Derbedeii şi Mungioaica (II)

 

Elena-Udrea

PARLAMENT CURAT
Când am scris despre ong-işti l-am omis, din neatenţie, pe cel mai pervers dintre ei, pe derbedeul de lux al societăţii „civile” româneşti.  Numele său este…Tatiana Alina Pippidi, cea cunoscută în anumite medii şi sub numele de Alina Mungiu-Pippidi.

Pentru că a ţinut recent capul de afiş al presei diversioniste, din România şi din străinătate, nevasta lui Pippidi merită câteva rânduri lămuritoare pe acest blog.

În ultima decadă a lui decembrie, mungioaica a pus la  cale un atac mediatic de proporţii la adresa ministrului  Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea (foto sus). Nu era primul, de acest tip, mungioaica fiind un denigrator constant al Elenei. De această dată însă, ea a mers în tandem cu nişte jurnalişti care scriu la comandă, sau după ureche, pentru diverse publicaţii occidentale.

Bojan Pancevski
Bojan Pancevski

E vorba despre specimene ce poartă nume precum Valentina Pop, Bojan Pancevski (foto stânga, cel care tastează, nu cel cu zgardă, care linge) sau Von Christoph B. Schiltz. Cei trei jurnalişti „urechişti” sunt corepondenţi la Bruxelles şi preiau unul de la altul orice prostie, fără o minimă verificare. Ultimul dintre ei a fost chiar bursier al fundaţiei liberale Neumann, după ce s-a jucat o vreme de-a misionarul la o şcoală privată unde se propăduia cuvântul divin.

TRUCAJUL cu Elena Udrea
TRUCAJUL cu Elena Udrea

Cum astfel de rebuturi profesionale (cand scrii după ureche nu poţi fi decât un rebut!)  sunt peste tot, nu e de mirare că declaraţiile aberante ale mungioaicei au fost preluate şi amplificate în publicaţii deservite precum EUobserver, The Sunday TimesDie Welt sau agenţia UPI. În Die Welt, graţie misionarului dinţos, a apărut chiar şi un trucaj cu Elena Udrea (vezi foto dreapta), derbedeii de la această publicaţie nefiind mai prejos decât ciutacii noştri.

E pur si simplu scandalos sa o imputernicesti pe doamna Udrea cu administrarea fondurilor de dezvoltare europene„, a afirmat mungioaica, fără să spună dacă ar fi preferat, în schimb, o împuternicire pentru bărbatu-său Pippidi, pentru Hrebenciuc sau, de ce nu, chiar pentru ea însăşi, că doar e o femeie de afaceri plină de succes. Afirmaţiile nedocumentate lansate de mungioaică sau preluate fără discernământ din mass media româneşti de „paraşutele”  citate mai sus, au fost împrăştiate în ţară, în ultimele zile ale lui 2009, de către ventilatoarele media ale lui Vîntu şi Voiculescu într-un desfrâu generalizat care nu se mai termină. Asta fără ca măcar să ceară un punct de vedere din partea Elenei Udrea, sau să-i dea acesteia dreptul la replică.

Alina_Muingiu_Mungiu_Pipi_di_Cristian_Pirvulescu_666

De ce s-a produs acest atac mediatic la adresa ministrului român? Dacă motivele mafioţilor Vîntu sau Voiculescu sunt cunoscute, ale mungioaicei sunt şi ele destul de vizibile. Pe de o parte e vorba de frustrare (mungioaica nu uită scoaterea de pe listele PDL Iaşi, în urma atacului declanşat la adresa Elenei Băsescu, la ultimele alegeri europarlamentare) , pe de alta de lăcomie (vor primi şi alţii fonduri europene, nu numai fundaţiile familiei Pippidi) şi, nu în ultimul rând, de interese din partea celor care-i plătesc serviciile (mungioaica a fost întotdeauna dependentă de fonduri externe).

Cum a ajuns Alina Mungiu-Pippidi o vedetă a societăţii civile?

Mai întâi a fugit de la Socola, pe unde trecuse ca medic psihiatru.

Apoi a avut fantezii sexuale cu Iisus Hristos, le-a transpus într-o piesă de teatru (Evangheliştii) şi, culmea!, a primit pentru asta premiul Uniter pentru cea mai bună piesă de teatru din 1992. Iată, mai jos, un comentariu făcut după punerea în scenă a piesei mungioaicei:

„Toate personajele masculine gravitează în jurul unicului personaj feminin, o prostituată (foto dreapta) prezentată drept „preoteasa zeiţei Artemis” şi asimilată, în subtext, cu Maria Magdalena (cu care Povestitorul-Iisus întreţine o perversă relaţie erotică: „Ai simţit natura divină din mădularul lui dumnezeiesc?”, întreabă sofistul; iar femeia răspunde: „Dimpotrivă… Atingerea lui e aproape imaterială. E un amant cu totul incapabil, dar un om fascinant…”). În scena spălării cu lacrimi a picioarelor lui Iisus, prefăcută de regizor într-un abominabil show erotic, Maria Magdalena începe de la tălpi şi termină între coapsele acestuia
Episoadele evanghelice sunt maimuţărite pe rând, de la naşterea până la judecata lui Iisus, Maica Domnului fiind batjocorită cu predilecţie: „Din câte am auzit, a fost o târfă!”, exclamă Pavel. Atunci când unul dintre „evanghelişti” pune ironic întrebarea: „Cum, o fecioară să dea naştere unui prunc?”, în fundal – ca „găselniţă” regizorală – apare mama lui Iisus despuiată, provocând un fel de hilaritate libidinoasă, în care autoare şi regizor se întâlnesc în acelaşi duh profanator” (Răzvan Codrescu, www.rostonline.org/rost/ian2006/mungiu.shtml)

evanghelistii alina mungiuTatiana Alina Mungiu s-a căsătorit, un an mai încolo, cu un bărbat mai bătrân cu 16 ani decât ea, şi şi-a asigurat astfel viitorul „academic”, bărbatul fiind istoricul Andrei Pippidi, cel cu vocea de fetiţă, adică piţigăiată (foto dreapta).
A înfiinţat apoi „Societatea Academică Română„, o asociaţie de subvenţionaţi prin care, cum vom vedea, s-au supt la greu fonduri europene. Mungioaica a primit apoi, la TVR, în 1997, şefia departamentului emisiunilor informative (DEI) unde avea fir direct cu Zoe Petre şi Emil Constantinescu.
În 1998, după ce declanşase doar scandaluri, părăsea Televiziunea Română nu înainte de a o „ciufuli” pe Lucia Hossu Longin într-o încercare disperată de a prelua controlul total al TVR. Mungioaica a demisionat după ce a acuzat-o pe Longin, printr-o emisiune realizată de departamentul (DEI) condus de ea şi de Anca Toader, că ar fi fost propagandista regimului Ceauşescu. S-a refugiat apoi pe la diverse instituţii, asociaţii şi fundaţii din ţară sau de aiurea.

Elena Basescu

A ieşit la suprafaţă în forţă, la începutul anului trecut, atunci când, propusă pe listele PDL Iaşi pentru un post de europarlamentar, a declanşat atacul împotriva Elenei Băsescu pe motiv că fiica preşedintelui Băsescu nu poate candida pe aceeaşi listă cu nevasta lui Pippidi. Atacul nu era, de altfel, decât un pretext pentru a-l lovi pe Traian Băsescu. Cum să vorbeşti de o candidatură pe principii de „integritate”, tocmai tu care ai progresat pe principii de…nevastă? Asta n-a fost însă tot.

I s-a pus apoi pata pe Elena Udrea. Frumoasă, deşteaptă (ma refer la Elena, nu la Tatiana), deci bună de „luat de păr”. Nu ştiu dacă asta are legătură cu faptul că un tânăr jurnalist (St.L.) pe care l-a cam „chinuit” cât a fost şefă la TVR, folosindu-l inclusiv pe post de şofer personal, este acum consilier al ministrului Udrea iar nevasta lui Pippidi are vreun regret din treaba asta…Mungioaica e oricum imprevizibilă şi colegii ei „academicienii” ştiu poate mai bine ce-o fi în capul ei. Cert e că atunci când faci o paralelă între Adrian Năstase şi Elena Udrea, de tipul celei încercate de mungioaică, e semn că ai o „big problem” pe care doar un medic psihiatru o poate descâlci.
Deocamdată, spune ea, e profesor prin Germania unde nu prea e clar cu ce se ocupă politoloaga specialistă în „naţionalism”, retrasă de ceva timp de la SNSPA.

Câteva rânduri, acum, despre afacerea vieţii ei de politoloagă stipendiată.

Adânc infiltrată în societatea civilă românească, graţie unei asociaţii (SAR) prin intermediul căreia a supt la greu din fonduri publice româneşti sau străine, mungioaica a făcut cea mai mare afacere a vieţii atunci când, cum am mai spus, s-a măritat cu Andrei Pippidi. Pentru că nu a putut intra altfel în lumea academică, ea şi-a înfiinţat apoi propria sinecură academică, numită pompos, pentru inducerea în eroare a fraierilor cu bani din exteriorul României, Societatea Academică din România. Adică S.A.R. E vorba, evident, de o asociaţie şi nu de o instituţie academică. De o maşină de făcut bani şi imagine pentru mungioaică (preşedinta SAR) şi apropiaţii ei.

SAR achizitii

Înfiinţată în 1996, asociaţia mungioaicei şi-a propus, printre altele, „să realizeze proiecte şi dezbateri cu caracter academic„, adică, traduse din limbajul academic, asta înseamnă, doar pentru perioada 2005-2007, exact 3,5 milioane de lei (830.000 euro). Bani frumoşi pentru ea şi cei câţiva angajaţi. Şi aici vorbim doar de banii încasaţi pentru contracte de cercetare din fonduri publice (1,49 mil lei) şi din fonduri private (2,0 mil. lei), obţinute în anii menţionaţi, fără să  mai socotim şi alte fonduri.

Asociaţia de bloc a mungioacei este, în plus, finanţată şi de la bugetul de stat, prin Academia Română. Cei care s-au obişnuit cu discursurile şi luările de poziţie ale nevestei lui Pippidi nu ştiu, aşadar, că toate astea sunt plătite din greu de către diverşi sponsori generoşi, interesaţi de prezentarea unei anumite imagini a realităţilor româneşti.

SAR srl

Ca să-şi mişte cum trebuie banii, mungioaica şi-a înfiinţat şi o căpuşă pentru asociaţie, un SRL cu acelaşi nume, adică S.A.R. Consult & Management SRL, firmă în care ea deţine 50% din capitalul social, iar Sorin Ioniţă (directorul economic al asociaţiei SAR şi fost administrator al firmei SAR, până în martie 2008) deţine şi el tot 50%. În martie 2008, când Sorin Ioniţă a predat ştafeta de administrator al firmei către Alexandra Buzatu, mungioaica şi-a introdus în obiectul de activitate al SRL-ului posibilitatea de a desfăşura activităţi comerciale în străinătate, că doar acolo sunt banii şi fondurile structurale. („Activitatile societatii comerciale sau parte din ele se pot desfasura in strainatate, in favoarea persoanelor fizice sau juridice romane si/sau straine, iar incasarile de orice fel se pot face in lei si/sau valuta„- a adăugat academicianca de asociaţie).

Să fie vreo legătură între atacurile furibunde ale femeii de afaceri Tatiana Alina Pippidi şi faptul că fonduri de 3,7 miliarde de euro vor fi gestionate de un minister la care ea nu prea are trecere pentru că în fruntea lui se află Elena Udrea?

deletant1Totul e posibil, dacă privim mai atent la modul în care s-a hrănit şi se hrăneşte nesătula preşedintă a asociaţiei SAR şi co-patroană a firmei SAR. Cum s-a văzut, mungioaica nu a lăsat, niciodată, nimic la întâmplare, sau netaxat. Toate rapoartele SAR (asociaţia) sunt contra-cost, deci toate afirmaţiile sunt plătite. Prin urmare, societatea civilă pe care o tot reprezintă „academicianca” de asociaţie e un loc de muncă extrem de confortabil pentru membrii SAR. Să faci un raport pe care să iei zeci, sau sute de mii de euro, e visul oricărui ong-ist. Sau, să iei din presă anumite dezvăluiri, să le pui una după alta, să le plasezi într-un proiect şi să le contabilitzezi apoi în euro, pe nota de plată a unui sponsor extern, e şi asta tot o afacere academică.

Coen Stork

…La fel cum a fost IRIR-ul, locul din care s-au hrănit cu informaţii de prin arhivele româneşti, alături de olandezul Coen Stork (dreapta) sau englezul Dennis Deletant (stânga), şi alţi reprezentanţi mai puţin cunoscuţi ai serviciilor secrete interesate de urmele proaspete, sau mai vechi, lăsate peste tot…

Cum spuneam, va fi un an greu, poate şi pentru că acum vor fi aruncaţi în joc şi derbedeii…acoperiţi, de tipul mungioaicei, sau cei asemenea paraziţilor intestinali de tip tapalagă. Îi asigur însă pe derbedei că se vor regăsi, aici, pe acest blog, cu toţii.

Dan Badea

P.S. Referitor la articolul „La moartea unui clovn, scris de mungioaică la patru zile după moartea lui George

Pruteanu, şi în care afirma că acesta nu a fost nici măcar jurnalist, vreau să fac o precizare. Am fost coleg de redacţie atât cu George Pruteanu, cât şi cu Alina Mungiu, deci îi cunosc destul de bine pe amândoi. Un amănunt face însă diferenţa între ei.

Când am ajuns eu, în 1990, la săptămânalul Expres, Pruteanu era secretar general de redacţie şi a pus titlul unuia dintre cele mai importante materiale de presă scrise atunci de mine: „Foşnetul sinistru al bancnotelor„. Titlul pus de el era pentru un material în care arătam cum, la adăpostul „revoluţiei”, anumiţi indivizi furau sume imense de bani şi obiecte de valoare din clădirile abandonate de nomenclaturişti. Rapiditatea cu care George Pruteanu surprindea, în cuvinte cât mai puţine, esenţa oricărei spuneri, era semnul unei mobilităţi intelectuale deosebite, ceea ce făcea diferenţa dintre el şi oricare altul. Nu mai vorbesc aici despre lucrul cu verbul, sau despre dansul cu limba română.

În colţul opus, aveam o provincială al cărei pronunţat accent moldovenesc îmi zgâria urechea precum creta pe o tablă bine ştersă. Mungioaica, pripăşită trei ani mai târziu la Expres, ca redactor şef, nu a fost capabilă să producă însă nimic mai bun nici chiar decât acel titlu pus de George. Mai mult, nici măcar nu pricepea chestiuni elementare de logică investigativă.

Spre exemplu, am obţinut la un moment dat copia unei note telefonice prin care, în decembrie 1989, i se ordona lui Vladimir Beliş, directorul Institutului de Medicină Legală, să nu autopsieze cadavrele rezultate în urma tragerilor cu arme de foc. I-am arătat documentul mungioaicei, i-am explicat ce presupunea un astfel de ordin şi n-a priceput nimic. I-am spus atunci că singura legătură care se putea face, de către anchetatori, între victimă şi cel care a tras, era aceea dintre glonţ şi arma folosită, iar ordinul de neautopsiere a cadavrelor era, de fapt, ordinul prin care se îngropau, odată cu victimele, toate aceste dovezi. Fusese vorba, deci, de o premeditare, iar cel care dăduse ordinul, Cherecheanu, trebuia trecut pe lista complicilor cu autorii crimelor din decembrie 1989. Mungioaica, redactorul şef, trântită ca o plăcintă în redacţia Expres,  n-a înţeles nimic. Asta m-a determinat să plasez documentul la Evenimentul Zilei, unde a şi apărut ulterior. Chiar şi numai din acest motiv, a spune despre Pruteanu că a fost un ratat, când pe tine te cheamă Tatiana Alina Pippidi, mi se pare o blasfemie la fel de mare ca aceea în care sugerezi că Maria Magdalena a făcut sex oral cu Iisus Hristos.

Dan Badea

Derbedeii şi Mungioaica (I)

Am tot ezitat, zilele trecute, să scriu câteva cuvinte despre derbedeii care s-au înghesuit să ocupe spaţiul public în ultimele zile ale lui 2009.

Două articole mizerabile (aici şi aici) semnate de o „paraşută” frustrată şi apărute pe 1 şi 3 ianuarie a. c., în Evenimentul Zilei, mi-au confirmat însă temerea că ei ne vor invada şi anul ăsta vieţile, alături de proşti, paraşute şi manipulatori bine plătiţi.

Încăpăţânarea cu care se reiau vechile teme de atac (EBA, Elena Udrea, Ridzi, Boc) folosite de mafioţii PSD-PNL în războiul anti-Băsescu este fie semnul imbecilităţii, fie al frustrării, fie al calculului politic. E, aşadar, ceva nesănătos şi merită amendat.

jurnaliştii
mogulii1
Despre derbedeii din presă, am tot scris pe acest blog, fie că le-am spus tonomate, fie moguli. Din fericire, ei au fost relativ uşor de identificat deoarece au fost grupaţi, cu generozitate, în trusturile Realitatea-Catavencu şi Intact. În frunte cu Sorin Vîntu şi Dan Voiculescu, şi coborând pe aceste vrejuri, i-am găsit agăţaţi pe toţi cei care din prostie sau interes, dar întotdeauna contra unor mari sume de bani, au încălcat regulile profesiei de jurnalist şi au dezinformat continuu opinia publică.
Rosca Nistorescu Hurezeanu

 

tonomat ciutacu

Cele mai faimoase exemplare din zona pestilenţială a presei sunt,

pe canalul Vintu,

Emil Hurezeanu, Cornel Nistorescu, Adrian Ursu, Răzvan Dumitrescu, Corina Drăgotescu, Doru Buşcu, Cosmin Prelipceanu, Laura Chiriac, Alecu Racoviceanu, Dan Bucura, Lidia Mitchievici, Cristian Tudor Popescu, respectiv,

pe canalul Voiculescu,

Mircea Badea, Victor Ciutacu, Mihai Gâdea, Andrei Bădin, Gabriela Vrânceanu Firea, Radu Tudor, Dana Grecu şi Valentin Stan. Lor li s-au alăturat şantajiştii Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, excluşi deja din breaslă.

Cei de mai sus reprezintă, in corpore, limita sub care nu se mai poate coborî pe scara valorică a profesiei de jurnalist, mizeria care se depune, de regulă, pe tălpile oricărui lucrător onest din mass media.

liderii de sindicat

Am scris şi despre derbedeii din fruntea sindicatelor (aici, aici, aici şi aici). Unul dintre ei, epsilon pe doi, a fost fabricat special de echipa lui Sorin Vîntu pentru a-i manipula pe bizonii cu un IQ inferior. El a ţinut, dealtfel, cu zbieretele specifice, capul de afiş al televiziunii lui Vîntu, la începutul acestui an. Un altul, Gheorghe Isvoranu, disperat că va fi scos din fruntea bucatelor, prin pensionare, a vociferat şi el în ultimele zile ale anului trecut, doar o impresiona pe cineva. Isvoranu ăsta, care a depăşit de multă vreme limita de pensionare, riscă să-şi piardă privilegiile şi face totul să mai sugă la ţâţa lui tat’su, că la derbedeii de acest tip funcţia în sindicat pare a fi moştenită genetic.Toate aranjamentele acestor manipulatori de profesie, de la cei cumpăraţi de Sorin Vîntu şi plasaţi strategic în consiliul de administraţie al RTv, la cei cumpăraţi direct de mafia PSD, au eşuat prin  realegerea lui Traian Băsescu, dar ei vor fi utili în continuare, pentru hărţuirea guvernului Boc.


societatea „civilă”
Perversul MIRCEA TOMA, cu "societatea civilă" fluturând în VÎNT
Perversul MIRCEA TOMA, cu „societatea civilă” fluturând în VÎNT
Cei mai interesanţi dintre derbedei, deoarece nu ştii niciodată cine-i plăteşte mai bine, sunt anumiţi ONG-işti care s-au remarcat prin activitatea lor pusă exclusiv în slujba mafiei PSD-PNL. Am scris şi despre ei (aici) în momentul în care au depăşit orice limită a bunului simţ. I-am amintit deja pe celebrii diversionişti Cristian Pârvulescu, Victor Alistar, Mircea Toma şi Georgiana Iorgulescu, derbedei de opinie implicaţi activ, unii chiar şi „pasiv”, în atacul fără precedent declanşat asupra instituţiilor fundamentale ale statului român.

Finanţaţi de Soroş, de guverne şi instituţii străine de toate tipurile, dar şi de mogulii Vîntu Voiculescu sau Patriciu, cei amintiţi au suferit şi ei aceeaşi mare decepţie în faţa consecinţei de bază a votului popular. Asta nu înseamnă însă că ei nu-şi merită arginţii pentru care au transpirat împotriva intereselor naţionale.

Când am scris despre ong-işti l-am omis, din neatenţie, pe cel mai pervers dintre ei, pe derbedeul de lux al societăţii „civile” româneşti. Numele său este…Tatiana Alina Pippidi, cea cunoscută în anumite medii şi sub numele de Alina Mungiu-Pippidi. Pentru că a ţinut recent capul de afiş al presei diversioniste, din România şi din străinătate, nevasta lui Pippidi merită câteva rânduri lămuritoare pe acest blog.

(Urmează MUNGIOAICA)

Dan Badea

AGENTUL VICTORIA (IV): Nume de cod „IFRIM“

premierul Calin Popescu Tariceanu
Premierul Calin Popescu Tariceanu (2007)

Dosarele serviciilor secrete româneşti cuprind în cazul operaţiunii Rudas Erno-Călin Popescu Tăriceanu numele de cod „IFRIM“. Acest indicativ este atribuit unuia dintre cei doi. Sursele noastre ne-au dezvăluit că metoda prin care sunt alese indicativele pentru persoanele dintr-o operaţiune informativ-operativă cuprinde neapărat un indiciu, atunci când este cazul, că persoana respectivă este de o altă naţionalitate, chiar dacă are cetăţenie română.

Astfel, cum IFRIM nu poate fi asociat cu identitatea lui Rudas Erno, ar rezulta că actualul premier are acest nume de cod. Toate datele unei astfel de operaţiuni, după o analiză a serviciului specializat din cadrul CNI, ajung numai pe masa preşedintelui României, acesta fiind destinatarul privilegiat al tuturor informaţiilor serviciilor secrete. Este incredibil cum a ajuns un premier să aibă nume de cod într-o acţiune de contraspionaj. (M.E.)

Dezinformarea premierului
Asocierea în afaceri a premierului Călin Popescu Tăriceanu cu Rudas Erno, fostul şef al rezidenţei de spionaj a Ungariei în România, este un adevăr de necontestat. Documentele publicate în numărul de azi al cotidianului nostru confirmă această afirmaţie. Deşi au trecut patru zile de la dezvăluirea noastră privind legătura pe cât de vizibilă, pe atât de suspectă, dintre primul-ministru al României şi spionul ungar Rudas Erno, cei vizaţi au aplicat teoria struţului şi au refuzat să dea orice replică.

Premierul se află într-un mare impas: nu poate să infirme legătura cu Erno, pentru că există probe care l-ar contrazice, dar nu poate nici să confirme, pentru că, în acest caz, ar recunoaşte că s-a asociat cu un spion, ceea ce ar conduce rapid la suspiciuni de trădare. Se pare însă că premierul a găsit totuşi o soluţie, evident, provizorie, să ne aburească.

După ce a întors problema pe toate părţile, soluţia găsită este de a afirma că numele său nu apare, direct, în firma H-D Clasic Motorcycles SRL (H-D), alături de cel al lui Rudas Erno. Prin urmare, el nu este DIRECT, implicat în afacere. În acest mod, crede el, a închis gura „detractorilor“.

Numai că, un asemenea răspuns, dacă ar fi oficial, ar depăşi limitele bunului simţ, ca să nu spunem ale prostiei. Asta deoarece nici noi n-am afirmat că Tăriceanu este direct implicat în firma H-D, ci indirect, prin intermediul societăţii Automotive Trading Services SRL (ATS), al cărei patron, cu 85% din capitalul social, este Călin (Constantin Anton) Popescu Tăriceanu, premierul de azi al României.

980-entree

Dacă nu apare numele lui Tăriceanu în firma H-D (iniţialele provin de la de la Harley Davidson), asta nu înseamnă că el nu este implicat în afacerea cu Rudas Erno, câtă vreme firma sa, ATS, deţine jumătate din afacerea cu spionul ungar. Altfel spus, banii rezultaţi din această relaţie suspectă se duc jumătate la Rudas Erno şi jumătate la ATS, deci la Călin Popescu Tăriceanu şi la asociatul său Răzvan Valeriu Bucurescu. Este exact ceea ce am arătat deja în articolul nostru din 25 septembrie.

O mică particulă care a ascuns secretul lui Tăriceanu
Ceea ce n-am spus atunci, din lipsă de spaţiu, a fost faptul că, în opinia noastră, a existat o oarecare premeditare a ascunderii acestei asocieri dubioase de ochii curioşilor. Este vorba despre o chestiune tehnică, utilizată des de cei care vor să-şi ascundă urmele.

Astfel, la înregistrarea acţionarilor firmei H-D la Registrul Comerţului s-a comis o „greşeală“ privind numele firmei lui Tăriceanu care intra în asocierea cu ungurul Rudas: firma a fost trecută în acte, ca acţionar, cu particula „SC“ în faţă, adică „SC ATS“ SRL şi nu „ATS“, cum era normal.

Asta face ca, la o căutare pe serviciul electronic al ONRC, după criteriul „acţionari persoane juridice“, dacă vrei să afli în ce firme apare acţionarul „Automotive Trading Services“, să nu ajungi la H-D Clasic Motorcycles, motorul de căutare fiind reglat să găsească toate firmele care încep cu primul cuvânt („Automotive“).

Prin urmare, în cazul nostru, în care firma lui Tăriceanu a fost înscrisă cu particula „SC“ înaintea denumirii reale, existau toate şansele să nu dăm peste panamaua cu spionul ungur. Numai că experienţa îndelungată în depăşirea acestor tipuri de şmecherii tehnice, ne-a fost utilă şi ne-a dus exact în centrala de spionaj de la Budapesta.

Am afirmat mai sus că a existat „o oarecare premeditare“ a ascunderii asocierii otrăvite cu spionul ungar. Tăriceanu nu este la prima astfel de şmecherie „tehnică“ utilizată în afaceri. Recent, o revista mondena a publicat un document din care rezultă că, în 1992, înainte de înregistrarea firmei ATS la Registrul Comerţului, o anume Cornelia Trântescu a declarat că este verişoara lui Tăriceanu şi că este de acord cu stabilirea sediului firmei „vărului“ în apartamentul său din strada str. Rovine nr.3 Bucureşti.

Conform aceleiaşi publicaţii, la puţin timp de la această declaraţie, cei doi „verişori“ au devenit soţi: Cornelia s-a căsătorit cu Călin. Dacă relaţia lor de rudenie, anterioară căsătoriei, este reală, atunci Tăriceanu are apucături cel puţin ciudate, în raport cu canoanele Bisericii Ortodoxe Române, ai cărei enoriaşi sunt majoritari în ţara în care Tăriceanu se simte grec.

declaratie trantescu tariceanu1

Guvernul României dezinformează

Ultima oră. Printr-un comunicat de presă, Guvernul anunţă că acţionarii firmei ATS, care distribuie motociclete, sunt Călin Popescu Tăriceanu şi B.Bucurescu. La fel, se spune, „unele cotidiene au prezentat informaţii potrivit cărora premierul Călin Popescu- Tăriceanu ar fi partener de afaceri, în cadrul firmei respective, cu fostul ambasador al Ungariei la Bucureşti, Rudas Erno, considerat ca fiind spion“.

Nu ştim cine a prezentat „informaţiile“ la care se referă comunicatul. Ziarul nostru a dezvăluit altceva: Călin Popescu Tărticeanu este asociat în afaceri, prin firma Automotive Trading Service SRL (ATS), cu spionul ungar Rudas Erno. Altfel spus, firma lui Tăriceanu, ATS, apare în acte ca asociat al lui Rudas Erno. E chiar atât de greu de priceput de către scribii de la Palatul Victoria? Vor să le mai desenăm o dată schema relaţională a relaţiei otrăvite a şefului lor?

Dan Badea
Text apărut în Interesul Public, 28 septembrie 2007