Averea lui Theodor Stolojan

Theodor Stolojan a reintrat in arena politica dupa ce, vreme de aproape un an si jumatate, a stat in umbra presedintelui Traian Basescu. Daca intrarea lui in anonimat s-a facut, inaintea alegerilor din 2004, din motive de sanatate, revenirea a avut aceeasi motivatie, numai ca, de aceasta data, cel bonav a fost presedintele Basescu, si nu de stres, ci de hernie de disc.

Stolojan a facut o serie de declaratii publice, mai ales cu privire la incalcarea intelegerilor si a protocolului Aliantei DA de catre liderul PNL Calin Popescu Tariceanu, si a primit deja replici dure din partea sustinatorilor premierului.

Finantist de succes, cu o practica indelungata la Banca Mondiala, Theodor Stolojan n-a reusit totusi sa fie suficient de transparent in privinta finantelor proprii, precum si a afacerilor de familie in care s-a implicat inca de pe vremea cand era primul-ministru al Romaniei.

Conform estimarilor facute de revista „Bilant“, Stolojan ar avea de justificat suma de peste 800.000 de dolari, ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile din ultimii 16 ani, un bilant realizat pe baza informatiilor si a documentelor accesibile din surse publice. O explicatie plauzibila a minusului bilantier consemnat in acest caz poate fi gasita in castigurile nedeclarate ale familiei, fonduri care pot fi astfel justificate.

Carte de vizita

Theodor Stolojan s-a nascut la Targoviste pe 24 octombrie 1943, este casatorit cu Elena (61 ani) si are doi copii, Ada (32 ani) si Vlad (34 ani). A absolvit in 1966 Academia de Studii Economice (ASE) Bucuresti, Facultatea de Finante si Contabilitate. In perioada 1966-1968, a fost economist la Frigotehnica Bucuresti, iar ulterior, pana in 1971, economist in cadrul Ministerului Industriei Alimentare (MIA).

In perioada 1972-1991, a fost angajat al Ministerului Finantelor, unde a parcurs succesiv toate treptele, pana la functia de ministru. Astfel, a fost economist (1972-1977) si sef de serviciu (1978-1982) la Directia bugetului statului, director adjunct si director al Directiei valutare si a relatiilor financiare internationale (1983-1987), inspector general in Directia veniturilor statului si consilier al ministrului finantelor (1988-1989), prim-adjunct al ministrului finantelor (29 decembrie 1989-aprilie 1990) si ministru al finantelor in perioada mai 1990-aprilie 1991.

In perioada mai – septembrie 1991, a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare, iar in perioada octombrie 1991-noiembrie 1992 a detinut functia de prim-ministru al Guvernului Romaniei.

Din decembrie 1992 pana in 1998, a functionat ca economist si senior economist la Banca Mondiala. Aici s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea si implementarea programelor de privatizare in Republica Moldova si Uzbekistan, precum si de programele de privatizare din Kirghistan, Ucraina si Etiopia. Din 1996, a devenit director in Consiliul de administratie al Fondului Romano-American, el figurand si azi ca membru in boardul acestui fond de investitii.

Dupa revenirea in tara (1999), a infiintat firma de consultanta Strategic Consulting SRL si a fost numit presedinte al societatii Tofan Corporate Finance SA, din cadrul grupului de firme al lui Gelu (Gheorghe) Tofan, functie pe care a detinut-o pana in august 2000. Tot in 1999, a fost numit director in Consiliul de administratie al Bancii Romanesti. In acelasi timp, a fost si consultant la Banca Mondiala pentru Republica Moldova, in domeniul creditelor pentru ajustarea structurala.

In 2001, a detinut functia de consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL Bucuresti, iar din 2002, functioneaza ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si, ulterior, la Universitatea Romano-Germana din Sibiu. Dupa ce, in iulie 2000, a devenit membru al PNL, in august 2002 a fost ales presedinte al acestui partid, functie pe care a detinut-o pana in august 2004, cand a delegat atributiile de presedinte al PNL lui Calin Popescu Tariceanu.

Veniturile familiei Stolojan: 1.504.808 dolari

Venituri din salarii: 1.291.861 dolari
Dintre toti demnitarii de pe scena politica romaneasca, Theodor Stolojan a avut, de departe, cele mai mari venituri din salarii, el fiind, poate, singurul politician care, la o adica, poate sa-si justifice capitalul plasat in afaceri doar din retributia de pe statul de plata.

Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-1992, ani in care Stolojan a fost, succesiv, prim-adjunct al ministrului finantelor, ministrul finantelor si prim-ministru, este de aproximativ 19.400 dolari. Din decembrie 2002 insa, Stolojan a lucrat, vreme de sase ani, ca economist si senior-economist la Banca Mondiala. Intrebat despre salariul primit de la Banca Mondiala, intr-un interviu realizat de Marius Tuca, Stolojan a refuzat sa dezvaluie cuantumul acestuia. „Am fost platit foarte bine acolo, nu numai comparativ cu standardele din Romania, ci si cu standardele din SUA.

Nu am voie sa spun public suma pe care o primeam anual de la Banca Mondiala, nu este moral, dar nivelurile de retribuire se situeaza intre cele mai bune din administratia de inalt nivel din SUA. Banii pe care i-am castigat la Banca Mondiala si cei pe care i-am castigat lucrand apoi, doi ani, in sectorul privat, daca i-as fi pus intr-un cont in strainatate, traiam eu si, in mare masura, copiii mei, fara griji deosebite, numai din dobanzi“ – a declarat Theodor Stolojan. Intr-adevar, postul ocupat de Stolojan la Banca Mondiala este platit cu sume cuprinse intre 10.000 si 15.000 de dolari lunar.

La aceasta se adauga diverse alte beneficii: asigurarea transportului cu avionul, diurna, scolarizarea baiatului sau. Luand in calcul numai salariul estimat, inseamna ca, in cei sase ani cat a fost angajat al institutiei amintite, Stolojan a castigat, in medie, 150.000 de dolari anual, adica 900.000 de dolari. De asemenea, dupa revenirea in tara, Stolojan a continuat sa primeasca bani de la Banca Mondiala, cu titlu de pensie pentru anii lucrati efectiv. Conform declaratiilor de avere din anii 2005 si 2006, pensia primita de la Banca Mondiala a fost de aproximativ 1.300 dolari/lunar, adica de aproximativ 109.000 dolari in ultimii sapte ani.

In perioada 1999 – august 2000, ca director al Tofan Corporate Finance, estimam un salariu lunar de 5.000 dolari, adica un total de 100.000 dolari. Cum, in 2001, Stolojan a fost consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL, iar un asemenea post este retribuit cu aproximativ 2.000 de dolari lunar, se mai poate adauga la castigurile salariale din acel an si suma de 24.000 dolari. Pentru perioada 2000-2003, estimam castigurile obtinute din activitatea didactica la aproximativ 15.000 dolari anual, ceea ce mai adauga inca 60.000 de dolari la totalul veniturilor salariale.

Conform declaratiei de avere, castigurile salariale din 2004 au fost de 765.686.286 lei, adica de 23.461 dolari. In 2005, functia de consilier prezidential i-a adus lui Stolojan, la o valoare medie lunara a salariului de 33,4 milioane lei, inca 400,8 milioane lei vechi, plus 502,5 milioane lei vechi din activitati didactice, ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si Universitatea Romano-Germana din Sibiu, ceea ce inseamna, in total, inca 31.000 dolari. La aceste castiguri se adauga si pensia sotiei care, incepand din 2002, a adus la bugetul familiei, anual, aproximativ 200 milioane lei vechi, deci inca 800 milioane lei vechi in ultimii patru ani, adica aproximativ 25.000 dolari.

Conturi in banci: 43.579 dolari
Conform declaratiei de avere din 10 ianuarie 2006, Stolojan avea in conturi la Misr Romanian Bank 8.421 dolari, 26.424 euro, 89 lire sterline si 35.910.000 lei vechi. La cursul din 20 mai 2006, aceasta inseamna 43.579 dolari. De mentionat ca, in urma cu un an, Theodor Stolojan avea in conturi bancare 71.870 dolari.

Venituri din dividende: 169.368 dolari
Societatea Strategic Consulting SRL, ai carei actionari sunt Elena si Theodor Stolojan, a functionat cu pierderi in primii doi ani de activitate (1999-2000). In 2001, profitul net a fost de un milion lei, pentru ca in 2002 acesta sa creasca la 1,042 miliarde lei (31.523 dolari). In 2003, profitul net a fost de 1,292 miliarde lei (38.916 dolari), in 2004 a fost de 1,020 miliarde lei (31.253 dolari). In 2005, Stolojan a incasat dividende de 750 milioane lei vechi, bani pe care i-a investit, conform propriei declaratii, in achizitia de actiuni de pe piata libera. Anul trecut, societatea a avut un profit asemanator, Stolojan afirmand in ultima declaratie de avere ca a incasat dividende de 921,52 milioane lei vechi (31.628 dolari), bani pe care i-a utilizat pentru finantarea constructiei vilei din Ilfov a fiului sau.

Aparent, o alta sursa de castiguri ar fi societatea Pavcrib Clabucet Sosire din Predeal, numai ca aceasta era cat pe ce sa falimenteze, avand in vedere imensele datorii rostogolite in perioada 1999-2005. Astfel, daca in 1999 aceasta firma avea pierderi de 1,529 miliarde lei si datorii de 7,318 miliarde lei, in anul 2001 pierderile s-au redus la 121,7 milioane lei, iar datoriile au crescut la 10,825 miliarde lei.

In 2002, desi societatea a inregistrat un profit net de 569 milioane lei, datoriile s-au ridicat la 28,755 miliarde lei. In 2003, profitul s-a dublat, ajungand la 1,072 miliarde, iar datoriile au crescut si ele la 32,094 miliarde. In 2004, cuantumul datoriilor a ajuns la 33,894 miliarde lei, adica aproximativ un milion de euro si este de inteles de ce a fost nevoie de interventia lui Theodor Stolojan care a facut o infuzie de 23,1 miliarde lei, justificand imprumutul ca fiind „finantarea unui obiectiv de turism avand ca proprietari pe cei doi copii ai mei (90%) si o terta persoana“.
Firma Tofan Agro SRL a avut profit doar in 2001, de 289,3 milioane lei, in anii urmatori inregistrand pierderi. Dividendele cuvenite lui Stolojan reprezinta 72,3 milioane lei vechi (2.488 dolari).

Societatea romano-italiana Sepal SA, transformata ulterior in Kronospan Sepal SA, la care Elena Stolojan detinea 0,0195%, a avut pierderi pana in 2004 cand, dupa schimbarea actionariatului (Elena Stolojan nu se mai regaseste printre actionarii firmei), a ajuns la un profit de 218,375 miliarde lei.

Firma Ropan SEL SA, la care Elena Stolojan detinea 60% din actiuni, este in lichidare si nu a depus bilanturi in perioada 2002-2004.

Unipan SA, firma controlata de Gelu Tofan si la care Stolojan detinea 10,09% din capitalul social, a avut in 2000 un profit de 5,328 miliarde lei, dupa ce cu un an in urma acumulase pierderi de 35,337 miliarde lei. Dividendele pe anul 2000, care i se cuveneau lui Stolojan, au fost de 528 milioane lei vechi (24.340 dolari), el renuntand, ulterior, la calitatea de actionar la Unipan SA.

La aceste sume se mai adauga 284,78 milioane lei (9.220 dolari), incasati de Elena Stolojan in 2004 si 2005, in calitate de administrator la societatea italiana Tomex SEL SRL. Specificam faptul ca, in lipsa unor documente oficiale, nu ne putem pronunta asupra celorlalte castiguri obtinute de membrii familiei Stolojan din partea firmelor in care au fost actionari sau administratori.

Cheltuielile familiei Stolojan: 2.315.817 dolari

Cosul zilnic in 15 ani: 288.000 dolari
Modul de viata al familiei Stolojan, care n-a iesit in evidenta, de-a lungul anilor, prin excese mondene sau de alt tip, dezvaluie un spirit cumpatat in cheltuirea banilor. Pe de alta parte, cheltuielile familiei au fost mult diminuate, cel putin in anii in care acesta a functionat la Banca Mondiala, deoarece, pe langa salariu, Stolojan a beneficiat si de diurne consistente. In aceste conditii, o estimare a cheltuielilor lunare ale familiei, in care intra atat cheltuielile curente, cat si cele legate de diverse deplasari in tara sau strainatate, precum si de petrecerea concediilor de odihna, indica o medie de 1.500 dolari. Aceasta inseamna ca, in perioada 1990-2005, totalul acestor cheltuieli se ridica la 288.000 dolari.

Achizitii imobile: 233.200 dolari
Conform declaratiei de avere, Theodor Stolojan detine, in comuna damboviteana Razvad, un teren intravilan cu o suprafata totala de 10.284 mp, achizitionat, pe parcele, in anii 1992, 1996 si 2004. Valoarea de piata a acestui teren este de aproximativ 92.000 de dolari (7 euro/mp). El mai declara o cota de jumatate dintr-o casa de 46 mp, situata in Bucuresti, pe str. Izlaz nr. 7, precum si jumatate din terenul aferent de 113 mp de la aceeasi adresa. Valoarea de impozitare a celor doua imobile, mostenite in 1997 de Elena Stolojan, este de 235 milioane lei vechi, adica de 8.514 dolari.

In anul 2002, Theodor Stolojan a terminat de construit o vila/casa de vacanta de 178 mp in Predeal, imobil pe care l-a donat, in octombrie 2004, fiului sau Vlad. Impreuna cu vila, Stolojan i-a donat fiului sau si cei 640 mp aferenti constructiei. Valoarea de impozitare a imobilului este de 2,9 miliarde lei vechi, adica 105.000 dolari, iar valoarea de piata este de aproximativ 300.000 dolari. Anul trecut, Stolojan a mai finantat constructia unei case de odihna (din lemn) in judetul Ilfov, pentru Vlad Stolojan, costurile declarate fiind de un miliard de lei vechi, adica 36.200 dolari. Familia Stolojan a mai achizitionat, in 1991, un apartament de sapte camere cu o suprafata de 218 mp. Pretul de achizitie este infim fata de valoarea de azi a imobilului situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 42-46 din centrul Capitalei, valoare care se ridica la aproximativ 350.000 dolari.

Investitii in actiuni: 1.173.184 dolari
In ultima declaratie de avere, Stolojan a afirmat ca detine actiuni la Banca Transilvania (383.933 actiuni), Petrom SA (69.000 actiuni), IPROEB Bistrita (10.000 actiuni), Alprom Slatina (4.500 actiuni) si Strategic Consulting SRL (411 parti sociale), ultima dintre societati fiind proprietatea familiei. Valoarea acestor actiuni era, pe 20 mai a.c., de 459.488, 695 RON, repartizata astfel: 351.298, 695 RON – Banca Transilvania (0,915), 35.190 RON – Petrom SA (0,51), 10.800 RON – IPROEB Bistrita (1,08), 21.100 RON – Alprom Slatina (societate inchisa) si 41.100 RON – Strategic Consulting SRL.

In octombrie 2004, Theodor Stolojan a transferat fiicei sale Ada „prin vanzare-cumparare la bursa“, actiuni in valoare de 200.000 RON, iar ginerelui sau, Ovidiu Palea, actiuni in valoare de 150.000 RON.

De asemenea, consultand declaratiile de avere din ultimii trei ani ale lui Stolojan, constatam ca el a mai detinut actiuni la SIF Oltenia (70.000 actiuni in 2004), Ardaf (500.000 actiuni in 2004 si 200.000 actiuni in mai 2005) si la Electrocontact Botosani (100.000 actiuni in 2005). Valoarea totala a acestor actiuni, inscrisa in declaratiile de avere, era de 118.500 RON repartizata dupa cum urmeaza: 51.500 RON – Ardaf, 58.400 RON – SIF Oltenia si 8.600 RON – Electrocontact. In concluzie, folosind ca baza de calcul declaratiile de avere ale lui Stolojan, constatam ca investitiile sale pe piata bursiera se ridica la aproximativ 927.989 RON, si aceasta doar in ultimii trei ani.

Tot la acest capitol, se poate adauga si investitia de 2.310.000 RON facuta in 2004 la hotelul „Premier“ din Predeal, in numele societatii Pavcrib Clabucet Sosire SRL, firma controlata in proportie de 90% de catre Vlad Stolojan (fiu) si Ada Palea (fiica).

Investitii in firme: 621.433 dolari
Familia Stolojan a participat, de-a lungul anilor, la infiintarea sau/si administrarea a cel putin zece firme, prin depunerea de diverse sume drept capital social.

Astfel, in 1991, Elena Stolojan a contribuit cu 600.000 lei vechi (7.846 dolari) la infiintarea societatii Dragon Medical Complex, iar Vlad Stolojan a depus 15.000 lei vechi (196 dolari) la capitalul social al firmei Rompower SRL.

In 1992, cei doi copii ai lui Stolojan, Ada si Vlad, au contribuit cu 110 milioane lei vechi (357.200 dolari la valoarea medie anuala de de 307,95 lei/dolar) la capitalul social al firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL, iar Ada Stolojan a investit 40.000 lei (130 dolari) la firma Lory-Ada Import Export Co SRL.

In 1994, Elena Stolojan a contribuit cu 1.350.000 lei (816 dolari) la IT & International Trade & Investment Co SRL, iar Theodor Stolojan cu 344 milioane lei (207.844 dolari) la Unipan SA. In 1998, cei doi soti au depus 414 milioane lei vechi (46.645 dolari) la infiintarea firmei de familie Strategic Consulting SRL, Elena Stolojan investind, in plus, 18,591 milioane lei (2.095 dolari) in Sepal SA.

Un an mai tarziu, Theodor Stolojan a contribuit cu cate 500.000 lei (65 dolari in total) la infiintarea firmelor G & G Mercato SRL si Tofan Agro SRL. In 2000, Elena Stolojan a mai depus 15 milioane lei vechi (691 dolari), ca aport social la infiintarea firmei Ropan SEL SA. In total, membrii familiei Stolojan au investit, astfel, ca aport la capitalul social al firmelor de mai sus, suma de 621.433 dolari.

Afacerile familiei Stolojan

Afacerea locativa a premierului Stolojan
Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani postului de radio BBC, Theodor Stolojan afirma, printre altele, ca epoca marilor potlogarii din Romania postdecembrista ar fi inceput in 1992. „(…)Asta este sansa mea, ca eu am plecat in 1992 din Romania, si sapte ani am lucrat in alta parte. Deci, in epoca marilor potlogarii din Romania eu am lipsit (…)“ – spunea Stolojan.

Pentru cei care au trait in Romania ultimilor ani si au urmarit modul in care s-au nascut si dezvoltat capitalistii autohtoni, afirmatia lui Stolojan are valoarea unei „aiureli“ bine ticluite. Nu se poate ca finantistul Stolojan sa nu stie care este valoarea si statutul primului milion de lei (de dolari – la altii) pentru un afacerist. Ei bine, marea majoritate a multimiliardarilor romani de azi au facut „primul milion“ exact in perioada ’90 – ’92, aceasta in vreme ce BRCE (viitoarea Bancorex) facea „pierdut“ primul milion de dolari, potlogarie ramasa neelucidata pina in ziua de azi.

Inainte de a lipsi din Romania, pentru cei „sapte ani“, Theodor Stolojan a fost, pe rand, ministru de finante, presedinte al Agentiei Romane pentru Privatizare si, in sfarsit, prim-ministru in a doua epoca Iliescu.

Afacerile familiei Stolojan, din anii 1991-1992, s-au concretizat in infiintarea a patru firme, basca o improprietarire cu un superb apartament de sapte camere in Aurel Vlaicu nr. 42-46. Locuinta i-a fost atribuita lui Stolojan de catre Secretariatul General al Guvernului (SGG) in 7 mai 1991, desi, la acea data, demnitarul mai avea un apartament in cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe care, in 1995, l-a donat fiicei sale, Ada. La doua saptamani dupa ce a parasit functia de prim-ministru, Theodor Stolojan a cumparat apartamentul primit de la SGG, devenind astfel proprietar cu acte in regula pe doua apartamente din Capitala.

Escrocheria „Megapower“

Conform modei lansate in tranzitie, Stolojan si-a implicat in afaceri atat sotia, cat si cei doi copii. Astfel, prima afacere de anvergura in care a aparut numele Stolojan a fost „Megapower“, care, in esenta, s-a dovedit a fi o escrocherie de proportii facuta de cativa demnitari ai regimului Iliescu, in vremea guvernarilor Roman-Stolojan-Vacaroiu. Printre demnitarii implicati in afacere a fost insa si Theodor Stolojan. Implicarea acestuia s-a facut in calitate de ministru al finantelor, de prim-ministru, de tata si de sot.

Reamintim ca, prin afacerea „Megapower“, statul roman a pierdut peste 11 milioane de dolari, bani care au umflat conturile unora dintre cei implicati. Pe scurt, afacerea Megapower a pornit de la crearea unei societati mixte romano-americane, cu scopul declarat de a produce, prin utilizarea de inalta tehnologie, surse electronice de alimentare necesare unor domenii sensibile de activitate. Pe baza unei hotarari din 1990 a guvernului Roman, ministrul Stolojan a identificat si asigurat personal, printr-o nota semnata in 1991, atat sursa de finantare a afacerii cat si suma necesara.

Era vorba despre un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de lei (12,4 milioane dolari) de la Banca Romana pentru Dezvoltare, bani cu care a fost inzestrat IIRUC, partenerul roman, pentru a-i transfera peste Ocean. Nota amintita s-a facut dupa ce unul dintre initiatorii proiectului, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe ministrul Stolojan. Desi Stolojan a afirmat tot timpul ca n-a avut nici un interes in escrocheria Megapower, acelasi Robert Deutsch a infiintat in Romania anului 1991 un satelit al firmei Megapower in care si l-a luat drept asociat pe tanarul de 19 ani, Vlad Stolojan (foto stanga), fiul proaspatului prim-ministru Theodor Stolojan.

Firma in care Stolojan si-a plasat mostenitorul se numeste „Rompower“ SRL si a avut urmatorii actionari: Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Cotar Aurica (6%), Damian Sorin (9%) Deutsch Robert (36,3%), Hurduc Mihai Dan (9%), Iosif Nicolae Mihai (9%), Maiereanu Vlad Dan (3%) si Moldovan Corina (9%).

Relatia lui Stolojan cu un alt initiator al proiectului Megapower, americanizatul Cristian Lazarovici, s-a facut prin Elena Stolojan, sotia demnitarului. Aceasta a fost colega, la Facultatea de Electrotehnica, promotia 1968, cu Lazarovici. Intrebat despre implicarea sa in afacerea Megapower, Stolojan a considerat ca singurul lucru pe care si-l reproseaza este faptul ca fiul sau a fost implicat in Rompower: „Apreciez ca a fost o greseala ca am acceptat acea participare a fiului meu, pentru ca in asemenea situatii se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca“.

Daca singura implicare a lui Stolojan in itele „Megapower“ ar fi doar aceasta, cum a lasat sa se inteleaga, mai treaca-mearga. Ce te faci insa daca descoperi ca si sotia lui Stolojan a intrat intr-o afacere impreuna cu partenerul roman al lui „Megapower Corporation“, anume cu IIRUC, firma pe care Stolojan gasise de cuviinta ca trebuie imprumutata cu cei aproape 12 milioane de dolari?

In tandem cu Dragomir Corleone
Tot in 1991, sotia ministrului finantelor Theodor Stolojan participa la infiintarea firmei „Dragon Medical Complex“ SA. Societatea, cu un capital social de 356,1 milioane lei vechi are sediul in str. Garlei nr.1, adresa care, partitionata ulterior cu 1A, 1B, adaposteste sediile unor importante firme ale lui Dan Voiculescu. Dintre obiectele de activitate ale firmei „Dragon“, inscrise la Registrul Comertului, amintim „asistenta spitaliceasca, sanatoriala si medicala ambulatorie“.

Firma ii avea ca asociati persoane fizice pe urmatorii: Elena Stolojan, Dumitru Dragomir, Dumitru Carmen, Gheorghe V. Hogas, Leonard Nicolae Bratila, Clement Florin Bratila si Paulian Leonard Bratila. Ca asociati persoane juridice au fost: „Apecim“, „Business Trade and Travel“, „Centrocoop“, „Dacia Felix Tour“ SA, „IIRUC“ SA si „Regia Autonoma a Tutunului“.
Pe de alta parte, legatura dintre Stolojan si IIRUC este mai mult decit evidenta. Pentru a inlatura orice urma de indoiala, trebuie sa observam ca directorul general de la IIRUC, Cornel Moldovan, este unul dintre administratorii firmei „Dragon Medical Complex“ (din 21 martie 1991).

El a fost si membru in Consiliul de administratie al „Megapower“, afacere in urma careia acelasi Moldovan a fost trimis in judecata pentru infractiunea de „abuz in serviciu contra intereselor publice“, prejudiciul constatat de procurorul, pe atunci, Victor Ponta, fiind cei 11,773 milioane dolari cu care a fost finantata (via IIRUC), in 1991, firma de peste Ocean. Revenind la „Dragon Medical Complex“, remarcam inca o stranie coincidenta: directorul economic al firmei poarta un nume inconfundabil: Gheorghe Hogas.

Este chiar numele colonelului CIE (Centrul de Informatii Externe) care, conform unei surse din serviciile secrete, a lucrat in cadrul Diviziei SUA si a fost apoi adjunct al unitatii independente UM 0107 AVS din cadrul aceluiasi serviciu de informatii al DSS, unitate al carei ultim comandant a fost lt. col Constantin Anghelache. Potrivit unor surse anonime, Gheorghe Hogas a fost unul dintre principalii ofiteri de legatura „pe profil financiar“ ai lui Stolojan, pe timpul cat era in Ministerul Finantelor, in cadrul Departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale.

Evident, spune sursa citata, relatia era „in deplina si constienta cooperare cu Departamentul Securitatii Statului, care asigura sumele reprezentand transele datoriei externe platite de Romania, conform indicatiilor directe, personale, ale lui Nicolae Ceausescu“. Daca mai spunem si ca mult cautatele conturi ale Securitatii, altele decat cele din scriptele preluate de SRI, au fost gestionate chiar de unitatea din care a facut parte Hogas si Anghelache, parca intelegem „aiureala“ decretata in 1992 de catre Stolojan.

O investitie de peste 350.000 dolari

Dincolo de „Rompower“, Stolojan si-a indrumat copiii spre alte doua firme. Prima dintre acestea se numeste „Lory-Ada Import Export Co“ SRL, o firma infiintata in 1992 cu 100.000 lei si ai carei asociati au fost Loreley Antonella Petrescu (60%) si Ada Stolojan (40%). La 18 ani, fiica lui Stolojan era deja administrator al acestei firme. In 1996, insa, Ada Stolojan s-a retras din firma, cu putin inainte de izbucnirea unui scandal in urma caruia zeci de familii au fost escrocate de Loreley Petrescu, impreuna cu tatal vitreg al acesteia, Ion Suteu. Cei doi imprumutasera bani de la camatari si reusisera sa convinga mai multe persoane sa gireze imprumutul cu propriile lor locuinte, iar la scadenta girantii aveau sa-si piarda locuintele gajate.

A doua dintre societati este Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal, firma in care apar ca asociati atat Vlad Stolojan (45%) cu 54 milioane lei vechi, cat si Ada Palea (fosta Stolojan), cu alte 54 milioane lei vechi. Al treilea asociat al firmei este Vasile Paval, cu o participare de 10 % la capitalul social. Aceasta ultima afacere, in care Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a aproximativ 350.000 dolari, este constituita din exploatarea hotelului Premier din Predeal. Cum am aratat deja, firma a avut mari probleme si a inregistrat pierderi care, in 2004, ajunsesera la un milion de euro, si numai interventia directa a lui Theodor Stolojan, prin infuzie de capital, a mai stabilizat situatia la Predeal.

Societatea Pavcrib Clabucet a mai atras atentia, de-a lungul ultimilor ani, fie pentru ca a beneficiat de fonduri bugetare nerambursabile, fie pentru ca a obtinut, de la Ministerul Finantelor, amanari la plata unor datorii acumulate la bugetul de stat.
Astfel, la inceputul lui 2004, Pavcrib Clabucet Sosire a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pe baza caruia a solicitat finantare din fonduri nerambursabile.

Titlul proiectului realizat de Ada si Vlad este „Stimularea dezvoltarii economice a Predealului prin sprijinirea unei investitii a unei firme turistice locale“. Contractul de finantare a fost incheiat cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) Centru si a fost avizat de MIE, iar ajutorul de stat aprobat a fost cuprins intre 350 milioane lei si 3,5 miliarde lei vechi, cu termen de decontare a cheltuielilor pe 10 decembrie 2004.

De asemenea, recent, Mugur Ciuvica a dezvaluit ca, in august 2002, Pavcrib Clabucet a beneficiat de esalonarea unei datorii la bugetul de stat de 392,8 milioane lei.

Afaceri fratesti cu petrol

La inceputul anului 1999, dupa expirarea contractului cu Banca Mondiala, Stolojan intra in afaceri alaturi de Gelu Tofan. Oficial, a preluat conducerea activitatii de expertiza, strategie si negociere in domeniul investitiilor si politicilor de dezvoltare din cadrul companiei Tofan Grup. Ulterior, devine presedintele uneia dintre firmele grupului, Tofan Corporate Finance (TCF), cu care participa la preluarea unei societati de distributie a petrolului din Republica Moldova, Tirex Petrol. Ca economist la Banca Mondiala, in cadrul Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat, Theodor Stolojan s-a ocupat cu „dezvoltarea si implementarea programelor de dezvoltare“ in Republica Moldova si Uzbekistan.

A oferit, de asemenea, in acelasi for, consultanta in politicile economice pentru Republica Moldova. Iata de ce, spre sfarsitul anului 1999, firma „Tofan Corporate Finance“ SA se alatura SNP Petrom, Franciza Petrom SA, Petroserv SA si Petrostar SA constituind Societatea Romana de Petrol (SRP), societate care demareaza negocierile privind preluarea controlului asupra Tirex Petrol. Afacerea, gandita in stilul specific ministrului industriilor de atunci, Radu Berceanu, s-a vrut a fi un soi de „preluare prin compensare“, avand in vedere ca Moldova datora catre societatea romana de electricitate (datoare si ea la SNP Petrom), pentru energia distribuita, o suma de peste 20 milioane dolari, datorie care s-ar fi anulat in cazul preluarii de catre CRP a societatii Tirex. Numai ca „fratii“ nu s-au prea inteles la pret.

Moldovenii, in baza unei evaluari de atunci, au solicitat pentru Tirex o suma cuprinsa intre 15 si 20 milioane dolari, iar romanii s-au gindit la o oferta de zece ori mai mica. Negocierile au mai fost blocate si de vestea primita pe parcurs, conform careia Tirex datora unei societati ruso-germane suma de 7 milioane dolari.

Stolojan l-a descoperit si pe Marin Anton, cel care avea sa preia, cativa ani mai tarziu, prin societatea V&V Trading Company SA, managementul societatii Rafo Onesti si sa coabiteze mai multa vreme cu fratii Marian si Octavian Iancu. Pana in anul 2000, Marin Anton a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. Introdus de Stolojan pe listele PNL, Marin Anton avea sa devina deputat de Ilfov si sa se implice in afaceri de anvergura sub haina parlamentara.

Stolojan a administrat paine si placinte pentru Tofan
Dincolo de afacerile cu petrol, Stolojan s-a implicat si in afaceri cu produse de panificatie. Astfel, el a fost actionar in doua firme al caror obiect de activitate este circumscris produselor de panificatie si patiserie. Prima dintre aceste firme a fost infiintata in 1994 si se numeste Unipan SA. Stolojan a fost aici actionar si administrator, detinand 10,09% din capitalul social, ceea ce inseamna o contributie de 344 milioane lei vechi. In aceeasi pozitie, se ragaseste si fosta purtatoare de cuvant a Guvernului din 1992, Virginia Gheorghiu, care controla 5,31% din capitalul social al firmei.

Virginia Gherghiu detinea, de altfel ca si Stolojan, o pozitie foarte inalta in cadrul Grupului Tofan, aceea de vicepresedinte executiv. Actionarul majoritar la Unipan este Gheorghe (Gelu) Tofan (foto dreapta) cu 60,17%. A doua firma a triadei Stolojan-Gheorghiu-Tofan a fost infiintata in 1999, sub numele de G & G Mercato SRL, cu un capital de 2 milioane lei vechi.
Ulterior, Theodor Stolojan a parasit aceste firme, cedand actiunile celorlalti asociati.

Sotia, asociata cu afaceristi italieni pentru productia de mobilier

Sotia lui Stolojan s-a implicat, ca actionar, in nu mai putin de cinci firme. Am aratat deja implicarea in Dragon Medical. Celelalte societati sunt: IT & I International Trade & Investment CO SRL, Strategic Consulting SRL, Ropan Sel SA si Sepal SA.
Firma IT & I infiintata in 1994 are sediul in Constanta si o sucursala in Bucuresti. Elena Stolojan a detinut la aceasta firma 45% din capitalul social, asociatii sai fiind constantenii Doru Dan Preda (45%) si Elena Preda (10%). Pozitia in firma a sotiei lui Stolojan a fost de „administrator sucursala“.

Strategic Consulting SRL este firma de familie a sotilor Stolojan. Sediul firmei este chiar apartamentul celor doi, situat pe str. Aurel Vlaicu din Bucuresti. Capitalul social al societatii este de 414 milioane lei, din care 41.400 dolari, repartizat astfel: sotul – 99,28%, sotia – restul.
Firma Ropan Sel SA pare a fi un soi de „capusa“ pentru Sepal SA. Aflata azi in lichidare, societatea cu sediul in Sebes, judetul Alba, a fost infiintata in anul 2000 si a avut ca obiect de activitate productia de mobilier pentru birou si magazine (exclusiv cele din metal). Aportul Elenei Stolojan la capitalul social al firmei este de numai 15 milioane lei vechi, adica 60%.

Ceilalti asociati sunt: Victor Mihai Iliescu (10%), Daniela Ostopovici (10%), Mihaila Stan (10%) si Angela Teleoaca (10%). Firma are o stransa legatura cu societatea Sepal SA infiintata in 1998, la aceeasi adresa din Sebes – Alba ( str. M Kogalniceanu nr. 59). Cu un capital social subscris de 97,673 miliarde lei vechi si varsat de doar 24,727 miliarde, din care 18,49 milioane lei si 1,27 milioane dolari, firma are ca obiect de activitate prelucrarea bruta si impregnarea lemnului. Asociatii societatii Sepal erau Elena Stolojan (0,01%) si italienii Frati Dante (0,09%), Frati Luigi (0,09%) si Tarana Alberto (0,09%). Ca asociat persoana juridica, aparea firma Pir Projet Industriels de Roumanie SA cu un aport la capitalul social de 94,378 miliarde lei vechi, din care 5,267 milioane dolari, adica 99,687%. Actionarul majoritar este inregistrat in str. Val des Bons Malades nr. 231 din Kirchberg – Luxemburg.

Theodor Stolojan – groparul conturilor Securitatii din bancile straine

Fost inalt functionar al finantelor in „epoca Ceausescu“, Theodor Stolojan a blocat, in 1992, actiunea de cautare a fondurilor deturnate de la bugetul statului de catre apropiatii clanului Ceausescu. Fara a-si motiva, cu argumente solide, teoria conform careia „era imposibil sa se fi deturnat fonduri“ de catre reprezentanti ai regimului Ceausescu, Stolojan a decretat drept „o aiureala“ intreaga operatiune de cautare a acestor fonduri, ridiculizand astfel incercarile de recuperare, pentru bugetul de stat, a unor sume estimate la mai multe sute de milioane de dolari.

Aceasta cu atat mai mult, cu cat functiile detinute de Stolojan, incepand din 1972, au gravitat in jurul Directiei Bugetului de Stat, respectiv Directia Veniturilor Statului din cadrul Ministerului Finantelor. Regimul Ceausescu a creat o masinarie bine pusa la punct pentru obtinerea de fonduri valutare din operatiuni ilegale desfasurate pe intreg mapamondul. Au fost infiintate in strainatate o puzderie de firme fie mixte, fie cu statut de firme fantoma, societati care-si derulau activitatile financiare prin intermediul unor banci straine si ale caror conturi erau cunoscute de un numar restrans de persoane.

Masina de facut bani a lui Ceausescu, cu toate terminalele din bancile straine, a ramas ascunsa opiniei publice si din cauza „expertizei“ lui Stolojan, ca sa nu spunem a complicitatii cu mostenitorii acestei masinarii valutare. Cunostintele lui privind modul in care a fost achitata „datoria externa“ a Romaniei ceausiste nu puteau ocoli mecanismele si procedeele ilegale de obtinere a fondurilor valutare necesare acoperirii acelei datorii, mecanisme coordonate unitar de specialisti din cadrul fostului DSS, indeosebi din partea fostului compartiment AVS din Centrul de Informatii Externe.

E absurd sa credem ca toate aceste operatiuni, aflate in desfasurare in decembrie 1989, puteau inceta brusc in urma „schimbarii“ de sistem din 1990. Toate conturile romanesti din strainatate au ramas neatinse, si, daca o parte dintre acestea au fost golite de catre reprezentantii romani sau straini care le-au deschis, cu siguranta au mai ramas multe dintre ele neatinse. Un exemplu cunoscut este cazul ofiterului CIE, Nicolae Nadejde, care, in 1993, a fost trimis in instanta de catre conducerea SIE pentru recuperarea unei sume de peste 250.000 dolari, suma aflata in contul unei firme a securitatii infiintate de un panamez inainte de 1989.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 21, iunie 2006

Micile secrete ale lui Marin Anton

Fost deputat, manager, om de afaceri. Un personaj de care se leaga multe ite incurcate ale diverselor afaceri.
Managerul general al Rafo, Marin Anton, este un om de afaceri despre care se stiu foarte putine lucruri. A aparut, brusc, in octombrie 2003, in staff-ul de conducere al Rafinariei Rafo Onesti, in calitate de consilier al presedintelui Balkan Petroleum (BKP), si de atunci, alaturi de Paul Ivascu, conduce rafinaria onesteana. Foarte multi se intreaba cine este, de unde vine si pe cine reprezinta cel care conduce fosta companie a lui Corneliu Iacobov.

In urma investigatiei noastre, rezulta ca Marin Anton nu este decat reprezentantul unui grup de interese, crescut la curtea lui Gelu Tofan si a lui Stolojan si lansat in lume de grupul reprezentat de fratii Marian si Octavian Iancu, precum si de Ovidiu Tender. De asemenea, Marin Anton a fost si a ramas un fidel reprezentant al intereselor celor ce dirijeaza industria cauciucului sintetic din Romania. Ca deputat in Parlamentul Romaniei, Marin Anton n-a facut altceva decat sa promoveze interesele acestor grupuri din care a facut si continua sa faca parte. Am descoperit astfel un deputat de cauciuc. Un individ care a reusit ca, in numai sapte luni de deputatie, sa castige uriasa suma de 517.000 de euro! Bani declarati.

In slujba lui Gelu Tofan

Marin Anton s-a nascut pe 8 mai 1960 la Gradinari, judetul Giurgiu, este casatorit si are doi copii. A absolvit Facultatea de Tehnologie Chi-mica din Bucuresti, sectia Tehnologia Compusilor Macromoleculari, cu specializari in management. Pana in 2000, a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. In anul 2000, Theodor Stolojan, fost expert la Tofan Grup si, deci, coleg in aceeasi societate cu Marin Anton, l-a impus pe acesta pe listele electorale pentru Camera Deputatilor din partea PNL. Sprijinit de Stolojan, Marin Anton a reusit sa ocupe un loc de deputat PNL de Ilfov in Parlamentul Romaniei in legislatura 2000-2004, membru in Comisia pentru industrii si servicii.

Dupa intrarea in Parlament, Marin Anton a reprezentat, in continuare, interesele grupului Tofan, fie singur, fie alaturi de Paul Ivascu, fost director general la Divizia Achizitii a Tofan Grup. Misiunea cea mai importanta a lui Marin Anton a fost, de departe, preluarea manageriatului Rafo Onesti, precum si a combinatului de cauciuc Carom Onesti, o fabrica extrem de utila grupului Tofan.

V&V Trading – cordul Balkan Petroleum

Marin Anton a fost si este implicat in mai multe societati infiintate dupa ce a devenit deputat PNL. Impreuna cu alti patru tovarasi, Marin Anton a infiintat tot atatea firme. Astfel, el a participat la infiintarea societatilor V&V Trading Company SA (2001), A&V Consulting 2002 SRL(2002), Cord Commerce 2002 SRL (2002), V&V Consulting Company SA (2003) si Maragro SRL (2004), ultima dintre acestea fiind o firma de familie, cu sediul in Giurgiu.
Prima dintre societati, V&V Trading Company SA, este o firma de apartament, cu un capital social de 50 de milioane de lei (ROL) si al carei obiect de activitate este consultanta pentru afaceri si management. Sediul societatii este in Bucuresti, bd. Decebal nr. 7, bloc S12. Aceasta firma, infiintata pe 26 septembrie 2001, este si cea mai importanta pentru grupul de interese reprezentat de Marin Anton, ea fiind de altfel, desemnata de gruparea fratilor Marin si Octavian Iancu sa preia, in octombrie 2003, managementul rafinariei Rafo Onesti. Actionarii de la V&V Trading Company sunt Marin Anton (20%), Paul Ivascu (20%), Ionel Leanaca (20%), Virginia Velican (20%) si Valeria Oprea (20%). Administratorii societatii sunt, conform datelor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului, Valeria Oprea (director general), Lucia Stoian (cenzor), Ionel Leanaca (cenzor) si Virginia Velican (cenzor).

In 2001, la o cifra de afaceri de 20,8 miliarde lei (ROL), societatea a avut un profit net de 1,3 miliarde, dar si datorii de 5,5 miliarde lei (ROL). In mod ciudat, anul urmator profitul a scazut la doar 2,4 milioane lei (ROL), iar datoriile au crescut la 13,4 miliarde lei (ROL). In 2003, dupa ce in obiectul de activitate a fost trecut “comert cu ridicata al altor produse” cum ar fi, spre exemplu, anvelope auto, profitul a crescut la 303,7 milioane lei (ROL), crescand si datoriile, la 21 de miliarde. Anul 2004 este si cel mai profitabil, firma fiind angajata de Balkan Petroleum pentru consultanta in managementul Rafo Onesti. Astfel, la o cifra de afaceri de 69,7 miliarde lei (ROL), profitul a fost de 6,6 miliarde lei (ROL), iar datoriile au scazut cu aproximativ 10 miliarde lei (ROL).

Urmatoarea societate infiintata de deputatul Marin Anton a fost A&V Consulting 2002 SRL, firma cu actionariat, dar si cu obiect de activitate identic cu al societatii V&V. Singurele diferente dintre cele doua societati sunt sediul si capitalul social. Astfel, sediul noii firme este pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 2A, sector 4, iar capitalul social este de 2 milioane lei vechi. Bilanturile societatii indica profituri de 4,3 miliarde lei vechi in 2002, 357 milioane lei in 2003, si pierderi de 63 de milioane lei in 2004.

O alta firma cu nume asemanator celor de mai sus este V&V Consulting Company SA, infiintata in 4 decembrie 2003, dupa ce echipa lui Marin Anton preluase administrarea rafinariei Rafo Onesti. Sediul noii societati, tot de apartament, este in str. Matei Basarab nr. 108, bloc 74, apartament 12, sector 3, Bucuresti. Si aceasta societate are obiectul de activitate identic celor de mai sus, adica aceeasi “consultanta pentru afaceri si management”. Actionari sunt Marin Anton (25%), Virginia Velican (20%), Ionel Leanca (25%), Valeria Oprea (25%) si Irinel Velican (5%). Noutatea in aceasta firma este introducerea in consiliul de administratie a unui nou membru important, si anume sotia deputatului Marin, Elena Anton.

Dupa cum se poate observa, echipa lui Marin Anton si-a facut un obicei din a lansa prin apartamentele capitalei, firme cu nume asemanatoare si obiceiuri identice, singurele explicatii la indemana pentru aceasta ciudatenie nefiind altele decat implicarea in posibile inginerii financiare si mutarea atentiei de pe o firma pe alta sau “iuteala de mana si nebagarea de seama” in relatiile incrucisate cu diversi clienti neatenti. Oricum, anul trecut, Marin Anton si-a mai infiintat o firma, Maragro SRL, cu sediul in Giurgiu si cu doi actionari: el si sotia sa.

Capusa pentru Cord Buzau

In aceeasi zi cu infiinatarea A&V, echipa lui Marin Anton mai infiinteaza o firma, Cord Commerce 2002 SRL, cu sediul in acelasi apartament (34) din bd. Decebal nr. 7, bloc S12, Bucuresti. Firma a fost gandita ca o capusa pentru societatea buzoiana Cord, profilata pe productia de sarma, cabluri, corduri metalice si articole din fire metalice folosite in industria de anvelope. Deputatul Marin Anton, ca manager la Danubiana (firma lui Gelu Tofan), era in stranse relatii de afaceri cu managerul general de la Cord Buzau, Gheorghe David. Relatia deputatului PNL cu Gheorghe David a fost atat de apropiata, incat, conform unor surse, el ar fi intervenit chiar pentru musamalizarea rezultatelor unui control facut de Curtea de Conturi in 2001, in urma caruia s-a descoperit o paguba de aproximativ 10 miliarde de lei (ROL), pusa in sarcina managerului David.

Ulterior, Marin Anton s-a implicat in privatizarea societatii buzoiene si a reprezentat societatea bulgara EP Commerce, condusa de romano-bulgarul Cristian Popescu, in negocierile cu APAPS. Dupa ce firma bulgara a preluat societatea, activitatea depusa de deputatul PNL Marin Anton a fost generos rasplatita: a fost numit presedintele Consiliului de administratie de la Cord Buzau, iar Gheorghe David, director executiv. In plan financiar, aceasta rasplata s-ar fi concretizat, conform unor informatii de presa, in 11.000 de dolari lunar, incluzand aici si consultanta oferita prin firma V&V Trading Company. El a declarat ca a fost fortat, in iunie 2003, dupa sesizarea incompatibilitatii dintre activitatile de deputat si afacerist, sa renunte la functia detinuta la societatea buzoiana. Evident, declaratia lui Marin Anton nu are nimic comun cu adevarul, cata vreme, din octombrie acelasi an, a devenit mana dreapta a lui Marian Iancu la conducerea Rafo Onesti, deputatul PNL neavand nici o retinere in a-si folosi relatiile politice pentru obtinerea de profituri financiare.

Revenind la societatea administrata de el, infiintarea capusei Cord Commerce 2002 SRL, care a functionat in paralel cu societatea buzoiana, spune destul de multe despre intentiile lui Marin Anton. Astfel, profiturile capusei Cord Commerce 2002, profilata pe comertul cu ridicata al altor produse, au fost de 196 milioane lei (ROL) in 2002, 9,5 miliarde in 2003 si 602 milioane de lei (ROL) in 2004. Varful afacerilor a fost, evident, in perioada in care Marin Anton a condus societatea din Buzau. De altfel, conform unor informatii ce provin din preajma lui Ioan Amarie, fostul sef al PNA, Marin Anton s-a aflat, pentru o vreme, si in atentia PNA, fiind “banuit de administrarea cu rea-credinta a activelor firmei”. Ulterior insa, n-a existat vreo acuzatie oficiala, cazul fiind ingropat de procurori.

Legatura de afaceri Tofan – Anton – Stolojan

Fostul deputat Marin Anton a ramas “agatat” oficial de Gheorghe Tofan prin societatea “Unipan” SA, firma ce apartine grupului Tofan. Actionarii acestei societati sunt Gheorghe Tofan (4,94%), Constantin Chirila (0,829%), Marin Anton (0,393%, adica 163 milioane lei vechi), Virginia Gheorghiu (1,22%) si societatile Rombuild 2000 SRL (91,79%) si TG Management SRL (0,82%). De remarcat este faptul ca, in anul 2000, printre actionarii de la Unipan SA se afla si Theodor Stolojan (cu 10,09%), alaturi de Marin Anton (4,78%), cum, de asemenea, cei doi se regaseau atunci si in Consiliul de administratie al acestei societati care avea 17 filiale (Tofan Pan) si cinci puncte de lucru in tara. Ulterior, Stolojan s-a retras din Unipan SA, prin cesionarea actiunilor detinute. Conform unui raport al Curtii de Conturi, Gheorghe Tofan a ramas insa atasat de valorile liberale, promovate de Stolojan si Marin Anton, asa incat in 2004 si-a adus si el, oficial, obolul de 150 de milioane de lei (ROL) la fondul de campanie electorala a PNL.

Trafic de influenta in Parlament si la seful ADS

In 2003, Marin Anton a mai fost implicat intr-un scandal cu Agentia Domeniilor Statului (ADS). Deputatul Anton, care reprezenta interesele a trei firme, la una dintre ele, Totagro SRL, director economic fiind chiar sotia sa, Elena Anton, a intrat in conflict cu seful ADS de atunci, Corneliu Popa. Acesta a declarat, anul trecut, ca deputatul PNL Marin Anton a cerut sa i se concesioneze, fara licitatie, cele 650 hectare de teren. “Domnul deputat a venit, timp de doua luni, zilnic la mine la birou, ca sa faca presiuni.

Probabil ca domnul deputat nu are de lucru la Camera Deputatilor. A venit cu amenintari la adresa mea si a angajatilor, care s-au materializat intr-o plangere penala pentru care trebuie sa dam cu subsemnatul doar pentru ca am respectat legea. Mai mult de atat, la licitatia pe care am incercat sa o tinem a primit invitatie sa participe si acest domn deputat, insa nu a binevoit sa vina. Pentru ca a cumparat o asa-zisa instalatie de irigat, vrea sa i se concesioneze direct aceasta suprafata de teren”, a declarat atunci seful ADS.

Terenul ravnit de deputatul Marin Anton facea parte dintr-o suprafata mai mare, ce apartinea SC Agro Prundu SA. In 2001, deputatul isi exprimase in Parlament nemultumirea cu privire la concesionarea “frauduloasa” a peste 8.000 de hectare de teren agricol administrat de IAS Agro Prundu din Giurgiu. El a adresat atunci, pe 27 martie 2001, o interpelare la adresa ministrului Ilie Sarbu, fara sa spuna ca, de fapt, interventia de la tribuna Parlamentului Romaniei incerca sa rezolve problema unei firme, Totagro SRL, la care sotia sa, Elena Anton, era director economic. Interpelarea reprezinta un exemplu flagrant de trafic de influenta la scena deschisa, cata vreme deputatul era direct interesat in rezolvarea acelei probleme.

Solicit domnului ministru Ilie Sarbu sa ne spuna cand se va rezolva problema licitatiilor trucate, in decursul anului 2000, pentru IAS-uri si ma refer punctual la problema licitatiei organizate pentru concesionarea a 8.092 ha teren agricol administrat de IAS-ul falimentar Agro Prundu, castigata de firma falimentara Daytona, contestata de SC Stylem Trading SRL si Totagro SRL, care lucreaza in realitate parte din acest pamant, cunoscand ca din nerezolvarea urgenta a acesteia pierde si bugetul, oricum sarac, al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si firmele private implicate” – a cerut deputatul Marin Anton.

Si, ca sa nu mai fie nici un dubiu cu privire la ceea ce dorea deputatul PNL, el si-a incheiat astfel interpelarea: “ma refer punctual la acest caz, deoarece cele doua firme private au facut nenumarate interventii, si anul trecut, si in prezent, si nu au primit nici un fel de raspuns”. Evident, daca sotia deputatului nu era direct implicata si interesata in acest caz, interpelarea lui Marin Anton era in regula. Pe de alta parte insa, daca sotia lui nu era direct implicata, cu siguranta ca deputatul Anton nu se deranja sa mai adreseze acea interpelare.

Deputatul de cauciuc sintetic

Deputatul Marin Anton n-a reprezentat insa, in Parlamentul Romaniei, doar interesele nevestei sale, Elena, ci si pe cele personale. Direct implicat in industria cauciucului – atat in Tofan Grup, unde fusese vicepresedinte, cat si in Cord SA Buzau, unde era presedintele Consiliului de administratie – deputatul Marin Anton a devenit, la sfarsitul lui 2002, si purtatorul de interese al societatii Carom Onesti, cunoscutul producator de cauciuc sintetic. In aceasta tripla calitate, deputatul Anton l-a interpelat pe ministrul Dan Ioan Popescu (si el fost membru in Consiliul de administratie al societatii Chimexim – fosta Danubiana, in perioada iunie 1999-iunie 2001) cu privire la aprovizionarea cu materie prima a societatii Carom Onesti: “Industria prelucratoare de cauciuc din Romania se confrunta cu o grava criza in domeniul aprovizionarii de materii prime, respec-tiv produsul de piroliza fractie C4, necesar obtinerii cauciucului sintetic. In aceasta situatie, se afla societatea Carom Onesti, care nu mai poate produce cauciuc sintetic pentru ca Petrom, prin rafinaria Arpechim Pitesti, nu mai livreaza materia prima necesara catre producatorul Carom Onesti.

Produsul la care facem referire este utilizat si in alte sectoare care beneficiaza, insa, de o aprovizionare corespunzatoare, fapt care demonstreaza ca acesta nu lipseste de pe piata. In aceste conditii, ne punem intrebarea daca, nu cumva, se urmareste intentionat crearea de dificultati majore industriei de prelucrare a cauciucului. Desi au avut loc discutii cu dumneavoastra, in urma carora am primit asigurari de solutionare rapida, va aduc la cunostinta faptul ca situatia nu s-a remediat nici pana in prezent, ceea ce ma determina sa va adresez prezenta interpelare”, scria deputatul Marin Anton, pe 9 decembrie 2002. “Domnule ministru, va rog sa ne raspundeti referitor la ce masuri ati dispus pentru intrarea in normalitate in ceea ce priveste asigurarea materiei prime catre producatorul Carom Onesti care, la randul lui, pune in imposibilitate de lucru si creeaza mari dificultati tuturor societatilor prelucratoare de cauciuc” – insista deputatul cauciucului sintetic Marin Anton.

Societatea Carom Onesti era atunci, alaturi de Fibrex Savinesi si Cord SA Buzau, unul dintre furnizorii interni cei mai importanti ai societatii Danubiana SA, firma detinuta in proportie de peste 80% de Tofan Grup International SA. In aceste conditii, este de inteles grija deosebita a deputatului Anton, presedintele Cord SA Buzau, pentru bunul mers al societatii Carom.

Preluarea Rafo

In octombrie 2003, deputatul Marin Anton da lovitura si, prin firma V&V Trading Company SA, preia managementul societatii Rafo Onesti, odata cu schimbarea actionariatului la rafinaria onesteana. Corneliu Iacobov a vandut atunci 48% din actiunile detinute la Rafo catre Balkan Petroleum Ltd. din Londra. Tot atunci a fost semnat si contractul de administrare cu V&V, firma lui Marin Anton si Paul Ivascu. Acesta din urma a fost numit director general al rafinariei, iar Marin Anton a devenit consilierul lui Marian Iancu, unul dintre patroni.

De asemenea, Toader Gaureanu, fostul director general, a devenit directorul off-shore-ului reprezentat de Marian Iancu, Faber Invest&Trade, firma desemnata cu sustinerea financiara a rafinariei si cu importul de titei. De remarcat faptul ca Marian Iancu este si presedintele Balkan Petroleum. In grupul de interese reprezentat de Balkan Petroleum este inclus si Ovidiu Tender, Constantin Margarit si Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu. De asemenea, fratii Iancu detin, printre altele, si societatea VGB Oil. Cum se stie deja, fratii Iancu, Toader Gaureanu si Ovidiu Tender sunt cercetati penal in afacerea Rafo, alaturi de Corneliu Iacobov, fostul patron al Rafo.

In septembrie, Marin Anton anunta ca Balkan Petroleum ar fi vandut actiunile de la Rafo catre Alfa Oil, un grup de firme care ar fi preluat si creantele detinute de VGB si Faber Invest&Trade asupra rafinariei. Cu toate acestea, luna trecuta, pe 18 octombrie, la Rafo a avut loc Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor, in cadrul careia s-a confirmat faptul ca actionarul majoritar al Rafo Onesti nu este Alfa Oil, ci tot Balkan Petroleum Ltd. care, in urma unei majorari de capital cu suma de 29.221.760 RON, a ajuns sa detina la acea data un numar total de 169.488.813 actiuni, in valoare de 423.722.032,5 RON, ceea ce reprezinta 97,941 % din capitalul social al Rafo.

Deputatul a castigat peste o jumatate de million de euro in sapte luni! Pe 6 decembrie anul trecut, in ultima sa declaratie de avere n-a trecut, evident, actiunile detinute la toate firmele in care este implicat. El a omis astfel sa declare actiunile detinute la doua societati: Unipan SA si V&V Consulting Company SA.

A trecut totusi urmatoarele: 50 de hectare teren agricol din 2003, 25 de hectare teren forestier din 2003, trei apartamente obtinute in anii 1994, 1995 si 2000, cu o valoare de impozitare de 1,2 miliarde lei (ROL), o casa de locuit din anul 1999, construita pe 742 mp de teren si cu o valoare de impozitare de 4 miliarde lei (ROL), o vila de 197 mp, obtinuta in 2001 si cu valoarea de impozitare de 2 miliarde lei (ROL) si o a treia vila, din 2004, de 250 m.p. si cu o valoare de impozitare de 150 milioane lei (ROL). El a mai declarat doua depozite in banci, unul de 17,89 miliarde lei si celalalt de 210.000 USD. De asemenea, deputatul PNL a mai declarat ca detine tablouri in valoare de 150.000 euro.

Pentru ca deputatul Marin Anton a mai dat o declaratie de avere si pe 14 mai 2004, din compararea acestora a rezultat ca, in numai sapte luni, el a castigat 11,2 miliarde lei (277.358 euro), 210.000 dolari si 70.000 de euro (in tablouri), basca salariul de deputat pe aceasta perioada. Asta inseamna 516.450 de euro, suma castigata de deputatul Marin Anton in doar sapte luni de activitate extraparlamentara. Poate ca n-ar strica daca cineva ar depune acest numar al revistei “Bilant” la Centrul pentru Resurse Juridice, ONG-ul care a cerut controlul averii lui Dan Ioan Popescu. Poate, cine stie? Se va gasi cineva care sa-l interpeleze si pe ex-deputatul Marin Anton cu privire la afacerile derulate in cizmele de deputat. Sau, de cauciuc, ca e acelasi lucru.

Dan Badea
Revista BILANŢ nr.15, decembrie 2005