Micile secrete ale lui Radu Stroe

radu stroeMinistrul senator Radu Stroe a reusit performanta de a fi singurul demnitar roman care sfideaza cu succes principiul separatiei puterilor in stat. De sase luni, el detine simultan functiile de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului si de presedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii, fiind, deci, atat membru activ al executivului (Guvern), cat si al legislativului (Parlament).

Starea de incompatibilitate flagranta in care se afla liberalul Stroe, amendata inutil de presa si de cateva ONG-uri, este tolerata de parlamentari, ea fiind, de fapt, o solutie de compromis gasita de premierul Calin Popescu Tariceanu pentru a controla SRI. De altfel, dorinta lui Tariceanu de a prelua controlul serviciilor de informatii a creat deja o disputa la scena deschisa, indeosebi cu presedintele Traian Basescu, rezultatul confruntarii nefiind inca transat.

Deocamdata, liberalul Radu Stroe este singurul dintre demnitarii liberali care executa, intocmai si la timp, ordinul de a nu parasi meterezele informative privilegiate posibile doar via comisia de la Senat. Soldat sau „ofiter“ disciplinat al partidului, Radu Stroe este un personaj care a ramas, intotdeauna, in linia a doua, ca si cand s-ar teme, din motive pe care deocamdata doar el le cunoaste, sa iasa in prima linie. Trecutul acestuia este presarat cu foarte multe necunoscute mai ales ca, de-a lungul timpului, au existat diverse suspiciuni cu privire la bunele sale intentii.

Biografie seaca si oficiala

Nascut pe 31 august 1949 in localitatea Osoi, judetul Iasi, Radu Stroe a absolvit, in anul 1971, Institutul de Marina Civila din Constanta. In perioada 1972-1974 a lucrat ca ofiter de marina si inginer de navigatie la Navrom Constanta. A trecut apoi, in 1975, in cadrul Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor, ca inginer principal III. In 1981, a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti. Intre 1986 si 1989, a lucrat ca inginer principal la administratia Canalului Dunare-Bucuresti. A fost membru al Partidului Comunist Roman si activist UTC in cadrul ministerului. In 1990, dupa ce a intrat in Partidul National Liberal, a fost promovat in cadrul Ministerului Transporturilor, unde a ocupat succesiv, pana in 1996, functiile de director general adjunct, director general si consilier al ministrului.

In perioada 1997-1998, a fost numit secretar general adjunct al guvernului Victor Ciorbea, iar intre 1998 si 2000, in guvernul Radu Vasile, a fost promovat secretar general al Guvernului. La alegerile parlamentare din 2000, a fost impus pe listele PNL Maramures si a obtinut un mandat de deputat in legislatura 2000-2004. In perioada februarie-septembrie 2001, a fost membru al Biroului permanent al Camerei Deputatilor. De asemenea, a fost membru al Comisiei de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

In 2004, repetand manevra electorala din Maramures, Radu Stroe a devenit senator PNL pe listele Aliantei D.A. – Dreptate si Adevar. Din 2005, a devenit presedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Roman de Informatii. Pe 23 mai 2006, la propunerea lui Calin Popescu Tariceanu, senatorul Radu Stroe este investit in functia de ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, fara a renunta insa la functia si privilegiile detinute in Senat.

Relatia cu Partidul Comunist si Securitatea

Actualul ministru-senator Stroe are un trecut tulbure. Daca azi el este, in esenta, liberal de profesie, functiile detinute in ultimii zece ani derivand din aceasta preocupare politica, pana in 1990 profesia lui era, conform carnetului PCR si convingerilor, aceea de activist UTC in Ministerul Transporturilor. Atractia si apetenta sa din ultimii ani pentru serviciile de informatii au dat apa la moara unora care l-au suspectat ca ar fi fost, pe vremuri, colaborator al Securitatii. Suspiciunea n-a putut fi probata, deoarece n-au aparut inca documente in acest sens. Totusi, recent, presa centrala a consemnat declaratia unui fost coleg al acestuia, comandantul de cursa lunga Adrian Ungureanu, care a afirmat ca „Radu Stroe, secretarul Guvernului, a fost secretar de partid pe Departamentul Transporturi Navale si statea dupa colt, te scria pe hartie ca nu te duci la cuvantarile lui Ceausescu. Si te dadea in primire! Eu cred ca asta a facut mai multa politie politica decat multi altii! Si asta pot s-o spun fata de orisicine“.

De asemenea, presedintele Traian Basescu, intr-un interviu pe care l-a acordat „Gazetei de Maramures“, a dat si el detalii cu privire la trecutul „profesional“ al lui Stroe. Raspunzand unei afirmatii din care rezulta ca Radu Stroe ar fi absolvit acelasi institut (Marina) cu el, Traian Basescu a spus: „Da, dar el a ramas tot un ofiter III inapt medical, iar eu am ajuns comandant pe nava-amiral a Romaniei. E un handicap intre un inapt medical si un comandant de nava. Raman complexele tineretii. Daca va arata uniforma lui, o sa vedeti doar o tresa de ofiter III. Eu mi-am umplut manecile cu toate tresele la care imi dadea dreptul calitatea de absolvent al Institutului de Marina“.

Referitor la toate aceste acuze, Stroe si-a recunoscut, cu timiditate, fostul statut de activist comunist, dar a afirmat ca nu a colaborat cu Securitatea. Dimpotriva, conform propriilor sale declaratii, pentru ca ar fi refuzat sa denunte un coleg care a fugit in strainatate, dar si pentru ca el insusi ar fi devenit suspect ca ar dori sa paraseasca tara, in anul 1974, Securitatea i-ar fi suspendat permisul care ii dadea dreptul sa navigheze. Mai mult, a spus el, ar fi avut chiar doua dosare de urmarire informativa (DUI).

Acesta ar fi motivul pentru care n-a reusit sa-si faca o cariera in marina civila. „N-aveam cum in doi ani sa iau toate tresele, pentru faptul ca Securitatea nu m-a lasat sa navighez mai departe“, a declarat Stroe. Argumentul nu sta insa deloc in picioare deoarece, ulterior, Securitatea l-a lasat pe „suspectul“ Radu Stroe sa devina activist de partid in Ministerul Transporturilor. Se stie ca Securitatea era subordonata partidului, si nu invers. Prin urmare, daca Securitatea, deci partidul, l-ar fi suspectat de „nazdravanii“, atunci nu l-ar fi promovat in esaloanele superioare.

In aceste conditii, suspiciunea cu privire la trecutul acestuia persista, iar Stroe continua s-o alimenteze prin actiuni care nu pot fi altfel explicate. Spre exemplu, in urma cu cateva luni, presa a atras atentia asupra unei liste cu fosti ofiteri de Securitate promovati in administratie si Guvern atat la Cabinetul primului-ministru, cat si la cabinetul presedintelui Comisiei SRI, Radu Stroe, in conditile in care acesta, aliat cu Marius Oprea, declarase un razboi total securistilor vechi sau noi. Printre securistii vechi, consemnati de presa, erau Aleodor Francu, Dan Petrescu, Mihai Darie, dar si Mihai Popescu.

Ulterior, primii doi au fost documentati ca fosti ofiteri de Securitate si indepartati din Cancelaria lui Tariceanu, in vreme ce ultimul, Mihai Popescu, consilier personal al lui Radu Stroe, a fost mentinut in preajma, el fiind declarat „securist de bine“. „Mihai Popescu a lucrat in contraspionaj, loc din care a iesit la pensie. Pentru ca eu nu am experienta si expertiza necesara lucrarilor de la Comisia SRI, am apelat la serviciile unui profesionist. Mentionez ca acesta nu a facut parte din structurile Securitatii ca politie politica“, a declarat Radu Stroe.

Trecand peste faptul ca presedintele Comisiei SRI n-avea de unde sa stie daca securistul vizat a facut sau nu politie politica. Se poate observa ca aceasta declaratie a lui Stroe vine in totala contradictie cu toate celelalte declaratii ale lui privind fosta Securitate, mai ales ca, la fel cum colaboreaza cu consilierul Mihai Popescu, acesta colaboreaza la fel de bine si cu consilierul Marius Oprea, un vanator declarat al securistilor, „de bine“ sau „de rau“, dar cu conditia sa nu fie securistii lor. Adica ai liberalilor.

(Stroe) Victoria parasita, (Palatul) Victoria sa traiasca!

Un alt mic secret al lui Radu Stroe tine de viata sa privata, ceea ce ne determina sa nu insistam prea mult asupra lui, dar nu putem sa-l trecem total cu vederea. Este vorba despre statutul sau de burlac, sau „necasatorit“, asa cum figureaza in autobiografia oficiala. Statutul sau real este insa acela de „divortat“, chiar daca acest amanunt nu conteaza prea tare. Astfel, Radu Stroe a fost casatorit cu Victoria Stroe, nascuta pe 30 iulie 1947, deci cu doi ani mai in varsta decat ministrul-sef de comisie SRI.

Cei doi au divortat inainte ca Stroe sa cucereasca Palatul Victoria, nume predestinat, in calitate de sef al Secretariatului General al Guvernului. Divortul a fost insa un bun prilej de capatuiala pentru liberalul Stroe, deoarece in 1997, invocand acest aspect biografic in fata primarului general al Capitalei, Viorel Lis, acesta i-a facut cadou prin comunicarea nr. 118058/12.01.1998, un apartament bine pozitionat pe bulevardul Burebista. Motivul atribuirii locuintei, situate in bd. Burebista este scurt, cuprinzator si suficient: „salariat la Guvernul Romaniei, cu domiciliul in Sos. N. Titulescu nr. (…) sector 1, proprietatea fostei sotii“.

repartitie stroe cap tabel

 

repartitie_stroe

repartitie stroe cap tabel

De asemenea, desi era „singur“, divortatul Radu Stroe primeste un apartament social de doua camere. Sase ani mai tarziu, pe 7 mai 2004, Radu Stroe, deputat la acea vreme, vinde apartamentul „social“ catre Valeria Victoria Sandulescu, cu 60.000 de euro. Bani declarati. Din nou, numele „Victoria“ intervine in biografia lui Stroe. Numai ca, de aceasta data, cumparatoarea este o fosta vecina de pe acelasi palier (etajul 1) de-a lui Stroe, din blocul D13, persoana nascuta in 1931. Culmea, pensionara Valeria Victoria Sandulescu, cumparatoarea apartamentului lui Stroe, beneficiase si ea de o locuinta sociala de trei camere, tot in blocul D13 nr. 4, din partea aceluiasi primar Viorel Lis, dupa ce fusese evacuata din Str. Helesteului nr. 22A, un imobil al RAPPS.

Legarea de scaun si SPP-ul

O poveste interesanta despre modul in care Radu Stroe si-a indeplinit cu exces de zel atributiile de serviciu a fost dezvaluita de presa centrala si este extrem de sugestiva pentru situatia de incompatibilitate in care se afla, azi, parlamentarul-ministru liberal. Astfel, se spune ca, in vremea guvernarii lui Radu Vasile, acesta hotarase sa-i scoata din Guvern pe toti consilierii impusi de Emil Constantinescu. Printre acestia se afla si medicul ortoped Dan Serban. Numai ca, ortopedul-consilier a refuzat sa plece de la Palatul Victoria si, in semn de protest, s-ar fi legat de scaun cu noduri „marinaresti“.

Radu Stroe, secretarul general al Guvernului, a fost cel care a trebuit sa execute, intocmai si la timp, decizia lui Radu Vasile si, pus in fata unuia care nu voia cu nici un chip sa elibereze functia, si nici scaunul, a trimis SPP-istii sa-l scoata pe ortoped din birou. Acestia „l-au luat la pachet pe Dan Serban, l-au bagat cu chiu cu vai in lift, l-au transportat in curtea interioara a Palatului Victoria, i-au desfacut incomodele si trainicele noduri si l-au scos, pur si simplu, din incinta pe medicul rebel“, se afirma in presa centrala. Ce se va intampla insa daca parlamentarii vor decide ca, data fiind starea de incompatibilitate in care se afla Radu Stroe, acesta sa paraseasca scaunul de la Guvern sau de la Comisia SRI? Se va lega el de scaunul cel mai indragit? Si daca da, cine va chema SPP-ul? Tariceanu sau Basescu? Oricum, problema ramane deschisa.

Si bogat, si actionar la firma lui Patriciu

Ca orice liberal care se respecta, Radu Stroe a intrat si el in randul actionarilor la Rompetrol, firma lui Dan Costache Patriciu, cunoscut si sub numele electoral Dinu Patriciu. Inainte insa de a-si achizitiona actiuni la Patriciu, Radu Stroe a prosperat. Aparent, dupa divort, el ramasese doar cu un teren de 3,4 hectare, mostenit de la parintii sai din comuna ieseana Osoi. Ulterior, in mod inexplicabil, a inceput sa acumuleze. In conditiile in care era bugetar. Trebuie spus totusi ca, pe 6 ianuarie 1999, Radu Stroe a fost cooptat ca membru in Consiliul de Administratie al Bancii Romane de Dezvoltare (BRD) conduse de Bogdan Baltazar, inainte de perfectarea tranzactiei cu Societee Generale. El a ramas in aceasta functie pana in august 2000, cand a fost inlocuit cu Frederic Lucenet, propus de BERD.

Incursiunea la BRD i-a adus calitatea de actionar la aceasta banca, dar nu justifica cei 110.000 dolari declarati de Stroe in 2003, si cu atat mai putin vila de 180 mp cumparata in acelasi an si situata pe strada Gabrielescu Grigore, in zona Piata Iancului-Pantelimon. Conform declaratiilor de avere, Radu Stroe a mai cumparat, in 2004, un Audi A4, in valoare de aproximativ 30.000 de euro si, in acelasi an, a vandut 30.000 de actiuni BRD cu aproximativ 700 milioane lei, adica 21.000 dolari. Tot in 2004 el avea in depozite 24.000 de euro, 60.000 dolari si 750 milioane lei. O avere mai suspecta chiar si decat intregul sau trecut.

Este drept, ca fost secretar general al Guvernului, el a fost acuzat, in cateva randuri, ca protejeaza persoane acuzate de coruptie, cum este cazul fostului prefect de Bistrita, dar si ca institutia condusa de el nu putea justifica suma de 124.000 dolari, bani alocati pentru constructia unei biserici in Albania si deturnati in mod misterios. La fel, conform unor dezvaluiri ale lui Serban Mihailescu, Radu Stroe a fost acuzat ca a angajat o firma sa tunda iarba din fata Guvernului contra sumei de 2.200 de dolari lunar. Evident, toate aceste acuzatii au ramas in aer. De mentionat ca, in 2003, acelasi Radu Stroe declara ca fusese cooptat si in Consiliul de Administratie al Clubului de Fotbal Dinamo Bucuresti, functie neretribuita, deci neinteresanta din punct de vedere financiar.

In ianuarie 2005, dupa o campanie electorala in cadrul careia Radu Stroe a contribuit, oficial, doar cu 350 milioane lei, in conturile sale se mai gaseau 24.000 de euro si 42.000 dolari. In aceeasi luna, el a declarat si achizitionarea a 100.000 de actiuni Petrom, in valoare de 300 milioane lei. Cinci luni mai tarziu, in conturile sale bancare au mai intrat 10.000 de euro. Tot fara explicatie. In ianuarie 2006, desi conturile bancare i-au ramas intacte, Radu Stroe s-a declarat fericitul posesor al unor actiuni la Petrom (42.000, semn ca vanduse mai mult de jumatate din pachetul initial), BRD (1.000 de actiuni evaluate la 3.500–4.000 de euro) si, surpriza!, Rompetrol (100.000 de actiuni evaluate atunci la 3.500–4.000 de euro). Evident, actiunile de la Rompetrol nu le-a cumparat preferential, ci de pe piata libera, deoarece, altfel, ar fi fost inclus in lotul Patriciu si acuzat de „utilizarea de informatiii privilegiate“, „aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup infractional“ etc., etc.

Radu Stroe cunoaste legislatia, ca doar a absolvit si dreptul, si suntem convinsi ca, la nevoie, poate justifica fiecare cent care i-a intrat in conturi.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr 27-28, decembrie 2006

Micile secrete ale lui Gheorghe Pogea

foto8

In august 2005, la ultima remaniere de guvern, Gheorghe Pogea a fost numit vicepremier al guvernului Tariceanu si l-a inlocuit, astfel, pe Gheorghe Seculici. Cea mai importanta calitate a noului ministru de stat pentru coordonarea activitatilor economice este relatia de prietenie si afaceri cu patronul Adriaen Videanu, Pogea fiind promovat dupa ce, vreme de cativa ani, a condus afacerile cu marmura ale acestuia.

Secretar cu probleme economice la judeteana de partid

Nascut pe 21 decembrie 1955 in PestisuMic, Hunedoara, Gheorghe Pogea a absolvit, in 1981, Facultatea de Stiinta si Ingineria Materialelor din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti si a fost repartizat la Siderurgica Hunedoara. Aici a ocupat, pe rand, functiile de inginer tehnolog, sef sectie si sef grupa tehnico-economica vreme de zece ani.

In paralel cu profesia, ca orice tanar comunist, Gheorghe Pogea si-a adus si el contributia la edificarea socialismului prin implicarea in politica economica a judetului. Asa se face ca, in decembrie 1989, evenimentele l-au surprins in functiile de membru al sectiei economice a Comitetului Judetean al PCR si secretar cu probleme economice al municipiului Hunedoara, pozitii din care controla economia judetului.

Dupa 1990, Pogea a ramas la Siderurgica si, dupa un scurt curs de marketing-management el devine, in 1992, consilier al directorului general al combinatului hunedorean. In 1993 isi desavarseste studiile in management la Scoala Superioara de Management din Marseille-Provence (Franta), desi nu cunoaste foarte bine limba franceza. In acelasi an este numit sef al serviciului tehnic de la Siderurgica de unde, in 1997, este propulsat in functia de director general.

Pogea a condus combinatul hunedorean pana in 2001 si pana aproape de faliment, datoriile acumulate de colosul hunedorean fiind, in preajma privatizarii din 2003, de peste 8800 de miliarde lei. Evident, inainte de a fi preluata de grupul LNM Holding la pachet cu Petrotub Roman, Siderurgica Hunedoara si-a raspandit creantele fie la datoria publica, fie prin transformarea acestora in actiuni.

Tartore al judetului, pana la remaniere

foto9

Cu un an inainte da a parasi Siderurgica Hunedoara, Gheorghe Pogea a intrat in PD si in 2001 a fost numit presedinte al filialei Hunedoara a Biroului Politic Judetean al acestui partid. La alegerile din 2000 el a pierdut, la mustata, un post de senator pe listele PD. De mentionat ca in postul de presedinte al filialei locale a PD, Pogea l-a inlocuit pe Gheorghe Barbu, actualul ministru al Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei care a fost avansat atunci, ca vicepresedinte, in Biroul Politic National al PD.

La inceputul lui 2001, dupa ce pleaca de la varful Siderurgica, Pogea devine managerul general al Marmosim SA Simeria, o societate controlata de Titan Mar SA, firma lui Adriean Videanu. Lider local al PD si manager al firmei lui Videanu, Pogea avea sa obtina rapid o recunoastere in formatiunea condusa de Traian Basescu, cu atat mai mult cu cat fabrica de marmura a lui Videanu conta serios in “economia” partidului.

Pogea nu s-a facut totusi remarcat, ca lider al PD Hunedoara, daca nu luam in seama micile hartuieli nesemnificative cu reprezentantii locali ai PSD. Numele lui a reintrat in atentia liderilor de la Bucuresti de-abia in 2004 cand, conform zvonurilor, a fost trecut pe o lista a posibililor ministri ai Economiei si Comertului. El a pus atunci capat acestor zvonuri afirmand ca nu doreste un astfel de post. A candidat in schimb pe listele PD la alegerile locale din 2004 si a devenit consilier judetean din partea acestui partid.

Dupa alegeri, presa locala l-a numit chiar “tartore ale judetului” ca urmare a rezultatului bun obtinut de candidatii PD. El mai este recunoscut in judet si pentru modul original in care-si expune si argumenteaza ideile folosind o tabla pe care se ingrijeste s-a aiba la indemana. Daca in trecutul sau n-ar fi existat episodul de la Comitetul Judetean al PCR, el ar fi putut trece totusi, in fata necunoscatorilor, drept un tehnocrat. Cu toate acestea, Gheorghe Pogea a fost cooptat in echipa care a realizat programul de guvernare al Aliantei D.A si, ulterior, a devenit membru in Comisia Nationala de Strategie a Aliantei PNL-PD.

Tactica lui Pogea: nu exista profit fara datorii

Din 2001, prin preluarea managementului grupului de firme Titan Mar – Marmosim, Gheorghe Pogea a trecut in sectorul privat. Marmosim Simeria, cea mai importanta fabrica de marmura din Romania, a fost preluata de la stat de catre Adriean Videanu, cu ajutorul Fondului Romano-American de Investitii (Romanian-American Enterprise Fund) care, conform unor declaratii a lui Videanu, ar fi contribuit la inceput cu 10 milioane de dolari. Pentru afacerile cu marmura, Adriean Videanu a infiintat, in 1994, societatea Titan Mar SA, firma pe care azi o controleaza, in proportie de 98,3% si care, la randu-i, controleaza societatile Marmosim SA (68,2%) si Microsim SA (49,9%). Din 2001, Pogea a devenit administratorul celor trei societati. In cazul Marmosim SA, firma inregistra, in 2000, pierderi de 5,1 miliarde lei si avea datorii de 78 miliarde lei. Dupa venirea administratorului Pogea la conducerea acesteia, au crescut datoriile, au disparut pierderile si societatea a intrat pe profit.

Astfel, daca profitul a fost de 11,3 miliarde lei, datoriile au crescut cu 12,6 miliarde lei ceea ce inseamna ca s-a schimbat ceva in politica de decontare. In 2002, conform aceluiasi stil de management, datoriile au ajuns la 134,6 miliarde lei, deci au crescut cu 44 de miliarde, iar profitul a crescut si el la 36,1 miliarde. In 2003, conform datelor de bilant, au scazut datoriile cu 24,1 miliarde, dar a scazut si profitul, tot proportional, cu 26,9 miliarde lei. In fine, in 2004, la datorii de 82,8 miliarde, Marmosim a inregistrat un profit de 24,1 miliarde lei.

Societatea Microsim SA, care are ca obiect de activitate taierea, fasonarea si finisarea pietrei, a fost infiintata in 2000 de catre Videanu, prin Marmosim SA, impreuna cu o societate din Ungaria, MIKRO CARB 2000 BT. Firma lui Videanu detine 49,9% din capitalul social de la Microsim, la fel ca si firma din Ungaria. Videanu are, in plus, 0,05% din actiuni. Si aici, printre administratori, figureaza Gheorghe Pogea. Aceasta firma a facut, in campania electorala din 2004 obiectul unui scandal, atunci cand s-a dezvaluit faptul ca a furnizat, in urma castigarii unei licitatii, marmura si granit pentru metroul bucurestean pe vremea cand ministrul Transporturilor era Traian Basescu.

La societatea Microsim SA, bilanturile indica faptul ca politica economica a lui Pogea n-a putut fi aplicata, poate si pentru ca printre administratori se afla si doi oameni de afaceri unguri, Kiss Jozsef si Kiss Erno. Astfel, in 2001, societatea avea datorii de 1,6 miliarde lei si un profit de 227 milioane lei. In 2002, datoriile au crescut la 4,4 miliarde lei, iar pierderile au fost de 1,1 miliarde. Anul urmator, la o cifra de afaceri de 8,8 miliarde lei, societatea Marmosim a inregistrat datorii de 5,9 miliarde lei si pierderi de 680 milioane lei. Abia in 2004 firma a inregistrat un profit de 705,2 milioane lei, in paralel cu o crestere a datoriilor la 9,6 miliarde lei, acesta fiind probabil un semn ca s-a aplicat, in sfarsit, principiul lui Pogea.

In 2002, Gheorghe Pogea si-a infiintat propria firma, GP Management Experts SRL cu sediul in apartamentul sau din str. Avram Iancu, Hunedoara. Societatea lui Pogea, cu un singur angajat, are ca obiect de activitate “consultari pentru afaceri si management”. Si in aceasta societate Gheorghe Pogea a aplicat, la nivel redus, politica din firmele lui Videanu conform careia nu exista profit daca nu exista datorii. Astfel, conform datelor de bilant, in 2002 GP Management avea, la o cifra de afaceri de 444 de milioane, un profit de net de 410,9 milioane dar si datorii de, evident, 459 de milioane. In 2003, datoriile au crescut la 781,9 milioane, iar profitul la 1,3 miliarde lei. Anul trecut, la datorii de un miliard de lei, profitul a fost de 1, 2 miliarde.

Averea vicepremierului

Vicepremierul Pogea are, impreuna cu sotia sa Nina, un teren de 256 mp cumparat in 2001 in comuna Teliuc, Hunedoara, o vila de 165 mp construita in 2002 in aceeasi localitate, cu o valoare de impozitare de 920 milioane lei vechi si un apartament de 75 mp, in municipiul Hunedoara, cumparat in 1991 si a carui valoare este de 580 de milioane lei. El mai are un autoturism Oltcit Club din 1986 chiar daca in ultimii ani a fost vazut conducand masini de firma precum un Volkswagen Passat sau un Renault Scenic.

In conturi are, din 2002, doua depozite ce totalizeaza 413 milioane lei, dar si datorii de aproximativ 9600 de dolari, suma ramasa dintr-un credit de 20.000 de dolari pe care l-a luat pentru construirea vilei din Teliuc. Castigurile declarate din 2004, de la GP Management, Consiliul Judetean si Microsim SA, au fost de 178 milioane lei, iar din dividendele incasate de la GP Management Experts au fost de 1,2 miliarde lei vechi.

Sotia sa Nina a contribuit la bugetul familiei cu 57 milioane lei reprezentand plati compensatorii ca urmare a disponibilizarii acesteia de la combinatul Siderurgica. De asemenea, fiica lui Pogea, care lucreaza la o banca din capitala, a avut anul trecut castiguri de 284 de milioane lei, mai mult decat au castigat, din salariu, parintii ei. Conform jurnalistilor de la Gazeta de Hunedoara, Pogea are ceva in comun cu presedintele Traian Basescu, el fiind vazut cu ochii in lacrimi (“de fericire”) atunci cand, la televizor, s-a anuntat victoria lui Traian Basescu in turul doi al alegerilor prezidentiale din toamna trecuta.

Dan Badea
Revista BILANŢ nr 14, noiembrie 2005