Turnătorul-detectiv Felix raportează: AM ACTIVAT atât în ţară cât şi în exterior şi AM DEPISTAT CADRUL

 

De mână cu tov. Antenescu
De mână cu tov. Antenescu

După ce a fost încadrat definitiv în armata de turnători ordinari ai regimului ceauşist, Felix ameninţă disperat cu instanţa pe oricine are curaj să-l acuze că şi-a turnat cu pasiune rude, prieteni, colegi sau parteneri de afaceri.

Cine calomniaza, va raspunde. De azi inainte, toţi cei care mint, care reproduc deliberat informaţii false şi calomnioase vor răspunde civil şi penal” – ameninţă mâncătorul de şobolani.Impostor profesionist, după ce vreme de cîteva cincinale a negat relaţia sa cu ofiţerul de la capătul lesei, el îşi continuă pe blogul personal delirul diversionist.

„Curtea de Apel, în 2010, şi Înalta Curte astăzi au respins practic toate acuzaţiile formulate la adresa mea, mai puţin faptul că i-am comunicat directorului întreprinderii de comerţ exterior unde eram angajat, că un cetăţean strain mă presa să fug din tara. Este tot ce a mai ramas din uriaşul balon propagandistic al “colaborării”” – mârâie Felix încercând să-şi convingă nepoţii că n-a fost decât puţin ticălos. 

foto:danvoiculescu.net
foto:danvoiculescu.net

(Tataie, n-ai fost doar puţin ticălos, ci ticălos pe de-a’ntregul! Ai fost turnător ordinar, tataie, chiar dacă asta n-a durat decât un deceniu şi ai fost avansat apoi la categoria grea, ca partener loial al Securităţii – îi vor spune nepoţii, în cor, când vor pricepe ce a fost turnătorul şi la ce folosea el.)

Cine analizează cu atenţie cele câteva file olografe din activitatea informativă a turnătorului Felix, descoperite de CNSAS, nu se poate să nu observe că, încă de atunci, el avea un comportament ciudat pentru un colaborator de rând. Conform definiţiei date prin legea 293/2008, prin colaborator al securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului„.

Dacă un colaborator era cel care doar furniza informaţii, cum se numeşte cel care „activa” alături de ofiţeri, în ţară şi peste hotare, pentru a-i depista pe duşmanii regimului? Colaborator-însoţitor? Turnător-detectiv?…

„Precizez că în perioada 1973-1976 împreună cu tov. Col. Gligor Octavian de la Dir. Paşapoarte am depistat cadrul care a contribuit la fuga lui Silaghi. Menţionez că în această acţiune am activat atît în ţară, cât şi în repetate rânduri în RFG” – îşi informa Felix, superiorii, în 4 iunie 1980, pentru a-şi sublinia devotamentul faţă de interesele statului comunist.

detectiv1_1

Aşadar, colaboratorul care de regulă dădea informaţii din habitatul său obişnuit a fost scos, în acest caz, din ţară, şi introdus în alte medii în cadrul unor operaţiuni complexe, de penetrare informativă, coordonate de la centru. Felix a depistat astfel cadrul care a ajutat-o pe una dintre verişoarele sale să plece din ţară! Economistul ciripitor de la Vitrocim, ajuns mare şef la compartimentul de Aport Valutar Special, a rezolvat astfel o problemă vitală a statului român: a identificat cadrul trădător. Tare mult aş dori să aflu ce s-a întâmplat cu persoana identificată de ticălos, pentru că şi acest tip de acţiune descris de Felix, cu propria lăbuţă, reprezintă un adevărat act de poliţie politică.

Turnătorul-detectiv Felix ajunsese în 1977 la apogeul carierei sale de ciripitor, cooperând nu numai la vânarea peste hotare a „trădătorilor”, ci şi la plănuirea unor tactici de lucru pentru abordarea cu succes a unor persoane indicate de ofiţeri. Iată două exemple de implicare voluntară în operaţiuni de poliţie politică, prima dintre ele fiind recunoscută ca atare şi de instanţa supremă.

„L.G. este cetatean austriac de origine romana care locuieste la Viena, unde are un birou de comision si reprezentanta. (…)In ce ne priveste, L.G. a dat de inteles in ’72 ca ar fi dispus sa ne sprijine daca avem o intentie salvatoare. Consideram posibila abordarea de catre noi a lui L.G” (29.12.1977)

Nota care l-a consacrat definitiv, pe Felix, ca turnător ordinar
Nota care l-a consacrat definitiv, pe Felix, ca turnător ordinar
„C.L. este cetatean vest-german domiciliat la Munchen, casatorit, tata a doua fetite in varsta de 10 si, respectiv, 12 ani. (…)Relatiile noastre cu C.L. sunt de natura a permite abordarea unor probleme care vor fi considerate majore, fiind necesara o pregatire minutioasa a acestei abordari” (29.12.1977)
dv pregatire minutioasa

După cum se poate observa, Felix nu vorbeşte în nume propriu, nu spune „eu„, ci „noi”. Expresiile „ar fi dispus să NE sprijine”, abordarea de către NOI„, „relaţiile NOASTRE” sunt dovezi clare ale spiritului de echipă dintre Felix şi cei pentru care turna, cei care, spunea, îl ajutau să câştige şi el o pâine.

Lucrând în comerţul exterior, eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine cand mă întrebau de un cetăţean străin să spun ce stiu despre el” – a mărturisit senin turnătorul, după ce impostura i-a fost descoperită de CNSAS.

PUR - ILIESCU

Aşadar, dacă ofiţerilor care-l controlau în anii ’70 le spunea că toarnă din dragoste de patrie, celor de la CNSAS le-a ciripit legenda cu pâinea.

Că doar nu era să recunoască adevărul şi să spună că a turnat pentru că toată viaţa lui n-a fost decât un porc-de-câine, un şarlatan care şi-a construit fericirea pe nenorocirile altora, iar acum, ca să nu răspundă pentru hoţiile de care este acuzat prin diverse dosare penale (Loteria, ICA etc.), s-a refugiat în Parlamentul României, de unde speră să nu mai iasă până când unul din neamul lui cu cefe roşii nu ajunge, din nou, preşedintele României.

Ca odinioară, când toate instituţiile statului român, cu Justiţia în frunte, erau în subordinea lor…

Dan Badea

Odiseea Crescent (3): Dan Voiculescu a moştenit una dintre cele mai eficiente maşini de făcut bani a lui Ceauşescu

UPDATE (orele 13:05): Instanţa supremă a decis: Dan Voiculescu, alias FELIX(& Mircea) a fost colaboratorul Securităţii!
Nuşulică îi da si el o copita lui Felix
Nuşulică îi da si el o copita lui Felix
La proces. (foto: adevarul.ro)
La proces. (foto: adevarul.ro)

Turnătorul Dan Voiculescu va afla astăzi dacă îşi merită, sau nu, numele de cod Felix. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va pune astfel capăt procesului pe care colaboratorul cu acte al Securităţii l-a intentat CNSAS ca urmare a deconspirării acţiunilor de poliţie politică derulate de Felix în anii ’70 (amănunte aici).

Personal, cred că activitatea de informator a lui Dan Voiculescu este doar începutul colaborării lui cu fostul Departament al Securităţii Statului (DSS). Trebuie să fii naiv să crezi că un personaj care, la începutul anilor ’80, devenea un partener de bază al departamentului „afaceri” al fostului DSS, nu era el însuşi un membru important al aparatului de securitate. Cum am arătat deja într-o postare anterioară (aici), Dan Voiculescu a fost numit, în 1982, directorul reprezentanţei din Bucureşti a unei firme, chipurile străine, Crescent Commercial & Maritime Ltd – Grecia. În acelaşi an în care Voiculescu a fost numit şeful Crescent, Ceauşescu înfiinţa, printr-un decret (C.S.382/15.10.1982) care nu a apărut niciodată în Monitorul Oficial, unitatea militară 0107 care acţiona sub acoperirea unei întreprinderi de comerţ exterior numite ICE DUNĂREA.

CM Voiculescu3_arhiva Dan Badea1

Eu cred că transferul lui Dan Voiculescu, via Oficiul ARGUS (compartiment controlat direct de DSS din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a RSR), la Crescent, a făcut parte din planul mai amplu de înfiinţare şi funcţionare a unităţii acoperite din cadrul Centrului de Informaţii Externe (CIE, sau UM 0544), ICE Dunărea. Am cel puţin patru argumente pentru a susţine această ipoteză.

1. Primul ţine de termenii operaţiunii. Pe 1 martie 1982, Dan Voiculescu a fost transferat în interes de serviciu, „pe perioadă determinată”, de la ICE Vitrocim, unde ocupase chiar şi funcţia de şef al serviciului de Aport Valutar Special (AVS), la Oficiul Argus prin care a fost încadrat ca director al reprezentanţei Crescent-Grecia. Nimeni nu putea fi, atunci, angajatul reprezentanţei din România a unei firme străine, altfel decât prin intermediul Oficiului Argus.

Pe 1 octombrie 1982 statutul lui se clarifică definitiv pentru că devine angajat al Crescent pe perioadă „nedeterminată”. De ce? Ce-l determinase pe Fouad Sanbar, aşa-zisul patron al Crescent-Grecia, să bată palma cu Voiculescu pentru tot restul vieţii sale? Eu cred că un ordin. Un ordin al superiorului său. Asta deoarece, două săptămâni mai târziu, pe 15 octombrie, Nicolae Ceauşescu semna decretul de înfiinţare a ICE DUNĂREA care, în 1990, avea 137 de cadre acoperite dintre care 115 erau ofiţeri. ICE Dunărea a fost acea „societate” care intermedia orice afacere de comerţ exterior făcută de către firmele româneşti. Mutarea lui Voiculescu la Crescent coincide, aşadar, cu „lansarea la apă” a partenerului român de afaceri al firmei „greceşti”, ICE Dunărea.

PA010217

2. Al doilea argument este că, la puţin timp de la înfiinţare, Crescent devine partenerul de bază („principalul beneficiar”) al ICE Dunărea pentru operaţiuni de export ciment, uree, produse metalice şi aluminiu. Un raport realizat în anul 2000 de către doi procurori care au avut acces la dosarul ICE Dunărea din arhiva SIE, a consemnat date care confirmă importanţa deosebită pe care fostul DSS o acorda relaţiei cu Crescent, firmă pe care o trata ca şi când i-ar fi aparţinut. Asta deoarece toate operaţiunile derulate prin Crescent – Cipru (societate înfiinţată în 1984, de acelaşi Fouad Sanbar, al cărei director general a fost numit tot Dan Voiculescu – vezi detalii aici) au fost realizate „fără dublarea actelor comerciale propriu-zise cu operaţiuni AVS„, ceea ce contravenea flagrant practicii curente a ICE Dunărea.

Ce putea însemna asta? Fie Crescent era, ca şi ICE Dunărea, o firmă acoperită a DSS, fie cineva de la vârful ICE Dunărea deturna fonduri. Personal, cred că nimeni din conducerea ICE Dunărea nu-şi putea permite să-l sfideze pe cel care stabilise aceste reguli, adică pe Nicolae Ceauşescu. Prin urmare, ipoteza că firma era a Securităţii este mult mai credibilă.

PA010216

Că firma condusă de Dan Voiculescu ajunsese în ultimii ani ai regimului Ceauşescu să domine piaţa exporturilor româneşti pe direcţiile amintite, o confirmă documente aflate în arhiva comercială a ICE Dunărea. Conform raportului amintit,

„- în 1988, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat, prin intermediul Crescent Cipru, 66,98% din volumul său total de export şi aproape integral exportul de ciment pe diferite realţii finale”
– în 1988, prin intermediul Crescent-Cipru, ICE Dunărea a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale României;
– în 1989, ICE Dunărea (Serviciul 6) a realizat prin intermediul Crescent Cipru 49,94% din volumul său total de export şi aproape integral exportul de ciment pe relaţii finale;
– în 1989, prin intermediul Crescent Cipru, ICE Dunărea a realizat 26%  din exporturile de ciment ale României;
– în 1989, ICE Dunărea şi Crescent Cipru încheiaseră contracte privind exportul a 1.380 mii tone ciment, reducerea la o treime a cantităţilor livrate datorându-se anulării unor contracte în derulare în contextul evenimentelor din decembrie 1989″.

rotaru1

3. Al treilea argument este că unul dintre directorii adjuncţi ai ICE Dunărea, Constantin Rotaru, a fost angajatul SIE până în 1994, apoi al lui Dan Voiculescu în perioada 1994-1998, când i-a pus pe picioare în calitate de director general „organizaţia” INTACT SA (cea care deţinea trustul media al mogulului Voiculescu), iar apoi s-a reîntors cu misiunea îndeplinită în SIE unde a fost avansat în scurt timp ca prim adjunct al directorului SIE, Cătălin Harnagea. Activitatea derulată de ofiţerul Rotaru pe ruta CIE (care deţinea ICE Dunărea)-SIEINTACT SA (controlată la înfiinţare prin Crescent cu 46,6%)-SIE sugerează o continuitate benefică pentru ambele părţi. Rotaru nu este însă singurul ofiţer al CIE, care a lucrat şi în subordinea comandanţilor militari din ICE Dunărea dar şi a lui Dan Voiculescu. Un alt personaj de notorietate este Mihai Lazăr, fost angajat ICE Dunărea, preluat apoi de Voiculescu în grupul Grivco, dar mai sunt şi alţii.

4. Al patrulea argument este cel privind moştenirea Crescent, care i-a revenit, după 1990, lui Dan Voiculescu. Cel despre care s-a spus că ar fi fost patronul Crescent, libanezul Fouad Sanbar, i-ar fi lăsat moştenire lui Dan Voiculescu, prin testament, întreaga afacere. Nu soţiei, nu rudelor, nu vecinilor, nu libanezilor sau grecilor apropiaţi, ci exact lui Dan Voiculescu. Mă rog, nu pentru vecie, ci pe perioada vieţii „salariatului”, urmând ca, la rândul său, Dan Voiculescu să împartă apoi această avere, tot prin testament, celorlalţi salariaţi ai Crescent. Asta cu condiţia ca la moartea „salariatului”-moştenitor să mai fi rămas ceva din Crescent -Cipru. Cum am arătat însă într-o postare anterioară, averea Crescent s-a transformat în averea Voiculescu.

Argumentele de mai sus sunt, cred eu, suficiente pentru a justifica, logic, o ipoteză cu privire la trecutul şi sursa averii lui Dan Voiculescu, fost turnător, colaborator şi apoi partener cu drepturi egale al ofiţerilor care controlau ICE Dunărea,  dar şi moştenitor al unei averi rezultate din relaţia cu fostul DSS.

Dan Voiculescu n-a moştenit, aşadar, conturile pe care, dealtfel, Ceauşescu nu le-a avut vreodată, ci a moştenit altceva: Crescent, una dintre cele mai eficiente maşini de făcut bani din ultimii cinci ani ai regimului ceauşist.

Iată mai jos, ca bonus pentru „les connaiseurs„, câteva dintre ultimele documente încheiate la sfârşitul lui 1989 (octombrie-noiembrie) de ICE Dunărea sau Dan Voiculescu – Crescent.

20.01.09 128

 

20.01.09 129

20.01.09 130
20.01.09 130 20.01.09 131
20.01.09 132
20.01.09 133