Ţeparul Marius Locic şi spălătoria de bani a lui Marian Iancu (I)

Marius Locic
Marius Locic

Marius Locic (foto stânga) a intrat, la sfârşitul anului trecut, în atenţia DNA, el fiind anchetat, pentru dare de mită, în dosarul senatorului PSD Cătălin Voicu.

Fost ospătar, Locic este un produs tipic al rebuturilor din serviciile secrete, în mod special din Serviciul de Informaţii Externe. A spune despre el că este escroc, ţepar sau infractor, aşa cum au afirmat unii, nu rezolvă cu nimic problema de fond reprezentată de acest personaj „lansat pe piaţă”, oficial, în 2006. A afla pentru cine lucrează el, pe cine reprezintă şi, deci, cui servesc acţiunile sale, asta ar fi într-adevăr o ştire de presă.

Deocamdată însă, ziariştii care i-au executat ordinele tac, deşi, cu o singură excepţie, pe toţi i-a ţepuit refuzând să le mai achite salariile vreme de mai multe luni de zile. Să ne concentram asadar pe Locic. Marius Locic. Trebuie făcută precizarea, pentru cei care îl cunosc, sau care l-au ascultat vorbind, că, după opinia mea, el nu poate fi cadru al vreunui serviciu secret, chiar dacă asta e bănuiala tuturor. Ar fi absurd ca SIE să angajeze un agramat ca Locic, cum, la fel de absurd ar fi să angajeze un beţiv precum aşa-zisul jurnalist Marius Stoian, chiar dacă acesta din urmă se laudă – când e beat pulbere, evident! – că ar fi ofiţer superior al SIE.

Crescut sau preluat pe parcurs de securişti din SIE, Marius Locic s-a „repartizat” în presă în

MARIAN IANCU
MARIAN IANCU

2006, prin aşa-zisa cumpărare a cotidianului ATAC de la Marian Iancu (foto dreapta), controversatul patron al Balkan Petroleum şi al FC Timişoara. Că preluarea acelui cotidian a fost de faţadă, controlul fiind în continuare deţinut de omul de afaceri timişorean şi de cei care se află în spatele său, asta pare a fi o ipoteză tot mai demnă de luat în calcul. Zilele trecute am descoperit că legătura Iancu-Locic s-a menţinut intactă, ba, mai mult, Locic este în continuare folosit ca paravan pentru afacerile imobiliare ale lui Marian Iancu şi, posibil, ale băieţilor neatenţi din SIE.

Deocamdată prefer să cred că operaţiunile financiare derulate sub numele lui Marius Locic, Marius Stoian, fraţii Marian şi Octavian Iancu sau a generalilor rezervişti din SIE (Isac, Isar şi Haş) nu sunt instituţionalizate, iar fondurile rulate de aceşti indivizi nu sunt de la buget.

De la servitor, la comandant de ziarişti

Singur sau împreună cu soţia (Elena Mariana), Marius Locic a înfiinţat în România peste 20 de firme, metodă folosită de regulă pentru a înşela fiscul sau/şi creditorii. Dintre acestea el a înstrăinat deja şapte societăţi cu probleme, deşi spectrul falimentului nu-i dă pace. Astăzi, pe rolul Tribunalului Bucureşti există mai multe cereri de intrare în faliment pentru câteva dintre firmele sale de bază. Înainte de a vedea pe cine a ţepuit Locic, să aruncăm un ochi pe portofoliul de firme plasat de „băieţi” în proprietatea acestui paravan numit Marius Locic.

Lansarea în afaceri a fostului ospătar Marius Locic s-a făcut în 1991 prin societatea C.B.C. – Construcţii – Cioroianu SRL, o firmă care aparţine, azi, unui anume Marius Gavril. A urmat apoi societatea Fresh Servimpex SRL, înfiinţată în 1992, o firmă pe măsura pregătirii sale de bază, adică aceea de servitor (ospătar), dar transformată ulterior în societate pentru comerţul ziarelor. Nu ştim încă de ce nu s-a mulţumit să-şi servească clienţii în spaţiu închis şi a ieşit în lume, să jefuiască ziarişti sau să facă jocurile unor mafioţi din administraţie şi servicii secrete.

În 1997 înfiinţează firma Locic Internaţional Impex, specializată în afaceri imobiliare, societate trecută şi ea astăzi pe numele fratelui său, Doinel. Alături de soţie el deţine şi firma Info Media Press, înfiinţată în 2003, societate pe care avea să editeze, mai târziu, cotidianul Atac.

Tot în 2003, soţia sa înfiinţează Locic Beauty SRL. Firma de bază a a acestuia, Locic Imobiliare, apare în 2004 şi este deţinută tot împreună cu soţia. Tot atunci au fost înfiinţate şi societatăţile Locic Media SRL şi Locic şi Partenerii SRL. Interesant este faptul că Locic Media SRL din Ilfov a fost lichidată deja, la cererea DGFP Ilfov (faliment) şi reînfiinţată cu acelaşi nume în Bucureşti, asta arătând fără dubii latura de escroc a lui Locic.

Prima firmă Locic Media îi are ca acţionari pe soţii Doinel şi Rodica Locic, iar cealaltă pe Doinel Locic şi Locic Imobiliare. De ce avea nevoie de reînvierea firmei? Pentru continuitate în afaceri. Firma este aceea pe numele căreia s-a emis, în 2008, licenţa pentru Senso TV.

În 2005 Frigotehnica înfiinţează Frigo Print SRL, iar Nicolae Bara, proprietarul, i-o vinde ulterior lui Marius Locic.

În 2006 înfiinţează Romchina Internaţional, Europe Consulting, Atac Monden, Locic Residential şi Info Atac SRL.

Un an mai încolo apar încă cinci firme: Confiserie N.R, Panait & Locic Natural Treatment SRL, Promo Atac, Ziarul Interesul Public SRL şi AS Locav SRL. Între timp, ultimele trei societăţi au fost deja înstrăinate.

În sfârşit, ultima şarjă de firme a apărut în 2008 şi este constituită din Cotroceni Residential şi, cum arătam mai sus, Locic Media SRL. La toate acestea se mai adaugă societatea Silex SRL, firmă înfiinţată în 1991.

Un paravan pe nume Grecu. Gavrilă Grecu

Cum aminteam mai sus, societăţile cu probleme au fost transferate către nume care, deocamdată, nu spun nimic. Un astfel de paravan este Gavrilă Grecu, cel pe numele căruia au fost transferate acţiunile de la firmele prin care au fost escrocaţi zeci de ziarişti: Info Atac SRL şi Ziarul Interesul Public SRL. GG controlează cele două firme care, culmea!, acum sunt acţionare una în cealaltă şi invers, evident, în proporţii diferite. Locic le-a vândut după ce au început să apară semne că va da socoteală pentru escrocheriile făcute prin cele două cotidiene folosite în diverse operaţiuni de şantaj sau manipulare a opiniei publice, în funcţie de interesele celor din spatele său.

Operaţiunea recuperarea Maybach şi Lamorghini

masini locic

Anul trecut, după ce Marius Locic refuzase în mod constant să-şi mai achite ratele de leasing pentru mai multe autoturisme şi limuzine de lux achiziţionate de la Toyo Motor Leasing IFN SA, firma păgubită a apelat la o societate specializată în recuperări de bunuri. A fost aleasă societatea FF Star Recovery SRL care a pornit pe urma autoturismelor lui Locic. Deşi majoritatea acestora erau la cămătari, firma de recuperare a reuşit ca în scurt timp să le ridice şi să le predea societăţii de leasing. Au fost restituite astfel 4 autoturisme Toyota, un Peugeot 206, un Lamborghini Gallardo SE şi celebrul Maybach 57S. Locic a asistat neputincios la confiscarea jucăriilor cu care se lăudase într-o vreme, datorită mentalităţii lui de gherţoi, pe străzile capitalei. Maybach-ul pe care-l parca ostentativ în faţa sediului de sticlă şi beton din Dorobanţi, era cât pe ce să ia şi el calea samsarilor de maşini, într-o tentativă asemănătoare celei cu Rolls Royce-ul întors din vama Sculeni.

rolls_royce_retinut_vama

Cum se ştie deja, pe 31 martie 2009 Rolls Royce-ul lui Locic (foto dreapta), în valoare de aproape 500.000 de euro, a fost oprit de poliţiştii de frontieră la graniţa cu Republica Moldova. Şoferul a recunoscut atunci că intenţiona să predea limuzina de lux unui moldovean în schimbul a câtorva sute de euro. Conform surselor, anchetatorii bănuiau că Marius Locic, aflat în imposibilitate de a-şi mai plăti, lunar, ratele de 12.000 euro, a intenţionat să plaseze maşina samsarilor din ţara vecină pentru a încasa comisionul cuvenit din vânzarea acesteia. Şoferul, un taximetrist bucureştean (Daniel M), s-a ales astfel cu dosar penal.

Şase creditori solicită, separat, falimentul firmelor lui Marius Locic

Conform unor informaţii apărute anul trecut, în presă, Marius Locic ar avea datorii la buget de peste 29,153 milioane lei, iar fratele său, Doinel, de 14,925 milioane lei. Asta înseamnă datorii totale de peste 44 milioane lei, deci de peste 10 milioane de euro! Pe lângă acestea, Locic mai are datorii şi la partenerii de afaceri, unele fiind atât de acute încât i-a determinat pe creditori ca, după toate somaţiile inutile transmise fostului ospătar, să ceară falimentul societăţilor pe care a contractat datoriile şi să încerce astfel să mai recupereze ceva. Printre firmele importante care au cerut falimentul Locic Imobiliare se află şi două societăţi de leasing, Toyo Motor Leasing IFN SRL (20.07.2009) şi Ţiriac Leasing IFN SA(20.08.2009). Dacă, recent, conflictul cu Toyo Motor s-a încheiat prin achitarea datoriilor, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu Ţiriac Leasing, termenul fixat pentru judecarea cererii de insolvenţă fiind fixat luna trecută, pe 20 ianuarie. La fel, falimentul firmei lui Locic mai este cerut, în procese separate, şi de următoarele firme: Banic C-CT SRL (9.10.2009), Powertek Investments SRL (2.10.2009), Basalex 2001 SRL (24.09.2009) şi Cont Instal Impex SRL (03.09.2009). Demn de semnalat este faptul că alte trei firme care au solicitat falimentul Locic Imobiliare, au renunţat apoi, firmele fiind Imobiliar Com 2000, IRCAD Steel şi First Class Group. O a patra firmă ţepuită, Carpat Beton Bucharest a avut un eşec în instanţă pe motiv de “cauză perimată”.

În vreme ce gherţoiul conducea limuzine de sute de mii de euro, firmele sale de familie nu achitau nici măcar serviciile asigurate de paznici. Aşa se face că pe 4 iunie 2009 societatea Bronec Internaţional Company SRL a cerut, la Curtea de Apel Bucureşti, falimentul societăţii Atac Info SRL. În acelaşi registru e şi cererea de faliment a Locic Media SRL înaintată Tribunalului Bucureşti de societatea de televiziune prin cablu RCS&RDS SA.

Pe societatea Info Atac SRL, înstrăinată deja către “paravanul” Gavrilă Grecu, mai erau de judecat câteva litigii de muncă precum cel cu jurnalistul G. R., concediat abuziv în urmă cu câţiva ani de către un subordonat de-al lui Locic, sau cel cu Dan Francesco Gerardi. Mai figura, la fel, ca recurent într-un proces cu aceeaşi societate, şi Ioana Zăvoranu. Oricum, de vreme ce a înstrăinat societatea, Locic poate dormi liniştit, o vreme, că portăreii îl vor căuta doar pe cel trimis de el la înaintare, cu nume de grec. Grecu are de unde plăti despăgubiri deoarece capitalul social al noii Info Atac este de 200 de lei.

urmează

Dan Badea

Sorin Roşca Stănescu, Patriciu şi subordonaţii PNL-istului Dan Radu Ruşanu au fost implicaţi în afaceri cu Omar Hayssam

Cotidianul ZIUA, adică maşinăria de propagandă a lui Sorin Roşca Stănescu folosită în scopuri personale, de gaşcă şi de partid, a beneficiat şi de sprijinul logistic al lui Omar Hayssam. Cei care şi-au făcut un stindard din lupta contra lui Traian Băsescu, folosind fuga lui Hayssam ca muniţie de război, s-au lăfăit câţiva ani în limuzinele aceluiaşi „terorist” PSD, Omar Hayssam.
Unul dintre beneficiarii afacerilor lui Hayssam, ziaristul-santajist Sorin Rosca Stanescu
Unul dintre beneficiarii afacerilor lui Hayssam, ziaristul-santajist Sorin Rosca Stanescu

Este vorba despre două autoturisme Hyundai Santamo pe care firma lui Patriciu şi Roşca Stănescu, Omega Press Investments, cea care edita cotidianul Ziua, le-a primit în barter de la una dintre firmele lui Hayssam. Ceea ce este şi mai grav pentru mogulul Patriciu şi pupinul său şantajist Roşca Stănescu, autoturismele primite de la Hayssam fuseseră introduse ilegal în România după ce fuseseră furate şi li se schimbaseră seriile de şasiu.

Horia TABACU
Horia TABACU

Perioada în care au fost primite aceste „cadouri” de la româno-sirianul Omar coincide cu

col (r) Ristea PRIBOI
col (r) Ristea PRIBOI

materialul scris despre arab de unul dintre angajaţii de atunci ai Ziua, Horia Tabacu, dar

şi cu protecţia oferită firmelor sale de către proaspătul rezervist al SIE, col (r) Ristea Priboi.

Dacă pe Horia Tabacu aveam să-l regăsim câţiva ani mai încolo, în firma ospătarului Marius Locic, înconjurat de alţi trei generali rezervişti din SIE (Isar, Isac şi Haş), Ristea Priboi (foto dreapta) ajunsese în 2000 subordonatul direct al lui Viorel Hrebenciuc în cadrul Echipei Centrale de campanie electorală a PDSR (viitorul PSD). Postul ocupat de Priboi, în schema de campanie electorală de atunci, era acela de şef al  Direcţiei Resurse Financiare, el fiind în paralel şi administratorul uneia dintre firmele lui Hayssam.

Sorin Roşca Stănescu, protectorul publicitar al mafiotului arab, ţipă azi pe toate canalelele controlate de finanţatorii săi, că Hayssam ar fi fost în cârdăşie cu Băsescu, el aplicând principiul lui Goebbels conform căruia „o minciună repetată de o mie de ori rămâne tot o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine un adevăr„.

Hayssam a fost protejat de oamenii PNL-istului Dan Radu Ruşanu

creierul mafiot al PNL
creierul mafiot al PNL

Deoarece sunt primul ziarist care a dezvăluit, în 2001, relaţia de afaceri a lui Hayssam cu partidul lui Geoană, Năstase şi Hrebenciuc, se pare că tot eu sunt acela care dezvăluie astăzi, în premieră, relaţia aceluiaşi Hayssam cu partidul lui Patriciu şi Antonescu (PNL), via un alt personaj dubios care se numeşte Dan Radu Ruşanu (foto stânga). Deşi, în cazul său, relaţia este una indirectă, eu nu poate fi trecută uşor cu vederea.

Astfel, conform unui document pe care îl postez la finalul acestui text, Omar Hayssam a fost protejat de-a lungul anilor de către subordonaţii direcţi ai lui Dan Radu Ruşanu din Finanţe. Mai întâi au fost cei din Direcţia Generală a Finaţelor Publice Bucureşti, din Vamă, Garda Financiară, iar apoi cei din Ministerul Finanţelor.

Numele celor care l-au protejat pe mafiotul româno-sirian care a devenit membru al partidului lui Geoană şi Hrebenciuc, sunt : Marius Vorniceanu şi Nicolae Trandafir (funcţionari superiori în cadrul Gărzii Financiare), Bratu Vasilica (şef serviciu contabilitate Vama Chitila), Petre Cernat (director Administraţia Financiară Bucureşti), Doina Popescu (şef serviciu contabilitatea în Direcţia de Impozite şi Taxe), Ion Iconaru (şeful Administraţiei Financiare sector 1) etc. Dintre cei de mai sus, Iconaru, Cernat şi Popescu Doina erau subordonaţii direcţi ai lui Dan Radu Ruşanu, cel care, după venirea CDR la putere a devenit secretar de stat la finanţe şi era cât pe ce să fie numit ministru dacă nu dezvăluiam eu, în Evenimentul Zilei din 1999-2000, mafia rambursărilor ilegale de TVA („Jaf la Curtea lui Remeş”).Unul dintre protectori, Marius Vorniceanu, avea să fie numit, anul trecut, consilier de conturi la Curtea de Conturi a României aflată sub controlul lui Nicolae Văcăroiu.

Tot atunci, în timpul anchetelor referitoare la rambursările ilegale de TVA, aflasem că unii dintre subordonaţii lui Ruşanu, spre exemplu Aldea de la Ilfov, erau specializaţi pe firme arabe şi îi ajutau pe patronii acestora să recupereze ilegal TVA-ul după care împărţeau prada. Toate dosarele erau însă blocate la IGP, iar ceilalţi inspectori din finanţe primiseră ordine să nu se amestece în controale deoarece operaţiunile respective ar fi fost făcute de către SIE. Evident, numele serviciului de informaţii externe era utilizat ca sperietoare pentru ca mafioţii să-şi rotunjească liniştiţi averile.

Prin acest tip de complicitate a reuşit Hayssam să-şi construiască imperiul financiar şi să atragă astfel atenţia autorităţilor americane aflate în plin război contra terorismului dar şi al celor care-l finaţează.

Hayssam si protectorul sau Nastase

În acea perioadă însă, faptul că Hayssam era protejat de camarila lui Adrian Năstase şi era purtat cu avionul prezidenţial al lui Ion Iliescu în aproape toate călătoriile externe, alături de alţi oameni de afaceri, i-a determinat pe anchetatori să se mişte cu multă precauţie şi să întârzie arestarea mafiotului. Tocmai când se intenţiona însă acest lucru, adică la începutul lui 2005, Omar Hayssam a pus la cale celebra operaţiune de răpire a jurnaliştilor români din Irak în scopul de a se oferi apoi, să-i „salveze”, să-i aducă teferi în ţară, să devină un erou naţional şi să scape de acuzaţiile grave pregătite de procurori în câteva dosare.

Iată cum, prin complicitatea mafiei PSD-PNL, dar şi a unor cozi de topor din presă, Omar Hayssam a parcurs, nestingherit, drumul de la contrabandist de ţigări la terorist.

Profitând însă de controlul quasitotal al mass media, tonomatele lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu au lansat însă propria versiune cu privire la Hayssam şi protectorii lui. În pura tradiţie a dezinformării, ei l-au acuzat de complicitate pe Traian Băsescu, adică tocmai pe cel care a permis anchetatorilor să-l aresteze pe Hayssam.

Ca o pată de culoare, documentul pe care-l postez în premieră, mai jos, conţine şi alte nume de apropiaţi ai lui Hayssam, precum o anume „ziaristăJUNCAN Floriana, sau arhicunoscutul Dinu Gheorghe pe care, se spune, Hayssam l-ar fi sprijinit cu banii de care avea nevoie pentru a putea prelua funcţia de director general al Direcţiei Generale a Vămilor.

Iată, mai jos, „prăjitura” promisă, un aliment pe care-l păstrez nealterat de vreo patru ani, deoarece nu am putut să-l „servesc” ca „desert” opiniei publice nici la Adevărul lui Patriciu, nici la Gardianul lui Vîntu. Poftă mare!
NOTA
Începuturile afacerilor lui Hayssam...
Începuturile afacerilor lui Hayssam…
În perioada 1994-1996, Omar Hayssam, fiul lui Khaled şi Zahra, născut la 01.07.1963 în Siria, în prezent cetăţean român, domiciliat în Bucureşti, str. Spătarului nr.4, sector 2, a importat mari cantităţi de ţigări, cafea boabe şi solubilă, sustrăgându-se sistematic de la plata taxelor vamale sau a impozitului pe profit.
Cu sprijinul a diferiţi factori de decizie din unele instituţii abilitate pentru control financiar, fiscal şi vamal, cel în cauză a creat un sistem de fraudare a legilor româneşti prin solicitarea recuperării TVA-ului aferent exportului (fără dovada stingerii declaraţiilor de încasare valutară), a TVA-ului pentru mărfuri ce există doar în documente, întocmirea de procese verbale fictive la punctele de livrare a produselor destinate exportului către SC Omar Company SRL Siria, conform cărora aceste mărfuri nu corespundeau calităţii şi cantităţii menţionate în contract, în acest mod reuşind eludarea prevederilor HG nr.18 şi 70 privind obligativitatea repatrierii valutei.
De asemenea, vămuirea produselor importante se efectua numai prin vama Chitila, unde sus-numitul se bucura de sprijin din partea conducerii acesteia şi, deşi operaţiunea era ilegală, solicita permanent recuperarea garanţiilor de tranzit intern.
Pentru obţinerea TVA de la Direcţia Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a recurs la cesionarea fictivă a societăţilor sale unor cetăţeni români care solicitau sumele cuvenite de la Administraţiile Finanţelor Publice de sectoare. Aşa este cazul SC Raul 2000 Impex SRL, cesionată lui Buciu Vasile din Bucureşti, care i-a schimbat denumirea în Oltena-95 Impex, recuperând astfel taxe vamale şi comision vamal în valoare de 208.822.776 lei. O altă metodă a fost cea a folosirii de facturi cu preţuri subevaluate (de 5-6 ori sub cele externe), emise pe numele altor firme, deşi marfa era destinată lui Omar Hayssam.
Astfel, în zilele 05, 07 şi 08.09.1995, prin Vama Borş au intrat mai multe TIR-uri cu cafea solubilă, având ca destinatari declaraţi SC Dima 3M SRL din Galaţi, SC Coralis Trade Impex şi SC Romtem Company, ambele din Bucureşti. Prin trafic de influenţă şi corupţie, Omar Hayssam şi-a creat relaţii cu funcţionari din Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal şi Garda Financiară. Spre exemplu, Trandafir Nicolae şi Vornicescu (Vorniceanu – nn D.B.) Marius, foşti funcţionari superiori în cadrul Gărzii Financiare, l-au ajutat şi consiliat într-o acţiune de evitare a unui control efectuat asupra mai multor containere cu marfă, sosite în portul Constanţa.
S-au obţinut date din care rezultă că a fost sprijinit şi de Bratu Vasilica, şef serviciu contabilitate Vama Chitila, Cojocaru Cezar Radu, director Romtrans Citila, Cernat Petre, director Administraţia Financară Bucureşti, Popescu Doina, şef serviciu Contabilitate în Direcţia de Impozite şi Taxe, Iconaru Ion, şeful Administraţiei Financiare Sector 1 şi Grigoriu Ionuţ, director în cadrul FPS.
În iunie 1996, Cernat Petre l-a susţinut pe Omar Hayssam pentru recuperarea TVA, în valoare de 800.000.000 lei, la un import de cafea de 4 miliarde lei, realizat pe numele firmei sale, Kahraman SRL. Din verificări a reieşit că marfa nu a existat decât scriptic, fiind transferată de la SC Nura SRL.Despre Omar Hayssam s-a stabilit că prin Sentinţa nr.6338-29.05.1996 Judecătoria Sectorului 2 i-a respins solicitarea privind anularea unei amenzi contravenţionale, în valoare de 2,5 miliarde lei, pentru nerepatrierea valutei în cadrul a 22 operaţiuni de export, conform declaraţiilor de încasare valutară prezentate în proces.
Omar Hayssam a realizat numeroase exporturi de cherestea şi pal, oferind comisioane substanţiale în valută lui Sberea Ion, director la Regia Autonomă Sudrel Bucureşti, Pascu Constantin şi Popovici Stefa, ambii de la SC Mopaf Vrancea SA.De asemenea, începând cu luna octombrie 1995 a sustras şi implicat în operaţiuni comerciale pe Altangiu Şerban, directorul SC Mercur Trading SA Bucureşti, pe numele căreia a importat 12 tone de cafea solubilă şi 30.900.000 pachete ţigări ASSOS şi LM, la preţuri subevaluate.
Firmele prin intermediul cărora a derulat tranzacţiile comerciale au depus în diferite conturi sume mari, reprezentând garanţii de tranzit intern după cum urmează: Raul 2000 Impex SRL – 9,6 miliarde lei, Alaziz Impex SRL – 2,6 miliarde lei, MR Hamadi Impex SRL – 800 milioane lei şi Arir Impex SRL – 440 milioane lei. Prin SC Omar Company SRL, cu sediul declarat în Bucureşti, Şoseaua Nordului nr.107, Omar Hayssam a efectuat exporturi de tractoare, zirconiu şi cherestea (sub formă de pal, pentru eludarea contingentării) în Siria, sumele obţinute transferându-le într-un cont personal, prin Banca Româno-Egipteană, la o bancă din Damasc.
Acţiuni similare de comerţ exterior a mai realizat şi prin SC Manhattan Enterprises SRL cu sediul la adresa sus- menţionată, Uno International Eximp SRL din str. Rumeoara nr.17, SC Inter Victoria SRL, SC N’Cooper SRL, ambele cu sediile fictive în str. Piatra Mare nr.7, în urma cărora nu a repatriat valuta obţinută. Omar Hayssam este căsătorit cu Omar Adela, născută la 07.10.1966, iar până la 11.05.2000 au locuit în str. Ceahlău nr.23, bl.66, ap.11, sector 6, după care s-au mutat la actuala adresă. Aceştia au deţinut mai multe autoturisme străine de lux, printre care un Mercedes 300, nr.B-04-GUV, radiat în urma vânzării la 06.02.2001.
Printre legăturile lui Omar Hayssam au fost identificate următoarele: Bogdan Petrescu (nepotul lui George Păunescu), Saşa Marinescu (patronul firmei Bastos Nyc), Costel Ciucă (coacţionar la firmele Bastos Nyc şi Cinta Bastos dinBelgia), Constantinescu Alexandra (angajată la firma Tamisa Trading SRL, implicată în afacerea Ţigareta 2), Sucată Florin (fost marinar, angajat la SPP) şi Juncan ( (Jucan – nn D.B.) Floriana, ziaristă.
De asemenea se cunoaşte faptul că la începutul anului 2000 l-a sprijinit cu bani pe Dinu Gheorghe, cu care se află în relaţii de prietenie, pentru ca acesta să  obţină funcţia de director general al Direcţiei Generale a Vămilor. Printre firmele cu care a derulat afaceri se numără Trump Invest SRL, Mas Med Invest SRL şi Atom Plus SRL, toate folosite în traficul cu ţigări de către Măgureanu Virgil şi Giony Popescu. În ultima perioadă, Omar Hayssam a procedat la desfiinţarea unora din firmele sale, acestea fiind trecute pe numele altor parteneri de afaceri ori reprofilate pe producerea şi comercializarea de alcool, aparatură electrică de uz casnic ş.a.
În prezent, Omar Hayssam şi soţia sa Omar Adela, figurează ca asociaţi /administratori la mai multe firme, după cum urmează:
Uno International Eximp SRL Nehoiu (J10/397/2001), specializată în închirierea bunurilor mobiliare proprii sau închiriate, având ca asociaţi pe Omar Hayssam şi Omar Mahmoud Khaled;
Bucovina Enterprises SRL Vatra Dornei, obiect de activitate-producerea de ape minerale îmbuteliate la surse, având ca asociaţi pe Omar Hayssam şi soţia sa, Omar Adela;
Manhattan Fashion SRL Bucureşti, profilată în fabricarea unor articole de încălţăminte, are ca asociat unic pe Omar Hayssam;
SSANGYONG Motors Romania SRL Bucureşti, specializată în comerţul cu autovehicule, este administrată de Omar Adela, care deţine şi 50% diun capitalul social al firmei;
Sirom Forest SA Bucureşti, care derulează activităţi de tăiere, rindeluire şi impregnare a lemnului, acţionar majoritar fiind Omar Hayssam;
Rio Bucovina Distribution SRL Bucureşti, cu obiect de activitate comerţul cu ridicata al băuturilor, asociaţi fiind soţii Omar;World Hotels SA Bucureşti, care derulează activităţi de hoteluri şi moteluri cu restaurant, unde acţionari persoane fizice sunt soţii Omar;
Florian Haus Prodcom SRL Bucureşti, specializată în fabricarea produselor pe nază de carne, având ca asociaţi pe Omar hayssam şi Omar Mukhles;
Best City SRL Bucureşti, având ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul cu articole şi aparate electrice de uy casnic, unde Omar Hazssam deţine 50% din capitalul social;
City Center SRL Bucureşti, care derulează activităţi de închiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, având ca asociaţi pe Omar Adela şi Omar Hayssam, care îndeplineşte şi funcţia de administrator.
Agro City Center SRL Bucureşti, cu acelaşi obiect de activitate, asociat şi administrator fiind Omar Hayssam. Această firmă are două filiale în judeţul Alba şi Brăila, care funcţionează ca societăţi comerciale, înmatriculate sub nr. J1/227/2000, respectiv J9/1/2002.
Referitor la SC Agro City Center SRL. se cunoaşte că a achiziţionat cantitatea de 63 kg. erbicid sub denumirea comercială de Dacsulfuron 750wp/sp, în baza contractului nr.387/28.03.2002, încheiat cu SC Dacrom Primex SRL Bucureşti. Livrarea s-a efectuat, după ce, în prealabil, Omar Hayssam a avizat un bilet la ordin (semnând Omar Mohamad), pentru suma de 28676 dolari, reprezentând o rată scadentă ce trebuia achitată de societatea beneficiară. La 19.09.2002, Banca Comercială Ion Ţiriac SA a respins la plată fila CEC respectivă pentru lipsa de disponibil în cont. Până la data de 31.10.2002 obligaţia nu a fost onorată, deşi marfa fusese livrată, fapta ce se încadrează în art.215, alin.3, cod penal, care prevede şi sancţionează infracţiunea de înşelăciune.
În legătură cu Omar Hayssam s-a mai stabilit că, prin intermediul SC City Center SRL, a încheiat cu TVR, SC OMEGA PRESS INVESTMENT SA şi SC RH Press SRL contracte sistem „barter” privind livrarea a 40 autoturisme marca Hyundai Santamo (în urma publicităţii nu s-a plătit cu bani cu cu produs, respectiv autoturismul).Astfel, potrivit datelor obţinute, în anul 1998-1999, un lot de 40 autoturisme marca Hyundai Santamo au fost exportate de către Hyundai Motor Company – Seul către Republica Populară Chineză, care nu au mai ajuns la destinaţie întrucât au fost declarate ca furate, firma beneficiară încasând asigurările.
Ulterior, la data de 11.11.1999, după modificarea seriilor de şasiu, aceste autoturisme au fost introduse în România de către firma Islands General Trade Co. Ltd., cu sediul declarat în Mail Mall PO BOX 964 Road Town Tortola – Insulele Virgine Britanice, societate off-shore ce nu a putut fi identificată.
Autoturismele au fost preluate de firma beneficiară, SSANGYONG Trading Romania SRL (J40/1040/1997) cu sediul în Şos. Bucureşti/Ploieşti nr.19/22, bl.XII/2, sector 1, ce are ca obiect de activitate „prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului”. Asociat unic şi administrator este cetăţeanul irakian Aadil M. Muklaf, născut la 01.10.1958, cu domiciliul în localitatea Ramadi, posesor al paşaportului seria PA/M/0493693.
Preluarea maşinilor a fost efectuată de beneficiar prin reprezentantul său, SC Champ Invest SA (J40/657/1991), cu sediul în Bucureşti, Şos. Odăi nr.17, sector 1, ce are ca obiect de activitate „activităţi ale altor agenţii de transport”. Asociaţii acestei firme sunt: Adela Dumitrescu, născută la 31.07.1922, domiciliată în Bucureşti, str. Pavel Tcacenco nr.15, sector 2; Mihail Dumitrescu, născut la 23.07.1952 în Făgăraş, judeţul Braşov, cetăţean italian cu domiciliul Avezzano – Via Sabotino nr.30 – Italia, care este şi administratorul firmei; cetăţenii italieni Pompea Bucilli, născut la 01.10.1954 şi Rosalba Bucilli, născută la 31.10.1964, ambii domiciliaţi în localitatea Sora-Italia.
Şase dintre aceste autoturisme au fost achiziţionate la data de 10.05.2001, de către SC Pasquall Prod SRL de la firma Best Wood Nehoiu SRL (administrată în acea perioadă de Omar Hayssam). SC Pasquall Prod SRL (J40/896/2000), cu sediul în Bucureşti, b-dul Camil Ressu nr.3, bl.13A, ap.90, sector 3, are ca obiect de activitate „cultura cerealelor”, iar asociaţii firmei sunt Iliescu Constantin Cristinel, născut la 03.03.1956, domiciliat în str. Competiţiei nr.7, sector 2 şi Ranetescu Horia, născut la 14.12.1938, domiciliat în str. D-na Ghica nr.1, (..), sector 2. Administrator al acesteia este Zaharia Ion, născut la 14.121956, domiciliat în municipiul Slobozia, b-dul Unirii, bl. E17(…).
Firma Best Wood Nehoiu SRL (J40/453/2000), cu sediul în oraşul Nehoiu, judeţul Buzău, str. 1 decembrie 1918 nr.3-5, are ca obiect de activitate „prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului”. Asociaţi la această firmă sunt Layth E. Abd al Lateef, cetăţean irakian, născut la 05.08.1973, domiciliat în Bagdad, posesor al paşaportului seria PA-211539 şi societatea Ogharit SCS din Siria, iar administratorii sunt Popescu I. Gheorghe, născut la 02.04.1939, domiciliat în localitatea Nehoiu, str. 1 Decembrie 1918, bl.A3, (…) şi Voicu Marian, născut la 08.09.1961, domiciliat în Braşov, str. Harmanului nr.29,(…).
Din verificări a rezultat faptul că firma Hyundai Motor Company nu a folosit niciodată cele şase serii de şasiu, iar singura societate din România autorizată să importe şi să comercializeze autoturisme marca Hyundai este Hyundai Auto Romania SRL.La data de 11.06.2001, prin intermediul fostului administrator al firmei Pasqall Prod SRL, Bănică Pascu, zis „Paul”, nascut la 21.01.1959, domiciliat în Intrarea Ştefan Furtună nr.11, (…) sector1, un număr de trei autorutisme Hyundai Santamo au fost preluate fără plată de către Răduţu Bibi, născut la 20.07.1933, domiciliat în Calea Griviţei nr.115, (…) sector 1 şi fără forme legale în Calea Griviţei nr.228, bl.4, ap.15, sector 1. S-a stabilit că Răduţu Bibi este o verigă importantă a aceste filiere internaţionale de trafic cu autoturisme furate, fiind cunoscut ca o persoană cu relaţii în lumea oamenilor de afaceri (fost director la Cazinoul Hilton) şi a cetăţenilor ruşi şi moldoveni, cu ajutorul cărora, prin violenţă, îşi rezolvă diferite „probleme de afaceri”. Sus numitul a înmatriculat pe nume propriu cele trei autoturisme, prin intermediul lui Duică Valeriu Robert, născut la 229.09.1967, domiciliat în Bucureşti, str. Gala Galaction nr. 30, persoană specializată în asemenea activităţi, pentru care percepe între 150 şi 200 dolari, clienţii acestuia fiind , în general, cei care cunosc provenienţa dubioasă a autoturismelor.
Actualul administrator al SC Pasqall Prod SRL, Istrate Mihai, a reclamat la secţia 4 Poliţie faptul că Răduţu Bibi a achiziţionat de la această firmă trei autoturisme Hyundai Santamo, fără a le plăti, fapt dovedit prin acte şi martori, prejudiciul creat fiind de peste 1,5 miliarde lei.
Totodată, s-a stabilit că din lotul de 40 autoturisme marca Hyundai Santamo un număr de şapte maşini figurează înmatriculate după cum urmează:  
Legatura dintre Hayssam și firma lui Sorin Roșca Stănescu, fost ziarist-șantajist, actual senator PNL
Legatura dintre Hayssam și firma lui Sorin Roșca Stănescu, fost ziarist-șantajist, actual senator PNL
două autoturisme sunt înmatriculate pe SC Omega Press Investment SA(J40/14168/1994), cu sediul în Intrarea Străuleşti nr.1, sector 1, ce are ca obiect de activitate „tipărirea ziarelor”, fiind folosite de către angajaţii cotidianului Ziua. Această societate are ca asociaţi pe: Călin Daniela, născută la 16.11.1974 şi Călin Raluca, născută la 09.02.1982, ambele cu domiciliul în b-dul Camil Ressu nr.20, bl.6bis, (…), sector 3; Lichiardopol Nicolae Mirel, născut la 01.06.1958, domiciliat în Splaiul Unirii nr.33, bl.M4, (…), sector 3, precum şi firmele Lakeline Limited din Cipru şi Omega Media Holdings Ltd. – Israel. Ca administratori figurează următorii: Cristof Cornelia, născută la 20.09.1955, domiciliată în str. Turda nr.108, (…); Patriciu Dan Costache, născut la 03.08.1950, domiciliat în str. Herăstrău nr.33, Gaiţă Georgeta, născută la 24.04.1955, domiciliată în str. S.V. Rachmaninov nr.27; Pătraşcu Adela, născută la 27.12.1960, domiciliată în b-dul Basarabia nr.75, (…); Pleşoianu Ioana, născută la 18.10.1955, domiciliată în str. Teiul Doamnei nr.19, (…), Sorin Ştefan Roşca Stănescu, născut la 09.08.1949, domiciliat în str. 10 Mese nr.8, (…), sector 2 (preşedinte şi director general); Stegaru Florică, născut la 30.11.1948, domiciliat în Şos. Pantelimon nr. 239, (…) şi firma Livcont SRL cu sediul în str. Teiul Doamnei nr. 19, bl.39, ap.11.
Patru autoturisme sunt înmatriculate pe Compania Română de Radio şi Televiziune SRL (J40/3694/1993) cu sediul în str. Anton Pann nr.52, ap.2, sector 3, ce are ca obiect „activităţi de radiodifuziune”, fiind folosite de personalul TVR. Această firmă are ca asociaţi pe SC Radio Popular SA, cu sediul în str. Păun Petre nr.3 şi Gabrea Radu Bartholomeu, cetăţean german, născut la 20.08.1937, domiciliat în localitatea Steinbach – Germania, care este şi administrator, împreună cu Samoilă Gheorghe Ştefan, născut pe 06.08.1948.
Un alt autoturism este înmatriculat pe SC RH Press SRL (J40/2667/1997), cu sediul în Calea Plevnei nr.114, sector 1, având ca obiect de activitate „tipărirea ziarelor”, fiind exploatat de personalul publicaţiei Cotidianul. Firma menţionată are ca asociaţi societăţile comerciale Regent House Printing & Publishing SRL, cu sediul în str. C-tin Istrati nr.46 şi Regent House Properties Limited, din Londra-Marea Britanie, iar administrator este Husar Călin, născut la 02.03.1964, domiciliat la adresa sus-amintită.

Dan Badea

Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!

Nistorescu Razboivoiculescu costumCampania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag,  indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul vărsat la comun.

În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.

 Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam „sarcini” pe ambele „fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia „om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. „Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am „fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).

ORDIN semnat de Nistorescu: "TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!". Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!
ORDIN semnat de Nistorescu: „TURTURICA PUNE UN OM PE TEAVA!”. Cine era omul cel mai potrivit decat Dan Badea? Nimeni, desigur! Derbedeii nu stiau sa faca investigatii, cum s-a dovedit in cei 25 de ani de presa, ci doar sa comenteze ca papagalii prin toate ziarele/televiziunile pe unde au fost. Comentarii care i-au facut milionari pe amandoi! Si pe Nistorescu si pe slugoiul lui de casă cu nume de păsărică!

Făceam parte din plutonul de execuţie al „mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.

Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.

L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a „hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.

Coperta cartii mele, Averea Presedintelui
Coperta cartii mele, Averea Presedintelui

Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.

Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind „execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000.  O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, „Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.

În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea „civică” numită ad-hoc „Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.

Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.

A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.

"ziarist independent" tinut intre dinti
„ziarist independent” tinut intre dinti

A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de „campanie” intitulat „Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat „Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist„, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost „un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.

Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut „barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.

Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu

foto_rotaruTocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire  la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.

Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de „periculos”.

Astăzi el nu mai are decât valoare „istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.

„Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ

Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur.
Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA

O „greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. „Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.

De la „Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu

Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)

rotaru12

că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost „Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior „DUNĂREA”.

Document oficial de infiintare al Crescent - Cypru
Document oficial de infiintare al Crescent – Cypru
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea
Semnătura oficiala a lui Constantin Rotaru de la ICE Dunarea

Pentru cei care au uitat reamintim că „ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv „Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în „visteria” ţării. Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107. Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul „noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.

Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există 

O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa „Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet, în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.

Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu

În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de „Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este „Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA„, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : „Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), „Grivco SRL” (49, 1213 % ), „Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), „Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), „Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la „Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.

După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune „Antena 1”, cotidianul „Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei „Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. „Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv „a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la „Intact”-ul lui Voiculescu.

Faptul că la puţin timp de la „reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 un prim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al „secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de analizat „mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează „întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este „intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative.

DAN BADEA

Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria

Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). Daca Voiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.

Referitor la traseul textului prezentat mai sus, după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în „amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.

Tot maior aţi rămas?„, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria „Mr. Cornel Nistorescu”. „Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!„- mi-a răspuns.

M-a atacat apoi frontal: „Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?„…

Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?„- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul (vezi facsimil, jos) de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. „Uită-l şi ocupă-te de ăsta!„, mi-a mai zis. Documentul provenea din arhiva comercială, deci nu operativă, a ICE Dunărea.

document sie_dunarea

M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a  cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. „Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul „Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!„. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.

Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul „Deschideţi arhiva ICE Dunărea„, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!

deschideti dosarul dunarea

Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.

image-2007-12-3-2048540-41-emil-constantinescu-dezlantuie-impotriva-societatii-civile

harnagea ant 3

harnagea ant 3

Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.

S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei.

© Dan Badea

Bileţele „scuipate“ la ordin de „Agentul Victoria“

Premierul Călin Popescu Tăriceanu nu este primul demnitar român care a declarat „porţi deschise“ pentru spioni la Palatul Victoria.

Cele câteva exemple „clasice“ dezvăluite de noi în seria publicistică „Agentul Victoria“, dintre care se detaşează net Dennis Deletant şi Erno Rudas, sunt doar vârful aisbergului.

Presa centrală, controlată în proporţie covârşitoare de interese politico-financiare, a preferat să evite subiectul lansat de noi şi să slujească interesele unor patroni, aflate în conflict flagrant cu interesul public. Cei vizaţi însă n-au reacţionat cum era firesc, ci s-au pripit să caute în altă parte sursa dezvăluirilor. Şi-au spus că informaţiile publicate de noi, e drept, de primă mână, nu pot fi cunoscute şi „lansate“ decât de SRI sau SIE. Şi au atacat SRI, cu toate „tunurile“ din dotare.

Au declanşat, ca replică, dar şi ca pe o perdea de fum, scandalul bileţelelor, folosindu-se de o „răpitoare de noapte“ cu numele „Glaucidium passerinum“ („ciuvica“).

(foto: baricada.wordpress.com)
(foto: baricada.wordpress.com)
CIUVICA
CIUVICA

Asta se întâmpla pe 23 septembrie, iar noi prezentaserăm doar cazurile „Marius Oprea“ şi „Dennis Deletant“.
A doua zi după „atac“, pe 24 septembrie, s-au trezit însă cu ditamai spionul ungar în ogradă şi, complet năuciţi, au luat-o de la capăt, neştiind de unde li se trage. Dacă în spatele dezvăluirilor s-ar fi aflat SRI-ul, cum îngăima unul dintre cei vizaţi de noi, atunci, în mod logic, după „ghiuleaua“ cu desconspirarea „Grupului de Evidenţă“, ar fi trebuit ca SRI-ul să dea „la loc comanda“ şi să-şi adune „răniţii“. Asta în caz că ghiuleaua nu era una de manevră.

Or, „Interesul Public“ şi-a continuat dezvăluirile, ceea ce însemna, la fel de logic, că tartorul era altul. Şi atunci? Cine să fie adevăratul autor? SIE? E posibil să fi zăbovit o vreme şi asupra acestei noi variante de răspuns deoarece, după „episodul Rudas-Tăriceanu“, în SIE a apărut la un moment dat îngrijorarea că s-ar putea ca de la ei să fi fost o scurgere necontrolată de informaţii. Şi unii, şi alţii s-au lămurit însă rapid că nici SIE nu era vinovatul.

Adresa falsificata de CIUVICA
Adresa falsificata de CIUVICA

Să fie atunci Asociaţia Morală a Foştilor Securişti, anunţată public de Talpeş, ca paravan pentru sifonarea unor documente cu care a plecat de la Cotroceni? Le-a luat ceva vreme, o săptămână întreagă!, până au găsit o nouă explicaţie, din păcate la fel de falsă, şi, după ce s-au repliat, au rostit în cor numele preşedintelui. Au recurs aşadar la varianta de serviciu. A fost ca în bancul cu cei doi miliţieni care, găsind un mort pe strada Edgar Quinet şi neştiind cum să scrie numele străzii în procesul-verbal, l-au mutat pe Academiei, ca să-şi uşureze munca.

Era 1 octombrie, iar noi dezvăluiserăm deja „afacerea Rudas-Tăriceanu“, o poveste care îi dădea frisoane celui din urmă. Aşadar, şi-au spus „dalmaţienii“, cine decât Traian Băsescu putea să ştie ceea ce nici ei nu ştiau, luaţi separat? Şi, printr-o nouă şarjă de bileţele, au mutat accentul de pe SRI, dovedit ca „mână moartă“, pe Traian Băsescu, transformând totul într-un joc de ping-pong Victoria-Cotroceni. Evident, au avut grijă să atragă de partea lor şi atenţia PSD-ului, introducându-l în scenă, gratuit, şi pe simpaticul Ponta. Această categorie de indivizi care au uitat că mai există şi un al treilea combatant, „Interesul Public“, merită toată atenţia noastră.

Pentru astăzi le-am pregătit o „poveste“ din care nu se ştie dacă vor înţelege mare lucru. Mizăm însă pe inteligenţa cititorilor noştri care s-au săturat de conduita duplicitară a unor persoane cocoţate pe baricadele societăţii civile, de unde s-au erijat în moraliştii naţiunii, tocmai pentru a încerca să se desprindă de tenebrele trecutului care le dau frisoane, tulburându-le conştiinţa şi impingându-i la excese periculoase, de negare a propriei matrice identitare naţionale.

Continuăm dezvăluirile, cu „Micul nostru Pino“, în scopul de a atrage atenţia contraspionajului naţional asupra mizei pe care Guvernul o reprezintă pentru serviciile de informaţii străine, oricare ar fi acestea, deoarece statele responsabile îşi fundamentează politica lor externă pe o profundă cunoaştere, îndeosebi prin mijloace secrete, a membrilor guvernelor actuale şi viitoare, a liderilor şi personalităţilor proeminente din partidele cu şanse de a accede la putere, neezitând să încline şi balanţa puterii, atunci când interesele le-o cer.

Dan Badea

Interesul Public (înainte de a fi preluat de generali rezervişti din SIE), 08 Octombrie 2007

Al patrulea bilet

Inculpatul Dinu Patriciu, prim-ministrul din umbra al Romaniei, a şutat puternic de trei ori, saptamana trecuta, in gardul de la Cotroceni. Mai intai a iesit pe un post de televiziune si l-a atacat direct pe Traian Basescu, apoi a lansat, prin doua ziare controlate, documentul ce purta „infama” rezolutie de respectare a legii, semnata de presedintele Basescu, iar in cea de-a treia zi, ca lovitura de gratie data cu bocancul valid al lui Tariceanu, si-a plantat un fost consilier in functia de sef peste toate departamentele din subordinea premierului.

Fost consilier al lui Patriciu, dar si al cuplului Emil Constantinescu – Mugur Ciuvica, noul prim-consilier Dorin Marian (foto, centru) este un adversar vechi al lui Traian Basescu si va incerca sa echilibreze balanta de forte de pe frontul Victoria-Cotroceni. Deocamdata insa, prin chiar simpla sa numire in dreapta lui Tariceanu, Dorin Marian a echilibrat scorul in razboiul biletelor dintre cele doua palate. Si el s-a dovedit a fi, cum vom vedea, un sforar la fel de priceput ca si Tariceanu in protejarea unor interese de gasca, prin interventii flagrante si abuzive pe langa autoritatile statului.

Desi nu este o noutate, „biletul” lui Dorin Marian reprezinta o mostra evidenta de trafic de influenta sau de amestec flagrant al politicului in justitie, documentul fiind descoperit intr-un dosar penal, alaturi de un alt „bilet” semnat de tristul presedinte (pe atunci) Emil Constantinescu.

Dorin Marian: Draga Vulpe, asculta comanda la mine!

8293_poza

Cel de-al patrulea bilet (foto sus), intrat in scena prin numirea recenta a lui Dorin Marian in functia de prim-consilier al premierului, cu rang de secretar de stat, a fost emis chiar de catre acesta pe 20 august 1997. La acea vreme, Dorin Marian era consilier al presedintelui Emil Constantinescu pe probleme de aparare si siguranta nationala.

Sensibilizat de o doamna de la o firma cu probleme, consilierul prezidential de atunci a redactat un „bilet” oficial, cu antet si semnatura, prin care i-a ordonat sefului Politiei Capitalei, colonelul Virgil Ardelean (zis Vulpea), sa rezolve „urgent, corect si eficient” cazul doamnei si sa fie tinut la curent cu derularea cercetarilor.

Inainte de a prezenta continutul exact al biletului, mentionam ca doamna care l-a impresionat pe Dorin Marian se numeste Anca Mihaela Dumitrescu si era, alaturi de celebrul Stefan Riza, unul dintre actionarii societatii „Liberty” SRL, suspectata ca ar fi adus imense prejudicii statului.

Iata biletoiul adresat „domnului colonel Virgil Ardelean – seful Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti”: „Va trimit, spre competenta cercetare urgenta si luarea masurilor (indesc.) legale, memoriul numitei Dumitrescu Anca Mihaela. Avand in vedere imensitatea prejudiciului reclamat, cat si posibilitatea sustragerii valorilor si bunurilor pe timpul cercetarilor, va rog sa implicati in acest caz cadre foarte bine pregatite si in care aveti incredere ca vor solutiona corect si eficient cazul. De asemenea, va rog sa ma informati periodic asupra avansarii cercetarilor. Cu stima, Dorin Marian, consilier prezidential”. Urmeaza stampila si semnatura.

Virgil Ardelean executa intocmai si la timp

Inregistrat, o saptamana mai incolo, la serviciul economic al Politiei Capitalei, biletul sefuletului de la Cotroceni, purtator de putere prezidentiala, a fost ulterior trecut pe ordinea de zi a unui anume colonel Mihai, prin rezolutia pusa de Virgil Ardelean, pe data de 5 septembrie 1997: „Col. Mihai – sub coordonarea dvs. nemijlocita, o echipa de specialisti ai serviciului organizeaza si desfasoara cercetarea acestei urgente; rog multa operativitate si profesionalism (…)”.

Urmarea acestei interventii de la varf a fost cea fireasca. „Specialistii” lui Ardelean au instrumentat cazul si l-au trimis mai departe procurorilor, incepand astfel odiseea celebrului caz de coruptie „Riza-Liberty”, devenit mandria Cotroceniului de atunci. Evident, Stefan Riza, colegul si asociatul doamnei Dumitrescu, avea sa fie arestat (1998), apoi eliberat, apoi din nou arestat (2000), apoi iar eliberat, dupa care a urmat jocul cu dosarul la toate capetele posibile, pana in zilele noastre, in functie probabil de taria biletelelor aruncate in joc.

Intre timp insa, in acelasi caz, au intrat in vizorul conducerii Parchetului General si magistratii, si politistii care au intarziat solutionarea lucrarii, patru dintre ei fiind cercetati de un coleg si, evident, gasiti nevinovati de musamalizarea afacerii. In iunie 2000, cand a fost trimis in judecata pentru inselaciune si evaziune fiscala, Stefan Riza era acuzat de prejudicierea statului cu suma de 8 milioane de dolari, pe baza unei expertize contestate. Ce se stie cu certitudine este ca totul s-a musamalizat, iar presa, care a dezvaluit itele acestui caz, si-a racit tusul de pomana.

Conform „Jurnalului National“, care a prezentat pe larg acest caz, cei care au intocmit si aprobat rechizitoriul din dosarul penal nr. 532/P/1999 (procurorul Lucian Papici, procurorul-sef Flavius Craznic si procurorul general adjunct Mircea Zarie) au scos-o de sub urmarire penala pe doamna Dumitrescu, pila lui Dorin Marian, si l-au aruncat in groapa cu lei doar pe Stefan Riza. Acesta insa, ca sa iasa basma curata, ar fi aruncat in joc, conform altui cotidian, aproximativ 500.000 de dolari si 22 de avocati, unul dintre acestia fiind insusi celebrul Antonie Iorgovan.

Biletul lui Dorin Marian e mai ingalbenit ca al lui Tariceanu

Disputa din cazul Riza paleste insa in fata biletelului de la care a pornit tot circul penal, intins pe trei mandate prezidentiale. Descoperit in martie anul trecut de colegii de la „Jurnalul National“, in dosarul penal nr.532/P/1999 (volumul 1, fila 132), unde era depus, culmea!, ca proba, biletul lui Dorin Marian n-a impresionat la acea data pe nimeni. Asta, deoarece Traian Basescu nu prezentase inca biletelul galben de la Tariceanu, prin care era intrebat daca nu se intereseaza la justitie de soarta inculpatului Dinu Patriciu, iar Dorin Marian isi vedea linistit de „apararea si siguranta” personala a afacerilor, alaturi de Catalin Harnagea.

Acum insa, dupa ce Dan Voiculescu si Dinu Patriciu au iesit la razboi cu gloante oarbe, transformate de presa in adevarate ghiulele, manaria lui Dorin Marian, proaspat consilier al lui Tariceanu, seamana aproape perfect cu interventia premierului pentru majoritarul de la Rompetrol. Chiar daca nu incepe cu „Draga Vulpe”, traficul de influenta transpira prin toti porii hartiei ingalbenite de ani. Grija deosebita manifestata in 1997 de Dorin Marian pentru alegerea „cadrelor” („foarte bine pregatite si in care aveti incredere”) si supravegherea atenta a desfasurarii de forte politienesti („sa ma informati periodic asupra avansarii cercetarilor”) spune totul despre demersul consilierului Dorin Marian pentru cauza unei doamne care nu se numeste „armata”, „justitie” sau „politie”, ci Anca Mihaela Dumitrescu.

Pila consilierului Dorin, felicitata si incurajata de presedintele Emil Constantinescu

Pentru ca demersul sa capete un sens, aceiasi jurnalisti curiosi, de la „Jurnalul National“, au mai descoperit in dosarul penal al lui Stefan Riza un al doilea biletel, semnat insa nu de Dorin Marian, ci de insusi presedintele Emil Constantinescu. Este vorba de o felicitare transmisa aceleiasi Anca Mihaela Dumitrescu pe 8 martie 2000, data la care doamna respectiva avea statutul de invinuit in acelasi dosar penal cu Stefan Riza.

Iata continutul felicitarii semnate de Emil Constantinescu: „Inceputul primaverii este in mod traditional momentul in care gandurile noastre se indreapta cu recunostinta catre cele carora le datoram totul, incepand cu viata. Stiu ca traiul unei femei in Romania zilelor noastre nu este intotdeauna usor si, cu siguranta, a fi manager in aceste vremuri de pionierat economic este la fel de dificil. Daca sensibilitatea si devotamentul sunt atribute dintotdeauna ale femeii, dumneavoastra, Doamna, le intregiti acum cu competenta si capacitate de decizie si faceti din aceasta dubla performanta un act de curaj, pentru care aveti intreaga mea admiratie. Fie ca este vorba de eforturile prea adesea ignorate ale mamei, sotiei si fiicei sau raspunderea de a-i conduce pe altii spre bunastarea unei economii cu adevarat europene, vreau sa stiti ca puteti oricand conta pe respectul si intregul meu sprijin. Doresc mult ca aceasta primavara sa aduca roadele in care ne-am pus cu totii speranta”.

Fie ca a fost o simpla felicitare multiplicata pentru toate doamnele „manager” ale patriei, fie ca a fost o adresa personala, scrisorica presedintelui Emil Constantinescu, dublata de munca procurorilor sarguinciosi, i-a adus destinatarei, trei luni mai incolo, „roadele in care ne-am pus speranta”: scoaterea de sub urmarire penala si trimiterea in judecata a evazionistului Riza, lucrat de „specialistii” “foarte bine pregatiti” si „de incredere” ai supusului Virgil Ardelean, aflat sub comanda vigilenta a „sefului” Dorin de la Cotroceni. Documentul de mai sus a fost descoperit, spun ziaristii de la „Jurnalul National“, tot in dosarul penal al lui Stefan Riza, volumul 3, fila 33.

Care scor?

Contra-biletelele aruncate in lupta de adversarii lui Traian Basescu contin rezolutii prin care presedintele solicita „analiza” si „rezolvare legala”, conform fisei postului. Aceasta constatare o poti face insa doar daca nu ti-ai conectat axonii neuronilor la vreunul dintre grupurile de interese deranjate de Traian Basescu. „Rog analizati aceasta scrisoare si dispuneti masuri in conformitate cu interesele guvernului (deci nu ale lui Dinu Patriciu sau ale doamnei Anca! – n.n. CB) si, daca este posibil, cu interesele economiei nationale” (deci nu ale Rompetrol sau Liberty SRL – n.n. CB) – ii transmitea Traian Basescu ministrului Codrut Seres pe un memoriu al ALRO.

Cea de-a doua rezolutie, mai scurta decat prima, „rog analizati si rezolvare legala”, nici nu mai trebuie comentata. Asta daca, fireste, axonii sunt corect pozitionati, iar dendritele n-au luat-o razna.

In schimb insa, biletelul galben al lui Tariceanu, prin care-si indemna presedintele sa vorbeasca anchetatorilor despre Patriciu cu semn de intrebare („Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?”), nu poate fi altfel interpretat decat ca o rugaminte de a face dracului ceva „sa-l salvam pe patron”. Si cu un singur neuron se poate constata acest lucru.

Tot la fel se observa, cum am aratat, si in cazul biletului redactat de Dorin Marian acum un secol, pe vremea in care Vulpea era seful Politiei Capitalei, iar Emil Constantinescu era presedinte de tara. In aceste conditii, acceptand ca doi este egal cu doi, despre care scor o fi vorba?

Consiglierul Dorin Marian

Geologul Marius Dorin Marian din Gherla a devenit cunoscut dupa ce a fost numit, la sfarsitul lui 1996, consilier prezidential pe probleme de aparare si siguranta nationala. In 2000, pentru sase luni, Dorin Marian a fost seful Administratiei Prezidentiale, iar ulterior a condus campania electorala a CDR 2000 cu rezultatele cunoscute. In timpul mandatului lui Emil Constantinescu, personajul n-a iesit in evidenta decat prin aroganta cu care trata problemele importante si, evident, prin imixtiuni de genul celei de mai sus, ca sa nu mai vorbim de tigareta II, o afacere in care numele i-a fost pomenit cam de prea multe ori.

In tot acest timp, el a avut o foarte buna colaborare cu seful SIE, Catalin Harnagea. In 1999, datorita atributiunilor de serviciu, el a inregistrat o convorbire telefonica purtata cu Traian Basescu pe care l-a provocat la o discutie despre arestarea prefectului de Brasov, Ioan Opris. Cativa ani mai incolo, inregistrarea a ajuns la Ciuvica, care a dat-o la gazeta.

In februarie 2000, surse de peste Ocean informau ca acelasi Dorin Marian i-ar fi pregatit lui Teodor Melescanu o surpriza de proportii cu ocazia vizitei acestuia in SUA. Surpriza ar fi constat intr-un dosar, real sau contrafacut, plasat diasporei, din care rezulta ca Teodor Melescanu ar fi fost ofiter de securitate. Din anumite motive insa, dosarul n-a mai fost valorificat, iar Melescanu a aflat totusi de actiunea care i se pregatise.

Imediat dupa alegerile din 2000, Dorin Marian a devenit anonim, dar a fost recuperat rapid, impreuna cu Catalin Harnagea, de omul de afaceri Dinu Patriciu, generos de altfel cu detinatorii de informatii. Oficial, nu se stie ce a facut el pentru magnatul petrolului, dar se stie cu certitudine ca si-a incasat banii pentru serviciile aduse. La fel si Harnagea. Tot oficial, in 2001, el a fost consilier pentru dezvoltarea afacerilor Rompetrol Group in Sudan.

Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.
Patriciu și Hayssam într-o țară arabă, negociind la tarabă cumpărarea unui kil de gaz lampant.

Presa a publicat deja o ilustrata in care Dorin Marian aparea alaturi de Dinu Patriciu si de viitorul terorist Omar Hayssam. De asemenea, scandalul Patriciu a scos la iveala si alte modalitati prin care Dinu Patriciu a alimentat conturile cuplului Dorin Marian-Catalin Harnagea, cum a fost cazul Fundatiei Institutul pentru Libera Initiativa (ILI) in contul careia au intrat peste 100 de miliarde de lei, bani suspectati a proveni din infractiuni comise de catre grupul de crima organizata condus, conform procurorilor, de Dinu Patriciu.

Culmea, printre cei arondati grupului Patriciu, avea sa se numere, alaturi de Dorin Marian, si Teodor Melescanu – membru in Consiliul Director al Fundatiei ILI. Cand e vorba de bani, nu prea mai conteaza dosarul.

Dorin Marian si Harnagea, afaceristi de succes pe piata informatiilor

In paralel cu activitatea depusa in slujba lui Dinu Patriciu, Dorin Marian (foto stanga) s-a dezvoltat si pe orizontala, printr-o interesanta retea de firme in care si-a luat ca principal asociat pe fostul sef al SIE, Catalin Harnagea (foto dreapta).

Cuplul „specialistilor” in informatii a infiintat firmele „Instant Consulting” SRL (infiintata in 2005), „ICAR Energy” SRL (2005), „Oltenia Motors” SRL (2003), „ICAR Business Research” SRL (1992) si „International Trust Consulting” SRL (2002).

Activitatea de baza a ramas consiglierea sau consultanta pentru „afaceri si management”. Separat, Dorin Marian figureaza doar in firmele „Technic Glass” SRL (2001) si „Mara Automobile” SRL (2005). Prin societatea ICAR Consulting SRL, cei doi controleaza si firma pentru realizarea si furnizarea de programe, RCD Solutions SRL, infiintata in 2001. De asemenea, el a mai avut o firma, „Nicolas Home Agency Top” SRL, infiintata in 2002, al carei obiect de activitate era publicitatea, societate care a fost lichidata.

O asociere interesanta a celor doi „specialisti” ai informatiilor se regaseste in firma „International Trust Consulting” SRL, ai carei actionari sunt nume grele din fostul FPS. Este posibil ca, prin aceasta societate, cei 18 actionari sa fi intentionat sa dea consigliere la tot poporul. Printre ceilalti actionari ai firmei se afla Radu Sarbu, fostul sef al FPS, insotit de o armata de fosti directori din FPS: Adrian Mavrochefalos (fostul fps-ist sef de la Braila), Ovidiu Furnica (seful de la Constanta), Mihai Stolojanu (Bucuresti), George Vodislav (Sibiu), Nicolae Cirica (fost director de vanzari), Radoslav Iovanovici (seful de la Caras Severin) etc. etc.

„Suntem o firma care exploatam informatiile economice pe care le detin asociatii. Atat Harnagea, cat si Dorin Marian au avut acces la acest tip de informatii, care pot fi exploatate, evident, daca nu lezeaza securitatea statului. Ma refer la informatile comerciale”, declara Radu Sarbu, in urma cu cativa ani, despre motivele asocierii cu cei doi consiglieri.

Revenirea unuia dintre ei la treburile tarii, dupa ce si-a golit probabil sacul cu informatii, este de aceea extrem de dubioasa. Sa vrea Dorin Marian doar sa-si incarce bateriile informative, sa aiba patria nevoie de priceperea sa sau sa fie doar o miscare a unui pion pe tabla de operatiuni a celuilalt cuplu, Tariceanu-Patriciu? Ramane de vazut in zilele imediat urmatoare.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

Revista PREZENT, 20 februarie 2007

Ofensiva impotriva serviciilor de informatii

Razboiul anti-Basescu, declansat de grupurile de interese din jurul premierului Calin Popescu-Tariceanu, are o componenta tot mai agresiv indreptata impotriva serviciilor de informatii si, in consecinta, a securitatii nationale. Dupa ce au esuat, deocamdata, in incercarea de a prelua controlul asupra serviciilor secrete, liberalii lui Tariceanu s-au coalizat pentru a decredibiliza conducerile sau activitatea acestor structuri.Scopul acestor actiuni este, in gandirea strategilor liberali, anihilarea puterii presedintelui si transformarea acestuia intr-un actor docil pe scena politica romaneasca. Totul pleaca de la teza liberalo-patricista conform careia puterea lui Traian Basescu sta in serviciile secrete, pe care le controleaza si prin intermediul carora obtine informatii despre structurile mafiote ce graviteaza in jurul premierului.Succesele obtinute de SRI, spre exemplu, in cazurile Patriciu si Stantchev sunt revoltatoare pentru patrulaterul Tariceanu-Patriciu-Voiculescu-Luca, in conditiile in care “nasul” Tariceanu n-a fost capabil sa musamalizeze, cum ar fi fost firesc, fluxul de informatii penale ajuns la procurorii anticoruptie. Deoarece serviciile i-au pus “piedica” lui Patriciu, sau lui Seres, atunci serviciile nu sunt bune, afirma baietii lui Tariceanu. Daca serviciile secrete ar fi fost controlate de premier, securitatea si protectia structurilor mafiote ar fi fost asigurata, cred ei. Pedepsirea serviciilor pentru ca si-au facut datoria, dublata de eforturile agresive pentru preluarea controlului acestora, este, de fapt, explicatia atacurilor indreptate de mai multa vreme impotriva lor.

SEMINAR - ZIARUL FINANCIAR

In analiza aparuta sub titlul “Mafia si Securitatea Nationala” am aratat deja unul dintre fronturile pe care se poarta aceasta batalie antiservicii, prin destructurarea legislativa si anularea competentelor ce tin de marea coruptie si crima organizata.

Teza fostilor securisti si politia politica

Un al doilea front pe care se duce batalia este cel al hartuielii continue a serviciilor, pentru decredibilizare, scopul urmarit fiind justificarea ingradirii ulterioare a competentelor deja amintite. Campania este coordonata de aceiasi strategi ai premierului, fie ei “parlamentari de serviciu”, politicieni fideli sau consilieri exaltati. Toti au in comun o impardonabila necunoastere a rolului si functiilor reale ale serviciilor de informatii, precum si dorinta de a satisface interesele stapanului.

Pentru a avea succes “de public” in campania lor, strategii lui Tariceanu au folosit si continua sa aplice teza “fostilor securisti” din servicii, vinovati prin definitie de toate relele sistemului; prezenta “fostilor securisti” este o conditie necesara si suficienta pentru a demonstra ca serviciile de informatii continua practicile de politie politica ale fostei Securitati. Teza aceasta este lucrarea de capatai a lui Marius Oprea, consilier personal al lui Calin Popescu-Tariceanu si strateg al pachetului legislativ privind securitatea nationala incropit de echipa lui Tariceanu.

Ea a fost folosita in aparare atat de Patriciu – care a pretins ca, desi a existat un mandat din partea procurorului, i-au fost interceptate ilegal convorbirile telefonice -, cat si de Seres – care a fost interceptat indirect, pe mandatele celor aflati in atentia procurorilor. Amandoi au invocat, in mod fals, actiuni de politie politica si au raspandit aceasta idee prin intermediul mass-media controlate. Vinovatul pentru aceste actiuni a fost identificat, evident, in persoana lui Traian Basescu, “seful” serviciilor.

Un alt atac gratuit, inregistrat recent la adresa presedintelui, via SRI, a pornit de la interviul dat postului de televiziune TVR1 de Traian Basescu. Dupa ce a afirmat ca in 2005, intr-o sedinta de guvern, a atras atentia ministrilor sa aiba grija cu cine vorbesc la telefon, deoarece unii dintre interlocutorii acestora se afla sub mandat de interceptare, aliatii lui Tariceanu au sarit, cu o intarziere de doi ani, la gatul presedintelui, intrebandu-l de unde stia despre aceste interceptari si de ce premierul nu fusese informat despre legaturile ministrilor cu suspectii aflati la index.

Mai mult, premierul Tariceanu a declarat oficial ca el nu fusese informat de faptul ca anumiti membri ai Guvernului “fac obiectul unor ascultari”: “Eu vad ca presedintele foloseste informatii de la serviciile secrete despre membri ai Guvernului, iar eu nu sunt informat despre acest lucru. Este foarte grav ca presedintele stie ca anumiti membri ai Guvernului fac obiectul unor ascultari, iar eu nu sunt informat” – a declarat Tariceanu. Evident, afirmatia lui Tariceanu era, in parte, falsa, deoarece nu ministrii faceau “obiectul unor ascultari”, ci prietenii lor.

Ulterior insa, SRI a declarat, printr-un comunicat oficial, ca premierul fusese totusi informat, la fel ca si presedintele, despre aceasta situatie: “Informarile elaborate de catre Serviciu referitoare la unele riscuri si vulnerabilitati identificate in sistemul energetic national au fost transmise, conform legii, atat presedintelui Romaniei, in calitate de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a tarii, cat si prim-ministrului Guvernului Romaniei”. Atragerea SRI in aceasta disputa, ca tap ispasitor, nu si-a produs insa efectul, cele “21 de note” primite de premier fiind o dovada clara in acest sens.

Atac cu oratanii la SPP

Teza strategica a lui Marius Oprea (“securistii” sunt peste tot) a fost din nou folosita, la sfarsitul lunii trecute, in cazul Serviciului de Protectie si Paza. Cum am aratat deja, baietii lui Tariceanu doresc scoaterea SPP de sub controlul presedintelui CSAT si transformarea lui intr-o directie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. Un serviciu in minus pentru presedinte inseamna o victorie in plus pentru Tariceanu.

Numai ca acest demers are prea putine sorti de izbanda, atat datorita caracteristicilor functionale ale acestei structuri, a supradimensionarii ulterioare a MAI, dar si a impotrivirilor din interiorul SPP. Prin urmare, s-a imaginat un scenariu de compromitere a serviciului prin exploatarea unui conflict artificial de munca.

Mircea Gainusa

Astfel, pe 25 ianuarie 2007, un ofiter activ al SPP, colonelul Mircea Gainusa (foto), iese la rampa si, printr-o scrisoare deschisa adresata presedintelui Traian Basescu, informeaza opinia publica de pretutindeni ca SPP “se afla intr-un proces de destructurare cu repercusiuni negative in planul starii de spirit a cadrelor, cat si al indeplinirii atributiilor functionale stabilite” de lege.

mircea gainusa
mircea gainusa

Motivul acestei stari de fapt, spune ofiterul rebel, este prezenta otravita in cadrul SPP a inamicului public numarul unu, intruchipat de fostii ofiteri de Securitate: “Cu deosebit respect, stimate domnule presedinte, va supun atentiei faptul ca, in prezent, Serviciul de Protectie si Paza a devenit structura in care sunt ascunse cadre militare care au apartinut fostelor institutii represive comuniste sau au activat ca inalti demnitari, salarizati, in fostul CC al UTC ori participanti la actiunile represive din timpul evenimentelor din Decembrie 1989” – spune colonelul cu nume de pasarica.

Gainusa expune apoi lista celor 13 securisti ascunsi in SPP si acuzati, de protestatar, ca au distrus serviciul. Primul dintre inamici este chiar seful SPP, generalul maior Lucian Pahontu, “fost ofiter activ in defunctul Departament al Securitatii Statului”, deci vinovat. Al doilea acuzat este generalul maior Alexandru Burian, “absolvent al Academiei Politice din cadrul Academiei Militare Generale, iar inainte de anul 1989 a fost inalt activist platit al CC al UTC, unde alaturi de «generalul heroina» a activat in subordinea «martirului» George Copos”.

Urmeaza colonelul Dorel Nutu, acuzat ca “a participat activ pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989 la actiunea de incinerare a cadavrelor eroilor revolutiei timisorene (…) si la aruncarea cenusei rezultate”. La fel, colonelul Ailoaie Vasile care ar fi fost, inaintea angajarii in SPP, “cercetat, apoi pus la dispozitie si apoi dat afara din Ministerul Administratiei si Internelor, pentru abateri deosebit de grave”.

Al cincilea inamic este colonelul Costin Nedelea (supranumit “Hitlerica” – n.n.: C.B.), “fost ofiter de Securitate” incadrat in SPP pentru a scapa de consecintele legii privind deconspirarea Securitatii ca politie politica. Pomelnicul continua cu coloneii Ion Costea, Adrian Balan, Florin Popescu, Gheorghe Alexandru si Ovidiu Lazar, care ar fi fost “judecati in consiliile de onoare ale MAI, pentru abateri deosebit de grave, incompatibile cu calitatea de ofiter”. Lista se incheie cu colonelul Petru Caba si maiorii Andrei Nistor si Ioan Sarlea.

Cu oistea’n gardul de la Cotroceni

Dezvaluirile lui Gainusa, extinse si repetate prin canalele media ale aliatilor lui Tariceanu, au fost apoi rapid preluate de grupul de lucru liberal si, prin vocea parlamentarilor de serviciu Norica Nicolai si George Scutaru, au fost exploatate in sensul prevazut de scenariu. Iata ce declarau parlamentarii flasneta: “Situatia din Serviciul de Paza si Protectie este foarte grava daca sunt adevarate cele semnalate de un colonel SPP in scrisoarea deschisa adresata presedintelui Traian Basescu. Iar faptul ca un militar, un cadru activ, a facut publice neregulile si ilegalitatile din cadrul SPP demonstreaza ca s-a ajuns la o situatie fara iesire in interiorul acestui serviciu. (…) Nu putem permite ca banii publici sa fie cheltuiti pentru recompensarea unor oameni care nu au nimic de a face cu democratia”.

Teza cu “securistii rai”, a lui Oprea (foto), parea sa functioneze, liberalii fiind siguri ca au mai batut astfel un cui in cosciugul SPP. Numai ca adevarul avea sa-i pocneasca rapid peste gura dupa ce oficialii SPP au prezentat culisele revoltei colonelului Gainusa. Individul construise intreaga poveste pentru a scapa de pensionare. Desi ii venise sorocul, nu voia cu nici un chip sa treaca in civilie si a fost probabil sfatuit sa-si santajeze superiorii ca poate reuseste sa se mentina in sistem. Pe de alta parte, povestea tesuta de el, parca rupta din operele lui Marius Oprea, era falsa.

Printr-un comunicat oficial, SPP a demontat aceasta diversiune. Dupa ce a explicat trista situatie profesionala a colonelului rebel Gainusa, SPP a corectat cu precizie aberatiile debitate de acesta cu privire la “militienii si securistii” identificati anterior. Astfel, generalul Pahontu fusese in 1989 comandant de pluton transmisiuni – militar in termen, si nu “ofiter DSS”; generalul Burian nu absolvise “Academia Politica”, ci Facultatea de Arme intrunite si nu fusese “inalt activist al CC al UTC”, ci detasat, o perioada, ca ofiter MApN, la Sectia de Pregatire a Tineretului pentru Apararea Patriei; colonelul Dorel Nutu nu a participat la incinerarea cadavrelor, dovada ca nu a fost inculpat, ci a fost audiat in calitate de martor datorita functiei pe care o ocupa atunci in cadrul serviciului judiciar al Militiei SAI; colonelul Victor Ailoaie nu a fost anchetat, cercetat sau judecat vreodata, ci a fost declarat inapt medical pentru o scurta perioada, iar ulterior, dupa insanatosire, a fost rechemat in activitate; colonelul Costin Nedelea a fost ofiter de Securitate, pentru doi ani, iar dupa 1990 a fost incadrat in SRI, unde a ramas pana in 2006, deoarece “nu a desfasurat actiuni de politie politica”; la fel, ceilalti ofiteri vizati “nu au fost judecati vreodata de consiliile de onoare sau pusi la dispozitie in vederea cercetarii”, cum afirmase Gainusa. in aceste conditii, ofensiva liberala asupra SPP, cu “gainusa” pe post de berbec, s-a dovedit a fi o noua oiste in gardul Cotrocenilor. O diversiune esuata.

Atac la SIE cu muncitori acoperiti

Zilele trecute a fost politizat si mediatizat excesiv cazul celor doi romani retinuti in Irak, in octombrie 2006, pentru nerespectarea unor norme interne dintr-o unitate militara. Mass-media au transformat un caz banal de indisciplina comis de doi cetateni romani intr-o chestiune de securitate nationala.

Politicienii au iesit pe posturile de televiziune pentru a-si da cu parerea despre chestiune si era cat pe ce sa fie convocat Consiliul Suprem de Aparare a tarii si sa intoarcem armele impotriva Statelor Unite daca nu se intampla ca romanasii nostri, oameni din popor, sa fie trimisi la mamele sau nevestele lor. Isteria nationala, lansata de bizoni cu minte ingusta din mass-media sau din lumea politica, a fost o noua ocazie pentru acumularea de puncte in razboiul Cotroceni-Victoria. De aceasta data, in conflict a fost agatat, cu aceeasi parsivenie politicianista, SIE, alaturi de Ministerul Afacerilor Externe.

Dupa dezvaluirea intarziata a situatiei celor doi muncitori retinuti in Irak, presedintele Basescu a declarat mai intai ca nu fusese informat despre acest caz, pentru ca ulterior sa revina si sa afirme ca aflase totusi despre aceasta retinere, in calitate de presedinte al CSAT, inca din noiembrie 2006.

Pe de alta parte, premierul Tariceanu a declarat ca nici el n-a fost informat despre muncitorii romani si, subit, a descoperit ca era o obligatie a ministrului de externe sa-i aduca si lui la cunostinta aceasta tarasenie. Numai ca, printr-o declaratie oficiala a MAE, se afirma ca ministrul Ungureanu nu era obligat sa-l informeze pe premier deoarece cazul tinea mai degraba de o activitate consulara de rutina, intr-o astfel de situatie aflandu-se cateva mii de romani. “MAE nu are obligatia sa informeze structurile de conducere ale Executivului in legatura cu evolutia tuturor cazurilor de asistenta consulara acordata celor aproximativ 7.200 de cetateni romani arestati sau condamnati in afara teritoriului national” – a declarat Corina Vintan, purtator de cuvant al MAE.

Cu toate acestea, orgoliul premierului a fost atat de afectat, incat a cerut demisia ministrului Ungureanu. Fiind vorba insa si de suspiciunea initiala de spionaj, in scandal a fost atras si Serviciul de Informatii Externe. Vocile liberalilor s-au facut rapid auzite, mai intai prin Bogdan Olteanu: “Trebuie sa vedem daca Serviciul de Informatii Externe si-a facut sau nu si-a facut datoria in aceasta situatie, daca a informat si pe cine a informat.

Din declaratiile pe care Traian Basescu le-a facut astazi (1 februarie a.c. – n.n.) intelegem ca a primit informatii din partea Ministerului Afacerilor Externe, dar continua sa nu existe nici un fel de mentiune referitoare la implicarea Serviciului de Informatii Externe in acest caz“, a declarat Bogdan Olteanu pe 1 februarie. Ulterior, acelasi Olteanu a declarat ca asteapta ca seful SIE, Claudiu Saftoiu, sa-si dea demisia. Pe 3 februarie, un alt PNL-ist, Adrian Iorgulescu, a cerut demiterea sefului SIE, fara sa poata argumenta, coerent, motivele pentru care a cerut acest lucru. “Si directorul SIE trebuie sa raspunda pentru faptul ca nu l-a informat pe premierul Tariceanu despre cei doi romani retinuti in Irak” – a declarat Iorgulescu.

Numai ca SIE nu prea avea de ce sa-l informeze pe Tariceanu despre cazul celor doi romani care se dovedisera a fi nu spioni, ci contravenienti, pentru ca incalcasera regulamentele interne din cadrul unitatii militare in care se aflau. Daca miile de cetateni romani de peste hotare, surprinsi ca fura sau ca nu respecta legile tarilor in care se afla, sunt retinuti de autoritatile statelor respective, trebuie sa fie informat primul-ministru? Trebuie ca SIE sa-si piarda vremea cu asa ceva? in caz afirmativ ar trebui ca primul-ministru sa nu mai citeasca altceva decat rapoarte despre infractorii romani de peste hotare, iar SIE sa se transforme in politie comunitara externa.

Dan Badea (alias Cosmin Bădescu)

PREZENT, 06 februarie 2007