Procurorii DNA demonstrează că patrimoniul UGSR a fost preluat în mod ilegal, prin mijloace frauduloase, şi trebuie restituit instituţiei

Publicăm astăzi un nou document oficial, emis de Departamentul Naţional Anticorupţie, din care rezultă fără dubii că patrimoniul UGSR a fost însuşit ilegal de unele confederaţii sindicale, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă penală prescrisă astăzi, dar dovedită de un procuror, ceea ce înseamnă că imensa avere trebuie să se reîntoarcă la matcă, adică la UGSR.

rezolutie1001Contează mai puţin răspunderea penală a infractorilor, cât recupararea averii milioanelor de români (astăzi 4,5 milioane dintre ei sunt pensionari!) care au cotizat zeci de ani, lunar, cu 1 la sută din salariu. Şi este vorba despre cotizaţii plătite  confederaţiei (UGSR) care a împlinit deja, la jumătatea anului trecut, 106 ani de existenţă! Oare cine vrea, cu bună ştiinţă, să înmormânteze istoria sindicalismului naţional?

Dan Badea

Documentul inedit prezentat în exclusivitate de ziarul „Solidaritatea“ în paginile 6-7 este o rezoluţie a unui procuror din cadrul Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). În urma analizei modului în care patrimoniul UGSR a fost luat cu japca de CNSLR, Cartel Alfa şi CSI Frăţia, la care aveau să se alăture, ulterior, BNS şi CSDR, s-a ajuns la concluzia că, în acest caz, este vorba despre însuşirea frauduloasă, prin înşelăciune, a unui patrimoniu care aparţine de fapt şi de drept UGSR şi celor peste 4 milioane de pensionari.

page-4

Mai mult, este extrem de interesant faptul că acelaşi procuror prezintă şi modul în care proprietarul de drept al acestui patrimoniu – UGSR – poate trece la recuperarea pe cale legală a ceea ce i-a fost furat de nişte indivizi care, dacă n-ar fi intervenit prescripţia, ar fi putut fi consideraţi infractori de drept comun şi ar fi fost colegi de celulă cu Marius Petcu, singurul dintre ei condamnat.

petcu arestat adevarul.ro

Cu privire la jefuirea imensului patrimoniu al UGSR, procurorii DNA au fost sesizaţi de către Ştefan Călinescu, reprezentantul şi preşedintele UGSR. Liderul sindical se luptă de 23 de ani pentru readucerea la matcă a patrimoniului acestei instituţii. Acesta a fost creat prin munca milioanelor de români, cei mai mulţi dintre ei fiind astăzi pensionari care încă mai speră la un bilet de tratament într-o staţiune pentru construcţia căreia a cotizat aproape întreaga viaţă. Mafia sindicală se teme de preocuparea procurorilor anticorupţie, deoarece, chiar dacă faptele liderilor sindicali sunt prescrise, reîntregirea patrimoniului UGSR s-ar putea face şi prin confiscarea averilor acestor infractori-prescrişi. Înainte de a prezenta rezoluţia, ca document, este util un scurt rezumat al acesteia, pentru o mai bună înţelegere a ei.

Procurorii DNA, pornind de la sesizarea făcută de preşedintele UGSR, Ştefan Călinescu, şi-a propus să clarifice, chiar dacă faptele reclamate sunt prescrise, faptele de corupţie comise „în activitatea de administrare a patrimoniului sindical”, precum şi de „a stabili cine este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate” de liderul UGSR.  Magistraţii au analizat solicitarea liderului UGSR sub două aspecte: personalitatea juridică a UGSR şi patrimoniul UGSR. În primul caz, al personalităţii juridice, concluzia procurorului Claudia Roşu este destul de clară: „UGSR există, nu a fost desfiinţat (niciodată), are un patrimoniu propriu, de care a fost deposedat fraudulos”. Este o concluzie care trebuie să-i dea fiori reci pe şira spinării unui Bogdan Hossu, de exemplu, care s-a îngrăşat vizibil din administrarea patrimoniului UGSR.

Pentru a a junge la această concluzie, procurorul de caz analizează istoricul UGSR, de la înfiinţare (1906) până la data formulării sesizării de către reprezentantul UGSR (2011), istoric prezentat pe larg în cadrul documentului pe care-l prezentăm.

Trebuie reţinut faptul că, spune procurorul, la 25 decembrie 1989, când s-a decis schimbarea vechilor instituţii de stat, în cadrul UGSR s-a destituit organul de conducere, şi nu persoana juridică, aşa cum au lăsat să se înţeleagă boierii sindicali: „la nivelul UGSR (al cărei organ de conducere a fost destituit, deci nu persoana juridică), s-a constituit Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSLR), la iniţiativa unui grup din care făceau parte CĂLINESCU ŞTEFAN, HENTER GAVRILĂ ş.a., persoane cu funcţii de conducere în cadrul mişcării sindicale”. Mai mult, se spune, conform Decretului 31/1954, în vigoare la 22 decembrie 1989, „persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare”, or, niciuna dintre aceste hotărîri nu a fost luată ulterior. „În privinţa UGSR nu a existat, din decembrie 1989 şi până azi, o astfel de hotărâre a organului competent (conform statutului – congresul) sau a altor organe de stat (a se vedea adresa de verificare de la Secretariatul General al Guvernului, adresa Camerei Deputaţilor), ori hotărâri judecătoreşti privind constatarea dizolvării de drept. Dizolvarea organului de conducere a UGSR (Consiliul Central) nu echivalează şi nu se confundă cu persoana juridică în fiinţa sa” – spune procurorul DNA.

Mai mult, la apariţia Legii nr. 54/1991, „Statutul UGSR era în acord cu dispoziţiile acesteia, conţinând cerinţele obligatorii stabilite de lege”. Procurorul DNA demonstrează apoi că toate federaţiile şi confederaţiile înfiinţate ulterior, începând cu CNSLR, reprezintă în realitate „fracţiuni” ale UGSR – „singura uniune cu caracter de reprezentativitate naţională” – în interiorul căreia „a început acest proces de organizare provizorie şi tranzitorie, prin CNPOSLR”. Pentru aceasta, magistratul aminteşte inclusiv de stenogramele şedinţelor CNPOSLR din 5 şi 12 martie 1990, unde au fost discutate cererile de afiliere a unor federaţii la UGSR.

Minica Boaja
Minica Boaja

Deocamdată, în marele dosar 109/P/2011, care-i vizează pe toţi boierii sindicali ce s-au înfruptat din patrimoniul UGSR, au fost emise, prin disjungeri, rezoluţii privind activitatea infracţională a lui Minică Boajă şi Ilie Porojan (material publicat în numărul trecut al publicaţiei noastre), precum şi a lui Victor Ciorbea (preşedinte CNSLR) şi a altor persoane. Aceştia au introdus în mod abuziv, prin înşelăciune, în statulul CNSLR,prevederi prin care se atesta „în mod neconform cu realitatea că CNSLR preia prin absorbţie, ca succesor unive

rsal, patrimoniul fostului CC al UGSR”, faptă prescrisă însă, pentru că au trecut peste 20 de ani de la comiterea ei.

Acesta este chiar obiectul Rezoluţiei pe care o prezentăm acum. S-a demonstrat deja, de către procurori, că la  baza marelui jaf asupra patrimoniului UGSR stau câteva documente false, precum Statutul CNSLR din 16.03.1990 (în care s-au introdus, la art. 26, prevederi neconforme cu realitatea), procesul-verbal de predare-primire din 04.07.1990 (realizat de Minică Boajă în cârdăşie cu Victor Ciorbea şi cu un personaj – Ilie Porojan – folosit pe post de semnatar în locul adevăratului reprezentant al UGSR, Ştefan Călinescu), dar şi tranzacţia din 07.11.1991 (prin care s-a împărţit patrimoniul UGSR între CNSLR, Cartel Alfa şi CSI Frăţia).

Concluzia procurorului este, aşadar, aceea că patrimoniul UGSR a fost preluat ilegal, prin mijloace frauduloase şi trebuie restituit instituţiei jefuite. Adică UGSR. „Astfel, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor UGSR (prin CNPOSLR) de către reprezentanţii CNSLR care au redactat statutul acesteia, precum şi de fostul preşedinte al CNSLR, Victor Ciorbea, prin mijloace frauduloase (înscrisuri al căror caracter fals a fost deja constatat) şi prin prezentarea unor situaţii de fapt neconforme cu realitatea, s-a produs o confuzie voită asupra situaţiei juridice a patrimoniului, precum şi un prejudiciu constând în dobândirea unei posesii de rea-credinţă asupra patrimoniului persoanei vătămate, UGSR, şi lipsirea acesteia de folosinţa bunurilor şi de culegerea fructelor acestora.”Adică exact ceea ce trebuia demonstrat (Quod erat demonstrandum).

Ceea ce urmează însă este magistral: procurorul, care nu poate exercita din oficiu acţiunea civilă, indică inclusiv căile legale de urmat pentru recuperarea acestui patrimoniu, printr-o acţiune civilă din partea UGSR:

– sub aspect civil, se impune repararea pagubei produse prin comiterea acestor fapte, sens în care persoana vătămată (UGSR), în condiţiile dovedirii unui interes legitim, născut, actual, personal şi direct, va putea solicita anularea dispoziţiilor din Statutul CNSLR din 16.03.1990, precum şi a actelor subsecvente, privind calitatea acesteia de succesor universal al UGSR şi de preluare prin absorbţie a patrimoniului; anularea procesului-verbal din 4.07.1990 de predare-primire a patrimoniului; anularea tranzacţiei generale din 7.11.1991;

– ulterior acestor demersuri, se impune introducerea unor acţiuni în rectificare de carte funciară, în baza art. 33–38 din Legea nr. 7/1996, întrucât actele juridice în baza cărora s-au făcut intabulările nu sunt valabile, în baza hotărârilor instanţei putându-se iniţia acţiuni în evacuare (fără a se pune în discuţie dreptul de proprietate, ci pentru apărarea dreptului de folosinţă, sens în care acţiunile de acest fel sunt admisibile, conform practicii judiciare).

„Este de menţionat că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional” – încheie procurorul DNA, Claudia Roşu, înainte de a dispune NUP faţă de înşelăciunea comisă de boiernaşul sindical Ciorbea, pe motiv de prescripţie.

Dan Badea

Prezentăm integral documentul primit de la DNA:

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE

SECŢIA DE COMBATERE A CORUPŢIEI

Operator date nr. 4472 Nr. 197/P/2011

REZOLUŢIE

19 septembrie 2011

CLAUDIA ROŞU – procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei,

Având de soluţionat dosarul cu numărul de mai sus,

CONSTAT:

La data de 14.07.2011, la dosarul nr. 109/P/2011, în care se 

efectuează cercetări cu privire la posibilele acte de corupţie săvârşite de PETCU MARIUS, HOSSU BOGDAN, LUCA LIVIU ş.a. în legătură cu patrimoniul sindical, a fost depusă plângere formulată de

Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), reprezentată de CĂLINESCU ŞTEFAN, preşedinte, prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la deposedarea UGSR, prin săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune, fals şi uz de fals, de patrimoniul său, fiind grav vătămate interesele acestuia şi ale membrilor de sindicat. Cauza a fost disjunsă şi înregistrată cu numărul 197. Conform actelor depuse la dosarul cauzei, patrimoniul UGSR era compus, în decembrie 1989, din numeroase bunuri imobile date în proprietatea sa prin decrete şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, conform legislaţiei în vigoare la acea dată, imobile construite din fonduri proprii, precum şi disponibilităţi băneşti în valoare de 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari.

Deşi sub aspectul răspunderii penale, faptele pretins comise la nivelul anului 1990 intră sub incidenţa instituţiei prescripţiei, existenţa în cadrul dosarului nr. 109/P/2011 a unor indicii referitoare la comiterea de fapte de corupţie în activitatea de administrare a patrimoniului sindical a determinat organele de urmărire penală să efectueze o analiză aprofundată a documentelor puse la dispoziţie de părţi sau obţinute în anchetă, pentru a stabili cine este titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate. Din actele premergătoare efectuate au rezultat următoarele:

A. Cu privire la personalitatea juridică a UGSR

Prin sentinţa civilă nr. 43/PJ/11.06.1945, Tribunalul Ilfov a hotărât acordarea personalităţii juridice Confederaţiei Generale a Muncii (CGM) şi înscrierea acesteia în registrul special al Tribunalului. Această titulatură s-a perpetuat până în 1953, când Congresul sindicatelor a ales Consiliul Central alsindicatelor (în fapt aceeaşi persoană, cu aceeaşi reprezentativitate şi aceleaşi atribuţii), denumire sub care s-au făcut ulterior referirile la CGM, iar la Congresul Mişcării sindicale din mai 1966 s-a hotărât schimbarea denumirii acesteia în UGSR, nefiind vorba despre înfiinţarea unei noi persoane juridice, ci de schimbarea denumirii uneia existente şi de reînnoirea statutului, cu noua denumire. Prin această hotărâre, mişcarea sindicală a revenit la denumirea istorică dată la Congresul din august 1906 şi şi-a continuat atribuţiile specifice, ca uniune cu caracter de reprezentativitate la nivel naţional.La 25 decembrie 1989, pe fondul mişcării revoluţionare şi a schimbării regimului politic din ţară, la nivelul UGSR (al cărei organ de conducere a fost destituit, deci nu persoana juridică), s-a constituit Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSLR), la iniţiativa unui grup din care făceau parte CĂLINESCU ŞTEFAN, HENTER GAVRILĂ ş.a., persoane cu funcţii de conducere în cadrul mişcării sindicale. Cu această ocazie s-a propus transformarea UGSR în Uniunea Federaţiilor Sindicatelor Libere din România (UFSLR), fiind formulată la 23.01.1990, cerere la instanţă în acest sens. Cererea a fost ulterior retrasă cu motivarea, însuşită de instanţă prin sentinţa civilă din 13.02.1990, că prin sentinţa civilă nr. 43/PJ/11.06.1945, Tribunalul Ilfov a hotărât acordarea personalităţii juridice Confederaţiei Generale a muncii (CGM), personalitate menţinută pe parcursul timpului şi inserată inclusiv în Statutul UGSR din 1966, unde, la art. 19 se prevede că UGSR este persoană juridică.

UGSR s-a supus Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, fiind, conform art. 26, lit. e, persoană juridică cu organizare de sine stătătoare şi cu patrimoniu propriu, afectat realizării unui anume scop, în acord cu interesul obştesc, având capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii (spre exemplu, prin decrete sau HCM i se acordă dreptul de proprietate asupra unor imobile din fonduri proprii ale UGSR).Conform Decretului nr. 31/1954, în vigoare la 22 decembrie 1989, persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare. În privinţa UGSR nu a existat, din decembrie 1989 şi până azi, o astfel de hotărâre a organului competent (conform statutului – congresul) sau a altor organe de stat (a se vedea adresa de verificare de la Secretariatul General al Guvernului) ori hotărâri judecătoreşti privind constatarea dizolvării de drept. Dizolvarea organului de conducere al UGSR (CC) nu echivalează şi nu se confundă cu persoana juridică în fiinţa sa.

La apariţia Legii nr. 54/1991, Statutul UGSR era în acord cu dispoziţiile acesteia, conţinând cerinţele obligatorii stabilite de lege.

Ulterior, în cadrul mişcării sindicale au început să se transforme federaţii, pe baze democratice, prin reorganizarea unora dintre cele existente la nivelul anului 1989, cu precizarea că, la acel moment, singura uniune cu caracter de reprezentativitate naţională a rămas UGSR, în interiorul căreia a început acest proces de organizare provizorie şi tranzitorie, prin CNPOSLR.

Din unele din vechile structuri ale UGSR s-au constituit mai multe federaţii, care, la 5.03.1990, au participat la adunarea de constituire a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România, prilej cu care s-a stabilit ca, până la data ţinerii congresului CNSLR, conducerea acesteia să fie asigurată tot de CNPOSLR, ca structură provizorie a structurii naţionale UGSR.

Una dintre dovezile faptului că CNSLR a constituit doar o fracţiune din UGSR o reprezintă stenogramele şedinţelor CNPOSLR din 5.03.1990 şi 12.03.1990, în care s-au discutat cererile de afiliere a unor federaţii la UFSLR (în fapt, UGSR) şi despre constituirea CNSLR, la acel moment făcându-se distincţia între cele două forme de organizare, precum şi de apariţia CSI Frăţia, purtându-se discuţii cu privire la o eventuală împărţire a patrimoniului UGSR, însă după constituirea noilor federaţii, moment până la care UGSR ar fi continuat să fiinţeze în forma din decembrie 1989.

Lipsa intenţiei de desfiinţare a UGSR este relevată şi de următoarea poziţie exprimată chiar de Bogdan Hossu în şedinţa CNPOSLR din 12.03.1990: „Întrucât sistemul de venituri se schimbă, ponderea ca atare – UGSR lua 60 la sută şi acum din sondajul efectuat va lua 10–20–30 la sută din cotizaţiile de sindicat”.

Prin sentinţa nr. 782/16.03.1990 a Judecătoriei Sectorului 1 s-a acordat personalitate juridică CNSLR. În statutul CNSLR (al cărui conţinut nu este cenzurat de instanţa de judecată) s-a prevăzut, la art. 26, că fondurile sale băneşti provin din patrimoniul CC al UGSR, dobândit de CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie. CĂLINESCU ŞTEFAN, coordonator al CNPOSLR, deşi reprezentat în instanţă, nu a cunoscut aceste prevederi ale statutului, întocmit de un colectiv de persoane având diferite specializări.

În fapt, nu era posibil ca o organizaţie ca CNSLR, care constituia şi reprezenta numai o parte a noii mişcări sindicale, să preia patrimoniul UGSR, care reprezenta mişcarea sindicală la nivel naţional.

Faptul că între 1990 şi 2005, când UGSR a început efectuarea demersurilor în vederea redobândirii în folosinţă a patrimoniului, nu s-a desfăşurat o activitate susţinută, din cauza confuziei existente cu privire la patrimoniu în plan social-politic, nu are relevanţă juridică, întrucât intenţia manifestată din 2005 de UGSR (prin CNPOSLR) fiind aceea de redobândire a caracterului reprezentativ, în prezent numărând peste 1,5 milioane de membri.

Din 2005 până azi, UGSR a solicitat fie constatarea continuităţii sale, fie o nouă personalitate juridică, aspecte care ar avea un caracter superfluu, având în vedere raţionamentul expus anterior, conform căruia UGSR există, nu a fost desfiinţat şi are patrimoniu propriu, de care a fost deposedat fraudulos.

B. Cu privire la patrimoniul UGSR

În condiţiile anterior arătate, patrimoniul UGSR era administrat prin CNPOSLR, procesul de transformare a tuturor federaţiilor fiind unul de durată.

CNPOSLR s-a adresat lui Petre Roman, prim-ministru, arătând că s-au creat unele confuzii în procesul de organizare a sindicatelor libere şi că o eventuală divizare a patrimoniului fostului Consiliul Central al UGSR, problemă cu multiple implicaţii sociale şi juridice, este de competenţa exclusivă a Congresului sindicatelor din România, care ar fi avut loc după finalizarea alegerilor la nivelul sindicatelor, a ligilor profesionale, a federaţiilor şi a confederaţiilor sindicale.

Prin rezoluţia din 3.04.1990, prim-ministrul Petre Roman a stabilit că „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după congresul sindicatelor”.

Un alt argument care atestă lipsa de reprezentativitate a CNSLR îl constituie „nota privind vizita în URSS a unei delegaţii sindicale din ţara noastră”, conform căreia, în perioada 8–13.04.1990, o delegaţie a CNPOSLR condusă de Călinescu Ştefan a efectuat o vizită în URSS.

În perioada 28–29.06.1990 s-a desfăşurat Congresul CNSLR. La acel moment au existat mai multe sindicate care nu au participat la adunare, astfel că nu a putut fi asimilat congresului sindicatelor, conform rezoluţiei lui Petre Roman.

La acest congres a participat şi CĂLINESCU ŞTEFAN, ca reprezentant al CNPOSLR din cadrul UGSR, alături de Naghi, Henter, Tomescu ş.a. Cu toate acestea, CĂLINESCU ŞTEFAN a figurat în tabelul cu participanţi, ca delegat al Federaţiei Sindicatelor Cooperaţiei Meşteşugăreşti, fără să fi fost ales în vreun mod sau întrebat, întrucât nu a existat din partea reprezentanţilor CNSLR interesul ca acesta să figureze din partea UGSR. Din declaraţia dată de Victor Ciorbea a rezultat că, la momentul organizării congresului, Călinescu Ştefan a participat în postura de coordonator al CNPOSLR şi ca delegat din partea unei federaţii judeţene, precum şi că s-a dorit ca acel congres să fie expresia mişcării sindicate naţionale.

După congresul CNSLR din iunie 1990, când lucrurile au decurs în modul arătat, UGSR a fost lăsat practic în afara noii mişcări sindicale.

În scopul materializării intenţiei de preluare frauduloasă a patrimoniului UGSR, CNSLR, reprezentată de BOAJĂ MINICĂ, vicepreşedinte, a încheiat cu CNPOSLR, la 4.07.1990, un proces-verbal FALS de „predare-primire” a patrimoniului fostului CC al UGSR, în baza prevederilor Statutului CNSLR, în care se prevede preluare prin absorbţie, ca succesor universal, precum şi în baza hotărârii congresului (care, subliniem din nou, nu a reprezentat Congresul sindicatelor). Deşi în acest proces-verbal figurează ca reprezentant al
CNPOSLR CĂLINESCU ŞTEFAN, în fapt actul a fost semnat de un anume Porojan Ilie, persoană fără funcţie decizională, care a recunoscut în faţa organelor de urmărire penală că a semnat acest act, fără mandat de la CNPOSLR, la instigarea lui Boajă Minică şi a lui Victor Ciorbea (dos. nr. 95/P/2011 al DNA – SCC).

Ulterior, în aceeaşi notă frauduloasă, de denaturare a caracterului Congresului CNSLR, care nu avea în fapt caracter de reprezentativitate la nivel naţional (dovadă şi marile neînţelegeri ulterioare cu CSI Frăţia şi Cartel Alfa), Victor Ciorbea a emis şi Hotărârea CNSLR nr. 248/12.09.1990 de preluare a patrimoniului CNPOSLR.

page-5

La 7.12.1990 s-a constituit Convenţia Naţională Provizorie pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun, având ca scop administrarea provizorie, în comun şi în interesul tuturor membrilor de sindicat, a patrimoniului sindical comun, care a aparţinut fostului CC al UGSR, precum şi administrarea DECOTS (Direcţia Economică a Caselor de Odihnă şi Tratament ale Sindicatelor – n. red. ) cu patrimoniul aferent.

Nici la această convenţie nu au participat toate federaţiile sindicale, dovadă fiind faptul că în nota din 14.06.1991, întocmită de CNSLR şi adresată prim-ministrului Petre Roman, a fost inserată următoarea solicitare: „Cu privire la modul de utilizare a patrimoniului fostului CC al UGSR, propunerea să fie supusă discuţiei în comisia mixtă, pentru a se obţine şi acordul organizaţiilor sindicale care nu au semnat Convenţia din 1.10.1990”.

În concluzie, Congresul sindicatelor, în accepţia rezoluţiei din 3.04.1990 a prim-ministrului Petre Roman, nu s-a materializat nici până azi.

În acest sens sunt şi declaraţiile numiţilor CĂLINESCU ŞTEFAN şi BACIU IACOB (actual preşedinte al CSDR).

Patrimoniul UGSR era compus, în decembrie 1989, din numeroase bunuri imobile date în proprietatea sa prin decrete şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri, conform legislaţiei în vigoare la acea dată, imobile construite din fonduri proprii, precum şi disponibilităţi băneşti în valoare de 4,7 miliarde de lei şi 2, 7 milioane de dolari.

La 5.11.1991, o parte a mişcării sindicale, respectiv CNSLR, prin Victor Ciorbea, CNS Cartel Alfa, prin Bogdan Hossu, şi CSI Frăţia, prin Miron Mitrea, au întocmit o declaraţie prin care îşi asumă, fără niciun titlu sau mandat din partea celorlalte confederaţii sindicale, şi cunoscând lipsa unui titlu legal de dobândire a proprietăţii, „deplina răspundere asupra patrimoniului sindical, socotindu-l atât în diviziune, cât şi în indiviziune ca fiind fără întârziere pus la dispoziţia milioanelor de salariaţi pe care îi reprezintă”.

În aceste condiţii, fără niciun drept, confederaţiile menţionate încheie, la 7.11.1991, un act intitulat „tranzacţie generală”, prin care îşi împart „frăţeşte” fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament ale UGSR.

Precizăm că atât dispoziţiile din Statutul CNSLR din martie 1990 (unde se prevede, fără nicio bază legală, că CNSLR preia prin absorbţie, ca succesor universal, patrimoniul UGSR, deşi nu a avut şi nu are nici în prezent această calitate), cât şi procesul-verbal din 4.07.1990 (care are caracter fals), precum şi tranzacţia generală din 7.11.1991, fără valoarea juridică de dobândire a proprietăţii (în care în mod neconform cu realitatea s-a folosit exprimarea „obţinerea patrimoniului”, care tinde spre naşterea unei confuzii privind „dobândirea proprietăţii”), au constituit fundamente ale efectuării unor intabulări în cărţile funciare pentru imobile al căror proprietar era UGSR.

Acest fapt a fost sesizat şi de instanţele judecătoreşti, în diferite speţe, spre exemplu:

  • Î.C.C.J., Decizia nr. 6005/2.11.2004, irevocabilă:  „Situaţia juridică a bunurilor ce au aparţinut fostei UGSR nu a fost reglementată prin lege. Acordul dintre CNS Cartel Alfa, CSDR, BNS şi CNSLR Frăţia de a administra în comun fostul patrimoniu al UGSR nu reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate”.

Există şi susţineri ale actualilor reprezentanţi ai Cartel Alfa, în sensul că aceste confederaţii sindicale nu sunt proprietare ale
bunurilor din patrimoniul UGSR (adresa nr. 5672/8.12.2003 a CNS Cartel Alfa, concluzii scrise depuse la Curtea de Apel Bucureşti), arătându-se că aceste confederaţii administrează în comun patrimoniul, iar că imobilele nu au trecut în mod legal în proprietatea CNSLR Frăţia.

În 1992, cele trei confederaţii înfiinţează SC SIND ROMÂNIA SRL, cu capital social de 40 la sută în numerar (fondurile lichide ale fostului CC al UGSR) şi 60 la sută în natură (imobilele din patrimoniul DECOTS a UGSR prin reorganizare), practic capitalul fiind cel pe care cei trei asociaţi şi l-au împărţit conform tranzacţiei generale din 7.11.1991. Ulterior, în 1993, CNSLR a fuzionat cu CSI Frăţia, rezultând CNSLR Frăţia, iar în perioada următoare au apărut BNS şi CSDR, care au preluat părţi sociale din SIND ROMÂNIA, în prezent reprezentarea fiind următoarea: CNSLR Frăţia – 37 la sută, Carte Alfa – 28 la sută, BNS – 17,5 la sută, CSDR – 17,5 la sută.

Dividendele rezultate din activitatea comercială a SIND ROMÂNIA, ca urmare a exploatării bunurilor deţinute cu rea-credinţă, cunoscându-se de către asociaţi viciile „titlului” prin care au dobândit bunurile, au fost împărţite între aceştia. Din punct de vedere civil, aceştia sunt pasibili a fi obligaţi să restituie proprietarului UGSR toate fructele bunurilor, fiind posesori de rea-credinţă.

Mai mult, deşi cunoşteau că nu sunt proprietarele bunurilor menţionate, deţinând titluri frauduloase, şi în pofida prevederilor statutare care stabileau caracterul inalienabil al patrimoniului, confederaţiile sindicale, prin persoanele cu funcţii de conducere din cadrul acestora, au procedat la vânzarea unor active imobiliare, în unele dintre cazuri contractele fiind desfiinţate pe cale judecătorească.

Astfel, din actele premergătoare efectuate a rezultat că la datele de 16.03.1990 (Statutul CNSLR, în care se atestă în mod neconform cu realitatea că CNSLR preia prin absorbţie, ca succesor universal, patrimoniul fostului CC al UGSR), şi 7.11.1991 (tranzacţie generală de împărţire a patrimoniului) s-au săvârşit infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215, al. 1, 2 şi 5 C.p., cu aplic. art. 13 C.p.

Astfel, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor UGSR (prin CNPOSLR) de către reprezentanţii CNSLR care au redactat statutul acesteia, precum şi de fostul preşedinte al CNSLR, Victor Ciorbea, prin mijloace frauduloase (înscrisuri al căror caracter fals a fost deja constatat) şi prin prezentarea unor situaţii de fapt neconforme cu realitatea, s-a produs o confuzie voită asupra situaţiei juridice a patrimoniului, precum şi un prejudiciu constând în dobândirea unei posesii de rea-credinţă asupra patrimoniului persoanei vătămate UGSR şi lipsirea acesteia de folosinţa bunurilor şi de culegerea fructelor acestora.

Însă, având în vedere că de la data comiterii faptelor au trecut 20 de ani, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 122 C.p.

Procurorul nu poate exercita din oficiu acţiunea civilă, întrucât persoana vătămată are capacitatea de exerciţiu.

Putem arăta că, sub aspect civil, se impune repararea pagubei produse prin comiterea acestor fapte, sens în care persoana vătămată (UGSR), în condiţiile dovedirii unui interes legitim, născut, actual, personal şi direct, va putea solicita anularea dispoziţiilor din Statutul CNSLR din 16.03.1990, precum şi a actelor subsecvente, privind calitatea acesteia de succesor universal al UGSR şi de preluare prin absorbţie a patrimoniului; anularea procesului-verbal din 4.07.1990 de predare-primire a patrimoniului; anularea tranzacţiei generale din 7.11.1991.

Ulterior acestor demersuri se impune introducerea unor acţiuni în rectificare de carte funciară, în baza art. 33–38 din Legea nr. 7/1996, întrucât actele juridice în baza cărora s-au făcut intabulările nu sunt valabile, în baza hotărârilor instanţei putându-se iniţia acţiuni în evacuare (fără a se pune în discuţie dreptul de proprietate, ci pentru apărarea dreptului de folosinţă, sens în care acţiunile de acest fel sunt admisibile, conform practicii judiciare).

Este de menţionat că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 228, al. 4, rap. la art. 10, lit. g C.p.p.

victor-ciorbea-ghimpele

DISPUN:

Neînceperea urmăririi penale faţă de Ciorbea Victor, precum şi faţă de persoanele neidentificate care au redactat Statutul CNSLR, sub aspectul infr. prev. de art. 215, al. 1, 2 şi 5 C.p., cu aplic. art. 13 C.p.

Soluţia se comunică.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192, al. 3 C.p.p.rezolutie1002

Material publicat în ziarul SOLIDARITATEA NR. 3

Patrimoniul sindical a fost furat de la UGSR în baza unei semnături false! (I)

Ștefan Călinescu, președinte UGSR
Ștefan Călinescu, președinte UGSR

Președintele UGSR, Ștefan Călinescu, a reușit, după 23 de ani de luptă cu mafia sindicală din România reprezentată de boierii sindicali Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu, Marius Petcu, Minică Boajă, Baciu Iacob, Liviu Luca & Co să demonstreze pe cale legală că patrimoniul UGSR a fost jefuit de către aceștia, fiind preluat ilegal, pe baza unor documente falsificate și folosit în interes personal de personajele amintite, infractori în fapt dar, pentru că de la comiterea faptelor au trecut peste 20 de ani și a intervenit prescripția, cetățeni onorabili aflați și azi în funcții înalte din sfera sindicală sau politică.

Dovada jafului unui patrimoniu imens, format din zeci de mii de imobile și peste 5 miliarde de lei la nivelul anului 1990, ce aparțineau celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 de sindicate existente în România la nivelul anului 1989, a fost făcută de Departamentul Național Anticorupție, prin procurorul Claudia Roșu, la sesizare personală a președintelui UGSR, Ștefan Călinescu.

Rezoluția procurorului anticorupție face o radiografie pertinentă a modului în care s-a produs jaful, identificând veriga slabă a construcției mafiote începute de Victor Ciorbea în 1990, azi parlamentar național-socialist-liberal-țărănist, prin intermediul luii Minică Boajă trimis la înaintare infracțională.Cum întreaga operațiune de preluare a patrimoniului UGSR s-a făcut printr-un proces verbal de predare-primire, procurorul DNA a demonstrat că acest document a fost falsificat într-un mod ordinar, prin aceea că în locul celui care trebuia să predea patrimoniul (Ștefan Călinescu – reprezentantul Comitetului Național Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România) a semnat o persoană, un anume Ilie Porojan (personaj de poveste), care n-avea nicio calitate de reprezentare. Toate actele emise ulterior ce pleacă de la acest document fals, sunt, așadar, lovite de nulitate.

Patronii sindicali s-au dovedit astfel a fi niște infractori care, ascunși prin parlament și guvern (unul dintre ei a fost chiar prim-ministru al României!) au jefuit fără teamă averea milioanelor de pălmași din întreaga țară. Este cel mai mare furt din istoria recentă a României, depășind FNI-ul de câteva ori.

Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului
Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului

Cele trei mari confederații sindicale (CNSLR , Cartel Alfa și CSI Frăția – care avea să fuzioneze ulterior cu CNSLR), care și-au împărțit averea sindicaliștilor vor fi obligate s-o restituie cu dobânzi constituite probabil din averile foștilor, sau actualilor lideri mafioți.mitrea

Așadar, împotriva propagandei sindicaliste a boierilor sindicali, care au încercat în câteva rânduri, fără succes, să forțeze parlamentul și guvernul să-i facă proprietari pe patrimoniul preluat ilegal de la UGSR, averea sindicaliștilor va trebui să se întoarcă la matcă. Adică la UGSR.

Iată, mai jos, documente ascunse opiniei publice, acte ce demonstrează furtul uriaș comis de niște derbedei iviți din îmbulzeala decembristă: Ciorbea, Mitrea, Hossu, Petcu (singurul priponit – deocamdată), Boajă etc etc.

Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el
Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el

Prin Ziarul Solidaritatea, dar și prin această platformă de investigații, vom prezhossu 1enta toate documentele false întocmite de boierii sindicali, distrugându-le astfel, cărămidă cu cărămidă, întreaga construcție diabolică prin care au furat și exploatat ceva ce nu le-a aparținut niciodată.

În favoarea interesului public şi al adevărului istoric, publicăm aceste documente de o însemnătate deosebită pentru mişcarea sindicală internă şi internaţională, atât în ziarul Solidaritatea, cât și pe acest site. Este vorba despre mai multe  documente rezultate în urma anchetelor desfăşurate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie în cazul fraudării patrimoniului UGSR. 
Așadar,
Cum au început cercetările:
 
rezolutie dosar 95 P2011   000
rezolutie dosar 95 P2011   001
Prin Rezoluţia DNA din 02.05.2011 din Dosaul nr. 95/P/2011, semnată de procurorul Claudia Roşu, se arată că  ”la data de 18.04.2011 a fost înregistrată la instituţia de control plângerea formulată de numitul CĂLINESCU ŞTEFAN, preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la modalitatea de preluare a patrimoniului UGSR de către CNSLR, în anul 1990, petentul susţinând că documentul prin care s-a efectuat în fapt această operaţiune are caracter fals. La plângere au fost ataşate o serie de documente în fotocopie, în susţinerea acesteia.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La 23.01.1990 a fost înregistrată la Judecătoria sector 1 cererea de transformare a Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) în Uniunea Federaţiei Sindicatelor Libere din România (UFSLR), al cărei organ de conducere s-a intitulat Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSL).
Ulterior, la 09.02.1990, UFSLR a solicitat a se lua act de renunţarea la cererea de dobândire a personalităţii juridice, deoarece aceasta era deja dobândită, fiind menţionată, în baza legislaţiei în vigoare, în Statutul UGSR, în art. 19. 
La 16.03.1990, prin sentinţa nr. 782, Judecătoria sector 1 a admis cererea de înscriere ca persoană juridică a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), căreia i-a acordat personalitate juridică.
Conform art. 26 al Statului CNSLR, fondurile băneşti ale acesteia provin şi din patrimoniul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, dobândit de Consiliul CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie.
Notă: În vederea protejării patrimoniului, CNPOSL a blocat toate conturile UGSR. Deoarece sindicatele virau cotizaţiile colectate de la membrii de sindicat, CNPOSL a fost nevoit să deschidă niște subconturi.
 
UGSR solicită premierului Roman să nu divizeze patrimoniul confederaţiei
 
La 3.04.1990, CNPOSL, prin reprezentant CĂLINESCU ŞTEFAN, a adresat o solicitare domnului PETRE ROMAN, prim-ministru al Guvernului României, solicitându-se sprijinul organelor statului în procesul de organizare a sindicatelor, arătându-se, între altele, că o eventuală divizare a patrimoniului fostului CC al UGSR este de competenţa exclusivă a Congresului sindicatelor din România, precum şi că patrimoniul fostului CC al UGSR (în care nu se cuprinde şi patrimoniul organizaţiilor sindicale ş.a), totalizat la 31.12.1989, aproape 5 miliarde de lei, din care circa 4,7 mili-­ arde reprezentau disponibilităţile depozitate în conturile deschise la BNR şi BRCE. 
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”

Prin rezoluţia din 3.04.1990, prim-ministrul a aprobat solicitarea, cu menţiunea „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după Congresul sindicatelor”.

adresa catre PR002

În perioada 28/29.06.1990 a avut loc Congresul CNSLR.
adresa catre PR003
La 04.07.1990 a fost încheiat un proces-verbal între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării/primirii patrimoniului fostului CC al UGSR, inclusiv patrimoniul organizaţiilor sindicale judeţene, pe bază de documente contabile.
În calitate de reprezentant al CNPOSL a fost menţionat CĂLINESCU ŞTEFAN, coordonator, iar în calitate de reprezentant al CNSLR a fost menţionat vicepreşedintele BOAJĂ MINICĂ. 
 
 Semnătura preşedintelui UGSR a fost falsificată!
 
Prin tranzacţia generală din 7.11.1991, CNSLR, CNS CARTEL ALFA şi CSI FRĂŢIA au luat în discuţie partajarea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului CC al UGSR, împărţind fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament şi ale unităţii, stabilindu-se că preluarea efectivă se va face pe bază de inventar. 
În plângerea formulată, CĂLINESCU ŞTEFAN a precizat că semnătura de pe documentul menţionat, din 04.07.1990, nu îi aparţine, fiind executată de numitul POROJAN ILIE, care nu avea calitatea de a reprezenta CNPOSL.
Documentul falsificat de la care a început jefuirea patrimoniului UGSR

 

În declaraţia dată organelor de urmărire penală, numitul POROJAN ILIE a recunoscut că semnătura de pe procesul-verbal îi aparţine, fiind executată la rugămintea numitului BOAJĂ MINICĂ (foto). De asemenea, POROJAN ILIE a precizat că la momentul semnării nu avea nicio calitate în CNPOSL, care să îi confere atribuţii de reprezentare, şi nu a avut niciun mandat scris sau verbal din partea lui CĂLINESCU ŞTEFAN.
POROJAN ILIE a arătat că a cedat rugăminţilor lui BOAJĂ MINICĂ, întrucât exista o stare de incertitudine legată de locul său de muncă, iar BOAJĂ MINICĂ era unul dintre liderii noii mişcări sindicale de după 1989.
Cu ocazia audierii, numitul BOAJĂ MINICĂ  a declarat că nu îşi aminteşte dacă conţinutul înscrisului aflat la dosar este acelaşi cu cel original, că semnătura îi aparţine, dar că nu poate preciza dacă în anul 1990 a semnat acest document sau semnătura de pe fotocopia prezentată a fost preluată de pe alt document. BOAJĂ MINICĂ a mai susţinut că preluarea patrimoniului s-a făcut în baza unor documente financiar-contabile predate de VISALON VALERIU (decedat), care avea funcţia de director în fostul UGSR. 
Având în vedere că problema care se ridică nu este aceea a unui fals material, ci a unui fals prin contrafacerea subscrierii, nu este necesară obţinerea originalului pentru expertizare. Mai mult, actul şi conţinutul acestuia au fost recunoscute ca fiind conforme cu realitatea de către semnatarul POROJAN ILIE.
Înscrisul analizat emană de la o persoană juridică de interes public, astfel cum este calificată de art. 145 C.p., în consecinţă fiind un înscris oficial, conform art. 150 C.p.
 
Se constată şi se recunoaşte săvârşirea infracţiunii de fals material
 
Din cercetările efectuate a rezultat că înscrisul intitulat „proces-verbal încheiat azi, 4.07.1990, între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării-primirii patrimoniului fostului CC al UGSRare caracter fals, fiind falsificat prin contrafacerea subscrierii, respectiv prin semnarea de către o persoană fără calitate de reprezentare, POROJAN ILIE, în locul semnăturii reprezentantului CNPOSL, CĂLINESCU ŞTEFAN.
Sub aspect penal însă, se constată, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data comiterii, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p., a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 22 lit. D C.p., astfel că se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul POROJAN ILIE.
 
Făptuitorii scapă din cauza prescripţiei, dar fapta rămâne!
 
Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 5 C.p., constând în inducerea în eroare a organelor administrative şi a băncilor în care se aflau fondurile băneşti ale CC al UGSR, la nivelul anilor 1990-1991, prin prevalarea de efectele unui document fals (astfel cum am arătat mai sus), în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste de către CNSLR, pricinuindu-se UGSR, care avea calitatea de persoană juridică, o pagubă în cuantum de circa 5 miliarde de lei vechi (conform informării privind fondurile şi activele care constituie patrimoniul UGSR nr. 90/16.03.1990), se va dispune, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOAJĂ MINICĂ, întrucât, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data săvârşirii faptei, a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 lit. a C.p.
 
DNA extinde cercetările şi asupra altor lideri sindicali
Este de menţionat însă că, potrivit unei decizii de speţă (nr. 8328/15.10.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, irevocabilă), „problema patrimoniului fostului UGSR nu a primit o rezolvare legislativă până la momentul actual. În lipsa cadrului legal de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor care au aparţinut fostului UGSR către organizaţiile sindicale, CNSLR-FRĂŢIA nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu”. Tot în această decizie de speţă s-a reţinut că Legea sindicatelor nr. 54/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate al fostului UGSR către CNSLR.
Având în vedere că în prezenta cauză se efectuează cercetări şi cu privire la săvârşirea de către PETCU MARIUS GRIGORE, HOSSU BOGDAN ş.a. a infracţiunilor  prevăzute de art. 254 C.p., raportate la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectele menţionate, astfel cum au fost consemnate în cuprinsul rezoluţiei de disjungere a cercetărilor nr. 14/P/2011 din 11.04.2011.
rezolutie dosar 95 P2011   001
rezolutie dosar 95 P2011   002
rezolutie dosar 95 P2011   003
rezolutie dosar 95 P2011   004
rezolutie dosar 95 P2011   005
rezolutie dosar 95 P2011   006
rezolutie dosar 95 P2011   007
Chiar dacă participanții la falsificare au fost exoneraţi de răspundere deoarece a trecut o perioadă mai mare de timp de la comiterea infracţiunii, fapta rămâne şi demonstrează un singur lucru: patrimoniul UGSR trebuie să revină la cei de la care a fost furat!
Curând vom publica documente incendiare care demonstrează că liderii sindicali au comis falsuri în cascadă pentru a-și însuși ceva ce nu le-a aparținut niciodată: averea a peste 7 milioane de români, adunată pe parcursul unui secol.
(Va urma)


Dan Badea
Director Departament Investigații – ziarul SOLIDARITATEA

Ziarul SOLIDARITATEA: Patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, abuz şi improvizaţii juridice!

Fraudarea imensului patrimoniu al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) de către boieri sindicali precum Victor Ciorbea (CNSLR), Miron Mitrea (CSI Frăția) și Bogdan Hossu (Cartel Alfa) începând cu 1990, începe să capete noi explicații și confirmări care țin de zona penalului. Conturi de miliarde de lei și peste 20 de mii de imobile, răspândite peste tot prin țară, au fost jefuite de către boierii sindicali care au crezut că li se cuvine, deși ele erau rodul muncii a milioane de membri de sindicat care cotizaseră în ultima jumătate de secol. Despre modul în care s-a produs acest jaf vorbește, în ultimul număr al ziarului SOLIDARITATEA, publicație a UGSR, președintele acestei structuri, Ștefan Călinescu, cel care a reușit să demonstreze, în instanță, continuitatea UGSR.
ugsr f1

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE

Dezvăluirile președintelui UGSR sunt publicate în  cadrul unui interviu semnat de Cristi Godinac, interviu pe care îl prezint mai jos, subiectul fiind extrem de interesantmai ales pentru milioanele de pensionari care au fost jefuiți de niște șmecheri, majoritatea încă aflați în libertate. Din păcate, doar unul dintre ei a fost pus ”la răcoare” pentru șapte ani, dar nu pentru jaful sindical ci pentru o ”banalăluare de mită de doar câteva sute de mii de euro. Nici ceilalți boieri sindicali nu stau mai confortabil, mai ales că, aflăm, DNA, a făcut mari progrese în descâlcirea acestei uriașe fraude (Dan Badea)

Preşedintele Uniunii Generale a Sindicatelor din România – UGSR, Ştefan Călinescu, are o experienţă de 52 de ani în mişcarea sindicală din România. De profesie economist, acesta şi-a dedicat întreaga experienţă pentru consolidarea mişcării sindicale 

din România. La data de 25 decembrie 1989 a fost ales 

preşedintele Comitetului Naţio­nal al UGSR pentru Organizarea Sindicatelor Libere, iar din 1992 până în prezent este preşedintele UGSR, confirmat în această funcţie şi de ultimul congres al organizaţiei ce a avut loc la data de 17 noiembrie 2012, în Bucureşti.   

Stefan Calinescu
Stefan Calinescu
Cristi GODINAC
Cristi GODINAC

De peste 20 de ani încearcă să restabilească adevărul istoric privind continuitatea juridică a mişcării sindicale din România şi să demonstreze modul prin care a fost jefuit patrimoniul celei mai mari şimai importante confederaţii sindicale din istorie, UGSR. În acest interviu-maraton ce va deveni, în mod sigur, un document de importanţă istorică pentru întreaga mişcare sindicală naţională, dar şi internaţională, liderul sindical demască pe unii impostori din mişcarea sindicală şi arată cum patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, uz de fals, abuz şi improvizaţii juridice.

 
Solidaritatea

Confederaţiile nou create nu sunt juridic continuatoare ale UGSR

 
Reporter: Domnule Ştefan Călinescu, sunteţi un militant sindical cu activitate de 52 de  ani  în această structură sindicală, CGM-UGSR, cu o istorie sindicală care şi-a pus prima bornă la Congresul Uniunii Sindicatelor Unite din 13-15 august 1906, fapt remarcat şi la recentul Congres al UGSR din 17 noiembrie 2012. Opinia publică şi, în mod deosebit, generaţia tânără, mai doreşte să cunoască evoluţia organizatorică şi situaţia la zi a patrimoniului UGSR?
 

Ştefan Călinescu: Amploarea istorică a misiunii sindicale din România şi, în special, activitatea organizatorică referitoare la patrimoniul CGM-UGSR suscită o dezbatere şi un interes deosebit din partea celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 sindicate avute în ­­­­evidenţă la sfârşitul anului 1989. Cred că este util ca discuţia noastră să se cantoneze în spaţiul 1990-2013, etapă istorică confuză în activitatea sindicală, care a avut şi continuă să aibă ca obiectiv viziunea unităţii sindicale în plan naţional. În acest context, aş remarca faptul că transformările care s-au produs în ultimii 20 de ani în viaţa economică şi socială, în evoluţia societăţii în ansamblul ei, şi-au pus amprenta şi asupra organizării şi desfăşurării activităţii sindicatelor, producându-se schimbări de care nu s-a ţinut seama în Legea 62/2011 al dialogului social şi a Sindicatelor, privind regimul juridic al patrimoniului UGSR. 

 
Reporter: Ce rol a avut UGSR după evenimentele din 1989?
 
Ştefan Călinescu: UGSR a avut un loc primordial în acea perioadă. Datorită aportului său, în Platforma-Program a Frontului Salvării Naţionale am introdus un capitol separat referitor la organizarea şi activitatea sindicatelor. Chiar îmi aduc aminte că am insistat atunci ca în Îndrumarul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii consiliilor FSN din unităţile economice să se introducă obligativitatea ca din consiliile de administraţie ale acestora să facă parte şi preşedinţii şi secretarii sindicatelor, lucru care s-a şi întâmplat. În plus, mai era prevăzut ca, pe măsura constituirii de sindicate libere în întreprinderi, instituţii şi alte unităţi economico-financiare, acestea să poată adera la Platforma FSN, iar după alegeri să preia atribuţiile consiliilor FSN din aceste unităţi. Toate aceste importante lucruri şi multe altele s-au realizat doar cu contribuţia UGSR.
 
Reporter: Cum s-au constituit juridic sindicatele după 1989?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie avut în vedere că unele sindicate, respectiv federaţii, confederaţii şi structuri teritoriale, s-au constituit fără vreo legătură juridică cu organizaţiile existente în structura UGSR, iar crearea de noi structuri sindicale nu a fost precedată de formalităţi juridice de dizolvare a vechilor structuri şi de lichidare şi distribuire a patrimoniului acestora. Astfel, sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale nou create nu sunt juridic continuatoare şi nici succesoare ale UGSR.
 
UGSR nu a fost niciodată dizolvată sau desfiinţată!
 
Reporter: Recent, a avut loc la Bucureşti Congresul UGSR. Care sunt concluziile desprinse în urma dezbaterii documentelor de către  delegaţi?
 

Ştefan Călinescu: Întrebarea dumneavoastră este legitimă şi cerinţele democraţiei impun responsabilitatea cunoaşterii adevărului de către membrii UGSR, salariaţi, astăzi pensionari, creatori şi totodată proprietarii legitimi ai patrimoniului creat de sindicate până în decembrie 1989. Remarc faptul că recentul Congres al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi documentele adoptate în unanimitate de către delegaţi au relevat evoluţia social-istorică a mişcării sindicale din România, precizând că la Congresul General al Sindicatelor din 13-15 august 1906, prin statut şi rezoluţiile adoptate au fost puse bazele unităţii sindicale naţionale şi, odată cu acestea, patrimoniul sindical devine unitar, este naţional, indivizibil şi netransmisibil în afara structurii unitare a mişcării sindicale. 

În condiţiile istorice cunoscute, în România se constituie în anul 1945, Confederaţia Generală a Muncii (CGM) ca structură naţională unică cu personalitate juridică, în baza sentinţei nr. 43/11 iunie 1945 a Tribunalului Ilfov.
Calitatea de persoană juridică exercitată fără întrerupere de către CGM şi, prin noua denumire, UGSR, dată la Congresul din 16-19 mai 1966, a fost recunoscută în permanenţă de către puterea politică şi de stat, fapt dovedit de actele normative adoptate de Guvern împreună cu UGSR în domeniul economic, social, cultural, educativ, sportiv şi în legislaţia muncii, în perioada 1945-1990. UGSR a fost singura structură socială care nu a fost dizolvată sau desfiinţată şi a acţionat în cadrul CFSN ca sindicatele să constituie un capitol distinct în Platforma-Program a FSN.
În contextul transformărilor social-politice şi economice începute în decembrie 1989, Mişcarea Sindicală Unitară din România UGSR s-a angajat pentru realizarea principiilor democratice şi a reorganizat, la 25 decembrie 1989, conducerea întregii structuri sindicale. 
 
Reporter: Pentru ca opinia publică să înţeleagă exact demersurile dvs., inclusiv pe cele din justiţie, vă rog să detaliaţi legătura dintre UGSR şi CGM. Mulţi confundă UGSR cu Confederaţia Generală a Muncii când, de fapt, ele constituie aceeaşi persoană juridică.
 
Ştefan Călinescu: Menţionez că CGM s-a înfiinţat ca persoană juridică în ianuarie 1945, în temeiul Legii nr. 52/1945, iar prin Sentinţa Civilă nr. 43 din 11 iunie 1945 a fost înscrisă în Registrul special de Confederaţii şi Uniuni cu nr. 7/1945. Pentru înţelegerea faptului că CGM este una şi aceeaşi persoană juridică cu UGSR, trebuie reţinut că întregul ansamblul statutar şi structura organizatorică a mişcării sindicale au la bază Legea 52/1945, ceea ce a determinat ca CGM să funcţioneze în mod unitar prin aceeaşi persoană juridică şi în regimul comunist, schimbându-şi doar denumirea din CGM în UGSR la Congresul sindicatelor din RSR din mai 1966. Prin aceasta, mişcarea sindicală din România revine la denumirea istorică, marcată de Congresul din 13-15 august 1906.
În condiţiile legislaţiei din RPR şi RSR, continuitatea persoanei juridice a CGM s-a exprimat printr-o nouă denumire, respectiv Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), care este folosită în toate actele normative (legi, decrete, HCM), cu atribuţii specifice persoanelor juridice, exercitând fără întrerupere, în perioada 1945-1973, conducerea şi controlul activităţii de asigurări sociale, precum şi gestionarea bugetului naţional al asigurărilor sociale.
Aşa cum se poate constata din prevederile Codului Muncii din 1950 şi, respectiv, 1972, schimbarea denumirii CGM în UGSR, la Congresul din 16-19 mai 1966 nu a determinat încetarea continuităţii persoanei juridice. La niciun congres din această perioadă nu s-a hotărât încetarea, dizolvarea sau desfiinţarea UGSR, atât Legea 52/1945, Decretul 31/1954, cât şi Codul Muncii stabilind 
pentru CGM-UGSR atribuţii social-economice deosebit de importante. Cronologia congreselor şi menţinerea fără întrerupere a sigiliului şi sigla CGM, aprobat la congresul din 1945, confirmă continuitatea statutară şi juridică a unităţii sindicale naţionale sub denumirea de CGM-UGSR ca unică Confederaţie Sindicală Naţională.
În concluzie, PERSOANA JURIDICĂ A MIŞCĂRII SINDICALE NAŢIONALE UNITARE este clar definită de Sentinţa 43 din 11 iunie 1945, respectiv CGM este identitatea juridică a organizaţiei în cadrul căreia congresul general alege Consiliul Central al Sindicatelor, el fiind organul sindical responsabil cu exercitarea drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice conform Decretului 31/1954.
 
La Revoluţie, UGSR şi-a schimbat doar conducerea!
 
Reporter: În aceste condiţii, ce s-a întâmplat după Revoluţie?
Ştefan Călinescu: La 25 decembrie 1989, în condiţiile Legii 52/1945, a statutului şi a cadrului organizatoric existent, a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional al UGSR, care a fost depus la CFSN şi CPUN, organisme ale puterii politice şi legislative care au instaurat o nouă ordine politică şi socială în România, lăsând dreptul de organizare şi funcţionare fără întrerupere a Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR), structură sindicală naţională, singura în România afiliată la Federaţia Sindicală Mondială (FSM) din anul 1945 şi fondatoare a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Urmare a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comitetului Naţional al UGSR depus la CFSN şi CPUN, a încetat organizarea şi funcţionarea în ministere şi unităţi a consiliilor FSN. Prin noua conducere a UGSR, Platforma-Program şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional, care a devenit parte integrantă a statutului, UGSR a continuat realizarea scopului misiunii sindicale din România, respectiv promovarea şi apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, corespunzător prevederilor Constituţiei, legislaţiei în domeniu şi ale Convenţiei 87 a OIM, ratificată şi de România.
Am precizat succint toate aceste date, evidenţiind astfel că persoana juridică CGM – UGSR nu a fost dizolvată sau autodizolvată, nu este radiată din Registrul Special al persoanelor juridice şi funcţionează în prezent în conformitate cu prevederile Convenţiei OIM nr. 87/1948, care reglementează dreptul şi libertatea sindicală, cu Legea 54/2003 cu privire la sindicate şi cu Legea 62/2011 privind dialogul social.
 
În concluzie, CFSN, CPUN şi niciun guvern din România nu putea şi nu are dreptul să dizolve sau să radieze persoana juridică CGM – UGSR. 
 
Pensionarii au aceleaşi drepturi ca şi salariaţii la administrarea patrimoniului UGSR
 
Reporter: Am observat că unii reprezentanţi ai confederaţiilor care s-au constituit după anul 1989 folosesc tot mai des sintagme ca „fostul UGSR“ sau „organizaţie comunistă“. Cum comentaţi aceste „aprecieri“?
 
Ştefan Călinescu: Folosirea unor sintagme ideologice şi politice în definirea identităţii, aprecierea sau analizarea structurilor sindicale se plasează în afara drepturilor şi libertăţilor sindicale şi nu pot produce efecte juridice în dauna Convenţiei OIM nr. 87/1948, privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, ratificate de România prin Decretul nr. 213/1957. Mişcarea sindicală a fost şi este apolitică prin scop şi acţiune, iar pluralismul structural al sindicatelor este determinat de diviziunea muncii şi diversitatea profesională care conturează interese economice, sociale şi profesionale specifice ramurilor de activitate existente în structura economică şi socială la un moment dat. Pluralismul structural al mişcării sindicale nu are nicio legătură cu succesiunea juridică a CGM – UGSR şi nici cu patrimoniul la care aşa-zisele „confederaţii reprezentative“, nu au contribuit, în perioada 1906-1945 şi 1945-1989, la crearea acestuia.
 
Reporter : Cine putea atunci să decidă asupra patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Subliniez faptul că deciziile privind organizarea şi folosirea patrimoniului UGSR sunt de competenţa Congresului UGSR, ce constituie singura instituţie statutară şi juridic legală care poate hotărî, pe baza voinţei membrilor de sindicat, fără prejudecăţi politice şi acuzaţii ideologice fără temei. Adaug aici şi faptul că reprezentanţii organizaţiilor sindicale ale pensionarilor din structura UGSR au dreptul, de asemenea legitim şi legal, de a participa la gestionarea patrimoniului sindical, din singurul motiv că pensionarii sunt cei care, prin cotizaţia de sindicat, au contribuit la constituirea acestui patrimoniu, adevăr recunoscut de Statutul şi Platforma-Program a UGSR, singura confederaţie sindicală care, de altfel, recunoaşte acest lucru.
Patrimoniul CGM-UGSR, concretizat în mijloace financiare şi active exprimate prin bugete şi execuţii bugetare în perioada 1945-2010, este nominalizat în Statutul UGSR ca fiind indivizibil şi netransmisibil. Structura patrimoniului UGSR şi efectivul membrilor de sindicat, 7,5 milioane în 1990, din care în prezent 4,5 milioane sunt pensionari, este dovada materială şi juridică a existenţei şi continuităţii persoanei juridice, a activităţii mişcării sindicale a UGSR, este de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România. De aici derivă recunoaşterea fără rezerve de către UGSR, a dreptului indubitabil al pensionarilor, al organizaţiilor reprezentative ale acestora de a participa la gestionarea patrimoniului sindical.
Patrimoniul UGSR a fost preluat prin fraudă de exponenţii unor confederaţii sindicale
 
Reporter: Revoluţia a prins UGSR cu o avere impresionantă, formată din sume imense de bani – 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari în conturi – , plus nenumărate imobile, hoteluri, vile, case de vacanţă, 400 de apartamente, zeci de sedii judeţene, 55 de case de cultură, 19 cluburi ale sindicatelor, 344 de baze sportive, 37 de garaje, sute de hectare de pământ, tabere de vacanţă, diverse anexe. Ce s-a întâmplat cu o asemenea avere?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte patrimoniul UGSR., subliniez că încălcarea gravă a legislaţiei – cu rea intenţie – şi în primul rând a legislaţiei sindicale de către unele sindicate, federaţii şi confederaţii sindicale organizate după anul 1990, a condus la săvârşirea unor grave abuzuri, în care scop au fost folosite diverse mijloace pentru fraudarea patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România. 
Subliniez că patrimoniul UGSR totaliza, în disponibilităţi băneşti la 31 decembrie 1989, 4,7 miliarde lei. În afara sumelor în lei, în contul curent al UGSR, mai erau evidenţiate aproximativ 2,7 milioane de dolari, precum şi patrimoniul imobiliar administrat de către CC al UGSR. Preluarea, divizarea şi chiar vinderea patrimoniului UGSR, fără temei legal (având la bază falsuri), de către exponenţii aşa-ziselor confederaţii sindicale reprezentative, prin acorduri, tranzacţii, protocoale, convenţii etc., sunt singurele documente prin care s-a acţionat pentru legitimitatea dreptului de proprietate. 
În acest context, ca mijloc de fraudare, furt şi jaf se înscrie protocolul încheiat la 7 decembrie 1990 (vezi facsimil), privind Comunicatul şi Statutul Convenţiei Naţionale Provizorii pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun şi Regulamentul de funcţionare a Consiliului de Administraţie. Respectivul statut nu a fost supus aprobării instanţelor judecătoreşti, prevederile acestuia nu au temei legal şi sunt în totalitate în afara legislaţiei sindicale (vezi facsimil). Patrimoniul UGSR are ca bază materială cotizaţia membrilor organizaţiilor sindicale ale UGSR şi nicidecum contribuţia reprezentanţilor unor „grupări sindicale” apărute după anul 1989. Din acest motiv, patrimoniul sindical al UGSR este în totalitate de esenţă socială, indivizibil şi unitar, netransferabil în afara structurii organizatorice care l-a creat.
003

 

Încă din anul 1990, conducerea UGSR s-a adresat instituţiilor statului 
pentru a ancheta fraudarea patrimoniului. 
 
Reporter: Totuşi, o asemenea fraudă de proporţii nu a fost sancţionată de nimeni? Instituţiile de control ale statului nu au fost sesizate? Şi dacă da, de ce au tăcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Ca urmare a acestor fapte şi pentru soluţionarea situaţiilor create, începând cu anul 1990, Consiliul Naţional al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin reprezentanţii săi legali, s-a adresat instituţiilor abilitate ale statului. Subliniem că UGSR a acţionat în instanţă CNSLR Frăţia pentru anularea procesului-verbal de predare primire a patrimoniului UGSR încheiat, în 04.07.1990 (vezi facsimil), act ce s-a dovedit  a fi fals, fapt  constatat şi de Direcţia Naţională Anticorupţie prin rezoluţiile nr. 95/P/2011, 109/P/2011 şi 197/P/2011.
Interzicerea înstrăinării patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România rezultă din prevederile legale referitoare la patrimoniul sindicatelor, prevederi menţionate în toate legile sindicatelor care au guvernat şi guvernează mişcarea sindicală: Legea nr. 52/1945, Legea nr. 54/1991, Legea Sindicatelor nr. 54/2003, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum şi Art. 99, alin 1 din Constituţia României. Toate aceste legi statuează că patrimoniul sindical este indivizibil şi nu se împarte între membrii organizaţiei sindicale.
 
Reporter: Care a fost modalitatea de fraudare a patrimoniului UGSR? Prin ce inginerii financiare s-a reuşit distrugerea unei averi colosale?
 
Ştefan Călinescu: Efectele acţiunilor rezultate din încălcarea legilor menţionate sunt constatate în activitatea unităţii economice SC SIND ROMÂNIA SRL, care constituie un exemplu de fraudare a patrimoniului UGSR. Fără să posede documente de proprietate, cele patru confederaţii sindicale divid „SIND ROMÂNIA“, pentru interesele proprii ale unor lideri de sindicat, în patru societăţi comerciale. Şi mai grav este faptul că dividendele obţinute nu au fost investite pentru reabilitarea, întreţinerea sau îmbunătăţirea serviciilor la aceste edificii, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Marea majoritate a staţiunilor balneo-climaterice ale UGSR sunt deteriorate şi pregătite pentru falimentarea acestora prin înstrăinare. Trebuie reţinut faptul că acestea au fost construite din cotizaţia sindicală în timp a actualilor pensionari (4,5 milioane), o bună parte dintre aceştia fiind membri ai UGSR şi azi.
 

Reporter: Dar cu casele de cultură ce s-a întâmplat?

 
Ştefan Călinescu: Situaţii cu totul necorespunzătoare se constată şi în modul de folosire a caselor de cultură şi a cluburilor sindicale, care, în cea mai mare parte, nu-şi exercită funcţia de realizare a actului de cultură. Unele dintre acestea au fost deja vândute, se înţelege că în mod ilegal (IMGB, Uzina de Radiatoare, Echipamente Metalice, Obiecte şi Armături Sanitare – UREMOAS – Săcele, Paşcani, Topliţa, Bistriţa şi altele). Exemplul cel mai elocvent al abuzului de putere ni-l oferă dl Adrian Năstase, care avizează realizarea unei structuri administrative peste structurile juridice ale sindicatelor, adoptând HG nr. 81 din 14.10.2004, legitimând Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), ca persoană juridică de drept privat cu utilitate publică, ignorând faptul că UGSR a construit şi este proprietarul legal al caselor de cultură din sistemul sindicatelor.
 
Averea UGSR, jefuită constant de către unii lideri sindicali
 
Reporter:  Concret, vă rog să ne spuneţi ce anume a dispărut din patrimoniul UGSR?
 
Ştefan Călinescu: În procesul de fraudare a patrimoniului se înscrie şi vânzarea a 300 de apartamente, 40 de garaje, 45 de autoturisme, 2 autobuze, vasul de croazieră „Solidaritatea“, sediul din Bucureşti al UGSR (Bd. Regina Elisabeta nr. 45), aflat în litigiu de peste şase ani cu lichidatorul Băncii Nova, care a cumparat 74 la sută din clădire. În final, după cum era şi firesc, UGSR a revenit în instanţă ca proprietar juridic şi de drept al acestui imobil. 
004 f6

De altfel, cele patru confederaţii au obligaţia să facă dovada juridică a punerilor în posesie sau a transferării pentru administrare a patrimoniului sindical de către Congresul UGSR. Aceasta este singura instituţie care poate să mandateze Consiliul Naţional al UGSR ca for competent ce poate administra patrimoniul, şi nicidecum diverse grupări sindicale sau reprezentanţi ai acestora, nelegitimate de organismele statului şi de instanţele juridice.

 
Reporter: Ce alte exemple ne puteţi oferi? Consideraţi că foştii şi actualii lideri de confederaţii vor răspunde vreodată de jefuirea patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Înfiinţarea societăţii „Fracom“, ilegală fiind şi aceasta, atât timp cât s-a făcut prin însuşirea fondurilor UGSR şi înstrăinarea imobilului de cazare şi alimentaţie publică din strada Johann Strauss nr. 1, de către CNSLR-Frăţia; falimentarea acestuia, urmată de o vânzare la fel de ilegală; înfiinţarea „Romalex“, societate agricolă în Zimnicea, judeţul Teleorman care ajunge tot prin falimentare în proprietatea dlui Pavel Todoran, fost preşedinte al CNSLR-Frăţia şi ulterior senator PSD din partea acestei confederaţii; falimentarea societăţii „AERA“, a ansamblului folcloric „Rapsodia Română“ şi a celor lalte 40 de ansambluri judeţene ale sindicatelor, falimentate şi cu patrimoniul înstrăinat, ziarul „Munca“, revista „Munca în sindicate“ etc., sunt câteva exemple de gestionare frauduloasă şi însuşire ilegală, în favoarea noilor structuri sindicale, a 
patrimoniului UGSR.
 
Reporter: A devenit de notorietate înstrăinarea, prin aceleaşi procedee frauduloase a taberei de copii şi tineret de la Navodari, proprietate a UGSR, pentru care preşedinţii celor patru confederaţii sindicale trebuie să răspundă la întrebările: cine a reprezentat aceste confederaţii şi SIND-ul în instanţă? Cine a dispus vânzarea sau înstrăinarea? Cât s-a divizat din active după ce s-a obţinut hotărârea judecătorească de cedare a taberei, care au fost cercurile interesate şi cine a tras foloasele după această manevră ilegală? 
 
Ştefan Călinescu: Din datele pe care le deţinem până la acest moment, peste 60 de hectare au fost acaparate prin frauda care face obiectul cercetărilor în instanţă, iar după soluţionarea prin hotărâri judecătoreşti este de datoria Guvernului României ca, printr-o ordonanţă de urgenţă sau o hotărâre de Guvern să realizeze inevitabilul act de dreptate, astfel încât tabăra de la Năvodari să revină Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
 
Reporter: Dar aceşti lideri sindicali consideră că, de 23 de ani, sunt reprezentativi pentru mişcarea sindicală, conducând organizaţii definite de lege drept reprezentative. Cum comentaţi afirmaţiile acestora?
 
Ştefan Călinescu: În acest larg context, de jefuire a patrimoniului sindical, subliniez faptul că preşedinţii actualelor confederaţii sindicale sunt persoane cu mandate temporare şi care nu pot avea învestitura statutară pentru a dispune asupra dreptului de proprietate al UGSR pe care, de fapt, nu îl au, precum şi să invoce calităţi de acţionar în numele organizaţiei sindicale. Mult invocata reprezentativitate este valabilă în desemnarea reprezentanţilor confederaţiei în cadrul instituţiilor dialogului social, ministere, prefecturi etc. în instituţiile tripartite şi în negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional (dacă va fi reintrodus în lege), DAR NU-ŞI EXTINDE EFECTELE JURIDICE ŞI ASUPRA PATRIMONIULUI UGSR.
Reprezentativitatea exprimă raporturi de funcţionalitate a relaţiilor în democraţia politică a puterii şi nicidecum nu este un atribut juridic, economic, în relaţia de proprietate sau de patrimoniu cu structurile administraţiei de stat sau ale societăţii civile. Patrimoniul CGM-UGSR este proprietate privată de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai MIŞCĂRII SINDICALE UNITARE – Uniunea Generală a Sindicatelor din România.
 
DNA a descoperit că procesul-verbal de preluare a patrimoniului este fals
 
Reporter: Informaţiile pe care le-aţi făcut publice ar trebui, în consecinţă, să provoace cel puţin un tsunami în mişcarea sindicală. Totuşi, repet întrebarea, instituţiile de control ale statului ce au făcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie să avem în vedere că, noile aşa-zise confederaţii „reprezentative” s-au prevalat, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate a patrimoniului UGSR, de procesul-verbal din data de 04.07.1990, identificat de DNA ca fiind un fals. În urma acestui fals s-a trecut la constituirea de grupuri infracţionale organizate, iar prin acorduri, protocoale, convenţii, toate ilegale, au încercat să dea, chipurile, cadrul juridic în baza căruia au luat în proprietate şi în administrare patrimoniul UGSR. De asemenea, în procesul de fraudare a patrimoniului UGSR se înscrie protocolul din 07.12.1990, în baza căruia cincisprezece organizaţii sindicale îşi arogă dreptul de administrare în comun a patrimoniului UGSR.
 
Reporter: În baza unui astfel de acord/protocol s-a ales atunci şi un consiliu de administraţie al convenţiei pentru administrarea patrimoniului sindical, format din reprezentanţii a trei confederaţii: CNSLR, condusă de Victor Ciorbea, CSI Frăţia, condusă de Miron Mitrea, şi  CNS Cartel AFLFA, condusă de Bogdan Hossu. Practic, aceştia au fost artizanii împărţirii patrimoiului UGSR, pe baza unui document demonstrat de instituţiile statului ca fiind un fals?
 
Ştefan Călinescu: Da, aşa este. DNA a demonstrat în anchetele sale că o altă persoană, care de fapt a şi recunoscut fapta, a semnat în locul meu un aşa-zis proces-verbal de predare-primire a patrimoniului UGSR. Fac menţiunea că nici eu, în calitatea mea de preşedinte al Comitetului Naţional UGSR, nu aveam dreptul, conform statutului şi a legislaţiei în vigoare, să semnez aşa ceva! 
În consecinţă, şi Consiliul Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun este ilegal, acesta neavând legitimare statutară şi nici juridică, nefiind înregistrat ca structură sindicală conform legislaţiei în vigoare, fapt confirmat de Judecătoria sectorului 1, precum şi de Guvernul României. Consiliul este, prin definiţie, organul de conducere a unei structuri (organizaţie, asociaţie) care, prin statutul propriu confirmat de justiţie, devine persoana juridică cu drept de reprezentare.Această convenţie şi acest consiliu nu au o relaţie statutară sau juridică cu cei care au creat patrimoniul UGSR, dar prin abuz şi fraudă au sustras mijloace financiare şi active pe care le-au vândut şi nu le pot justifica aşa-zisului organ sindical care administrează convenţia. 
 
Reporter: Şi dacă documentele au fost false, cum a ajuns patrimoniul UGSR doar la confederaţiile reprezentate în consiliul de administraţie?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte condiţiile apariţiei şi scopul acestei structuri subliniem că în ziarul „Realitatea Românească“ apare un comunicat în data de 07.12.1990, în care se precizează că a avut loc sesiunea Convenţiei Naţionale provizorii pentru administrarea patrimoniului sindical comun şi s-a aprobat Statutul de organizare şi funcţionare al convenţiei şi al consiliului de administraţie al acesteia. Totodată, în protocolul încheiat se menţionează distinct la art. 1 că Direcţia economică a caselor de odihnă şi tratament ale sindicatelor, cu întreg patrimoniul său, trece din subordinea UGSR în subordinea convenţiei, fără să precizeze temeiul legal al transferului de proprietate. S-a scăpat din vedere faptul că reglementarea organizării şi funcţionării juridice a structurilor sindicale este dată de lege şi de statutul organizaţiei, nu de convenţii, protocoale şi tot felul de acorduri care au acoperit constituirea  de grupuri infracţionale organizate, care au acţionat pentru furturi şi fraude. Această convenţie precede Procesul-Verbal din 04.07.1990, al cărui scop s-a dovedit a fi trecerea nelegală a patrimoniului UGSR în administrarea unui organ sindical, ales nestatutar la Congresul CNSLR din 28-29 iunie 1990.
 
Reporter: În aceste condiţii, care sunt consecinţele juridice ale anchetei DNA?
 
Ştefan Călinescu: În acest context, în mod repetat, dar de fiecare dată nemotivat, nefondat şi nelegal din cauza respectivului 
„proces-verbal”, unele instanţe judecătoreşti de la Tribunalul şi Curtea de Apel Bucureşti au adoptat decizii subiective, menite să lezeze persoana juridică şi continuitatea statutară a CGM-UGSR, în condiţiile în care documentele probatorii, rezultate din ansamblul constituţional şi legislativ al României, documente ale instituţiilor statului şi nu în ultimul rând prevederile Convenţiei OIM nr. 87, ratificată şi de către Guvernul României, dovedesc indubitabil existenţa istorică, statutară şi juridică, activitatea fără întrerupere a UGSR, precum şi calitatea de proprietar legal al patrimoniului sindical realizat în generaţii, de membrii de sindicat.
005 f7
Înstrăinarea şi fraudarea patrimoniului UGSR de către unii reprezentanţi ai CNSLR-Frăţia, Cartel Alfa, CSDR şi BNS, în baza protocolului din 07.12.1990, este concretizată în hotărâri (se înţelege, ilegale) ale confederaţiilor sindicale în baza cărora, din conturile blocate la BCR şi CEC, au fost sustrase cu documente false mari sume de bani şi în acest context exemplificăm următoarele hotărâri: Proces-verbal din 04.07.1990 şi Protocolul din 07.12.1990 privind înfiinţarea Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun; Hotărârea nr. 35/13.11.1992; Hotărârea nr. 37/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca; Hotărârea nr. 38/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca, avizată financiar de Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu; Hotărârea nr. 39/17.11.1992; Hotărârea nr. 1/15.02.1993, semnată de Boajă Minică, Miron Mitrea şi Liviu Luca şi avizată finaciar de către Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu.
 
UGSR are ca misiune restabilirea adevărului istoric şi reorganizarea mişcării sindicale autentice
 
Reporter: Domnule preşedinte, am vorbit, cred eu, suficient despre patrimoniu, despre lupta dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră pentru aflarea adevărului. Acum, în 2013, după Congresul UGSR din 17 noiembrie 2012, ce îşi propune organizaţia pe care o conduceţi, ce obiective aveţi în vedere?
 
Ştefan Călinescu: Noua conducere aleasă la congres îşi propune, ca misiune de onoare, să restabilească adevărul istoric în ceea ce priveşte munca celor 7,5 milioane de membri cotizanţi pe care i-a avut UGSR în 1989. Iar pentru cei peste 2.800.000 de membri pe care confederaţia îi are în prezent, ne propunem să reorganizăm mişcarea sindicală din România, având la bază principiile unui sindicalism militant autentic. 
 
Reporter: Ce înţelegeţi prin sindicalism militant autentic?
 
Ştefan Călinescu: Înţeleg exact acelaşi lucru pe care l-au înţeles înaintaşii noştri când au înfinţat, în anul 1906, UGSR şi au pus interesele individului pe primul plan, sau ce au înţeles colegii noştri din Polonia atunci când au înfiinţat Solidarnosti. Înţeleg că atât noi, cei care am contribuit la formarea şi dezvoltarea UGSR, cât şi actualii salariaţi, avem 
dreptul să ne cerem drepturile, iar acestea să fie respectate, şi nu călcate în picioare. Numai printr-o schimbare a mentalităţii, putem reuşi. Credem că a trecut vremea negocierilor în genunchi cu Puterea şi că acum avem suficiente resurse să schimbăm vechile mentalităţi. Există zeci, poate sute de lideri de sindicate şi de federaţii şi zeci de mii de membri de sindicat care gândesc ca noi şi care s-au săturat să mai fie manipulaţi, batjocoriţi, insultaţi sau înjuraţi. UGSR este ferestra pe care o deschidem pentru toţi membrii de sindicat! 
 
Interviu realizat de Cristi Godinac 

Material apărut în Ziarul SOLIDARITATEA, nr.2