Stenograma discuţiei dintre Don Marica şi un reportofon de serviciu

mediafax-foto-ovidiu-micsik
Vasile Marica, liderul sindicatului Sed Lex, a fost acuzat recent, de un fost şef de vamă, că încasa taxa de protecţie de prin vămi ca un adevărat cap al mafiei din domeniu. Asta s-ar fi întâmplat în perioada 1997-2002, iar taxa era de 2500 dolari lunar, unii plătind chiar şi 10.000 de dolari lunar.
Marica a negat că ar fi colectat şpaga de prin vămile României, dar acesta nu a fost un motiv demn de luat în seamă de către procurorii DNA care au declanşat verificarea autodenunţului fostului şef de vamă.
Speriat de amploarea pe care o poate lua o astfel de verificare, Marica a convocat o conferinţă de presă şi, în stilul caracteristic, a lansat o nouă diversiune. Zice că Traian Băsescu i-a înscenat totul şi îi cere demisia. Dacă Băsescu nu pleacă de la Cotroceni, pentru că ar fi pus la care discreditarea sa, împreună cu vameşul turnător, el se duce să se plângă pe la ambasade. A mai spus şi alte glumiţe de acest tip şi-a plecat. Acum e posibil să bată deja, nervos, la ghereta din faţa ambasadei ruse.
Auzindu-l pe Marica, zbierând la microfon, mi-am adus aminte de o stenogramă în care, la fel, zbiera în cască de era să-i spargă .timpanul cetăţeanului care intercepta, cuminte, ce trebuia interceptat. La fel spunea şi atunci, dar puţin pe dos.
Eu stiu cat produce si cum produce (fiecare şef de vamă – n. mea). Sa aiba grija – si noi suntem pe fata pamantului si nu sunt singuri. De acum trebuie sa imparta...” – zicea Marica. „Dai in mine, dai in fabrici si uzine...” – recita el ameninţător.
Făcând parcă o repetiţie pentru seara asta, când l-a acuzat public pe vameşul trădător că făcea trafic cu stupefiante, Marica ameninţa încă de atunci cu arma drogului: „Daca nu joaca cum trebuie de acuma si cum spun eu – ti-l fac varza. Ii fac si cu stupefiante, cu de toate ii fac„.
Hoffa din vama lui Dinu, Marica i-a scos atunci pe toţi şefii din vămi pe centură. I-a scos la produs pentru că altfel, zicea el în cască, dracii îi ia! „Ma apuc de ei iar. Tu crezi ca mai e vreunul care sa se puna cu mine acuma, in clipa asta? Dracii il ia. Trebuie sa produca. Poate el sa produca? Daca nu produce zilnic, a doua zi l-am facut.”
Dacă vreunul dintre centuriştii lui Dinu Vamă nu se supunea lui Don Marica îl lua „la ciocane”, orice o fi însemnand asta. „Aici, la Bucuresti, fac tot. Intai dau ciocane de la Bucuresti si apoi vin si-n zone si pun, am facut hotarare de consiliu, toti liderii mei vorbim aceeasi limba. Dau ciocane, primesc materialul, fac conferinta de presa si fiecare il citeste„.
Dacă nici după ce le dădea ciocane centuristelor din vămi, nu obţinea taxa de protecţie, se ducea la mogul. „Realitatea TV e a mea. Acuma, cat de cat il am si pe Voiculescu, ma duc si la Antena 1. Liviu Luca, care e frate cu DIP-ul„…
Într-un târziu, ca să fie sigur că vameşul turnător Ungureanu (cel care avea să comploteze un deceniu mai încolo cu Băsescu, pentru a-l discredita), nu-l trage în piept dându-i doar 2500 de dolari lunar, Hoffa de Vama întreabă: „Care-i marja? Cat? La una 1500, o data 2000” – vine răspunsul. „Pe tura, pe ce?” „Pe vamă” – i se răspunde prompt. Deci Ungureanu de la Mocănaşu era extrem de generos…
Iată, mai jos, ce spunea acest Hoffa de Vama, la o teleconferinţă cu un interlocutor misterios şi un nelipsit reportofon de serviciu pe fir.
„Am cheltuit si ultimele resurse ale mele SA PLATESC PRESA!”
spaga
Interlocutor: Ba, ce faci, ma?
Vasile Marica: Buna, mai. Nu inteleg…
I.: Pai, cum poate sa inteleaga? Dobitocul asta m-a lasat… si auzea, era langa mine, intelegi, vorba aia, e baiatul nostru…
Marica: Aaaa, am inteles! Hai sa-ti dau o masa, ceva. (…) Stateau cu capul asa spre „Baia Mare” si vorbeau cu mine, fugeau in colturi. Stiam ca le-ai aranjat (n.n. – examenul), stiam cum, pe ce filiera, dar nu m-am bagat. Un pic de respect. Iar acuma sa-i scoata pe oameni din sindicat (…). Macar un telefon sa dea, mai…
I.: Nu te… nu are cum.
Marica: Bai, eu am doi ani de zile de cand am stat cum am stat si ei au produs, intelegi? Au produs, mi-au scos lumea din sindicat. Sunt prietenii tai, n-am nimic, dar…
I.: Hai. mai (…) e al meu.
Marica: Eu ti-am zis, am cheltuit ultimele resurse ale mele sa platesc presa. Sa platesc toate, sa pot sa fac sa ajung aici, sa-l f… in gura pe asta. Ca l-am f… in gura pana la urma. Cat e el de tare si… a fost si conjunctura de asa natura, dar l-am f… in gura. FARA MINE NU SE FACEA, daca nu eram eu, „Sageata Albastra”.
I.: Dar astia cel putin nu sunt aia raii, sunt altii care… ei iti dai seama ce-or sa faca…
Marica: Eu nu mai sunt prost. Am trait doi ani de cumpana in viata si nu mai sunt prost sa ma duca fiecare cu vorba. Eu stiu cat produce si cum produce. Sa aiba grija – si noi suntem pe fata pamantului si nu sunt singuri. De acum trebuie sa imparta…
I.: Da, mai, e clar…
Marica: Indiferent cine e la putere, trebuie sa imparta… ca, daca nu, le vine randul! Dai in mine, dai in fabrici si uzine…
I.: La partid…
Marica: Stiu totul despre dl director, sa ti-l bag in carti?
I.: Acolo am tot!

„Trebuie să-mi recuperez investiţia şi să scot mai mult!”


Marica:
Pai, trebuie sa mi le dai.
I.: Am totul, dar nu le am la mine, ti le dau prin fax.
Marica: Mai, nene, nu poti asa. Eu mi-am tocit nervii atata…
I.: Stiu, ma…
Marica: Si ii dadeau lui asta la cotizatii ca sa ma omoare. Acasa nevasta-mea a nascut fortat ca mi-a amenintat-o cu telefoane… cutare, in fata la fiecare apartament al vecinilor mei au spus ca sunt derbedeu, ca sunt golan, la parinti acasa. Adica am trecut prin momente grele… Eu, una ca trebuie sa-mi recuperez investitia si doi – sa scot mai mult… Daca nu joaca cum trebuie de acuma si cum spun eu – ti-l fac varza. Ii fac si cu stupefiante, cu de toate ii fac. Care-i problema? Sunt organizat, ma. Am facut-o pe naivul si pe prostul, dar nu mai merge. Gata! De acuma am dat drumul la gaste!
I.: Da’ asta nu-i al lui?
Marica: Cine?
I.: Care e acuma…
Marica: Pe mine nu ma intereseaza al cui e. Tu crezi ca ma intereseaza al cui e? Tu crezi ca mai conteaza cine e asta? (n.r. – este vorba de noul director al DSV, Teodor Tanasescu). Ma apuc de ei iar. Tu crezi ca mai e vreunul care sa se puna cu mine acuma, in clipa asta? Dracii il ia. Trebuie sa produca. Poate el sa produca? Daca nu produce zilnic, a doua zi l-am facut. A doua zi l-am facut, ca stiu tot. Stai sa vezi ce stiu de la Nadlac (…). De-aia nici nu vorbesc despre ei, pe aia ii cacalesc!
I.: Aia m-au facut pe mine la inceput…
Marica: Daca imi dai tot despre ei, saptamana asta fac conferinta de presa, cu Giurgiu, cu Nadlac, cu astea. Saptamana viitoare e serial, ma bag peste ei, da-mi tot. Unde stau, ce case au. Tot!
I.: Nu vii pe zona?
Marica: Aici, la Bucuresti, fac tot. Intai dau ciocane de la Bucuresti si apoi vin si-n zone si pun, am facut hotarare de consiliu, toti liderii mei vorbim aceeasi limba. Dau ciocane, primesc materialul, fac conferinta de presa si fiecare il citeste. Nu se poate, ma, suntem organizati. Asta a fost un balaur mare, balaur mare-mare.
I.: Cu Tanasescu (n.n. – actualul director general al DSV) se intelegea bine.
Marica: Cu lovelele se intelegeau.
I.: Pai si cum l-a lasat asa…?
…………..
I.: Dar el ce era cand eram noi?…
Marica: Era vames la Gara de Nord.
I.: Si el e vicepresedinte pe Bucuresti la PSD?
Marica: Nu ma intereseaza, mi se rupe-n paispe mie. Daca vreau sa fac cariera nu am decat o singura solutie: sa dau in toata lumea si sa ma ridic cu imaginea asta pozitiva pe care mi-am facut-o. Dau in cine trebuie… in cine nu…! „Realitatea TV” e a mea. Acuma, cat de cat il am si pe Voiculescu, ma duc si la Antena 1.Liviu Luca, care e frate cu DIP-ul.
„Care-i marja?”I.: Cum facem cu astia?
Marica: Tu faci acolo, dar… am datorii mari.
I.: Ce sa le spun?
Marica: Am datorii mari, nu ma intereseaza, tu faci acolo. Cat dau?
I.: Jumatate din cat fac…
Marica: Ce inseamna jumatate?
I.: Depinde de vama.
Marica: Care-i marja? Cat?
I.: La una 1500, o data 2000.
Marica: Pe tura, pe ce?
I.: Pe vama.
Marica: Pe vama?
I.: Da, pe vama.
Marica: Bai, sa stea linistiti acolo.
……..
Marica: Ajungeau la Adi. Daca ii mai da ceva ii omor si pe ei. Acum ii suni. Ba, lui ala nu-i mai dati nici un chior. DACA II MAI DA CINEVA VREUN CHIOR IL OMOR. Eu ii apar, Dinu vroia sa-i dea pe toti afara… si am mai cheltuit si doua sute de mii de PARA ca sa am loc acolo. Deci da-i, mai, da ceva lu’ ala sa uite… nu-i mai da nimic. (…)
………
Marica: Nici nu mi-ai dat sa-l rad.
I.: Am sa-ti dau.
Marica: Da-mi si ti-l fac varza.
……….
Jigodie…ala trebuie luat gatul!
Marica: Deci de asta te-am chemat, asta am vrut sa-ti spun.
I.: De Stefi, de Gabi, pot sa ma bag si pentru Nicu.
Marica: Care Nicu?
I.: Campeanu. Care e la Moravita, dar acuma e la Turnu.
Marica: Jigodie… eu am referinte negative despre el. Ala trebuie luat gatul. Du-te si spune-i sa refaca sindicatul acolo, altfel ii iau gatul. Ii dau termen pana saptamana viitoare.
I.: El e la Turnu, ala e la Varsand, asa ca…
Marica: Lasa, ma, da telefon, ce… daca nu, il impusc in gat. Bai, vorbim serios sau… ii dai termen pana saptamana viitoare, joi, daca nu ii dau la cap.
I.: Deci Stefi, Gabi, Emil – si-l pun si pe el sau…
Marica: Cine garanteaza pentru el? Pe astia doi ii cunosc…
I.: Eu am lucrat 20 de ani cu el.
Marica: Ma, garantezi tu pentru el? Nu vorbesti in numele meu. Sa nu aud numele meu pe acolo ca ma deranjeaza.
I.: Nu! Cu astia imi permit…
Marica: Spui, ba… la partid, mergem la partid cu lovele si cu asta-basta. Baiatul la Moravita, daca pana joi nu face, il bag cu materialele de constructii care a facut trafic si cu ce a facut in gara…
( Stenogramă publicată de cotidianul ROMANIA LIBERA, 20 februarie 2002, pag. 1, preluată, o lună mai încolo şi în Jurnalul Naţional, semn că încă nu-l avea pe Dan Voiculescu )