afacerea „Megapower“, statul roman a pierdut peste 11 milioane de dolari, bani care au umflat conturile unora dintre cei implicati. Pe scurt, afacerea Megapower a pornit de la crearea unei societati mixte romano-americane, cu scopul declarat de a produce, prin utilizarea de inalta tehnologie, surse electronice de alimentare necesare unor domenii sensibile de activitate. Pe baza unei hotarari din 1990 a guvernului Roman, ministrul Stolojan a identificat si asigurat personal, printr-o nota semnata in 1991, atat sursa de finantare a afacerii cat si suma necesara.

Era vorba despre un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de lei (12,4 milioane dolari) de la Banca Romana pentru Dezvoltare, bani cu care a fost inzestrat IIRUC, partenerul roman, pentru a-i transfera peste Ocean. Nota amintita s-a facut dupa ce unul dintre initiatorii proiectului, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe ministrul Stolojan. Desi Stolojan a afirmat tot timpul ca n-a avut nici un interes in escrocheria Megapower, acelasi Robert Deutsch a infiintat in Romania anului 1991 un satelit al firmei Megapower in care si l-a luat drept asociat pe tanarul de 19 ani, Vlad Stolojan (foto stanga), fiul proaspatului prim-ministru Theodor Stolojan.

Firma in care Stolojan si-a plasat mostenitorul se numeste „Rompower“ SRL si a avut urmatorii actionari: Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Cotar Aurica (6%), Damian Sorin (9%) Deutsch Robert (36,3%), Hurduc Mihai Dan (9%), Iosif Nicolae Mihai (9%), Maiereanu Vlad Dan (3%) si Moldovan Corina (9%).

Relatia lui Stolojan cu un alt initiator al proiectului Megapower, americanizatul Cristian Lazarovici, s-a facut prin Elena Stolojan, sotia demnitarului. Aceasta a fost colega, la Facultatea de Electrotehnica, promotia 1968, cu Lazarovici. Intrebat despre implicarea sa in afacerea Megapower, Stolojan a considerat ca singurul lucru pe care si-l reproseaza este faptul ca fiul sau a fost implicat in Rompower: „Apreciez ca a fost o greseala ca am acceptat acea participare a fiului meu, pentru ca in asemenea situatii se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca“.

Daca singura implicare a lui Stolojan in itele „Megapower“ ar fi doar aceasta, cum a lasat sa se inteleaga, mai treaca-mearga. Ce te faci insa daca descoperi ca si sotia lui Stolojan a intrat intr-o afacere impreuna cu partenerul roman al lui „Megapower Corporation“, anume cu IIRUC, firma pe care Stolojan gasise de cuviinta ca trebuie imprumutata cu cei aproape 12 milioane de dolari?

In tandem cu Dragomir Corleone
Tot in 1991, sotia ministrului finantelor Theodor Stolojan participa la infiintarea firmei „Dragon Medical Complex“ SA. Societatea, cu un capital social de 356,1 milioane lei vechi are sediul in str. Garlei nr.1, adresa care, partitionata ulterior cu 1A, 1B, adaposteste sediile unor importante firme ale lui Dan Voiculescu. Dintre obiectele de activitate ale firmei „Dragon“, inscrise la Registrul Comertului, amintim „asistenta spitaliceasca, sanatoriala si medicala ambulatorie“.

Firma ii avea ca asociati persoane fizice pe urmatorii: Elena Stolojan, Dumitru Dragomir, Dumitru Carmen, Gheorghe V. Hogas, Leonard Nicolae Bratila, Clement Florin Bratila si Paulian Leonard Bratila. Ca asociati persoane juridice au fost: „Apecim“, „Business Trade and Travel“, „Centrocoop“, „Dacia Felix Tour“ SA, „IIRUC“ SA si „Regia Autonoma a Tutunului“.
Pe de alta parte, legatura dintre Stolojan si IIRUC este mai mult decit evidenta. Pentru a inlatura orice urma de indoiala, trebuie sa observam ca directorul general de la IIRUC, Cornel Moldovan, este unul dintre administratorii firmei „Dragon Medical Complex“ (din 21 martie 1991).

El a fost si membru in Consiliul de administratie al „Megapower“, afacere in urma careia acelasi Moldovan a fost trimis in judecata pentru infractiunea de „abuz in serviciu contra intereselor publice“, prejudiciul constatat de procurorul, pe atunci, Victor Ponta, fiind cei 11,773 milioane dolari cu care a fost finantata (via IIRUC), in 1991, firma de peste Ocean. Revenind la „Dragon Medical Complex“, remarcam inca o stranie coincidenta: directorul economic al firmei poarta un nume inconfundabil: Gheorghe Hogas.

Este chiar numele colonelului CIE (Centrul de Informatii Externe) care, conform unei surse din serviciile secrete, a lucrat in cadrul Diviziei SUA si a fost apoi adjunct al unitatii independente UM 0107 AVS din cadrul aceluiasi serviciu de informatii al DSS, unitate al carei ultim comandant a fost lt. col Constantin Anghelache. Potrivit unor surse anonime, Gheorghe Hogas a fost unul dintre principalii ofiteri de legatura „pe profil financiar“ ai lui Stolojan, pe timpul cat era in Ministerul Finantelor, in cadrul Departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale.

Evident, spune sursa citata, relatia era „in deplina si constienta cooperare cu Departamentul Securitatii Statului, care asigura sumele reprezentand transele datoriei externe platite de Romania, conform indicatiilor directe, personale, ale lui Nicolae Ceausescu“. Daca mai spunem si ca mult cautatele conturi ale Securitatii, altele decat cele din scriptele preluate de SRI, au fost gestionate chiar de unitatea din care a facut parte Hogas si Anghelache, parca intelegem „aiureala“ decretata in 1992 de catre Stolojan.

O investitie de peste 350.000 dolari

Dincolo de „Rompower“, Stolojan si-a indrumat copiii spre alte doua firme. Prima dintre acestea se numeste „Lory-Ada Import Export Co“ SRL, o firma infiintata in 1992 cu 100.000 lei si ai carei asociati au fost Loreley Antonella Petrescu (60%) si Ada Stolojan (40%). La 18 ani, fiica lui Stolojan era deja administrator al acestei firme. In 1996, insa, Ada Stolojan s-a retras din firma, cu putin inainte de izbucnirea unui scandal in urma caruia zeci de familii au fost escrocate de Loreley Petrescu, impreuna cu tatal vitreg al acesteia, Ion Suteu. Cei doi imprumutasera bani de la camatari si reusisera sa convinga mai multe persoane sa gireze imprumutul cu propriile lor locuinte, iar la scadenta girantii aveau sa-si piarda locuintele gajate.

A doua dintre societati este Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal, firma in care apar ca asociati atat Vlad Stolojan (45%) cu 54 milioane lei vechi, cat si Ada Palea (fosta Stolojan), cu alte 54 milioane lei vechi. Al treilea asociat al firmei este Vasile Paval, cu o participare de 10 % la capitalul social. Aceasta ultima afacere, in care Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a aproximativ 350.000 dolari, este constituita din exploatarea hotelului Premier din Predeal. Cum am aratat deja, firma a avut mari probleme si a inregistrat pierderi care, in 2004, ajunsesera la un milion de euro, si numai interventia directa a lui Theodor Stolojan, prin infuzie de capital, a mai stabilizat situatia la Predeal.

Societatea Pavcrib Clabucet a mai atras atentia, de-a lungul ultimilor ani, fie pentru ca a beneficiat de fonduri bugetare nerambursabile, fie pentru ca a obtinut, de la Ministerul Finantelor, amanari la plata unor datorii acumulate la bugetul de stat.
Astfel, la inceputul lui 2004, Pavcrib Clabucet Sosire a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pe baza caruia a solicitat finantare din fonduri nerambursabile.

Titlul proiectului realizat de Ada si Vlad este „Stimularea dezvoltarii economice a Predealului prin sprijinirea unei investitii a unei firme turistice locale“. Contractul de finantare a fost incheiat cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) Centru si a fost avizat de MIE, iar ajutorul de stat aprobat a fost cuprins intre 350 milioane lei si 3,5 miliarde lei vechi, cu termen de decontare a cheltuielilor pe 10 decembrie 2004.

De asemenea, recent, Mugur Ciuvica a dezvaluit ca, in august 2002, Pavcrib Clabucet a beneficiat de esalonarea unei datorii la bugetul de stat de 392,8 milioane lei.

Afaceri fratesti cu petrol

La inceputul anului 1999, dupa expirarea contractului cu Banca Mondiala, Stolojan intra in afaceri alaturi de Gelu Tofan. Oficial, a preluat conducerea activitatii de expertiza, strategie si negociere in domeniul investitiilor si politicilor de dezvoltare din cadrul companiei Tofan Grup. Ulterior, devine presedintele uneia dintre firmele grupului, Tofan Corporate Finance (TCF), cu care participa la preluarea unei societati de distributie a petrolului din Republica Moldova, Tirex Petrol. Ca economist la Banca Mondiala, in cadrul Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat, Theodor Stolojan s-a ocupat cu „dezvoltarea si implementarea programelor de dezvoltare“ in Republica Moldova si Uzbekistan.

A oferit, de asemenea, in acelasi for, consultanta in politicile economice pentru Republica Moldova. Iata de ce, spre sfarsitul anului 1999, firma „Tofan Corporate Finance“ SA se alatura SNP Petrom, Franciza Petrom SA, Petroserv SA si Petrostar SA constituind Societatea Romana de Petrol (SRP), societate care demareaza negocierile privind preluarea controlului asupra Tirex Petrol. Afacerea, gandita in stilul specific ministrului industriilor de atunci, Radu Berceanu, s-a vrut a fi un soi de „preluare prin compensare“, avand in vedere ca Moldova datora catre societatea romana de electricitate (datoare si ea la SNP Petrom), pentru energia distribuita, o suma de peste 20 milioane dolari, datorie care s-ar fi anulat in cazul preluarii de catre CRP a societatii Tirex. Numai ca „fratii“ nu s-au prea inteles la pret.

Moldovenii, in baza unei evaluari de atunci, au solicitat pentru Tirex o suma cuprinsa intre 15 si 20 milioane dolari, iar romanii s-au gindit la o oferta de zece ori mai mica. Negocierile au mai fost blocate si de vestea primita pe parcurs, conform careia Tirex datora unei societati ruso-germane suma de 7 milioane dolari.

Stolojan l-a descoperit si pe Marin Anton, cel care avea sa preia, cativa ani mai tarziu, prin societatea V&V Trading Company SA, managementul societatii Rafo Onesti si sa coabiteze mai multa vreme cu fratii Marian si Octavian Iancu. Pana in anul 2000, Marin Anton a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. Introdus de Stolojan pe listele PNL, Marin Anton avea sa devina deputat de Ilfov si sa se implice in afaceri de anvergura sub haina parlamentara.

Stolojan a administrat paine si placinte pentru Tofan
Dincolo de afacerile cu petrol, Stolojan s-a implicat si in afaceri cu produse de panificatie. Astfel, el a fost actionar in doua firme al caror obiect de activitate este circumscris produselor de panificatie si patiserie. Prima dintre aceste firme a fost infiintata in 1994 si se numeste Unipan SA. Stolojan a fost aici actionar si administrator, detinand 10,09% din capitalul social, ceea ce inseamna o contributie de 344 milioane lei vechi. In aceeasi pozitie, se ragaseste si fosta purtatoare de cuvant a Guvernului din 1992, Virginia Gheorghiu, care controla 5,31% din capitalul social al firmei.

Virginia Gherghiu detinea, de altfel ca si Stolojan, o pozitie foarte inalta in cadrul Grupului Tofan, aceea de vicepresedinte executiv. Actionarul majoritar la Unipan este Gheorghe (Gelu) Tofan (foto dreapta) cu 60,17%. A doua firma a triadei Stolojan-Gheorghiu-Tofan a fost infiintata in 1999, sub numele de G & G Mercato SRL, cu un capital de 2 milioane lei vechi.
Ulterior, Theodor Stolojan a parasit aceste firme, cedand actiunile celorlalti asociati.

Sotia, asociata cu afaceristi italieni pentru productia de mobilier

Sotia lui Stolojan s-a implicat, ca actionar, in nu mai putin de cinci firme. Am aratat deja implicarea in Dragon Medical. Celelalte societati sunt: IT & I International Trade & Investment CO SRL, Strategic Consulting SRL, Ropan Sel SA si Sepal SA.
Firma IT & I infiintata in 1994 are sediul in Constanta si o sucursala in Bucuresti. Elena Stolojan a detinut la aceasta firma 45% din capitalul social, asociatii sai fiind constantenii Doru Dan Preda (45%) si Elena Preda (10%). Pozitia in firma a sotiei lui Stolojan a fost de „administrator sucursala“.

Strategic Consulting SRL este firma de familie a sotilor Stolojan. Sediul firmei este chiar apartamentul celor doi, situat pe str. Aurel Vlaicu din Bucuresti. Capitalul social al societatii este de 414 milioane lei, din care 41.400 dolari, repartizat astfel: sotul – 99,28%, sotia – restul.
Firma Ropan Sel SA pare a fi un soi de „capusa“ pentru Sepal SA. Aflata azi in lichidare, societatea cu sediul in Sebes, judetul Alba, a fost infiintata in anul 2000 si a avut ca obiect de activitate productia de mobilier pentru birou si magazine (exclusiv cele din metal). Aportul Elenei Stolojan la capitalul social al firmei este de numai 15 milioane lei vechi, adica 60%.

Ceilalti asociati sunt: Victor Mihai Iliescu (10%), Daniela Ostopovici (10%), Mihaila Stan (10%) si Angela Teleoaca (10%). Firma are o stransa legatura cu societatea Sepal SA infiintata in 1998, la aceeasi adresa din Sebes – Alba ( str. M Kogalniceanu nr. 59). Cu un capital social subscris de 97,673 miliarde lei vechi si varsat de doar 24,727 miliarde, din care 18,49 milioane lei si 1,27 milioane dolari, firma are ca obiect de activitate prelucrarea bruta si impregnarea lemnului. Asociatii societatii Sepal erau Elena Stolojan (0,01%) si italienii Frati Dante (0,09%), Frati Luigi (0,09%) si Tarana Alberto (0,09%). Ca asociat persoana juridica, aparea firma Pir Projet Industriels de Roumanie SA cu un aport la capitalul social de 94,378 miliarde lei vechi, din care 5,267 milioane dolari, adica 99,687%. Actionarul majoritar este inregistrat in str. Val des Bons Malades nr. 231 din Kirchberg – Luxemburg.

Theodor Stolojan – groparul conturilor Securitatii din bancile straine

Fost inalt functionar al finantelor in „epoca Ceausescu“, Theodor Stolojan a blocat, in 1992, actiunea de cautare a fondurilor deturnate de la bugetul statului de catre apropiatii clanului Ceausescu. Fara a-si motiva, cu argumente solide, teoria conform careia „era imposibil sa se fi deturnat fonduri“ de catre reprezentanti ai regimului Ceausescu, Stolojan a decretat drept „o aiureala“ intreaga operatiune de cautare a acestor fonduri, ridiculizand astfel incercarile de recuperare, pentru bugetul de stat, a unor sume estimate la mai multe sute de milioane de dolari.

Aceasta cu atat mai mult, cu cat functiile detinute de Stolojan, incepand din 1972, au gravitat in jurul Directiei Bugetului de Stat, respectiv Directia Veniturilor Statului din cadrul Ministerului Finantelor. Regimul Ceausescu a creat o masinarie bine pusa la punct pentru obtinerea de fonduri valutare din operatiuni ilegale desfasurate pe intreg mapamondul. Au fost infiintate in strainatate o puzderie de firme fie mixte, fie cu statut de firme fantoma, societati care-si derulau activitatile financiare prin intermediul unor banci straine si ale caror conturi erau cunoscute de un numar restrans de persoane.

Masina de facut bani a lui Ceausescu, cu toate terminalele din bancile straine, a ramas ascunsa opiniei publice si din cauza „expertizei“ lui Stolojan, ca sa nu spunem a complicitatii cu mostenitorii acestei masinarii valutare. Cunostintele lui privind modul in care a fost achitata „datoria externa“ a Romaniei ceausiste nu puteau ocoli mecanismele si procedeele ilegale de obtinere a fondurilor valutare necesare acoperirii acelei datorii, mecanisme coordonate unitar de specialisti din cadrul fostului DSS, indeosebi din partea fostului compartiment AVS din Centrul de Informatii Externe.

E absurd sa credem ca toate aceste operatiuni, aflate in desfasurare in decembrie 1989, puteau inceta brusc in urma „schimbarii“ de sistem din 1990. Toate conturile romanesti din strainatate au ramas neatinse, si, daca o parte dintre acestea au fost golite de catre reprezentantii romani sau straini care le-au deschis, cu siguranta au mai ramas multe dintre ele neatinse. Un exemplu cunoscut este cazul ofiterului CIE, Nicolae Nadejde, care, in 1993, a fost trimis in instanta de catre conducerea SIE pentru recuperarea unei sume de peste 250.000 dolari, suma aflata in contul unei firme a securitatii infiintate de un panamez inainte de 1989.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 21, iunie 2006

Micile secrete ale lui Gheorghe Pogea

foto8

In august 2005, la ultima remaniere de guvern, Gheorghe Pogea a fost numit vicepremier al guvernului Tariceanu si l-a inlocuit, astfel, pe Gheorghe Seculici. Cea mai importanta calitate a noului ministru de stat pentru coordonarea activitatilor economice este relatia de prietenie si afaceri cu patronul Adriaen Videanu, Pogea fiind promovat dupa ce, vreme de cativa ani, a condus afacerile cu marmura ale acestuia.

Secretar cu probleme economice la judeteana de partid

Nascut pe 21 decembrie 1955 in PestisuMic, Hunedoara, Gheorghe Pogea a absolvit, in 1981, Facultatea de Stiinta si Ingineria Materialelor din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti si a fost repartizat la Siderurgica Hunedoara. Aici a ocupat, pe rand, functiile de inginer tehnolog, sef sectie si sef grupa tehnico-economica vreme de zece ani.

In paralel cu profesia, ca orice tanar comunist, Gheorghe Pogea si-a adus si el contributia la edificarea socialismului prin implicarea in politica economica a judetului. Asa se face ca, in decembrie 1989, evenimentele l-au surprins in functiile de membru al sectiei economice a Comitetului Judetean al PCR si secretar cu probleme economice al municipiului Hunedoara, pozitii din care controla economia judetului.

Dupa 1990, Pogea a ramas la Siderurgica si, dupa un scurt curs de marketing-management el devine, in 1992, consilier al directorului general al combinatului hunedorean. In 1993 isi desavarseste studiile in management la Scoala Superioara de Management din Marseille-Provence (Franta), desi nu cunoaste foarte bine limba franceza. In acelasi an este numit sef al serviciului tehnic de la Siderurgica de unde, in 1997, este propulsat in functia de director general.

Pogea a condus combinatul hunedorean pana in 2001 si pana aproape de faliment, datoriile acumulate de colosul hunedorean fiind, in preajma privatizarii din 2003, de peste 8800 de miliarde lei. Evident, inainte de a fi preluata de grupul LNM Holding la pachet cu Petrotub Roman, Siderurgica Hunedoara si-a raspandit creantele fie la datoria publica, fie prin transformarea acestora in actiuni.

Tartore al judetului, pana la remaniere

foto9

Cu un an inainte da a parasi Siderurgica Hunedoara, Gheorghe Pogea a intrat in PD si in 2001 a fost numit presedinte al filialei Hunedoara a Biroului Politic Judetean al acestui partid. La alegerile din 2000 el a pierdut, la mustata, un post de senator pe listele PD. De mentionat ca in postul de presedinte al filialei locale a PD, Pogea l-a inlocuit pe Gheorghe Barbu, actualul ministru al Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei care a fost avansat atunci, ca vicepresedinte, in Biroul Politic National al PD.

La inceputul lui 2001, dupa ce pleaca de la varful Siderurgica, Pogea devine managerul general al Marmosim SA Simeria, o societate controlata de Titan Mar SA, firma lui Adriean Videanu. Lider local al PD si manager al firmei lui Videanu, Pogea avea sa obtina rapid o recunoastere in formatiunea condusa de Traian Basescu, cu atat mai mult cu cat fabrica de marmura a lui Videanu conta serios in “economia” partidului.

Pogea nu s-a facut totusi remarcat, ca lider al PD Hunedoara, daca nu luam in seama micile hartuieli nesemnificative cu reprezentantii locali ai PSD. Numele lui a reintrat in atentia liderilor de la Bucuresti de-abia in 2004 cand, conform zvonurilor, a fost trecut pe o lista a posibililor ministri ai Economiei si Comertului. El a pus atunci capat acestor zvonuri afirmand ca nu doreste un astfel de post. A candidat in schimb pe listele PD la alegerile locale din 2004 si a devenit consilier judetean din partea acestui partid.

Dupa alegeri, presa locala l-a numit chiar “tartore ale judetului” ca urmare a rezultatului bun obtinut de candidatii PD. El mai este recunoscut in judet si pentru modul original in care-si expune si argumenteaza ideile folosind o tabla pe care se ingrijeste s-a aiba la indemana. Daca in trecutul sau n-ar fi existat episodul de la Comitetul Judetean al PCR, el ar fi putut trece totusi, in fata necunoscatorilor, drept un tehnocrat. Cu toate acestea, Gheorghe Pogea a fost cooptat in echipa care a realizat programul de guvernare al Aliantei D.A si, ulterior, a devenit membru in Comisia Nationala de Strategie a Aliantei PNL-PD.

Tactica lui Pogea: nu exista profit fara datorii

Din 2001, prin preluarea managementului grupului de firme Titan Mar – Marmosim, Gheorghe Pogea a trecut in sectorul privat. Marmosim Simeria, cea mai importanta fabrica de marmura din Romania, a fost preluata de la stat de catre Adriean Videanu, cu ajutorul Fondului Romano-American de Investitii (Romanian-American Enterprise Fund) care, conform unor declaratii a lui Videanu, ar fi contribuit la inceput cu 10 milioane de dolari. Pentru afacerile cu marmura, Adriean Videanu a infiintat, in 1994, societatea Titan Mar SA, firma pe care azi o controleaza, in proportie de 98,3% si care, la randu-i, controleaza societatile Marmosim SA (68,2%) si Microsim SA (49,9%). Din 2001, Pogea a devenit administratorul celor trei societati. In cazul Marmosim SA, firma inregistra, in 2000, pierderi de 5,1 miliarde lei si avea datorii de 78 miliarde lei. Dupa venirea administratorului Pogea la conducerea acesteia, au crescut datoriile, au disparut pierderile si societatea a intrat pe profit.

Astfel, daca profitul a fost de 11,3 miliarde lei, datoriile au crescut cu 12,6 miliarde lei ceea ce inseamna ca s-a schimbat ceva in politica de decontare. In 2002, conform aceluiasi stil de management, datoriile au ajuns la 134,6 miliarde lei, deci au crescut cu 44 de miliarde, iar profitul a crescut si el la 36,1 miliarde. In 2003, conform datelor de bilant, au scazut datoriile cu 24,1 miliarde, dar a scazut si profitul, tot proportional, cu 26,9 miliarde lei. In fine, in 2004, la datorii de 82,8 miliarde, Marmosim a inregistrat un profit de 24,1 miliarde lei.

Societatea Microsim SA, care are ca obiect de activitate taierea, fasonarea si finisarea pietrei, a fost infiintata in 2000 de catre Videanu, prin Marmosim SA, impreuna cu o societate din Ungaria, MIKRO CARB 2000 BT. Firma lui Videanu detine 49,9% din capitalul social de la Microsim, la fel ca si firma din Ungaria. Videanu are, in plus, 0,05% din actiuni. Si aici, printre administratori, figureaza Gheorghe Pogea. Aceasta firma a facut, in campania electorala din 2004 obiectul unui scandal, atunci cand s-a dezvaluit faptul ca a furnizat, in urma castigarii unei licitatii, marmura si granit pentru metroul bucurestean pe vremea cand ministrul Transporturilor era Traian Basescu.

La societatea Microsim SA, bilanturile indica faptul ca politica economica a lui Pogea n-a putut fi aplicata, poate si pentru ca printre administratori se afla si doi oameni de afaceri unguri, Kiss Jozsef si Kiss Erno. Astfel, in 2001, societatea avea datorii de 1,6 miliarde lei si un profit de 227 milioane lei. In 2002, datoriile au crescut la 4,4 miliarde lei, iar pierderile au fost de 1,1 miliarde. Anul urmator, la o cifra de afaceri de 8,8 miliarde lei, societatea Marmosim a inregistrat datorii de 5,9 miliarde lei si pierderi de 680 milioane lei. Abia in 2004 firma a inregistrat un profit de 705,2 milioane lei, in paralel cu o crestere a datoriilor la 9,6 miliarde lei, acesta fiind probabil un semn ca s-a aplicat, in sfarsit, principiul lui Pogea.

In 2002, Gheorghe Pogea si-a infiintat propria firma, GP Management Experts SRL cu sediul in apartamentul sau din str. Avram Iancu, Hunedoara. Societatea lui Pogea, cu un singur angajat, are ca obiect de activitate “consultari pentru afaceri si management”. Si in aceasta societate Gheorghe Pogea a aplicat, la nivel redus, politica din firmele lui Videanu conform careia nu exista profit daca nu exista datorii. Astfel, conform datelor de bilant, in 2002 GP Management avea, la o cifra de afaceri de 444 de milioane, un profit de net de 410,9 milioane dar si datorii de, evident, 459 de milioane. In 2003, datoriile au crescut la 781,9 milioane, iar profitul la 1,3 miliarde lei. Anul trecut, la datorii de un miliard de lei, profitul a fost de 1, 2 miliarde.

Averea vicepremierului

Vicepremierul Pogea are, impreuna cu sotia sa Nina, un teren de 256 mp cumparat in 2001 in comuna Teliuc, Hunedoara, o vila de 165 mp construita in 2002 in aceeasi localitate, cu o valoare de impozitare de 920 milioane lei vechi si un apartament de 75 mp, in municipiul Hunedoara, cumparat in 1991 si a carui valoare este de 580 de milioane lei. El mai are un autoturism Oltcit Club din 1986 chiar daca in ultimii ani a fost vazut conducand masini de firma precum un Volkswagen Passat sau un Renault Scenic.

In conturi are, din 2002, doua depozite ce totalizeaza 413 milioane lei, dar si datorii de aproximativ 9600 de dolari, suma ramasa dintr-un credit de 20.000 de dolari pe care l-a luat pentru construirea vilei din Teliuc. Castigurile declarate din 2004, de la GP Management, Consiliul Judetean si Microsim SA, au fost de 178 milioane lei, iar din dividendele incasate de la GP Management Experts au fost de 1,2 miliarde lei vechi.

Sotia sa Nina a contribuit la bugetul familiei cu 57 milioane lei reprezentand plati compensatorii ca urmare a disponibilizarii acesteia de la combinatul Siderurgica. De asemenea, fiica lui Pogea, care lucreaza la o banca din capitala, a avut anul trecut castiguri de 284 de milioane lei, mai mult decat au castigat, din salariu, parintii ei. Conform jurnalistilor de la Gazeta de Hunedoara, Pogea are ceva in comun cu presedintele Traian Basescu, el fiind vazut cu ochii in lacrimi (“de fericire”) atunci cand, la televizor, s-a anuntat victoria lui Traian Basescu in turul doi al alegerilor prezidentiale din toamna trecuta.

Dan Badea
Revista BILANŢ nr 14, noiembrie 2005

Micile secrete ale lui Mircea Geoană

mici secrete geoana
Mircea Geoana a ajuns in sferele inalte ale politicii. Politicianul are insa deja un trecut palpitant.

Mircea Geoana este primul român care a reusit sa puna in practica lozinca, veche cat tranzitia, “Jos Iliescu!”. Spre sfarsitul lunii trecute, el a fost ales presedinte al PSD, invingandu-l detasat, cu peste 430 de voturi, pe Ion Iliescu. Ca sa ajunga aici, Geoana a trebuit sa-si construiasca, pas cu pas, o noua biografie, asa incat nimeni sa nu mai poata spune ca, spre exemplu, partidul care a dominat scena politica a Romaniei ultimilor 15 ani este condus de un fost arbitru de fotbal, si nu de un politician pursange.

Talcul ascensiunii in politica a lui Mircea Geoana nu poate fi inteles fara a mentiona faptul ca el este fiul fostului sef al Comandamentului Apararii Civile din Romania, generalul Ioan Geoana, cel care, in de

cembrie 1989, detinea planurile subteranelor Capitalei prin care se ascundeau “teroristii” lui Ion Iliescu.

Arbitru de fotbal la Bragadiru si Voluntari

Pana in 1990, Mircea Geoana avea preocupari pasnice, dar diverse, imbinand armonios utilul cu placutul. Absolvent, in 1983, al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, Geoana a lucrat vreme de cativa ani in domeniul energetic, pe santiere din Bucuresti sau Giurgiu. Si-a facut stagiatura chinuit, dar onorabil, intre doua trenuri pe zi, in pas cu vremurile. In 1987, dornic de a-si depasi conditia de sef peste cativa maistri, Mircea Geoana s-a inscris la Facultatea de Drept din Bucuresti, cursuri fara frecventa.

Plin de energie si deloc lipsit de relatii, el a reusit sa se lanseze si in arena sportiva ocupand, pentru doi-trei ani, un loc printre arbitrii fotbalului autohton. “Am luat-o de jos, de la Divizia Onoare – spunea Geoana intr-un interviu. Numai eu stiu cate injuraturi am auzit, dar si cata conditie fizica am facut. Nu va puteti imagina cata pasiune poate sa fie la un meci de Divizia Onoare, la Bragadiru sau Voluntari. Am facut-o cu pasiune”, a mai spus el. Decembrie 1989 l-a surprins ca adjunct de sef de brigada la Trustul Energomontaj Bucuresti si student la Drept, sectia FF.

De la salopeta la guler scrobit

In 1990, pentru ca stia si limba franceza, Mircea Geoana a devenit, in urma unui concurs sumar, functionar in Ministerul de Externe. Devenit referent, ambitiosul fiu al generalului Geoana a fost repartizat pe relatia Franta. A fost “remarcat” rapid de ministrul Adrian Nastase, care a vrut sa-l faca seful protocolului din minister, dar, pentru ca referentul a refuzat functia, in 1991 l-a facut directorul Directiei Afaceri Europene (NATO, Uniunea Europeana, OSCE, UEO, Consiliul Europei). Nastase a fost, astfel, primul oficial care a vazut “bastonul” de ambasador sub cascheta fostului santierist Geoana.

Deoarece n-avea cunostintele presupuse de noua functie, fiind obisnuit mai degraba cu maistrii decat cu diplomatii, proaspatul director a plecat la perfectionare in Franta, la scoala de administratie franceza “L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”, pe care a absolvit-o un an mai tarziu. Dupa acest curs de perfectionare, a fost numit, in 1993, cand tocmai absolvise Dreptul, purtator de cuvant al MAE, functie pe care a detinut-o pana in 1995. Intre timp, a mai preluat si functia de director general pentru Europa, America de Nord, Asia America Latina, Orientul Mijlociu si Africa din cadrul MAE. Ascensiunea fulgeratoare a fostului inginer parea de neoprit si asa a si fost.

Un an mai tarziu, in 1996, Mircea Geoana devine ambasadorul Romaniei in Statele Unite, chiar daca nu i se conferise inca gradul de ambasador. El avea sa primeasca acest grad diplomatic patru ani mai tarziu, in martie 2000, miscandu-se pana atunci pe principiul “functia bate gradul”. Si-a completat, in 1999, studiile, absolvind Programul de dezvoltare manageriala al Grupului Bancii Mondiale la “Harvard Business School”.

In decembrie 2000, el devine, pentru patru ani, ministrul afacerilor externe in guvernul Nastase. Cariera diplomatica a lui Geoana, construita pe principii politice, n-a rezistat insa principiilor concurentiale presupuse de confruntarea cu Traian Basescu pentru Primaria Capitalei. Ea a fost si a ramas utila doar in interiorul partidului care l-a sustinut pe acesta si care, intr-un tarziu, l-a recunoscut drept lider.

Geoana se da Hagi Tudose

In biografia “particulara” a lui Mircea Geoana, au incaput, de-a valma, tatal Ioan, sotia Mihaela, soacra Margareta Costea (foto), cumnatul Ionut Costea, ambasadorul american Alfred Moses, finul Adrian Sarbu, finica Andreea Esca, bani, case etc., etc. Nimeni nu stie cati bani sau cate case are Mircea Geoana. Nici chiar el.

Oficial, printr-o controversata declaratie de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumatate de apartament din 1988, conturi in Romania de 17.965 dolari si 100 milioane lei si un cont in SUA, de 175.000 dolari. Intrebat asupra provenientei celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoana a declarat, senin, ca ei provin din banii castigati ca bursier la scoala de Administratie Franceza (1991-1992) si din salariul pe care l-a avut ca ambasador in SUA.

Un calcul sumar arata ca, daca banii ar proveni din sursele aratate de Geoana, atunci el n-ar fi putut supravietui in toti acesti ani, cheltuind, pentru intreaga familie, mai putin de 100 de dolari lunar. In controversa publica iscata pe tema conturilor lui Geoana, a intervenit chiar si fostul presedinte Emil Constantinescu, care a declarat pentru un cotidian central: “Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunostinte care lucreaza in mediul diplomatic si care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoana le-a avut in Statele Unite. Mi-au spus ca e greu, e chiar imposibil sa strangi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari in patru ani. Toti mi-au marturisit asta”.

Andrei Plesu si-a exprimat si el, scurt, consternarea la aflarea vestii privind economiile lui Geoana: “Inseamna ca noi avem ambasadori milionari”. Justificarea fostului ambasador nu se sustine chiar si daca observam ca el nu este deloc atat de strans la punga pe cat vrea sa para. Astfel, numai pentru resedinta sa din Washington, pe vremea cand functiona ca ambasador in Statele Unite, statul romAn platea o chirie de 8.000 de dolari lunar, cu mult peste pretul pietei pentru un apartament.

Sotia sa, Mihaela, este recunoscuta ca o persoana implicata mai degraba in acte caritabile, ea fiind presedinta fundatiei “Renasterea”, dar si a ONG-ului “Millenium for Human Rights”. Soacra, Margareta, la randul ei, conduce fundatia (tot caritabila) “Tinerii Romaniei”, cu sediul in imobilul din strada Caranfil nr. 125.

Cumnatul Ionut Costea

Sotia lui Mircea Geoana, arhitecta Mihaela, are un frate cunoscut pentru ispravile sale din mediul financiar. Este vorba de Ionut Mircea Costea (foto), implicat de-a lungul anilor in cateva afaceri asupra carora planeaza semne de intrebare. Cumnatul Costea a fost, o vreme, secretar de stat la Ministerul Finantelor condus de Mircea Ciumara, apoi director BERD si, intr-un tarziu, presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL).

Numele lui Ionut Costea a fost legat de recuperarea unor creante, cazurile semnificative fiind Ghana si Angola. Astfel, in primul caz, Mihai Tanasescu (fost director general al Directiei de Creante ale Statului) si Ionut Costea, de la Ministerul Finantelor, au avizat favorabil recuperarea unei creante de peste 11 milioane dolari pe care Romania o avea fata de Ghana, in conditiile in care acel stat avea, la randu-i, creante fata de Romania ca urmare a unor lucrari neachitate catre Contransimex. In recuperarea acelei creante au fost interesati, conform unor date din 1997, Dan Fischer (cetatean german de origine romana) si Michael Beck (cetatean american), prin firma IRM International Ltd. din Insulele Bermude. Intr-un cotidian central, s-a afirmat chiar ca ar fi beneficiat de comisioane, in urma acelei tranzactii, fostul secretar general al guvernului si “persoane importante din conducerea SIE”.

De asemenea, in noiembrie 2000, guvernul Isarescu a aprobat, prin H.G. 1.043, cesionarea catre firma lui Iosif Armas, “Argirom International” SA, a creantelor Romaniei rezultate din activitatea de comert exterior derulata pana in 1990 in Republica Angola. Se aproba astfel ca datoria de 18,7 milioane dolari sa fie recuperata de catre firma lui Iosif Armas, statul roman urmand sa primeasca 15% din aceasta suma. Ce se recupera peste procentul de 15% ii revenea lui Iosif Armas. Din partea Ministerului Finantelor, cel care a parafat acest contract a fost secretarul general adjunct Ionut Costea. De mentionat ca, trei ani mai tarziu, beneficiarul contractului a fost schimbat, firma lui Armas nerespectand termenul impus de Guvernul roman.

Numele lui Ionut Costea a mai fost invocat in scandalul izbucnit intre Dan Fischer (patronul “Danubius Securities”) si Alexandru Bittner, in 2000, cu ocazia controverselor legate de deturnarea unui credit de 300 milioane dolari, provenit de la consortiul englez “TQ Inteligent Solutions”, credit destinat invatamantului romanesc. Atunci, Bittner l-a acuzat pe Fischer ca a incercat sa se interpuna in afacere, replica lui Dan Fischer fiind ca, de fapt, el a fost solicitat sa acorde consultanta Ministerului Finantelor de catre Ionut Costea.

O compensare de 400.000 de dolari

In contul lui Mircea Geoana a fost trecut si un teren din Busteni, a carui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul apartine insa socrilor lui Mircea Geoana si a fost obtinut printr-un schimb cu Romsilva, condusa de pesedistul Gheorghe Gavrilescu. Sotii Costea au cedat Regiei Padurilor 5.000 mp in localitatea Banesti si au primit in schimb, in baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp in cartierul Zamora din Busteni.

Desi socrii lui Geoana par a fi defavorizati, terenul primit de ei valoreaza de peste zece ori mai mult decat cel pe care l-au cedat. Ei si-au intregit, ulterior, parcela din Busteni cu inca 2.000 mp, valoarea terenului detinut depasind deja o jumatate de milion de dolari. De remarcat ca schimbul de terenuri s-a realizat la sfarsitul lui 1996, inainte ca Gavrilescu sa fie inlocuit de la conducerea Romsilva, legea care a permis astfel de jafuri fiind ulterior abrogata.

Scrisoarea pierduta la Emil Constantinescu

Desi Mircea Geoana a fost creatia PSD, Adrian Nastase fiind cel care l-a pus in fruntea bucatelor, el a fost mentinut totusi, pe intreaga durata a regimului Constantinescu, ca ambasador in Statele Unite. Secretul acestei confirmari n-a fost inca lamurit. Una dintre explicatii a fost aceea ca familia Geoana a reusit sa se faca “placuta” la Washington, sotii Geoana fiind persoane prezentabile si inteligente, care stiu sa intretina o discutie in limba engleza. S-a vorbit, de asemenea, despre prietenia dintre acestia si fostul ambasador american Alfred H. Moses, pe care Geoana, impreuna cu Ionut Costea (director BERD pe zona Romania, Ucraina Georgia), l-ar fi sprijinit in intermedierea afacerii Transchem-Romania, o afacere care a adus statului roman pagube de aproximativ 80 de milioane de dolari.

S-a mai spus, la fel, ca dupa ce a aflat ca Emil Constantinescu a castigat alegerile din 1996, Mircea Geoana i-a trimis acestuia o scrisoare prin care si-ar fi exprimat bucuria ca, in sfarsit, “am scapat” de “stafiile trecutului” sau “de cancerul democratiei romanesti”. Scrisoarea, trimisa prin fax presedintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta sa-l mentina la Washington pe ambasadorul Geoana. Desi, in mai multe randuri, s-a evocat existenta acelui ravas, pana la sfarsitul anului trecut nimeni n-a reusit sa produca dovada ca ar fi existat. In septembrie 2004 insa, intr-o emisiune televizata, fostul presedinte Emil Constantinescu a recunoscut public faptul ca, intr-adevar, Mircea Geoana i-a trimis prin fax, la inceput de mandat, o scrisoare “elogioasa” (“un fel de elogiu la adresa mea” – a spus Constantinescu), din care se putea deduce bucuria expeditorului ca s-a schimbat puterea. Fostul presedinte a declarat ca nu va publica ravasul lui Geoana, deoarece l-ar pune pe acesta “intr-o situatie jenanta”. Altfel spus, oportunism. Stop.

Dan Badea

Text apărut în revista BILANŢ nr.8, mai 2005