Miza mineriadei sindicale este patrimoniul de aproape două miliarde de euro al fostului UGSR (UPDATE)

relaxare sind romania

Mineriada sindicală de astăzi n-are absolut nici o legătură, în esenţa ei, cu renegocierea legii unice de salarizare sau cu alte revendicări formulate în stradă de sub basca liderilor de sindicat.

Miza protestului este una mult mai laică şi are un preţ de aproape două miliarde de euro. Este vorba despre patrimoniul fostului UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) constituit din baze turistice şi de agrement a căror valoare nu a fost încă dezvăluită opiniei publice.

sindicalistul de casa, Nistor, numit de mine, din cauza micimii morale, "Epsilon pe doi"
sindicalistul de casa, Nistor, numit de mine, din cauza micimii morale, „Epsilon pe doi”

Dacă în cazul Alianţei Bugetarilor, miza liderilor sindicali (deci nu a sindicaliştilor rupţi în fund) era una exclusiv politică, uşor de identificat din zbieretele televizate ale lui “epsilon pe doi” (subordonatul acela nervos al cuplului Luca-Petcu , vezi foto dreapta), de această dată avem de-a face cu un melanj politico-imobiliar.

De foarte mulţi ani, rechinii imobiliari din fruntea marilor confederaţii sindicale îşi doresc să preia, în proprietate, moştenirea sindicatelor comuniste, dar până acum n-au reuşit să obţină decât dreptul de administrare al acesteia.

O fac, de ani buni, prin societatea-mamut SIND România SRL, o caracatiţă care controlează cea mai mare bază turistică din România, cu staţiuni hoteliere şi baze de agrement  situate în 17 filiale teritoriale care acoperă cele mai importante zone de interes ale României.

sind romania1

 

sind romania2

Cele patru braţe ale “caracatiţei”, adică acţionarii firmei,  sunt chiar cele patru confederaţii sindicale (facsimil stânga şi dreapta) care s-au decis astăzi să scoată 20.000 de “fraieri” în stradă şi să strige “jos guvernul”, sau “noi vrem papa!„. Este vorba despre CNSLR Fraţia, Confederaţia Naţională a Sindicatelor Cartel Alfa, Blocul Naţional Sindical (BNS) şi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR).

Acestea sunt confederaţiile sindicale care controlează direct, dar în proporţii diferite, SIND Romania SRL şi, coincidenţă!, tot acestea sunt confederaţiile care astăzi îi scot pe sindicalişti la iarbă verde în faţa guvernului. E drept, ar mai fi un asociat al SIND România care nu participă la proteste dar asta nu contrazice teoria mea ci, dimpotrivă o susţine. Asta deoarece acţionarul lipsă de la „jos guvernul” se numeşte Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, dar rolul ei este de a asigura aerisirea neuronilor boşilor sindicali, adică ai lui Marius Petcu, Bogdan Hossu, Dumitru Costin şi Iacob Baciu. Deloc întâmplător, trei dintre aceşti lideri sindicali (Petcu, Costin şi Baciu) sunt şi administratori la Realitatea Media SA, maşina de propagandă diversionistă, anti-guvernamentală şi anti-Băsescu a lui Sorin Vîntu & Liviu Luca.

Veverita

Dumitru Costin
Dumitru Costin

Cum „a administra” nu este totuna cu „a stăpâni”, boşii sindicali au încercat toate căile posibile pentru de a-i convinge pe politicieni să-i împroprietărească. Şi era cât pe ce să reuşească să pună mâna pe actele de proprietate!

Numai că un proces legislativ, privind retrocedarea patrimoniului UGSR către marile confederaţii sindicale, început în urmă cu doi ani, întrerupt şi apoi reluat, a fost întrerupt din nou, cu duritate, în urmă cu două săptămâni. Prin urmare, nervii boşilor sindicali nu puteau să rămână insensibili la o astfel de provocare din partea clasei politice şi a lui Emil Boc în mod special.

Aşa că au sunat goarna mai mult pentru a dovedi că au boaşe (ceva de genul foto dreapta) decât pentru a încerca să rezolve problemele reale cu care se confruntă milioanele de sindicalişti.

Initiatori 2

Procesul legislativ de retrocedare a avut două etape. Prima dintre ele, iniţiată de senatorii Nicolea Şerban, Norica Nicolai, Doru Ioan Tărăcilă şi de Ioan Chelaru (unul dintre paravanele lui Sorin Ovidiu Vîntu), s-a clasat la sfârşitul anului trecut (foto stânga sus cu lista de susţinători).

A fost reluată însă, de alţi doi senatori, Haşotti şi Frâncu, dar nici această inniţiativă nu a avut mari şanse de reuşită.

După opinia mea, reluarea în noua legislatură a iniţiativei de retrocedare a patrimoniului fostelor sindicate, după ce iniţiatorii (doi liberali!) şi-au dat seama că ea nu va trece de parlament, a avut totuşi de la început chiar acest scop pervers, adică de a-i înfuria pe stăpânii sindicatelor şi de a-i atrage în atacul decisiv asupra guvernului din această toamnă.
respingere initiativa

A crea un orizont de aşteptare pentru recuperarea unei averi de peste două miliarde de euro doar pentru a reteza apoi, brusc, visul boşilor sindicali este o încercare diabolică de a pune la cale o revoltă de tipul celei care tocmai ni se întâmplă. Asta pentru că, aşa cum era prevăzut, după ce a fost respinsă de Senat, propunerea legislativă a fost respinsă definitiv şi de Camera deputaţilor pe 22 septembrie 2009, adică în urmă cu două săptămâni (foto dreapta).
Printre cei care s-au opus acestei uriaşe retrocedări patrimoniale, dincolo de comisia pentru buget finanţe, comisia pentru administraţie publică sau comisia juridică s-a aflat şi guvernul condus de Emil Boc (facsimil ).

refuz Boc

Şi atunci cum să nu mergi la uşa lui din Piaţa Victoriei şi să-i strigi să coboare la nivelul băştii tale de sindicalist veros?

Legea salarizării unice? Asta ce-o mai fi? – se vor fi întrebat boşii sindicali. N-au dat hotelurile, staţiunile de la munte sau de pe litoral, sutele de hectare care ni se cuvin? Ia să le aducem noi vreo 20.000 de figuranţi sub ferestre, să vedem, mai dau aviz negativ?” – pare că au gândit boşii cei mari.

pact cnslr psd2

De altfel, guvernul a aflat din vreme care e motivul real al grevelor care se pun la cale şi a imaginat, conform unor informaţii de presă, o formulă de liniştire a boşilor sindicali. Este vorba de o presupusa ordonanţă de urgenţă, aflată în stadiul de proiect, prin care „confederaţiile reprezentative la nivel naţional, semnatare ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, pot primi în folosinţă gratuită, pe perioada existenţei confederaţiei sindicale, imobile aflate în domeniul public sau privat al statului şi în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, instituţiilor publice de nivel naţional, judeţean sau local şi a autorităţilor publice centrale şi/sau locale. Aceste imobile primite în folosinţă gratuită vor putea fi utilizate numai cu destinaţia de sedii” (NewsIn)

respect sindicate

Numai că o astfel de ordonanţă nu ar face decât să asigure condiţii normale de funcţionare sindicaliştilor, nu şi condiţii de lux presupuse de posibilele comisioane de zeci de milioane de euro obţinute în urma vânzării patrimoniului sindical. După cum se ştie, aşa s-a întâmplat cu sutele de locuinţe ale UGSR vândute la începutul anilor 1990 pe câteva sute de dolari, cu complicitatea liderilor de sindicat, sau cu miliardele de lei şi milioanele de dolari şi ruble convertibile moştenite atunci de sindicalişti, fonduri care s-au evaporat rapid nu se ştie unde.

Sunt convins că sindicaliştii de rând încă mai speră că liderii lor se gândesc şi la altceva decât la sutele de manipularemilioane de euro din averea UGSR. Adică la ţeluri nobile precum „creşterea salariului minim„, „renegocierea legii unitare de salarizare„, un „pact pentru noi locuri de muncă” sau alte astfel de bazaconii idealiste. Aiurea!

Evident, pe asta se va bate monedă, dar dacă le-ai putea extrage gândurile, unul câte unul, cum proceda bătrânul dascăl sindicalist (Dumbledore – foto stânga)) din Harry Potter, pun pariu că ai vedea numai hoteluri, cabane, contracte de vânzare-cumpărare, bani, croaziere în Deltă sau negocieri cu Sorin Ovidiu Vîntu.

Prin urmare, miza huiduielilor de astăzi n-are legătură cu guvernul sau…prefectura. Îmi pare rău daca în această mare zi de sărbătoare le-am dat o veste proastă celor patru eşaloane a câte cinci mii de călători cu autobuzul.

În definitiv, tradus în limbajul sclavilor lui Sorin Vîntu, cei patru boşi sindicali nu vor altceva decât…RESPECT.

©Dan Badea

UPDATE:  Într-un interviu acordat astăzi pentru Hotnews, Dumitru Costin şi-a exprimat indignarea că nimeni nu a informat opinia publică despre implicarea directă a Guvernului în respingerea iniţiativei legislative de retrocedare a patrimoniului UGSR. Liderul BNS a recunoscut implicit că nu se numără printre cititorii acestui blog, singurul loc în care găsea exact informaţia de care avea nevoie.
Pe de altă parte, conform aceluiaşi boss sindical, valoarea patrimoniului în litigiu ar fi de aproximativ două miliarde de euro, adică de cel puţin două ori mai mare decât cea estimată de noi. Iată declaraţia care ne interesează:

„Nu intamplator, exact in aceasta perioada, in care clasa politica nu are nevoie de niciun fel de reactii din partea societatii civile si in principal din zona sindicatelor, apare in presa informatia legata de un act normativ prin care confederatiile sindicale vor fi mituite primindu-si sediile. Am inteles ca exista un proiect de ordonanta, de lege, Dumnezeu stie ce e, prin care ar urma sa ni se acorde gratuit, sau in folosinta gratuita si cu dreptul de a le cumpara, spatiile in care ne desfasuram activitatea.

Insa nimeni n-a vrut sa dea informatia ca, in urma cu doua saptamani, Guvernul Romaniei s-a prezentat la Parlament, la Comisia de Industrii si Servicii a Camerei Deputatilor, pentru a cere respingerea proiectului de lege privind retrocedarea patrimoniului sindical confiscat de comunisti si ulterior de cei care au dat lovitura de stat in decembrie ’89.
Reusisem sa trecem legea prin Senat si urma sa treaca si prin Camera. Guvernul si-a impus punctul de vedere. La pachet, PSD si PDL au votat si au respins aceasta lege prin care miscarea sindicala urma sa-si primeasca inapoi bunurile pe care le-a avut, asa cum si le-au primit toti cei care au fost deposedati in mod abuziv.
(…)Un patrimoniu consistent care se apropie probabil la vreo 2 miliarde de euro, pentru ca vorbim de o multime de cladiri, de case, de hoteluri, de baze sportive”.