GOLGOTA CERCETĂRII ROMÂNEȘTI: Cercetatorii români nu cedează și cer sprijin Uniunii Europene

de Camelia Badea – ziare.com

Interviu ziare.com cu Prof univ dr. Corina Ionescu de la la Departamentul de Geologie al Facultatii de Biologie si Geologie din Universitatea Babes-Bolyai –

prof univ. dr. Corina Ionescu
prof univ. dr. Corina Ionescu

Sute de cercetatori romani afectati de taierea finantarilor pentru proiecte vor cere ajutorul oficialilor europeni. Mai multe memorii vor fi adresate Consiliului Uniunii Europene in fata caruia guvernantii romani s-au angajat ca vor respecta niste cerinte foarte clare, ceea ce nu s-a intamplat.

Astfel, prin decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 288/12.05.2011 acordarea ajutorului european pentru Romania a fost conditionata de realizarea Programului National de Reforma 2011-2013, care prevede explicit cresterea fondurilor destinate cercetarii, or, ele au fost reduse cu o treime.

Tot Decizia Consiliului prevede in mod special folosirea evaluatorilor internationali pentru proiectele de cercetare, iar guvernantii lanseaza anul acesta o noua competitie de proiecte cu evaluatori „nationali si internationali”, si, mai grav, renunta la criteriul stiintific de eligibilitate pentru directori, ceea ce contravine Deciziei Consiliului.

„Din pacate, in timp vom plati mult mai scump evaluarile facute intern, ‘intre prieteni'”, a comentat intr-un interviu acordat pentru Ziare.com de catre prof.dr. Corina Ionescu, initiatoarea scrisorii deschise prin care sute de cercetatori romani de prim rang ii semnalau, in urma cu doua saptamani, premierului Victor Ponta criza instalata in cercetarea romaneasca. (Sute de cercetatori acuza taierea bugetelor si cer Guvernului sa respecte contractele)

Cadru didactic la Departamentul de Geologie al Facultatii de Biologie si Geologie din Universitatea Babes-Bolyai, Corina Ionescu se ocupa in prezent de aplicarea metodelor geologice de investigatie in domeniul patrimoniului cultural, mai precis in cel al ceramicii arheologice, activitatea sa fiind puternic afectata de recentele decizii luate de guvernanti.

„Am prevazut anumite activitati (de exemplu analize, deplasari pe teren, conferinte) la care va trebui sa renuntam. Cum sa reesalonez o conferinta internationala? Sa le scriu organizatorilor ca ar fi bine sa mute conferinta anul viitor? Este ridicol”, a explicat prof.dr. Corina Ionescu in interviul acordat Ziare.com, in care a subliniat, printre altele, cat de mare este riscul ca, in aceste conditii, universitatile din Romania sa coboare si mai jos in clasamentele internationale.

Cat de grava este situatia granturilor finantate prin programele Resurse Umane, Idei si Parteneriate? Pe dvs personal va afecteaza?

Situatia acestor granturi, dar si a cercetarii in general in Romania este mult mai grava decat s-a lasat sa se creada de catre cei care ne guverneaza. In fond este o rusine, suntem o tara din Uniunea Europeana. Pana si Iranul sau Turcia, sa nu vorbim de China, se dovedesc mult mai constiente de ceea ce inseamna cercetare.

La noi in tara – ca la nimeni. Cercetarea, chiar daca o luase pe un fagas normal dupa 2010, incepe din nou sa deraieze. Masurile luate acum doua saptamani sunt arbitrare, irationale, si se mai se doreste sa tinem pasul cu celelalte tari din Uniunea Europeana?

Credeti ca dincolo de granite isi permite vreun guvern sau agentie de finantare sa lanseze competitii de proiecte pe anumite sume ca dupa un an sa le taie la jumatate cu promisiuni desarte, in care nu mai crede nimeni, de ‘revenire’ si ‘reesalonare’?

La fel a fost si in 2010-2011. Pana la urma s-a primit mai putin de jumatate din suma specificata la lansarea competitiei. De ce ar fi altfel acum? Cum sa-i mai credem pe distinsii conducatori?

Pe toti ii afecteaza diminuarea fondurilor, nu numai pe mine. Am prevazut anumite activitati (de exemplu analize, deplasari pe teren, conferinte) la care va trebui sa renuntam. Cum sa reesalonez o conferinta internationala? Sa le scriu organizatorilor ca ar fi bine sa mute conferinta anul viitor? Este ridicol.

Eu am avut noroc ca anul trecut am dat jumatate din suma necesara pentru un sistem optic foarte performant. Dar am redus salariile…In anul acesta nu as mai fi putut cumpara nimic.

Citeste si Comunitatea cercetatorilor din Romania a invatat sa plece capul-Interviu)

Ovidiu Sirbu: Nu cercetam pentru ca nu avem bani si nu avem bani pentru ca nu cercetam (I)- Interviu

Ati initiat o scrisoare deschisa adresata premierului si celor doi ministri de resort. Care a fost reactia colegilor cercetatori? Care a fost reactia destinatarilor?

Pana in acest moment scrisoarea a fost semnata de circa 900 de persoane (cateva au semnat si scrisoarea propriu-zisa si petitia online).

Reactia destinatarilor? Niciuna! Tacere, ignorare. Era de asteptat. Ce importanta au 900 de cercetatori? Romania mai are nevoie de cercetatori?

Tin sa le amintesc decidentilor ca in Planul National de Reforma 2011-2013 se specifica urmatoarele: ponderea cercetatorilor raportat la totalul populatiei active este de 3,64% in Romania, comparat cu 9,2% in Europa. Fara comentarii.

Care este situatia in acest moment? Ati aflat ce contine acel misterios ordin MEN nr. 3449MD/26.03.2013 in baza caruia vi se cere sa semnati ca sunteti de acord cu taierea finantarii?

Nu, nu am aflat. Au fost facute mai multe solicitari in scris de unii din semnatarii scrisorii deschise, dar deocamdata nimeni nu a primit raspuns. Poate ca acest ordin nici nu exista.

Cercetatorii ies in strada si pregatesc plangeri penale – Interviu

Mai puteti face ceva? De exemplu sa va adresati Justitiei sau Comisiei Europene?

Da, luni va fi trimis un memoriu (de fapt mai multe) la Consiliul UE si la Departamentul de Cercetare.

Se uita ca acordarea ajutorului Uniunii Europene pentru Romania (Decizia Consiliului EU nr. 288/12.05.2011) a fost conditionata de realizarea Programului National de Reforma 2011-2013. Acesta prevede, la cap. 6.2, „Cercetare, Dezvoltare, Inovatie”, cresterea fondurilor destinate cercetarii. Ceea ce nu s-a intamplat. Dimpotriva, au scazut cu circa 30% fata de anul trecut.

Decizia Consiliului Uniunii Europene nr.288 din 2011

 

Decizia Consiliului UE din 12 mai 2011, de acordare a unei asistențe financiare preventive pe termen mediu din partea UE României (pag1)
Decizia Consiliului UE din 12 mai 2011, de acordare a unei asistențe financiare preventive pe termen mediu din partea UE României (pag1)

Programul National de Reforma 2011-2013

Tot Decizia Consiliului prevede in mod special folosirea evaluatorilor internationali pentru proiectele de cercetare, cresterea calitatii stiintifice a proiectelor, a ponderii calitatii stiintifice a directorului de proiect si a echipelor in general in evaluare si finantare.

Competitiile din 2011 si 2012 au tinut cont de aceste recomandari. Anuntul de lansare in 2013 a unei competitii noi cu evaluatori „nationali si internationali”, precum si renuntarea la criteriul stiintific de eligibilitate pentru directori (adica lucrari stiintifice in reviste de prestigiu), contravin Deciziei Consiliului.

Nu revin asupra corectitudinii unor cifre vehiculate privind costurile „enorme” ale evaluatorilor externi. Din pacate, in timp, vom plati mult mai scump evaluarile facute intern, „intre prieteni”.

Motivul cheie pentru care au demisionat in bloc cercetatorii din CNCS – Interviu

In opinia dvs, are vreo relevanta pentru acest caz faptul ca ministrul Cercetarii nu are doctorat si nu a facut niciodata cercetare?

Cred ca un ministru al cercetarii trebuie sa fie in primul rand un bun manager. In al doilea rand, trebuie sa cunoasca perfect ce inseamna cercetarea fundamentala si teoretica, ca si cercetarea aplicativa sau cea din domeniul stiintelor socio-umane. Sa stie cum se face si ce necesitati are cercetarea, precum si care este parcursul ei normal pentru diferite domenii.

Iar daca nu stie, sa foloseasca experti care stiu. Si sa se bata ca ministerul pe care-l conduce sa primeasca bugetul prevazut in Planul National de Reforma.

Aveti o experienta bogata. Credeti ca in celelalte state europene ar fi fost posibil sa se intample ce s-a intamplat la noi?

Am avut ocazia sa lucrez cu multi cercetatori din strainatate (Europa de Vest). Cand, acum trei ani, le-am povestit ca in mijlocul unui proiect in Romania ti se comunica reducerea fondurilor cu circa 50%, au ramas stupefiati.

La ei, daca este o anumita suma prevazuta pentru un proiect castigat prin competitie, acea suma ramane valabila pana la sfarsit.

Invitatii Ziare.com George Epurescu: Mineriada impotriva cercetarii stiintifice

De ce nu are Romania o universitate in top 500? Ce ar trebui sa se schimbe?

De ce nu are o universitate in top 500? Cred ca nici nu va avea curand. In primul rand, pentru ca in top 500 se accede nu pe baza numarului de studenti, ci pe baza realizarilor cadrelor didactice si cercetatorilor, respectiv a numarului de articole publicate in reviste internationale de prestigiu.

Astfel de rezultate se obtin prin finantare in ritm normal, nu prin finantare in salturi sau prin jocuri de genul „uite finantarea, nu e finantarea!”

Cum se vor motiva in viitor cercetatorii tineri sa ramana in Romania? Ca sa faca ce? Sa conceapa proiecte, sa participe la competitii, sa le castige, iar daca au norocul sa fie finantati in primul an la timp, sa se trezeasca in al doilea ca nu mai primesc fonduri? Credeti ca perspectiva nesigurantei este tentanta?

Ce ar mai trebui sa se schimbe? Va propun sa deschideti o lista si fiecare cercetator sa adauge ce crede ca ar trebui schimbat. Va asigur ca lista va fi atat de lunga…

Ce mesaj doriti sa le transmiteti liceenilor romani care castiga olimpiade internationale si studentilor care exceleaza in domeniile lor si viseaza ca, intr-o buna zi, sa fie cercetatori?

Initial, am vrut sa le transmit ceva mai optimist. Dar, in fond, de ce sa-i mintim? Singura lor salvare este plecarea in tari din Europa (Germania, Franta, Elvetia s.a.) sau in SUA, care trateaza serios si nu in bataie de joc cercetarea.

Aici in Romania nu au ce face. Chiar daca la inceput li se deschide o mica fereastra (ceva granturi pentru tineri), mai tarziu tot vor ajunge la proiecte de tip Idei sau Parteneriate, care sunt finantate asa cum stiti.

Pe de alta parte, proiectele nu pregatesc doar tineri cercetatori, ci si pe cei care vor urma ca profesori in universitati. Deci, cine ne va urma?

In aceste conditii, e foarte posibil ca in 10 ani nu numai sa nu intram in randul primelor 500 de universitati ale lumii, ci, mai rau, sa ne situam si mai jos decat suntem acum, la coada clasamentului …

Camelia Badea,

Luni, 22 Aprilie 2013, ora 12:03,  Ziare.com

 

Vezi și

SCRISOARE DESCHISA DOMNULUI PRIM-MINISTRU AL ROMANIEI VICTOR PONTA, DOMNULUI MINISTRU AL EDUCATIEI NATIONALE REMUS PRICOPIE SI DOMNULUI MINISTRU AL CERCETARII MIHNEA COSTOIU

Referitor: Finantarea proiectelor de cercetare de tip IDEI si PARTENERIATE

Stimate Domnule Prim Ministru,

Stimati Domni Ministri,

Subsemnata Dr. Corina Ionescu, profesor universitar la Facultatea de Biologie si Geologie, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, Director al Grantului PN II-ID-PCE-2011-3-0881, in numele celor inclusi in lista din Anexa 1, va aduc la cunostinta situatia creata in cercetarea romaneasca prin subfinantarea proiectelor de tip PN II de tip Parteneriate, IDEI PCE si IDEI PCCE si va solicitam respectuos revenirea la bugetul consemnat in contractele semnate in 2011.

Au trecut trei ani de la situatia de criza generata de managementul defectuos al fondurilor destinate cercetarii (2010). Anuntul de ieri al UEFISCDI prin care se comunica reducerea cu 40-55% a bugetului Proiectelor Parteneriate, a Proiectelor de Cercetare Exploratorie si a Proiectelor Complexe de Cercetare Exploratorie ne plaseaza de data aceasta intr-o situatie si mai grava, mai ales ca respectivul comunicat apare aproape la jumatatea anului.

In plus, nu se ofera nicio justificare pentru diminuarea in general a fondurilor si nici pentru diminuarea diferentiata intre tipurile de proiecte. Pe ce baze s-a decis ca diminuarea la proiecte IDEI sa fie de pana la 55%, la Parteneriate pana la 40%, la Resurse Umane TE 0% si la Resurse Umane PD 0%?

Pe de alta parte, daca nu sunt bani pentru finantarea proiectelor in derulare, de ce se lanseaza noi competitii de proiecte? Nici proiectele din competitia 2012 inca nu au primit finantare.

Dorim sa va reamintim urmatoarele:

1. Cercetarea nu se poate face prin reducerea bugetelor, dupa primul an, cu pana la 55%. Cercetarea este un process continuu, nu unul improvizat, in salturi, in functie de o finantare imprevizibila. Cercetarea se deruleaza potrivit unui plan prestabilit, care include trei mari categorii de cheltuieli: salarii, logistica si deplasari. Fiecare capitol al bugetului proiectului a fost gandit in functie de specificul proiectului, cu relatie clara intre numarul membrilor, necesitatile logistice si etapa de timp, tocmai pentru atingerea obiectivelor.

2. Cercetarea masteranzilor si doctoranzilor implicati in aceste proiecte nu mai poate fi sustinuta. Este periclitat nu numai procesul de instruire al acestora ci si finalitatea studiilor postuniversitare.

3. Programul unui proiect include de cele mai multe ori, angajamente internationale.

Aceste masuri vor avea repercursiuni in viitor:

1. Destramarea colectivelor de cercetare inchegate prin proiecte. Cei cu baza in aceste proiecte au doua optiuni: a) acceptarea unui salariu diminuat unilateral de catre autoritatea contractanta in timpul desfasurarii proiectului sau b) parasirea universitatii /institutului;

2. Pentru personalul de executie a proiectelor desfasurate in reteaua institutelor nationale de cercetare-dezvoltare sumele amputate nu ajung nici macar pentru plata salariilor contractate, in conditiile in care angajarea cu norma intreaga la institutia gazda era o conditie obligatorie pentru finantarea proiectelor

3. Bulversarea cercetarii in Romania prin continuarea subfinantarii. Nu mai credem in promisiunea ca vom primi sumele restante in 2014. La fel s-a intamplat si in perioada 2010-2011, cand in final bugetele au fost reduse la 45% din valoarea initiala, cu promisiuni de remediere. Ceea ce nu s-a intamplat vreodata.

4. Regresia cercetarii romanesti si situarea in continuare a Romaniei pe ultimele locuri in lumea stiintifica internationala. Iranul si Turcia, sa nu amintim China, se dovedesc mult mai constiente ca viitorul tarii lor sta in educatie si cercetare.

5. Neonorarea unor angajamente internationale deja asumate pentru 2013 (colaborari, participari la manifestari stiintifice).

Avand in vedere cele de mai sus, in calitatea Dumneavoastra de Prim-Ministru al Guvernului Romaniei, va rugam sa analizati de urgenta situatia existenta si sa dispuneti masurile care se impun pentru o finantare corespunzatoare a cercetarii stiintifice in Romania, respectiv finantarea proiectelor mai sus-mentionate la nivelul prevazut in momentul lansarii competitiei si al contractarii.

Prof. Dr. Corina Ionescu

9.04.2013

 

Scrisoare deschisă către D-nii Victor Ponta, Prim-ministru și Mihnea Costoiu, Ministrul Cercetării

– Reacția cercetătorului român Cezar Giosan, profesor de psihologie la Berkeley College – New York, revenit în țară și țepuit de babuinii guvernamentali –

Cezar Giosan, Professor of Psychology, Berkeley College, New York
Cezar Giosan, Professor of Psychology, Berkeley College, New York

Ecaterina Andronescu împreună cu politrucii Remus Pricopie, ministrul Educației, și Mihnea Costoiu, ministrul Cercetării – un individ care nu are nici măcar doctoratul! – au decis tăierea finanțării unor proiecte de cercetare, acordate în urma evaluării lor de către experți internationali, cu până la 55%, contractele fiind în derulare de doi ani de zile.

Ecaterina Andronescu alături de protejatul ei, Mihnea Costoiu (foto: Răzvan Chiriță, Mediafax)
Ecaterina Andronescu alături de protejatul ei, Mihnea Costoiu (foto: Răzvan Chiriță, Mediafax)

Lansate în timpul guvernării anterioare, decizia de finanțare a granturilor cu evaluatori străini a permis revenirea în țară a multor tineri cercetători români de mare valoare. Androneasca împreună cu politrucii ei din guvernul Ponta au distrus așadar, printr-o singură decizie, idei, proiecte, speranțe, relații interpersonale la cel mai înalt nivel din mediul academic al unor tineri români care sperau că revenirea lor în România va avea un efect benefic pentru țară.

Motivul invocat de protejații Ecaterinei Andronescu a fost austeritatea, deci lipsa de fonduri. Numai că există informații publice conform cărora politrucii Pricopie și Costoiu se pregatesc sa lanseze alte proiecte de cercetare fără a mai folosi însă evaluatori străini, deci se va face o ”salată” evaluatoare autohtonă bazată pe pile, relații și spagă, elemete definitorii ale sentimentului românesc al babuinilor care au venit la putere în 1946 și au uitat să mai plece.

Culmea, Ecaterina Andronescu a avut un proiect de cercetare depus în 2011,

Remus Pricopie, Mihnea Costoiu, Dan Berindei si Ioan Aurel Pop (foto: Florin Eşanu / Epoch Times).
Remus Pricopie, Mihnea Costoiu, Dan Berindei si Ioan Aurel Pop (foto: Florin Eşanu / Epoch Times).

proiect care i-a fost respins la finanțare încă din stadiul incipient. deci are motive personale serioase să aranjeze pe plan intern cine și pentru ce proiect va fi finanțat.

Probabil că teama de revenirea acasă a intelectualilor români care fac cinste țării în cadrul universităților de prestigiu ale lumii, este un pericol major pentru cei care încearcă să mențină România sub controlul mediocrității la cel mai înalt nivel.

Iată, mai jos, ce înseamnă pentru un tânăr cercetător român, Cezar Giosan, revenit în țară cu speranța că România a ieșit din epoca babuinilor care au controlat-o decenii de-a rândul, decizia politrucilor conduși de niște plagiatori.

Eu, cel puțin, sunt sigur că fiul meu, student în penultimul an la una dintre cele mai prestigioase universități ale lumii (Imperial College London) nu va reveni acasă câtă vreme babuini de teapa unor Pricopie, Costoiu sau Andronescu vor controla cercetarea românească. Prefer să sfîrșesc singur, dar cu babuinii de gât, decât vegheat de fiul meu care ar fi obligat să se lase condus de impostori aleși, democratic, de o majoritate cu un IQ situat la nivelul genunchiului de broască.

Dan BADEA

Urmează textul tânărului cercetător român țepuit de politrucii lui Ponta, după ce a revenit, cu naivitate, într-o țară asediată de corupție, hoție și prostie:

 

 

UN VIS NĂRUIT

Cezar Giosan

27 Aprilie, 2013

 

Scrisoare deschisa catre D-nii Victor Ponta, Prim-ministru si Mihnea Costoiu, Ministrul Cercetarii

 

Cezar Giosan, Professor of Psychology, Berkeley College, New York
Cezar Giosan, Professor of Psychology, Berkeley College, New York

La inceput a fost Daniel David, una din cele mai importante figuri in psihologia romaneasca actuala. Auzisem de el cu cativa ani in urma, pe cand lucram la Cornell University, dar, locuind in America de un deceniu si jumatate, eram atat de indepartat de ce se intampla in tara in acest domeniu incat nu am dat mare atentie numelui. Apoi l-am intalnit in persoana la New York, si, incetul cu incetul, am inteles ca, in cativa ani mutase, practic, muntii din loc la Cluj. “Uite ce curaj!” mi-am zis atunci. “Avea posibilitatea sa ramana in mediul universitar in America dupa postdoctoratul de la Mount Sinai Hospital de la New York si, totusi, s-a intors in tara.”

In momentul acela inca nu ma gandeam serios sa ma intorc si eu – viata academica in America este confortabila si nu aveam de gand s-o schimb repede.

Apoi a fost Dragos Ciuparu. L-am intalnit la o masa rotunda cu cercetatori romani de pe coasta de est a Americii, organizata de Consulatul Romaniei la New York. Se intorsese in Romania si servea functia de presedinte ANCS, dupa ani de zile de lucrat la Yale University.

Atunci a fost momentul in care am inceput sa ma gandesc mai atent la o revenire in Romania. Acesti oameni, de o verticalitate morala absoluta si de un calibru intelectual de exceptie, facusera deja ceea ce eu doar contemplasem ani de zile, dar nu avusesem niciodata curajul sa fac: sa renunte la confortul de a lucra in academia in cea mai dezvoltata tara din lume pentru a se intoarce la obarsie, sa se lupte cu sistemul, sa schimbe status-quo-ul si sa faca lucrurile sa mearga mai bine. Ei erau exemplele vii de care aveam nevoie.

Apoi am aflat de granturi. Pot sa spun ca prima data cand am citit conditiile de evaluare si de aplicare pentru granturi de cercetare am ramas nauc. “Evaluatori externi ai aplicatiilor?! Adica fara pile, fara favoruri, fara mita?! Conditii de eligibilitate atat de bine puse la punct, incat elimina nepotismul?! Asta nu e posibil in Romania!” imi tot ziceam. Imi amintesc ca citisem instructiunile de cateva ori, fara sa cred in totalitate in transparenta si obiectivitatea procesului de selectie.

Asta pentru ca stiam cum era Romania cand am lasat-o, cu ani in urma, pentru a pleca in America sa-mi urmez un doctorat.

Aveam o idee de proiect la care ma gandisem de mult timp. Veneam cu o experienta lunga de profesor si cercetator la o universitate Ivy League – Cornell -, ani petrecuti intr-un department de psihiatrie care era cotat in primele cinci din America. Si gasisem un mecanism solid de finantare a ideii in cel mai improbabil loc din lume pentru a gasi asa ceva: Romania, tara mea de bastina! Iar acest mecanism parea batut in cuie.

Era ca un mariaj facut in rai.

Mi-am luat inima in dinti, am aplicat si am castigat, cu unul din cele mai mari punctaje.

Momentul cand am aflat ca am castigat grantul a fost pivotal. Atunci mi-am spus ca, in tara, daca esti competent si depui efortul cuvenit, poti sa traiesti in mediul academic fara sacrificii materiale severe. Poti sa faci cercetare de nivel inalt si esti compensat pentru asta. Lucrurile sunt obiective si transparente si nu mai trebuie sa fii ca un fel de “artist infometat” ca sa faci acum stiinta.

Romania, cu alte cuvinte, se schimbase in bine.

Deja imi faceam planuri ca in cativa ani sa aplic la alte granturi si astfel sa ma reintorc definitiv in tara. Ma si vedeam lucrand intr-un centru universitar major, ca Bucuresti sau Cluj, continuand sa fac cercetarile pe care le fac acum in America. Vedeam o posibilitate reala ca sa-mi realizez dorinta de a reveni in Romania, dorinta pe care o descrisesem mai demult pe multe pagini in romanul meu autobiografic “Sapte ani de America” care, in esenta, este un strigat de dor de matca.

La grantul pe care il obtinusem incepusem sa lucrez cu echipa in ritm alert si realizam ca productivitatea grupului pe care il angajasem – doctoranzi sau cadre didactice la Babes-Bolyai, pe care i-as recomanda oricand pentru pozitii universitare oriunde in lume – este mai mare decat media cu care eram obisnuit la Cornell University! Outputul stiintific si efervescenta erau extraordinare: in primul an terminaseram de scris un manual de interventie noua pentru depresie, publicasem deja un articol intr-o revista internationala de psihologie (AJP), lucram la inca trei publicatii, si fuseseram acceptati la numeroase conferinte stiintifice internationale. Toate astea pe langa munca de rutina de a evalua si a trata pacienti care ocupa majoritatea timpului.

Incepusem sa vorbesc cu prieteni si colegi de-ai mei, si romani si americani, de la universitati din America, explicandu-le mecanismele granturilor in Romania si convingandu-i sa aplice si ei.

In naivitatea mea, ma gandeam ca, in cativa ani, efortul cumulat al studiilor mele si ale altora cu care as fi lucrat prin aceste mecanisme ar putea genera poate chiar o publicatie in revista Nature.

Da, in naivitatea mea.

Spun “naivitate”, pentru ca am crezut poate prea mult in asta. “Wishful thinking” se cheama in engleza. In America exista o zicala de genul “Daca e prea frumos ca sa fie adevarat, atunci probabil ca nu e adevarat”.

Si, intr-adevar, zicala s-a confirmat, prin primirea recenta a acelui comunicat, pe care l-au primit toti directorii de proiecte similare, prin care se anunta taierea bugetului cu 55%.

La inceput am crezut ca e o gluma, sau ca e ceva temporar, care se va rectifica in curand. Eram obisnuit cu intarzieri si le luam ca atare. Apoi, dupa ce am citit presa, am inteles ca, deodata, nu mai aveam bani sa platesc nici macar salariile membrilor echipei.

Reacția cercetătorilor români la decizia aberantă a politrucilor din guvernul Ponta (ziare.com)
Reacția cercetătorilor români la decizia aberantă a politrucilor din guvernul Ponta (ziare.com)

Subit, proiectul la care lucrasem cu atata pasiune pana atunci era aruncat in aer. M-am panicat, intrucat nu aveam cum sa ma incadrez in noua suma, ridicol de mica fata de cea initiala, sub nicio forma. Simteam ca studiul fusese condamnat la moarte in cel mai arbitrar mod posibil.

Am incercat solutii sa ma reincadrez in noul buget. Am umblat la salarii. Prima data la al meu. L-am redus la zero, apoi, pentru ca am aflat ca asta era ilegal, mi l-am ridicat la minimul pe economie. Mi-am zis ca sunt gata sa depun munca voluntara, dar studiul, fiind la mijloc, trebuie sa il termin cumva. Din fericire, America in genere recompenseaza bine doctoratele, astfel incat voluntariatul auto-impus in acest proiect nu ma afecteaza. Altii, insa, poate nu sunt in situatia mea.

Apoi a trebuit sa umblu la salariile membrilor echipei. Dupa ce am tras linia finala, reducerea a fost drastica: 40% sau 100%. Cu alte cuvinte, in termeni practici, cer catorva membri sa lucreze absolut pe gratis iar celorlalti sa lucreze pentru jumatate din banii promisi initial. Ca si cum nu ar fi fost destul, unii membri carora le cer sa lucreze acum pe gratis sunt experti in domeniu, somitati in materie, profesori la universitati americane care nu au idee despre cum merg lucrurile in Romania, carora le cer din cand in cand sfatul sau opinia. Nu am sa mai am curajul in viitor sa apelez la ei, in conditiile in care nu pot sa imi tin promisiunile. Imi va fi rusine sa le cer consultanta in alte granturi. Din punctul acesta de vedere, decizia de micsorare a bugetului o iau si la modul personal, intrucat imi afecteaza in mod direct relatiile profesionale.

Nu stiu daca voi fi in stare sa termin proiectul in aceste conditii. Imi dau silinta la modul cel mai cinstit, dar nu am cum sa anticipez viitorul in directia asta. Nu stiu cat de motivati vor mai fi oamenii mei sa depuna efortul substantial cerut de asa un studiu. Nu stiu daca nu vor accepta prima oferta de job sau prima oferta de plecare in strainatate. Si nu-i condamn. Si eu as face la fel, pentru ca e in natura umana sa ne protejam pe noi insine prima data si doar apoi sa depunem pentru altii eforturi necompensate corespunzator.

Pot sa anticipez, insa, altceva. Acest eveniment, numit eufemistic „redimensionare de buget”, mi-a spulberat orice dorinta de a ma reintoarce permanent in Romania. N-as putea trai intr-un mediu academic imprevizibil oricat de tare ar mocni in mine dorul de tara, si-i admir cu atat mai mult pe cei care reusesc asta.

Nu inteleg dedesubturile politice sau interesele care au dus la aceasta decizie, si nici nu ma intereseaza.

Ce pot sa spun este ca, printr-o miscare de condei, cineva, undeva, mi-a naruit definitiv un vis pe care il aveam de mai bine de un deceniu si care se apropiase foarte mult de infaptuire.

Cezar Giosan, Ph.D.

Professor of Psychology, Berkeley College, New York

Researcher, Babes-Bolyai University, Cluj-Napoca

 

Cezar Giosan a plecat in America in 1998 pentru a-si urma doctoratul in psihologie. A lucrat in cadrul departamentului de psihiatrie la Weill-Medical College of Cornell University intre 2003-2010, iar actualmente este profesor de psihologie la School of Liberal Arts, Berkeley College, New York si profesor adjunct de psihologie la City University of New York. Este de asemenea cercetator la Babes-Bolyai University. Profilul lui complet se gaseste la www.giosan.com.

Site-ul care a publicat Scrisoarea deschisă a profesorului Cezar Giosan
Site-ul care a publicat Scrisoarea deschisă a profesorului Cezar Giosan

(Text preluat de pe site-ul http://conectii.ro al Comunității Românești din New York).