Lăţosul şi Fălcosul

pradatorii romaniei
Un individ cu frunte lată, păr slinos şi accent alterat a prezentat zilele trecute, alături de un fost procuror fălcos şi incompetent, o carte între coperţile căreia a adunat frustrările unor persoane cu grave probleme para-psihice. Lăţosul se numeşte Victor Găetan, iar Fălcosul, Ciprian Nastasiu. Cartea, numită „Prădarea României„, a cărei temă centrală este cazul Hayssam, reprezintă o însăilare de acuzaţii fără acoperire la adresa preşedintelui Traian Băsescu, într-o încercare disperată a autorilor de a influenţa votul popular din 22 noiembrie/6 decembrie. Acesta este motivul pentru care se poate afirma că Lăţosul şi Fălcosul nu sunt decât doi impostori (şarlatani, mincinoşi etc., vezi DEX) de duzină.
Fălcosul Nastasiu, salvatorul lui Hayssam
Fălcosul Nastasiu, salvatorul lui Hayssam

Fălcosul, care a fost procuror în câteva speţe extrem de sensibile (dosarul spionilor din energie, dosarul Hayssam etc.), este cel care a cerut şi a obţinut, în 2006, punerea în libertate a teroristului PSD Omar Hayssam. Mai mult, pentru ca Hayssam să poată părăsi nestingherit România, Fălcosul n-a instituit măsurile obligatorii de monitorizare a româno-sirianului, fapt care îl face complice la fuga infractorului. Ulterior, tocmai din acest motiv, el a fost sancţionat de CSM, revocat din funcţie şi trimis acasă, după o lungă campanie de presă dusă de tonomatele lui Sorin Vîntu. Un an mai târziu, în final de campanie electorală, Fălcosul revine în atenţia opiniei publice româneşti cu acuzaţii aberante la adresa lui Traian Băsescu. El spune că punerea în libertate a lui Hayssam s-a făcut la „ordin de sus”, adică de la Preşedinte, că pentru eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak s-au achitat nouă milioane de dolari, iar alte 3-4 milioane de dolari ar fi fost sustraşi de cei care au coordonat operaţiunea de eliberare, şi alte afirmaţii fără acoperire de acelaşi tip. Televiziunile şi jurnalele mogulilor au preluat toate aceste afirmaţii care i-au costat, probabil, alte milioane de euro, pe principiul că nimeni nu spune atâtea idioţenii fără să fie foarte bine plătit pentru asta.

Latosul GAETAN
Latosul GAETAN

Lăţosul, la rândul său, a făcut toţi banii! Deşi, iniţial, asociam numele Gaetan cu al unui vechi absolvent de Sorbona, când l-am auzit vorbind mi-am dat seama ca am în faţă fie un escroc, fie un imbecil, fie un paranoic. În timpul conferinţei de presă, prin care şi-a prezentat rahatul electoral adus tocmai de la mama lui din Statele Unite, am trecut prin toate stările specifice unuia care nu ştie ce să mai creada. Dacă la început părea un extraterestru care întreba, într-o românească spurcată, cine sunt cei care pun întrebări, (ţine suntâţi şi de undă?), iar apoi s-a lansat în acuzaţii imbecile la adresa „ţintei Băsescu” pe care, probabil, i-o fixaseră şefii lui, la plecarea din SUA sau la sosirea în România, era cât pe ce să cred că este un escroc ordinar în momentul în care a atras atenţia că Băsescu cere încă un mandat de cinci ani deşi nu merită pentru că (urmează aberaţii…). Mi-am zis că doar un escroc poate să vină în ultima săptămână de campanie electorală şi să se alăture corului înjurătorilor de serviciu plătiţi de mafioţii care controlează de patru ani majoritatea din parlamentul României. Numai că, în momentul în care am vrut să schimb canalul tv, Lăţosul a mai făcut o afirmaţie care l-a teleportat instantaneu din starea de escroc ordinar în aceea de paranoic.

LATOSUL SI fAŞLCOSUL
LATOSUL SI FALCOSUL

El a spus, nici mai mult nici mai puţin că „Basescu” s-a folosit de tehnicile paranormale ale generalului kaghebist Albert Ignatenko pentru a-i scădea pulsul lui Stolojan şi a-l determina să renunţe la a mai candida la Preşedinţia României.

Bizonul lăţos Găetan a indicat chiar, ca pistă de investigare, această poveste. „Metodele paranormale, încă o pistă de investigare…Relaţia lui Albert Ignatenko, general sovietic, cu marinarul Basescu la Anvers şi continuarea relaţiei până în octombrie 2004, când Ignatenko a petrecut mai multe săptămâni la sediul PD, în Modrogan, inclusiv în ziua căderii formidabile a lui Theodor Stolojan. Ignatenko este cunoscut ca o mare autoritate, cu puteri deosebite de a ridica şi scădea pulsul unei persoane de la mare distanţă. Puteţi face investigaţia foarte uşor, folosind Google.” – a spus Lăţosul în limba lui stâlcită.

Manipulare1

E paranoic, mi-am zis, te pui cu nebunul? Am aşteptat apoi ca vreo autoritate să-l traga uşor de o parte, să-i pună cămaşa de forţă şi să-l arunce, dracului, într-un ospiciu sau într-un avion cu destinaţia Washington DC unde zicea el că are intrări şi surse. Am aşteptat degeaba. Au trecut trei zile şi nimeni nu l-a zburătăcit pe paranoic. Dimpotrivă, el a fost invitat la televiziunile mogulilor şi pus să repete chestia cu Basescu, Hayssam şi Ignatenko. Trei zile. A repetat ca papagalul toate frazele învăţate pe de rost, s-a mai şi răţoit la invitaţii care nu erau de acord cu prostiile scoase de el pe gură, dar nu a sărit la bătaie, ceea ce înseamnă că a mai păstrat ceva din preocuparea lui de odinioară, aceea de intelectual.

Ca să fiu, totuşi, sigur că nu greşesc în aprecierile mele, am luat legătura cu un vechi amic de-al Lăţosului şi am fost şocat să aflu că, în SUA, paparuda asta trece drept om serios. Adică nu e nebun. Ca să aflu această informaţie m-am certat serios cu amicul meu, care m-a şi trimis de câteva ori la culcare pe motiv că aş fi „obosit”. Am mai aflat, însă, ceva. Lăţosul nu are mandat şi nici informaţii sau probe, aşa cum a lăsat să se înţeleagă, de la CIA sau Departamentul de Stat. Nici el, nici Fălcosul.

La câteva ore de la discuţia cu amicul meu, ambasadorul american Mark Gitenstein a declarat oficial că nici CIA nici FBI nu se află în spatele acestor adevăraţi „Lolek şi Bolek” ai PSD. „Guvernul SUA nu susţine vreun candidat anume pentru funcţia de preşedinte al României şi nicio agenţie a Guvernului SUA nu desfăşoară acţiuni care să influenţeze cursa prezidenţială” a declarat americanul.

Evident, chiar dacă eu, personal, nu dau doi bani pe declaraţia lui Gitenstein, după ce a afirmat fără jenă că presa din România este liberă, ea are totuşi o anume responsabilitate. Asta înseamnă că putem fi siguri că Lăţosul şi Fălcosul sunt, vorba milioanarului Bogdan Chirieac, „pielea pulii”. Cum CIA i-a lăsat din braţe, rămâne ca SVR-ul să decidă ce face cu ei.

Şi ca pamfletul să fie complet, reproduc aici un document extrem de intersant postat de I.T Morar pe blogul său.

Scrisoarea lui Eugen Ionesco adresata lui Mircea Eliade (pag 1)
Scrisoarea lui Eugen Ionesco adresata lui Mircea Eliade (pag 1)

Scrisoare-EugenIonesco

Este vorba despre o scrisoare pe care Eugen Ionesco i-a trimis-o, în 1982, lui Mircea Eliade şi care, la Post Scriptum, are o precizarea extrem de interesantă cu privire la Lăţos: „Feriţi-vă de Găetan care se prezintă la toţi în numele meu.Vrea să facă o „biografie”. I-am interzis s-o scrie, iar el umblă pe la toţi prietenii şi cunoscuţii mei, din partea mea. Este un tip periculos, insinuant şi, cred, spion” (facsimil sus). Aşadar, în urmă cu 27 de ani, Eugen Ionesco îl califica pe Lăţos drept impostor.

Cât priveşte calitatea lui de spion, a Lăţosului, nu am eu căderea să-l contrazic pe Eugen Ionesco.

Dan Badea

Micile secrete ale lui Marin Anton

Fost deputat, manager, om de afaceri. Un personaj de care se leaga multe ite incurcate ale diverselor afaceri.
Managerul general al Rafo, Marin Anton, este un om de afaceri despre care se stiu foarte putine lucruri. A aparut, brusc, in octombrie 2003, in staff-ul de conducere al Rafinariei Rafo Onesti, in calitate de consilier al presedintelui Balkan Petroleum (BKP), si de atunci, alaturi de Paul Ivascu, conduce rafinaria onesteana. Foarte multi se intreaba cine este, de unde vine si pe cine reprezinta cel care conduce fosta companie a lui Corneliu Iacobov.

In urma investigatiei noastre, rezulta ca Marin Anton nu este decat reprezentantul unui grup de interese, crescut la curtea lui Gelu Tofan si a lui Stolojan si lansat in lume de grupul reprezentat de fratii Marian si Octavian Iancu, precum si de Ovidiu Tender. De asemenea, Marin Anton a fost si a ramas un fidel reprezentant al intereselor celor ce dirijeaza industria cauciucului sintetic din Romania. Ca deputat in Parlamentul Romaniei, Marin Anton n-a facut altceva decat sa promoveze interesele acestor grupuri din care a facut si continua sa faca parte. Am descoperit astfel un deputat de cauciuc. Un individ care a reusit ca, in numai sapte luni de deputatie, sa castige uriasa suma de 517.000 de euro! Bani declarati.

In slujba lui Gelu Tofan

Marin Anton s-a nascut pe 8 mai 1960 la Gradinari, judetul Giurgiu, este casatorit si are doi copii. A absolvit Facultatea de Tehnologie Chi-mica din Bucuresti, sectia Tehnologia Compusilor Macromoleculari, cu specializari in management. Pana in 2000, a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. In anul 2000, Theodor Stolojan, fost expert la Tofan Grup si, deci, coleg in aceeasi societate cu Marin Anton, l-a impus pe acesta pe listele electorale pentru Camera Deputatilor din partea PNL. Sprijinit de Stolojan, Marin Anton a reusit sa ocupe un loc de deputat PNL de Ilfov in Parlamentul Romaniei in legislatura 2000-2004, membru in Comisia pentru industrii si servicii.

Dupa intrarea in Parlament, Marin Anton a reprezentat, in continuare, interesele grupului Tofan, fie singur, fie alaturi de Paul Ivascu, fost director general la Divizia Achizitii a Tofan Grup. Misiunea cea mai importanta a lui Marin Anton a fost, de departe, preluarea manageriatului Rafo Onesti, precum si a combinatului de cauciuc Carom Onesti, o fabrica extrem de utila grupului Tofan.

V&V Trading – cordul Balkan Petroleum

Marin Anton a fost si este implicat in mai multe societati infiintate dupa ce a devenit deputat PNL. Impreuna cu alti patru tovarasi, Marin Anton a infiintat tot atatea firme. Astfel, el a participat la infiintarea societatilor V&V Trading Company SA (2001), A&V Consulting 2002 SRL(2002), Cord Commerce 2002 SRL (2002), V&V Consulting Company SA (2003) si Maragro SRL (2004), ultima dintre acestea fiind o firma de familie, cu sediul in Giurgiu.
Prima dintre societati, V&V Trading Company SA, este o firma de apartament, cu un capital social de 50 de milioane de lei (ROL) si al carei obiect de activitate este consultanta pentru afaceri si management. Sediul societatii este in Bucuresti, bd. Decebal nr. 7, bloc S12. Aceasta firma, infiintata pe 26 septembrie 2001, este si cea mai importanta pentru grupul de interese reprezentat de Marin Anton, ea fiind de altfel, desemnata de gruparea fratilor Marin si Octavian Iancu sa preia, in octombrie 2003, managementul rafinariei Rafo Onesti. Actionarii de la V&V Trading Company sunt Marin Anton (20%), Paul Ivascu (20%), Ionel Leanaca (20%), Virginia Velican (20%) si Valeria Oprea (20%). Administratorii societatii sunt, conform datelor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului, Valeria Oprea (director general), Lucia Stoian (cenzor), Ionel Leanaca (cenzor) si Virginia Velican (cenzor).

In 2001, la o cifra de afaceri de 20,8 miliarde lei (ROL), societatea a avut un profit net de 1,3 miliarde, dar si datorii de 5,5 miliarde lei (ROL). In mod ciudat, anul urmator profitul a scazut la doar 2,4 milioane lei (ROL), iar datoriile au crescut la 13,4 miliarde lei (ROL). In 2003, dupa ce in obiectul de activitate a fost trecut “comert cu ridicata al altor produse” cum ar fi, spre exemplu, anvelope auto, profitul a crescut la 303,7 milioane lei (ROL), crescand si datoriile, la 21 de miliarde. Anul 2004 este si cel mai profitabil, firma fiind angajata de Balkan Petroleum pentru consultanta in managementul Rafo Onesti. Astfel, la o cifra de afaceri de 69,7 miliarde lei (ROL), profitul a fost de 6,6 miliarde lei (ROL), iar datoriile au scazut cu aproximativ 10 miliarde lei (ROL).

Urmatoarea societate infiintata de deputatul Marin Anton a fost A&V Consulting 2002 SRL, firma cu actionariat, dar si cu obiect de activitate identic cu al societatii V&V. Singurele diferente dintre cele doua societati sunt sediul si capitalul social. Astfel, sediul noii firme este pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 2A, sector 4, iar capitalul social este de 2 milioane lei vechi. Bilanturile societatii indica profituri de 4,3 miliarde lei vechi in 2002, 357 milioane lei in 2003, si pierderi de 63 de milioane lei in 2004.

O alta firma cu nume asemanator celor de mai sus este V&V Consulting Company SA, infiintata in 4 decembrie 2003, dupa ce echipa lui Marin Anton preluase administrarea rafinariei Rafo Onesti. Sediul noii societati, tot de apartament, este in str. Matei Basarab nr. 108, bloc 74, apartament 12, sector 3, Bucuresti. Si aceasta societate are obiectul de activitate identic celor de mai sus, adica aceeasi “consultanta pentru afaceri si management”. Actionari sunt Marin Anton (25%), Virginia Velican (20%), Ionel Leanca (25%), Valeria Oprea (25%) si Irinel Velican (5%). Noutatea in aceasta firma este introducerea in consiliul de administratie a unui nou membru important, si anume sotia deputatului Marin, Elena Anton.

Dupa cum se poate observa, echipa lui Marin Anton si-a facut un obicei din a lansa prin apartamentele capitalei, firme cu nume asemanatoare si obiceiuri identice, singurele explicatii la indemana pentru aceasta ciudatenie nefiind altele decat implicarea in posibile inginerii financiare si mutarea atentiei de pe o firma pe alta sau “iuteala de mana si nebagarea de seama” in relatiile incrucisate cu diversi clienti neatenti. Oricum, anul trecut, Marin Anton si-a mai infiintat o firma, Maragro SRL, cu sediul in Giurgiu si cu doi actionari: el si sotia sa.

Capusa pentru Cord Buzau

In aceeasi zi cu infiinatarea A&V, echipa lui Marin Anton mai infiinteaza o firma, Cord Commerce 2002 SRL, cu sediul in acelasi apartament (34) din bd. Decebal nr. 7, bloc S12, Bucuresti. Firma a fost gandita ca o capusa pentru societatea buzoiana Cord, profilata pe productia de sarma, cabluri, corduri metalice si articole din fire metalice folosite in industria de anvelope. Deputatul Marin Anton, ca manager la Danubiana (firma lui Gelu Tofan), era in stranse relatii de afaceri cu managerul general de la Cord Buzau, Gheorghe David. Relatia deputatului PNL cu Gheorghe David a fost atat de apropiata, incat, conform unor surse, el ar fi intervenit chiar pentru musamalizarea rezultatelor unui control facut de Curtea de Conturi in 2001, in urma caruia s-a descoperit o paguba de aproximativ 10 miliarde de lei (ROL), pusa in sarcina managerului David.

Ulterior, Marin Anton s-a implicat in privatizarea societatii buzoiene si a reprezentat societatea bulgara EP Commerce, condusa de romano-bulgarul Cristian Popescu, in negocierile cu APAPS. Dupa ce firma bulgara a preluat societatea, activitatea depusa de deputatul PNL Marin Anton a fost generos rasplatita: a fost numit presedintele Consiliului de administratie de la Cord Buzau, iar Gheorghe David, director executiv. In plan financiar, aceasta rasplata s-ar fi concretizat, conform unor informatii de presa, in 11.000 de dolari lunar, incluzand aici si consultanta oferita prin firma V&V Trading Company. El a declarat ca a fost fortat, in iunie 2003, dupa sesizarea incompatibilitatii dintre activitatile de deputat si afacerist, sa renunte la functia detinuta la societatea buzoiana. Evident, declaratia lui Marin Anton nu are nimic comun cu adevarul, cata vreme, din octombrie acelasi an, a devenit mana dreapta a lui Marian Iancu la conducerea Rafo Onesti, deputatul PNL neavand nici o retinere in a-si folosi relatiile politice pentru obtinerea de profituri financiare.

Revenind la societatea administrata de el, infiintarea capusei Cord Commerce 2002 SRL, care a functionat in paralel cu societatea buzoiana, spune destul de multe despre intentiile lui Marin Anton. Astfel, profiturile capusei Cord Commerce 2002, profilata pe comertul cu ridicata al altor produse, au fost de 196 milioane lei (ROL) in 2002, 9,5 miliarde in 2003 si 602 milioane de lei (ROL) in 2004. Varful afacerilor a fost, evident, in perioada in care Marin Anton a condus societatea din Buzau. De altfel, conform unor informatii ce provin din preajma lui Ioan Amarie, fostul sef al PNA, Marin Anton s-a aflat, pentru o vreme, si in atentia PNA, fiind “banuit de administrarea cu rea-credinta a activelor firmei”. Ulterior insa, n-a existat vreo acuzatie oficiala, cazul fiind ingropat de procurori.

Legatura de afaceri Tofan – Anton – Stolojan

Fostul deputat Marin Anton a ramas “agatat” oficial de Gheorghe Tofan prin societatea “Unipan” SA, firma ce apartine grupului Tofan. Actionarii acestei societati sunt Gheorghe Tofan (4,94%), Constantin Chirila (0,829%), Marin Anton (0,393%, adica 163 milioane lei vechi), Virginia Gheorghiu (1,22%) si societatile Rombuild 2000 SRL (91,79%) si TG Management SRL (0,82%). De remarcat este faptul ca, in anul 2000, printre actionarii de la Unipan SA se afla si Theodor Stolojan (cu 10,09%), alaturi de Marin Anton (4,78%), cum, de asemenea, cei doi se regaseau atunci si in Consiliul de administratie al acestei societati care avea 17 filiale (Tofan Pan) si cinci puncte de lucru in tara. Ulterior, Stolojan s-a retras din Unipan SA, prin cesionarea actiunilor detinute. Conform unui raport al Curtii de Conturi, Gheorghe Tofan a ramas insa atasat de valorile liberale, promovate de Stolojan si Marin Anton, asa incat in 2004 si-a adus si el, oficial, obolul de 150 de milioane de lei (ROL) la fondul de campanie electorala a PNL.

Trafic de influenta in Parlament si la seful ADS

In 2003, Marin Anton a mai fost implicat intr-un scandal cu Agentia Domeniilor Statului (ADS). Deputatul Anton, care reprezenta interesele a trei firme, la una dintre ele, Totagro SRL, director economic fiind chiar sotia sa, Elena Anton, a intrat in conflict cu seful ADS de atunci, Corneliu Popa. Acesta a declarat, anul trecut, ca deputatul PNL Marin Anton a cerut sa i se concesioneze, fara licitatie, cele 650 hectare de teren. “Domnul deputat a venit, timp de doua luni, zilnic la mine la birou, ca sa faca presiuni.

Probabil ca domnul deputat nu are de lucru la Camera Deputatilor. A venit cu amenintari la adresa mea si a angajatilor, care s-au materializat intr-o plangere penala pentru care trebuie sa dam cu subsemnatul doar pentru ca am respectat legea. Mai mult de atat, la licitatia pe care am incercat sa o tinem a primit invitatie sa participe si acest domn deputat, insa nu a binevoit sa vina. Pentru ca a cumparat o asa-zisa instalatie de irigat, vrea sa i se concesioneze direct aceasta suprafata de teren”, a declarat atunci seful ADS.

Terenul ravnit de deputatul Marin Anton facea parte dintr-o suprafata mai mare, ce apartinea SC Agro Prundu SA. In 2001, deputatul isi exprimase in Parlament nemultumirea cu privire la concesionarea “frauduloasa” a peste 8.000 de hectare de teren agricol administrat de IAS Agro Prundu din Giurgiu. El a adresat atunci, pe 27 martie 2001, o interpelare la adresa ministrului Ilie Sarbu, fara sa spuna ca, de fapt, interventia de la tribuna Parlamentului Romaniei incerca sa rezolve problema unei firme, Totagro SRL, la care sotia sa, Elena Anton, era director economic. Interpelarea reprezinta un exemplu flagrant de trafic de influenta la scena deschisa, cata vreme deputatul era direct interesat in rezolvarea acelei probleme.

Solicit domnului ministru Ilie Sarbu sa ne spuna cand se va rezolva problema licitatiilor trucate, in decursul anului 2000, pentru IAS-uri si ma refer punctual la problema licitatiei organizate pentru concesionarea a 8.092 ha teren agricol administrat de IAS-ul falimentar Agro Prundu, castigata de firma falimentara Daytona, contestata de SC Stylem Trading SRL si Totagro SRL, care lucreaza in realitate parte din acest pamant, cunoscand ca din nerezolvarea urgenta a acesteia pierde si bugetul, oricum sarac, al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si firmele private implicate” – a cerut deputatul Marin Anton.

Si, ca sa nu mai fie nici un dubiu cu privire la ceea ce dorea deputatul PNL, el si-a incheiat astfel interpelarea: “ma refer punctual la acest caz, deoarece cele doua firme private au facut nenumarate interventii, si anul trecut, si in prezent, si nu au primit nici un fel de raspuns”. Evident, daca sotia deputatului nu era direct implicata si interesata in acest caz, interpelarea lui Marin Anton era in regula. Pe de alta parte insa, daca sotia lui nu era direct implicata, cu siguranta ca deputatul Anton nu se deranja sa mai adreseze acea interpelare.

Deputatul de cauciuc sintetic

Deputatul Marin Anton n-a reprezentat insa, in Parlamentul Romaniei, doar interesele nevestei sale, Elena, ci si pe cele personale. Direct implicat in industria cauciucului – atat in Tofan Grup, unde fusese vicepresedinte, cat si in Cord SA Buzau, unde era presedintele Consiliului de administratie – deputatul Marin Anton a devenit, la sfarsitul lui 2002, si purtatorul de interese al societatii Carom Onesti, cunoscutul producator de cauciuc sintetic. In aceasta tripla calitate, deputatul Anton l-a interpelat pe ministrul Dan Ioan Popescu (si el fost membru in Consiliul de administratie al societatii Chimexim – fosta Danubiana, in perioada iunie 1999-iunie 2001) cu privire la aprovizionarea cu materie prima a societatii Carom Onesti: “Industria prelucratoare de cauciuc din Romania se confrunta cu o grava criza in domeniul aprovizionarii de materii prime, respec-tiv produsul de piroliza fractie C4, necesar obtinerii cauciucului sintetic. In aceasta situatie, se afla societatea Carom Onesti, care nu mai poate produce cauciuc sintetic pentru ca Petrom, prin rafinaria Arpechim Pitesti, nu mai livreaza materia prima necesara catre producatorul Carom Onesti.

Produsul la care facem referire este utilizat si in alte sectoare care beneficiaza, insa, de o aprovizionare corespunzatoare, fapt care demonstreaza ca acesta nu lipseste de pe piata. In aceste conditii, ne punem intrebarea daca, nu cumva, se urmareste intentionat crearea de dificultati majore industriei de prelucrare a cauciucului. Desi au avut loc discutii cu dumneavoastra, in urma carora am primit asigurari de solutionare rapida, va aduc la cunostinta faptul ca situatia nu s-a remediat nici pana in prezent, ceea ce ma determina sa va adresez prezenta interpelare”, scria deputatul Marin Anton, pe 9 decembrie 2002. “Domnule ministru, va rog sa ne raspundeti referitor la ce masuri ati dispus pentru intrarea in normalitate in ceea ce priveste asigurarea materiei prime catre producatorul Carom Onesti care, la randul lui, pune in imposibilitate de lucru si creeaza mari dificultati tuturor societatilor prelucratoare de cauciuc” – insista deputatul cauciucului sintetic Marin Anton.

Societatea Carom Onesti era atunci, alaturi de Fibrex Savinesi si Cord SA Buzau, unul dintre furnizorii interni cei mai importanti ai societatii Danubiana SA, firma detinuta in proportie de peste 80% de Tofan Grup International SA. In aceste conditii, este de inteles grija deosebita a deputatului Anton, presedintele Cord SA Buzau, pentru bunul mers al societatii Carom.

Preluarea Rafo

In octombrie 2003, deputatul Marin Anton da lovitura si, prin firma V&V Trading Company SA, preia managementul societatii Rafo Onesti, odata cu schimbarea actionariatului la rafinaria onesteana. Corneliu Iacobov a vandut atunci 48% din actiunile detinute la Rafo catre Balkan Petroleum Ltd. din Londra. Tot atunci a fost semnat si contractul de administrare cu V&V, firma lui Marin Anton si Paul Ivascu. Acesta din urma a fost numit director general al rafinariei, iar Marin Anton a devenit consilierul lui Marian Iancu, unul dintre patroni.

De asemenea, Toader Gaureanu, fostul director general, a devenit directorul off-shore-ului reprezentat de Marian Iancu, Faber Invest&Trade, firma desemnata cu sustinerea financiara a rafinariei si cu importul de titei. De remarcat faptul ca Marian Iancu este si presedintele Balkan Petroleum. In grupul de interese reprezentat de Balkan Petroleum este inclus si Ovidiu Tender, Constantin Margarit si Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu. De asemenea, fratii Iancu detin, printre altele, si societatea VGB Oil. Cum se stie deja, fratii Iancu, Toader Gaureanu si Ovidiu Tender sunt cercetati penal in afacerea Rafo, alaturi de Corneliu Iacobov, fostul patron al Rafo.

In septembrie, Marin Anton anunta ca Balkan Petroleum ar fi vandut actiunile de la Rafo catre Alfa Oil, un grup de firme care ar fi preluat si creantele detinute de VGB si Faber Invest&Trade asupra rafinariei. Cu toate acestea, luna trecuta, pe 18 octombrie, la Rafo a avut loc Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor, in cadrul careia s-a confirmat faptul ca actionarul majoritar al Rafo Onesti nu este Alfa Oil, ci tot Balkan Petroleum Ltd. care, in urma unei majorari de capital cu suma de 29.221.760 RON, a ajuns sa detina la acea data un numar total de 169.488.813 actiuni, in valoare de 423.722.032,5 RON, ceea ce reprezinta 97,941 % din capitalul social al Rafo.

Deputatul a castigat peste o jumatate de million de euro in sapte luni! Pe 6 decembrie anul trecut, in ultima sa declaratie de avere n-a trecut, evident, actiunile detinute la toate firmele in care este implicat. El a omis astfel sa declare actiunile detinute la doua societati: Unipan SA si V&V Consulting Company SA.

A trecut totusi urmatoarele: 50 de hectare teren agricol din 2003, 25 de hectare teren forestier din 2003, trei apartamente obtinute in anii 1994, 1995 si 2000, cu o valoare de impozitare de 1,2 miliarde lei (ROL), o casa de locuit din anul 1999, construita pe 742 mp de teren si cu o valoare de impozitare de 4 miliarde lei (ROL), o vila de 197 mp, obtinuta in 2001 si cu valoarea de impozitare de 2 miliarde lei (ROL) si o a treia vila, din 2004, de 250 m.p. si cu o valoare de impozitare de 150 milioane lei (ROL). El a mai declarat doua depozite in banci, unul de 17,89 miliarde lei si celalalt de 210.000 USD. De asemenea, deputatul PNL a mai declarat ca detine tablouri in valoare de 150.000 euro.

Pentru ca deputatul Marin Anton a mai dat o declaratie de avere si pe 14 mai 2004, din compararea acestora a rezultat ca, in numai sapte luni, el a castigat 11,2 miliarde lei (277.358 euro), 210.000 dolari si 70.000 de euro (in tablouri), basca salariul de deputat pe aceasta perioada. Asta inseamna 516.450 de euro, suma castigata de deputatul Marin Anton in doar sapte luni de activitate extraparlamentara. Poate ca n-ar strica daca cineva ar depune acest numar al revistei “Bilant” la Centrul pentru Resurse Juridice, ONG-ul care a cerut controlul averii lui Dan Ioan Popescu. Poate, cine stie? Se va gasi cineva care sa-l interpeleze si pe ex-deputatul Marin Anton cu privire la afacerile derulate in cizmele de deputat. Sau, de cauciuc, ca e acelasi lucru.

Dan Badea
Revista BILANŢ nr.15, decembrie 2005