Patrimoniul sindical a fost furat de la UGSR în baza unei semnături false! (I)

Ștefan Călinescu, președinte UGSR
Ștefan Călinescu, președinte UGSR

Președintele UGSR, Ștefan Călinescu, a reușit, după 23 de ani de luptă cu mafia sindicală din România reprezentată de boierii sindicali Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu, Marius Petcu, Minică Boajă, Baciu Iacob, Liviu Luca & Co să demonstreze pe cale legală că patrimoniul UGSR a fost jefuit de către aceștia, fiind preluat ilegal, pe baza unor documente falsificate și folosit în interes personal de personajele amintite, infractori în fapt dar, pentru că de la comiterea faptelor au trecut peste 20 de ani și a intervenit prescripția, cetățeni onorabili aflați și azi în funcții înalte din sfera sindicală sau politică.

Dovada jafului unui patrimoniu imens, format din zeci de mii de imobile și peste 5 miliarde de lei la nivelul anului 1990, ce aparțineau celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 de sindicate existente în România la nivelul anului 1989, a fost făcută de Departamentul Național Anticorupție, prin procurorul Claudia Roșu, la sesizare personală a președintelui UGSR, Ștefan Călinescu.

Rezoluția procurorului anticorupție face o radiografie pertinentă a modului în care s-a produs jaful, identificând veriga slabă a construcției mafiote începute de Victor Ciorbea în 1990, azi parlamentar național-socialist-liberal-țărănist, prin intermediul luii Minică Boajă trimis la înaintare infracțională.Cum întreaga operațiune de preluare a patrimoniului UGSR s-a făcut printr-un proces verbal de predare-primire, procurorul DNA a demonstrat că acest document a fost falsificat într-un mod ordinar, prin aceea că în locul celui care trebuia să predea patrimoniul (Ștefan Călinescu – reprezentantul Comitetului Național Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România) a semnat o persoană, un anume Ilie Porojan (personaj de poveste), care n-avea nicio calitate de reprezentare. Toate actele emise ulterior ce pleacă de la acest document fals, sunt, așadar, lovite de nulitate.

Patronii sindicali s-au dovedit astfel a fi niște infractori care, ascunși prin parlament și guvern (unul dintre ei a fost chiar prim-ministru al României!) au jefuit fără teamă averea milioanelor de pălmași din întreaga țară. Este cel mai mare furt din istoria recentă a României, depășind FNI-ul de câteva ori.

Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului
Victor Ciorbea, unul dintre autorii principali ai jafului

Cele trei mari confederații sindicale (CNSLR , Cartel Alfa și CSI Frăția – care avea să fuzioneze ulterior cu CNSLR), care și-au împărțit averea sindicaliștilor vor fi obligate s-o restituie cu dobânzi constituite probabil din averile foștilor, sau actualilor lideri mafioți.mitrea

Așadar, împotriva propagandei sindicaliste a boierilor sindicali, care au încercat în câteva rânduri, fără succes, să forțeze parlamentul și guvernul să-i facă proprietari pe patrimoniul preluat ilegal de la UGSR, averea sindicaliștilor va trebui să se întoarcă la matcă. Adică la UGSR.

Iată, mai jos, documente ascunse opiniei publice, acte ce demonstrează furtul uriaș comis de niște derbedei iviți din îmbulzeala decembristă: Ciorbea, Mitrea, Hossu, Petcu (singurul priponit – deocamdată), Boajă etc etc.

Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el
Marius Petcu, sau ce-a mai ramas din el

Prin Ziarul Solidaritatea, dar și prin această platformă de investigații, vom prezhossu 1enta toate documentele false întocmite de boierii sindicali, distrugându-le astfel, cărămidă cu cărămidă, întreaga construcție diabolică prin care au furat și exploatat ceva ce nu le-a aparținut niciodată.

În favoarea interesului public şi al adevărului istoric, publicăm aceste documente de o însemnătate deosebită pentru mişcarea sindicală internă şi internaţională, atât în ziarul Solidaritatea, cât și pe acest site. Este vorba despre mai multe  documente rezultate în urma anchetelor desfăşurate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie în cazul fraudării patrimoniului UGSR. 
Așadar,
Cum au început cercetările:
 
rezolutie dosar 95 P2011   000
rezolutie dosar 95 P2011   001
Prin Rezoluţia DNA din 02.05.2011 din Dosaul nr. 95/P/2011, semnată de procurorul Claudia Roşu, se arată că  ”la data de 18.04.2011 a fost înregistrată la instituţia de control plângerea formulată de numitul CĂLINESCU ŞTEFAN, preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la modalitatea de preluare a patrimoniului UGSR de către CNSLR, în anul 1990, petentul susţinând că documentul prin care s-a efectuat în fapt această operaţiune are caracter fals. La plângere au fost ataşate o serie de documente în fotocopie, în susţinerea acesteia.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La 23.01.1990 a fost înregistrată la Judecătoria sector 1 cererea de transformare a Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) în Uniunea Federaţiei Sindicatelor Libere din România (UFSLR), al cărei organ de conducere s-a intitulat Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România (CNPOSL).
Ulterior, la 09.02.1990, UFSLR a solicitat a se lua act de renunţarea la cererea de dobândire a personalităţii juridice, deoarece aceasta era deja dobândită, fiind menţionată, în baza legislaţiei în vigoare, în Statutul UGSR, în art. 19. 
La 16.03.1990, prin sentinţa nr. 782, Judecătoria sector 1 a admis cererea de înscriere ca persoană juridică a Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), căreia i-a acordat personalitate juridică.
Conform art. 26 al Statului CNSLR, fondurile băneşti ale acesteia provin şi din patrimoniul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, dobândit de Consiliul CNSLR, ca succesor universal, prin absorbţie.
Notă: În vederea protejării patrimoniului, CNPOSL a blocat toate conturile UGSR. Deoarece sindicatele virau cotizaţiile colectate de la membrii de sindicat, CNPOSL a fost nevoit să deschidă niște subconturi.
 
UGSR solicită premierului Roman să nu divizeze patrimoniul confederaţiei
 
La 3.04.1990, CNPOSL, prin reprezentant CĂLINESCU ŞTEFAN, a adresat o solicitare domnului PETRE ROMAN, prim-ministru al Guvernului României, solicitându-se sprijinul organelor statului în procesul de organizare a sindicatelor, arătându-se, între altele, că o eventuală divizare a patrimoniului fostului CC al UGSR este de competenţa exclusivă a Congresului sindicatelor din România, precum şi că patrimoniul fostului CC al UGSR (în care nu se cuprinde şi patrimoniul organizaţiilor sindicale ş.a), totalizat la 31.12.1989, aproape 5 miliarde de lei, din care circa 4,7 mili-­ arde reprezentau disponibilităţile depozitate în conturile deschise la BNR şi BRCE. 
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”
Adresa din 03.041990 cu apostila lui Roman (dreapta sus): ”orice alte decizii privitoateare la patrimoniul UGSR se amînă după congresul sindicatelor”

Prin rezoluţia din 3.04.1990, prim-ministrul a aprobat solicitarea, cu menţiunea „orice alte decizii privitoare la patrimoniul UGSR se amână după Congresul sindicatelor”.

adresa catre PR002

În perioada 28/29.06.1990 a avut loc Congresul CNSLR.
adresa catre PR003
La 04.07.1990 a fost încheiat un proces-verbal între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării/primirii patrimoniului fostului CC al UGSR, inclusiv patrimoniul organizaţiilor sindicale judeţene, pe bază de documente contabile.
În calitate de reprezentant al CNPOSL a fost menţionat CĂLINESCU ŞTEFAN, coordonator, iar în calitate de reprezentant al CNSLR a fost menţionat vicepreşedintele BOAJĂ MINICĂ. 
 
 Semnătura preşedintelui UGSR a fost falsificată!
 
Prin tranzacţia generală din 7.11.1991, CNSLR, CNS CARTEL ALFA şi CSI FRĂŢIA au luat în discuţie partajarea patrimoniului sindical care a aparţinut fostului CC al UGSR, împărţind fondurile lichide şi casele de odihnă şi tratament şi ale unităţii, stabilindu-se că preluarea efectivă se va face pe bază de inventar. 
În plângerea formulată, CĂLINESCU ŞTEFAN a precizat că semnătura de pe documentul menţionat, din 04.07.1990, nu îi aparţine, fiind executată de numitul POROJAN ILIE, care nu avea calitatea de a reprezenta CNPOSL.
Documentul falsificat de la care a început jefuirea patrimoniului UGSR

 

În declaraţia dată organelor de urmărire penală, numitul POROJAN ILIE a recunoscut că semnătura de pe procesul-verbal îi aparţine, fiind executată la rugămintea numitului BOAJĂ MINICĂ (foto). De asemenea, POROJAN ILIE a precizat că la momentul semnării nu avea nicio calitate în CNPOSL, care să îi confere atribuţii de reprezentare, şi nu a avut niciun mandat scris sau verbal din partea lui CĂLINESCU ŞTEFAN.
POROJAN ILIE a arătat că a cedat rugăminţilor lui BOAJĂ MINICĂ, întrucât exista o stare de incertitudine legată de locul său de muncă, iar BOAJĂ MINICĂ era unul dintre liderii noii mişcări sindicale de după 1989.
Cu ocazia audierii, numitul BOAJĂ MINICĂ  a declarat că nu îşi aminteşte dacă conţinutul înscrisului aflat la dosar este acelaşi cu cel original, că semnătura îi aparţine, dar că nu poate preciza dacă în anul 1990 a semnat acest document sau semnătura de pe fotocopia prezentată a fost preluată de pe alt document. BOAJĂ MINICĂ a mai susţinut că preluarea patrimoniului s-a făcut în baza unor documente financiar-contabile predate de VISALON VALERIU (decedat), care avea funcţia de director în fostul UGSR. 
Având în vedere că problema care se ridică nu este aceea a unui fals material, ci a unui fals prin contrafacerea subscrierii, nu este necesară obţinerea originalului pentru expertizare. Mai mult, actul şi conţinutul acestuia au fost recunoscute ca fiind conforme cu realitatea de către semnatarul POROJAN ILIE.
Înscrisul analizat emană de la o persoană juridică de interes public, astfel cum este calificată de art. 145 C.p., în consecinţă fiind un înscris oficial, conform art. 150 C.p.
 
Se constată şi se recunoaşte săvârşirea infracţiunii de fals material
 
Din cercetările efectuate a rezultat că înscrisul intitulat „proces-verbal încheiat azi, 4.07.1990, între reprezentanţii CNPOSL şi CNSLR, cu prilejul predării-primirii patrimoniului fostului CC al UGSRare caracter fals, fiind falsificat prin contrafacerea subscrierii, respectiv prin semnarea de către o persoană fără calitate de reprezentare, POROJAN ILIE, în locul semnăturii reprezentantului CNPOSL, CĂLINESCU ŞTEFAN.
Sub aspect penal însă, se constată, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data comiterii, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p., a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 22 lit. D C.p., astfel că se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul POROJAN ILIE.
 
Făptuitorii scapă din cauza prescripţiei, dar fapta rămâne!
 
Sub aspectul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 5 C.p., constând în inducerea în eroare a organelor administrative şi a băncilor în care se aflau fondurile băneşti ale CC al UGSR, la nivelul anilor 1990-1991, prin prevalarea de efectele unui document fals (astfel cum am arătat mai sus), în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste de către CNSLR, pricinuindu-se UGSR, care avea calitatea de persoană juridică, o pagubă în cuantum de circa 5 miliarde de lei vechi (conform informării privind fondurile şi activele care constituie patrimoniul UGSR nr. 90/16.03.1990), se va dispune, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul BOAJĂ MINICĂ, întrucât, în raport cu pedeapsa prevăzută de lege la data săvârşirii faptei, a intervenit prescripţia răspunderii penale, conform art. 122 lit. a C.p.
 
DNA extinde cercetările şi asupra altor lideri sindicali
Este de menţionat însă că, potrivit unei decizii de speţă (nr. 8328/15.10.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, irevocabilă), „problema patrimoniului fostului UGSR nu a primit o rezolvare legislativă până la momentul actual. În lipsa cadrului legal de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor care au aparţinut fostului UGSR către organizaţiile sindicale, CNSLR-FRĂŢIA nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu”. Tot în această decizie de speţă s-a reţinut că Legea sindicatelor nr. 54/1991 nu a operat transferul dreptului de proprietate al fostului UGSR către CNSLR.
Având în vedere că în prezenta cauză se efectuează cercetări şi cu privire la săvârşirea de către PETCU MARIUS GRIGORE, HOSSU BOGDAN ş.a. a infracţiunilor  prevăzute de art. 254 C.p., raportate la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectele menţionate, astfel cum au fost consemnate în cuprinsul rezoluţiei de disjungere a cercetărilor nr. 14/P/2011 din 11.04.2011.
rezolutie dosar 95 P2011   001
rezolutie dosar 95 P2011   002
rezolutie dosar 95 P2011   003
rezolutie dosar 95 P2011   004
rezolutie dosar 95 P2011   005
rezolutie dosar 95 P2011   006
rezolutie dosar 95 P2011   007
Chiar dacă participanții la falsificare au fost exoneraţi de răspundere deoarece a trecut o perioadă mai mare de timp de la comiterea infracţiunii, fapta rămâne şi demonstrează un singur lucru: patrimoniul UGSR trebuie să revină la cei de la care a fost furat!
Curând vom publica documente incendiare care demonstrează că liderii sindicali au comis falsuri în cascadă pentru a-și însuși ceva ce nu le-a aparținut niciodată: averea a peste 7 milioane de români, adunată pe parcursul unui secol.
(Va urma)


Dan Badea
Director Departament Investigații – ziarul SOLIDARITATEA

Ziarul SOLIDARITATEA: Patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, abuz şi improvizaţii juridice!

Fraudarea imensului patrimoniu al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) de către boieri sindicali precum Victor Ciorbea (CNSLR), Miron Mitrea (CSI Frăția) și Bogdan Hossu (Cartel Alfa) începând cu 1990, începe să capete noi explicații și confirmări care țin de zona penalului. Conturi de miliarde de lei și peste 20 de mii de imobile, răspândite peste tot prin țară, au fost jefuite de către boierii sindicali care au crezut că li se cuvine, deși ele erau rodul muncii a milioane de membri de sindicat care cotizaseră în ultima jumătate de secol. Despre modul în care s-a produs acest jaf vorbește, în ultimul număr al ziarului SOLIDARITATEA, publicație a UGSR, președintele acestei structuri, Ștefan Călinescu, cel care a reușit să demonstreze, în instanță, continuitatea UGSR.
ugsr f1

CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE
CENSORED ILLEGAL BY GOOGLE

Dezvăluirile președintelui UGSR sunt publicate în  cadrul unui interviu semnat de Cristi Godinac, interviu pe care îl prezint mai jos, subiectul fiind extrem de interesantmai ales pentru milioanele de pensionari care au fost jefuiți de niște șmecheri, majoritatea încă aflați în libertate. Din păcate, doar unul dintre ei a fost pus ”la răcoare” pentru șapte ani, dar nu pentru jaful sindical ci pentru o ”banalăluare de mită de doar câteva sute de mii de euro. Nici ceilalți boieri sindicali nu stau mai confortabil, mai ales că, aflăm, DNA, a făcut mari progrese în descâlcirea acestei uriașe fraude (Dan Badea)

Preşedintele Uniunii Generale a Sindicatelor din România – UGSR, Ştefan Călinescu, are o experienţă de 52 de ani în mişcarea sindicală din România. De profesie economist, acesta şi-a dedicat întreaga experienţă pentru consolidarea mişcării sindicale 

din România. La data de 25 decembrie 1989 a fost ales 

preşedintele Comitetului Naţio­nal al UGSR pentru Organizarea Sindicatelor Libere, iar din 1992 până în prezent este preşedintele UGSR, confirmat în această funcţie şi de ultimul congres al organizaţiei ce a avut loc la data de 17 noiembrie 2012, în Bucureşti.   

Stefan Calinescu
Stefan Calinescu
Cristi GODINAC
Cristi GODINAC

De peste 20 de ani încearcă să restabilească adevărul istoric privind continuitatea juridică a mişcării sindicale din România şi să demonstreze modul prin care a fost jefuit patrimoniul celei mai mari şimai importante confederaţii sindicale din istorie, UGSR. În acest interviu-maraton ce va deveni, în mod sigur, un document de importanţă istorică pentru întreaga mişcare sindicală naţională, dar şi internaţională, liderul sindical demască pe unii impostori din mişcarea sindicală şi arată cum patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, uz de fals, abuz şi improvizaţii juridice.

 
Solidaritatea

Confederaţiile nou create nu sunt juridic continuatoare ale UGSR

 
Reporter: Domnule Ştefan Călinescu, sunteţi un militant sindical cu activitate de 52 de  ani  în această structură sindicală, CGM-UGSR, cu o istorie sindicală care şi-a pus prima bornă la Congresul Uniunii Sindicatelor Unite din 13-15 august 1906, fapt remarcat şi la recentul Congres al UGSR din 17 noiembrie 2012. Opinia publică şi, în mod deosebit, generaţia tânără, mai doreşte să cunoască evoluţia organizatorică şi situaţia la zi a patrimoniului UGSR?
 

Ştefan Călinescu: Amploarea istorică a misiunii sindicale din România şi, în special, activitatea organizatorică referitoare la patrimoniul CGM-UGSR suscită o dezbatere şi un interes deosebit din partea celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 sindicate avute în ­­­­evidenţă la sfârşitul anului 1989. Cred că este util ca discuţia noastră să se cantoneze în spaţiul 1990-2013, etapă istorică confuză în activitatea sindicală, care a avut şi continuă să aibă ca obiectiv viziunea unităţii sindicale în plan naţional. În acest context, aş remarca faptul că transformările care s-au produs în ultimii 20 de ani în viaţa economică şi socială, în evoluţia societăţii în ansamblul ei, şi-au pus amprenta şi asupra organizării şi desfăşurării activităţii sindicatelor, producându-se schimbări de care nu s-a ţinut seama în Legea 62/2011 al dialogului social şi a Sindicatelor, privind regimul juridic al patrimoniului UGSR. 

 
Reporter: Ce rol a avut UGSR după evenimentele din 1989?
 
Ştefan Călinescu: UGSR a avut un loc primordial în acea perioadă. Datorită aportului său, în Platforma-Program a Frontului Salvării Naţionale am introdus un capitol separat referitor la organizarea şi activitatea sindicatelor. Chiar îmi aduc aminte că am insistat atunci ca în Îndrumarul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii consiliilor FSN din unităţile economice să se introducă obligativitatea ca din consiliile de administraţie ale acestora să facă parte şi preşedinţii şi secretarii sindicatelor, lucru care s-a şi întâmplat. În plus, mai era prevăzut ca, pe măsura constituirii de sindicate libere în întreprinderi, instituţii şi alte unităţi economico-financiare, acestea să poată adera la Platforma FSN, iar după alegeri să preia atribuţiile consiliilor FSN din aceste unităţi. Toate aceste importante lucruri şi multe altele s-au realizat doar cu contribuţia UGSR.
 
Reporter: Cum s-au constituit juridic sindicatele după 1989?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie avut în vedere că unele sindicate, respectiv federaţii, confederaţii şi structuri teritoriale, s-au constituit fără vreo legătură juridică cu organizaţiile existente în structura UGSR, iar crearea de noi structuri sindicale nu a fost precedată de formalităţi juridice de dizolvare a vechilor structuri şi de lichidare şi distribuire a patrimoniului acestora. Astfel, sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale nou create nu sunt juridic continuatoare şi nici succesoare ale UGSR.
 
UGSR nu a fost niciodată dizolvată sau desfiinţată!
 
Reporter: Recent, a avut loc la Bucureşti Congresul UGSR. Care sunt concluziile desprinse în urma dezbaterii documentelor de către  delegaţi?
 

Ştefan Călinescu: Întrebarea dumneavoastră este legitimă şi cerinţele democraţiei impun responsabilitatea cunoaşterii adevărului de către membrii UGSR, salariaţi, astăzi pensionari, creatori şi totodată proprietarii legitimi ai patrimoniului creat de sindicate până în decembrie 1989. Remarc faptul că recentul Congres al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi documentele adoptate în unanimitate de către delegaţi au relevat evoluţia social-istorică a mişcării sindicale din România, precizând că la Congresul General al Sindicatelor din 13-15 august 1906, prin statut şi rezoluţiile adoptate au fost puse bazele unităţii sindicale naţionale şi, odată cu acestea, patrimoniul sindical devine unitar, este naţional, indivizibil şi netransmisibil în afara structurii unitare a mişcării sindicale. 

În condiţiile istorice cunoscute, în România se constituie în anul 1945, Confederaţia Generală a Muncii (CGM) ca structură naţională unică cu personalitate juridică, în baza sentinţei nr. 43/11 iunie 1945 a Tribunalului Ilfov.
Calitatea de persoană juridică exercitată fără întrerupere de către CGM şi, prin noua denumire, UGSR, dată la Congresul din 16-19 mai 1966, a fost recunoscută în permanenţă de către puterea politică şi de stat, fapt dovedit de actele normative adoptate de Guvern împreună cu UGSR în domeniul economic, social, cultural, educativ, sportiv şi în legislaţia muncii, în perioada 1945-1990. UGSR a fost singura structură socială care nu a fost dizolvată sau desfiinţată şi a acţionat în cadrul CFSN ca sindicatele să constituie un capitol distinct în Platforma-Program a FSN.
În contextul transformărilor social-politice şi economice începute în decembrie 1989, Mişcarea Sindicală Unitară din România UGSR s-a angajat pentru realizarea principiilor democratice şi a reorganizat, la 25 decembrie 1989, conducerea întregii structuri sindicale. 
 
Reporter: Pentru ca opinia publică să înţeleagă exact demersurile dvs., inclusiv pe cele din justiţie, vă rog să detaliaţi legătura dintre UGSR şi CGM. Mulţi confundă UGSR cu Confederaţia Generală a Muncii când, de fapt, ele constituie aceeaşi persoană juridică.
 
Ştefan Călinescu: Menţionez că CGM s-a înfiinţat ca persoană juridică în ianuarie 1945, în temeiul Legii nr. 52/1945, iar prin Sentinţa Civilă nr. 43 din 11 iunie 1945 a fost înscrisă în Registrul special de Confederaţii şi Uniuni cu nr. 7/1945. Pentru înţelegerea faptului că CGM este una şi aceeaşi persoană juridică cu UGSR, trebuie reţinut că întregul ansamblul statutar şi structura organizatorică a mişcării sindicale au la bază Legea 52/1945, ceea ce a determinat ca CGM să funcţioneze în mod unitar prin aceeaşi persoană juridică şi în regimul comunist, schimbându-şi doar denumirea din CGM în UGSR la Congresul sindicatelor din RSR din mai 1966. Prin aceasta, mişcarea sindicală din România revine la denumirea istorică, marcată de Congresul din 13-15 august 1906.
În condiţiile legislaţiei din RPR şi RSR, continuitatea persoanei juridice a CGM s-a exprimat printr-o nouă denumire, respectiv Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), care este folosită în toate actele normative (legi, decrete, HCM), cu atribuţii specifice persoanelor juridice, exercitând fără întrerupere, în perioada 1945-1973, conducerea şi controlul activităţii de asigurări sociale, precum şi gestionarea bugetului naţional al asigurărilor sociale.
Aşa cum se poate constata din prevederile Codului Muncii din 1950 şi, respectiv, 1972, schimbarea denumirii CGM în UGSR, la Congresul din 16-19 mai 1966 nu a determinat încetarea continuităţii persoanei juridice. La niciun congres din această perioadă nu s-a hotărât încetarea, dizolvarea sau desfiinţarea UGSR, atât Legea 52/1945, Decretul 31/1954, cât şi Codul Muncii stabilind 
pentru CGM-UGSR atribuţii social-economice deosebit de importante. Cronologia congreselor şi menţinerea fără întrerupere a sigiliului şi sigla CGM, aprobat la congresul din 1945, confirmă continuitatea statutară şi juridică a unităţii sindicale naţionale sub denumirea de CGM-UGSR ca unică Confederaţie Sindicală Naţională.
În concluzie, PERSOANA JURIDICĂ A MIŞCĂRII SINDICALE NAŢIONALE UNITARE este clar definită de Sentinţa 43 din 11 iunie 1945, respectiv CGM este identitatea juridică a organizaţiei în cadrul căreia congresul general alege Consiliul Central al Sindicatelor, el fiind organul sindical responsabil cu exercitarea drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice conform Decretului 31/1954.
 
La Revoluţie, UGSR şi-a schimbat doar conducerea!
 
Reporter: În aceste condiţii, ce s-a întâmplat după Revoluţie?
Ştefan Călinescu: La 25 decembrie 1989, în condiţiile Legii 52/1945, a statutului şi a cadrului organizatoric existent, a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional al UGSR, care a fost depus la CFSN şi CPUN, organisme ale puterii politice şi legislative care au instaurat o nouă ordine politică şi socială în România, lăsând dreptul de organizare şi funcţionare fără întrerupere a Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR), structură sindicală naţională, singura în România afiliată la Federaţia Sindicală Mondială (FSM) din anul 1945 şi fondatoare a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Urmare a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comitetului Naţional al UGSR depus la CFSN şi CPUN, a încetat organizarea şi funcţionarea în ministere şi unităţi a consiliilor FSN. Prin noua conducere a UGSR, Platforma-Program şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional, care a devenit parte integrantă a statutului, UGSR a continuat realizarea scopului misiunii sindicale din România, respectiv promovarea şi apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, corespunzător prevederilor Constituţiei, legislaţiei în domeniu şi ale Convenţiei 87 a OIM, ratificată şi de România.
Am precizat succint toate aceste date, evidenţiind astfel că persoana juridică CGM – UGSR nu a fost dizolvată sau autodizolvată, nu este radiată din Registrul Special al persoanelor juridice şi funcţionează în prezent în conformitate cu prevederile Convenţiei OIM nr. 87/1948, care reglementează dreptul şi libertatea sindicală, cu Legea 54/2003 cu privire la sindicate şi cu Legea 62/2011 privind dialogul social.
 
În concluzie, CFSN, CPUN şi niciun guvern din România nu putea şi nu are dreptul să dizolve sau să radieze persoana juridică CGM – UGSR. 
 
Pensionarii au aceleaşi drepturi ca şi salariaţii la administrarea patrimoniului UGSR
 
Reporter: Am observat că unii reprezentanţi ai confederaţiilor care s-au constituit după anul 1989 folosesc tot mai des sintagme ca „fostul UGSR“ sau „organizaţie comunistă“. Cum comentaţi aceste „aprecieri“?
 
Ştefan Călinescu: Folosirea unor sintagme ideologice şi politice în definirea identităţii, aprecierea sau analizarea structurilor sindicale se plasează în afara drepturilor şi libertăţilor sindicale şi nu pot produce efecte juridice în dauna Convenţiei OIM nr. 87/1948, privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, ratificate de România prin Decretul nr. 213/1957. Mişcarea sindicală a fost şi este apolitică prin scop şi acţiune, iar pluralismul structural al sindicatelor este determinat de diviziunea muncii şi diversitatea profesională care conturează interese economice, sociale şi profesionale specifice ramurilor de activitate existente în structura economică şi socială la un moment dat. Pluralismul structural al mişcării sindicale nu are nicio legătură cu succesiunea juridică a CGM – UGSR şi nici cu patrimoniul la care aşa-zisele „confederaţii reprezentative“, nu au contribuit, în perioada 1906-1945 şi 1945-1989, la crearea acestuia.
 
Reporter : Cine putea atunci să decidă asupra patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Subliniez faptul că deciziile privind organizarea şi folosirea patrimoniului UGSR sunt de competenţa Congresului UGSR, ce constituie singura instituţie statutară şi juridic legală care poate hotărî, pe baza voinţei membrilor de sindicat, fără prejudecăţi politice şi acuzaţii ideologice fără temei. Adaug aici şi faptul că reprezentanţii organizaţiilor sindicale ale pensionarilor din structura UGSR au dreptul, de asemenea legitim şi legal, de a participa la gestionarea patrimoniului sindical, din singurul motiv că pensionarii sunt cei care, prin cotizaţia de sindicat, au contribuit la constituirea acestui patrimoniu, adevăr recunoscut de Statutul şi Platforma-Program a UGSR, singura confederaţie sindicală care, de altfel, recunoaşte acest lucru.
Patrimoniul CGM-UGSR, concretizat în mijloace financiare şi active exprimate prin bugete şi execuţii bugetare în perioada 1945-2010, este nominalizat în Statutul UGSR ca fiind indivizibil şi netransmisibil. Structura patrimoniului UGSR şi efectivul membrilor de sindicat, 7,5 milioane în 1990, din care în prezent 4,5 milioane sunt pensionari, este dovada materială şi juridică a existenţei şi continuităţii persoanei juridice, a activităţii mişcării sindicale a UGSR, este de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România. De aici derivă recunoaşterea fără rezerve de către UGSR, a dreptului indubitabil al pensionarilor, al organizaţiilor reprezentative ale acestora de a participa la gestionarea patrimoniului sindical.
Patrimoniul UGSR a fost preluat prin fraudă de exponenţii unor confederaţii sindicale
 
Reporter: Revoluţia a prins UGSR cu o avere impresionantă, formată din sume imense de bani – 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari în conturi – , plus nenumărate imobile, hoteluri, vile, case de vacanţă, 400 de apartamente, zeci de sedii judeţene, 55 de case de cultură, 19 cluburi ale sindicatelor, 344 de baze sportive, 37 de garaje, sute de hectare de pământ, tabere de vacanţă, diverse anexe. Ce s-a întâmplat cu o asemenea avere?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte patrimoniul UGSR., subliniez că încălcarea gravă a legislaţiei – cu rea intenţie – şi în primul rând a legislaţiei sindicale de către unele sindicate, federaţii şi confederaţii sindicale organizate după anul 1990, a condus la săvârşirea unor grave abuzuri, în care scop au fost folosite diverse mijloace pentru fraudarea patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România. 
Subliniez că patrimoniul UGSR totaliza, în disponibilităţi băneşti la 31 decembrie 1989, 4,7 miliarde lei. În afara sumelor în lei, în contul curent al UGSR, mai erau evidenţiate aproximativ 2,7 milioane de dolari, precum şi patrimoniul imobiliar administrat de către CC al UGSR. Preluarea, divizarea şi chiar vinderea patrimoniului UGSR, fără temei legal (având la bază falsuri), de către exponenţii aşa-ziselor confederaţii sindicale reprezentative, prin acorduri, tranzacţii, protocoale, convenţii etc., sunt singurele documente prin care s-a acţionat pentru legitimitatea dreptului de proprietate. 
În acest context, ca mijloc de fraudare, furt şi jaf se înscrie protocolul încheiat la 7 decembrie 1990 (vezi facsimil), privind Comunicatul şi Statutul Convenţiei Naţionale Provizorii pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun şi Regulamentul de funcţionare a Consiliului de Administraţie. Respectivul statut nu a fost supus aprobării instanţelor judecătoreşti, prevederile acestuia nu au temei legal şi sunt în totalitate în afara legislaţiei sindicale (vezi facsimil). Patrimoniul UGSR are ca bază materială cotizaţia membrilor organizaţiilor sindicale ale UGSR şi nicidecum contribuţia reprezentanţilor unor „grupări sindicale” apărute după anul 1989. Din acest motiv, patrimoniul sindical al UGSR este în totalitate de esenţă socială, indivizibil şi unitar, netransferabil în afara structurii organizatorice care l-a creat.
003

 

Încă din anul 1990, conducerea UGSR s-a adresat instituţiilor statului 
pentru a ancheta fraudarea patrimoniului. 
 
Reporter: Totuşi, o asemenea fraudă de proporţii nu a fost sancţionată de nimeni? Instituţiile de control ale statului nu au fost sesizate? Şi dacă da, de ce au tăcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Ca urmare a acestor fapte şi pentru soluţionarea situaţiilor create, începând cu anul 1990, Consiliul Naţional al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin reprezentanţii săi legali, s-a adresat instituţiilor abilitate ale statului. Subliniem că UGSR a acţionat în instanţă CNSLR Frăţia pentru anularea procesului-verbal de predare primire a patrimoniului UGSR încheiat, în 04.07.1990 (vezi facsimil), act ce s-a dovedit  a fi fals, fapt  constatat şi de Direcţia Naţională Anticorupţie prin rezoluţiile nr. 95/P/2011, 109/P/2011 şi 197/P/2011.
Interzicerea înstrăinării patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România rezultă din prevederile legale referitoare la patrimoniul sindicatelor, prevederi menţionate în toate legile sindicatelor care au guvernat şi guvernează mişcarea sindicală: Legea nr. 52/1945, Legea nr. 54/1991, Legea Sindicatelor nr. 54/2003, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum şi Art. 99, alin 1 din Constituţia României. Toate aceste legi statuează că patrimoniul sindical este indivizibil şi nu se împarte între membrii organizaţiei sindicale.
 
Reporter: Care a fost modalitatea de fraudare a patrimoniului UGSR? Prin ce inginerii financiare s-a reuşit distrugerea unei averi colosale?
 
Ştefan Călinescu: Efectele acţiunilor rezultate din încălcarea legilor menţionate sunt constatate în activitatea unităţii economice SC SIND ROMÂNIA SRL, care constituie un exemplu de fraudare a patrimoniului UGSR. Fără să posede documente de proprietate, cele patru confederaţii sindicale divid „SIND ROMÂNIA“, pentru interesele proprii ale unor lideri de sindicat, în patru societăţi comerciale. Şi mai grav este faptul că dividendele obţinute nu au fost investite pentru reabilitarea, întreţinerea sau îmbunătăţirea serviciilor la aceste edificii, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Marea majoritate a staţiunilor balneo-climaterice ale UGSR sunt deteriorate şi pregătite pentru falimentarea acestora prin înstrăinare. Trebuie reţinut faptul că acestea au fost construite din cotizaţia sindicală în timp a actualilor pensionari (4,5 milioane), o bună parte dintre aceştia fiind membri ai UGSR şi azi.
 

Reporter: Dar cu casele de cultură ce s-a întâmplat?

 
Ştefan Călinescu: Situaţii cu totul necorespunzătoare se constată şi în modul de folosire a caselor de cultură şi a cluburilor sindicale, care, în cea mai mare parte, nu-şi exercită funcţia de realizare a actului de cultură. Unele dintre acestea au fost deja vândute, se înţelege că în mod ilegal (IMGB, Uzina de Radiatoare, Echipamente Metalice, Obiecte şi Armături Sanitare – UREMOAS – Săcele, Paşcani, Topliţa, Bistriţa şi altele). Exemplul cel mai elocvent al abuzului de putere ni-l oferă dl Adrian Năstase, care avizează realizarea unei structuri administrative peste structurile juridice ale sindicatelor, adoptând HG nr. 81 din 14.10.2004, legitimând Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), ca persoană juridică de drept privat cu utilitate publică, ignorând faptul că UGSR a construit şi este proprietarul legal al caselor de cultură din sistemul sindicatelor.
 
Averea UGSR, jefuită constant de către unii lideri sindicali
 
Reporter:  Concret, vă rog să ne spuneţi ce anume a dispărut din patrimoniul UGSR?
 
Ştefan Călinescu: În procesul de fraudare a patrimoniului se înscrie şi vânzarea a 300 de apartamente, 40 de garaje, 45 de autoturisme, 2 autobuze, vasul de croazieră „Solidaritatea“, sediul din Bucureşti al UGSR (Bd. Regina Elisabeta nr. 45), aflat în litigiu de peste şase ani cu lichidatorul Băncii Nova, care a cumparat 74 la sută din clădire. În final, după cum era şi firesc, UGSR a revenit în instanţă ca proprietar juridic şi de drept al acestui imobil. 
004 f6

De altfel, cele patru confederaţii au obligaţia să facă dovada juridică a punerilor în posesie sau a transferării pentru administrare a patrimoniului sindical de către Congresul UGSR. Aceasta este singura instituţie care poate să mandateze Consiliul Naţional al UGSR ca for competent ce poate administra patrimoniul, şi nicidecum diverse grupări sindicale sau reprezentanţi ai acestora, nelegitimate de organismele statului şi de instanţele juridice.

 
Reporter: Ce alte exemple ne puteţi oferi? Consideraţi că foştii şi actualii lideri de confederaţii vor răspunde vreodată de jefuirea patrimoniului UGSR?
 
Ştefan Călinescu: Înfiinţarea societăţii „Fracom“, ilegală fiind şi aceasta, atât timp cât s-a făcut prin însuşirea fondurilor UGSR şi înstrăinarea imobilului de cazare şi alimentaţie publică din strada Johann Strauss nr. 1, de către CNSLR-Frăţia; falimentarea acestuia, urmată de o vânzare la fel de ilegală; înfiinţarea „Romalex“, societate agricolă în Zimnicea, judeţul Teleorman care ajunge tot prin falimentare în proprietatea dlui Pavel Todoran, fost preşedinte al CNSLR-Frăţia şi ulterior senator PSD din partea acestei confederaţii; falimentarea societăţii „AERA“, a ansamblului folcloric „Rapsodia Română“ şi a celor lalte 40 de ansambluri judeţene ale sindicatelor, falimentate şi cu patrimoniul înstrăinat, ziarul „Munca“, revista „Munca în sindicate“ etc., sunt câteva exemple de gestionare frauduloasă şi însuşire ilegală, în favoarea noilor structuri sindicale, a 
patrimoniului UGSR.
 
Reporter: A devenit de notorietate înstrăinarea, prin aceleaşi procedee frauduloase a taberei de copii şi tineret de la Navodari, proprietate a UGSR, pentru care preşedinţii celor patru confederaţii sindicale trebuie să răspundă la întrebările: cine a reprezentat aceste confederaţii şi SIND-ul în instanţă? Cine a dispus vânzarea sau înstrăinarea? Cât s-a divizat din active după ce s-a obţinut hotărârea judecătorească de cedare a taberei, care au fost cercurile interesate şi cine a tras foloasele după această manevră ilegală? 
 
Ştefan Călinescu: Din datele pe care le deţinem până la acest moment, peste 60 de hectare au fost acaparate prin frauda care face obiectul cercetărilor în instanţă, iar după soluţionarea prin hotărâri judecătoreşti este de datoria Guvernului României ca, printr-o ordonanţă de urgenţă sau o hotărâre de Guvern să realizeze inevitabilul act de dreptate, astfel încât tabăra de la Năvodari să revină Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
 
Reporter: Dar aceşti lideri sindicali consideră că, de 23 de ani, sunt reprezentativi pentru mişcarea sindicală, conducând organizaţii definite de lege drept reprezentative. Cum comentaţi afirmaţiile acestora?
 
Ştefan Călinescu: În acest larg context, de jefuire a patrimoniului sindical, subliniez faptul că preşedinţii actualelor confederaţii sindicale sunt persoane cu mandate temporare şi care nu pot avea învestitura statutară pentru a dispune asupra dreptului de proprietate al UGSR pe care, de fapt, nu îl au, precum şi să invoce calităţi de acţionar în numele organizaţiei sindicale. Mult invocata reprezentativitate este valabilă în desemnarea reprezentanţilor confederaţiei în cadrul instituţiilor dialogului social, ministere, prefecturi etc. în instituţiile tripartite şi în negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional (dacă va fi reintrodus în lege), DAR NU-ŞI EXTINDE EFECTELE JURIDICE ŞI ASUPRA PATRIMONIULUI UGSR.
Reprezentativitatea exprimă raporturi de funcţionalitate a relaţiilor în democraţia politică a puterii şi nicidecum nu este un atribut juridic, economic, în relaţia de proprietate sau de patrimoniu cu structurile administraţiei de stat sau ale societăţii civile. Patrimoniul CGM-UGSR este proprietate privată de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai MIŞCĂRII SINDICALE UNITARE – Uniunea Generală a Sindicatelor din România.
 
DNA a descoperit că procesul-verbal de preluare a patrimoniului este fals
 
Reporter: Informaţiile pe care le-aţi făcut publice ar trebui, în consecinţă, să provoace cel puţin un tsunami în mişcarea sindicală. Totuşi, repet întrebarea, instituţiile de control ale statului ce au făcut în aceşti ani?
 
Ştefan Călinescu: Trebuie să avem în vedere că, noile aşa-zise confederaţii „reprezentative” s-au prevalat, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate a patrimoniului UGSR, de procesul-verbal din data de 04.07.1990, identificat de DNA ca fiind un fals. În urma acestui fals s-a trecut la constituirea de grupuri infracţionale organizate, iar prin acorduri, protocoale, convenţii, toate ilegale, au încercat să dea, chipurile, cadrul juridic în baza căruia au luat în proprietate şi în administrare patrimoniul UGSR. De asemenea, în procesul de fraudare a patrimoniului UGSR se înscrie protocolul din 07.12.1990, în baza căruia cincisprezece organizaţii sindicale îşi arogă dreptul de administrare în comun a patrimoniului UGSR.
 
Reporter: În baza unui astfel de acord/protocol s-a ales atunci şi un consiliu de administraţie al convenţiei pentru administrarea patrimoniului sindical, format din reprezentanţii a trei confederaţii: CNSLR, condusă de Victor Ciorbea, CSI Frăţia, condusă de Miron Mitrea, şi  CNS Cartel AFLFA, condusă de Bogdan Hossu. Practic, aceştia au fost artizanii împărţirii patrimoiului UGSR, pe baza unui document demonstrat de instituţiile statului ca fiind un fals?
 
Ştefan Călinescu: Da, aşa este. DNA a demonstrat în anchetele sale că o altă persoană, care de fapt a şi recunoscut fapta, a semnat în locul meu un aşa-zis proces-verbal de predare-primire a patrimoniului UGSR. Fac menţiunea că nici eu, în calitatea mea de preşedinte al Comitetului Naţional UGSR, nu aveam dreptul, conform statutului şi a legislaţiei în vigoare, să semnez aşa ceva! 
În consecinţă, şi Consiliul Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun este ilegal, acesta neavând legitimare statutară şi nici juridică, nefiind înregistrat ca structură sindicală conform legislaţiei în vigoare, fapt confirmat de Judecătoria sectorului 1, precum şi de Guvernul României. Consiliul este, prin definiţie, organul de conducere a unei structuri (organizaţie, asociaţie) care, prin statutul propriu confirmat de justiţie, devine persoana juridică cu drept de reprezentare.Această convenţie şi acest consiliu nu au o relaţie statutară sau juridică cu cei care au creat patrimoniul UGSR, dar prin abuz şi fraudă au sustras mijloace financiare şi active pe care le-au vândut şi nu le pot justifica aşa-zisului organ sindical care administrează convenţia. 
 
Reporter: Şi dacă documentele au fost false, cum a ajuns patrimoniul UGSR doar la confederaţiile reprezentate în consiliul de administraţie?
 
Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte condiţiile apariţiei şi scopul acestei structuri subliniem că în ziarul „Realitatea Românească“ apare un comunicat în data de 07.12.1990, în care se precizează că a avut loc sesiunea Convenţiei Naţionale provizorii pentru administrarea patrimoniului sindical comun şi s-a aprobat Statutul de organizare şi funcţionare al convenţiei şi al consiliului de administraţie al acesteia. Totodată, în protocolul încheiat se menţionează distinct la art. 1 că Direcţia economică a caselor de odihnă şi tratament ale sindicatelor, cu întreg patrimoniul său, trece din subordinea UGSR în subordinea convenţiei, fără să precizeze temeiul legal al transferului de proprietate. S-a scăpat din vedere faptul că reglementarea organizării şi funcţionării juridice a structurilor sindicale este dată de lege şi de statutul organizaţiei, nu de convenţii, protocoale şi tot felul de acorduri care au acoperit constituirea  de grupuri infracţionale organizate, care au acţionat pentru furturi şi fraude. Această convenţie precede Procesul-Verbal din 04.07.1990, al cărui scop s-a dovedit a fi trecerea nelegală a patrimoniului UGSR în administrarea unui organ sindical, ales nestatutar la Congresul CNSLR din 28-29 iunie 1990.
 
Reporter: În aceste condiţii, care sunt consecinţele juridice ale anchetei DNA?
 
Ştefan Călinescu: În acest context, în mod repetat, dar de fiecare dată nemotivat, nefondat şi nelegal din cauza respectivului 
„proces-verbal”, unele instanţe judecătoreşti de la Tribunalul şi Curtea de Apel Bucureşti au adoptat decizii subiective, menite să lezeze persoana juridică şi continuitatea statutară a CGM-UGSR, în condiţiile în care documentele probatorii, rezultate din ansamblul constituţional şi legislativ al României, documente ale instituţiilor statului şi nu în ultimul rând prevederile Convenţiei OIM nr. 87, ratificată şi de către Guvernul României, dovedesc indubitabil existenţa istorică, statutară şi juridică, activitatea fără întrerupere a UGSR, precum şi calitatea de proprietar legal al patrimoniului sindical realizat în generaţii, de membrii de sindicat.
005 f7
Înstrăinarea şi fraudarea patrimoniului UGSR de către unii reprezentanţi ai CNSLR-Frăţia, Cartel Alfa, CSDR şi BNS, în baza protocolului din 07.12.1990, este concretizată în hotărâri (se înţelege, ilegale) ale confederaţiilor sindicale în baza cărora, din conturile blocate la BCR şi CEC, au fost sustrase cu documente false mari sume de bani şi în acest context exemplificăm următoarele hotărâri: Proces-verbal din 04.07.1990 şi Protocolul din 07.12.1990 privind înfiinţarea Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun; Hotărârea nr. 35/13.11.1992; Hotărârea nr. 37/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca; Hotărârea nr. 38/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca, avizată financiar de Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu; Hotărârea nr. 39/17.11.1992; Hotărârea nr. 1/15.02.1993, semnată de Boajă Minică, Miron Mitrea şi Liviu Luca şi avizată finaciar de către Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu.
 
UGSR are ca misiune restabilirea adevărului istoric şi reorganizarea mişcării sindicale autentice
 
Reporter: Domnule preşedinte, am vorbit, cred eu, suficient despre patrimoniu, despre lupta dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră pentru aflarea adevărului. Acum, în 2013, după Congresul UGSR din 17 noiembrie 2012, ce îşi propune organizaţia pe care o conduceţi, ce obiective aveţi în vedere?
 
Ştefan Călinescu: Noua conducere aleasă la congres îşi propune, ca misiune de onoare, să restabilească adevărul istoric în ceea ce priveşte munca celor 7,5 milioane de membri cotizanţi pe care i-a avut UGSR în 1989. Iar pentru cei peste 2.800.000 de membri pe care confederaţia îi are în prezent, ne propunem să reorganizăm mişcarea sindicală din România, având la bază principiile unui sindicalism militant autentic. 
 
Reporter: Ce înţelegeţi prin sindicalism militant autentic?
 
Ştefan Călinescu: Înţeleg exact acelaşi lucru pe care l-au înţeles înaintaşii noştri când au înfinţat, în anul 1906, UGSR şi au pus interesele individului pe primul plan, sau ce au înţeles colegii noştri din Polonia atunci când au înfiinţat Solidarnosti. Înţeleg că atât noi, cei care am contribuit la formarea şi dezvoltarea UGSR, cât şi actualii salariaţi, avem 
dreptul să ne cerem drepturile, iar acestea să fie respectate, şi nu călcate în picioare. Numai printr-o schimbare a mentalităţii, putem reuşi. Credem că a trecut vremea negocierilor în genunchi cu Puterea şi că acum avem suficiente resurse să schimbăm vechile mentalităţi. Există zeci, poate sute de lideri de sindicate şi de federaţii şi zeci de mii de membri de sindicat care gândesc ca noi şi care s-au săturat să mai fie manipulaţi, batjocoriţi, insultaţi sau înjuraţi. UGSR este ferestra pe care o deschidem pentru toţi membrii de sindicat! 
 
Interviu realizat de Cristi Godinac 

Material apărut în Ziarul SOLIDARITATEA, nr.2